Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 189/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
Dosar nr._ /2012
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 189
Ședința publică de la 01 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - G. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de părțile civile C. A. și C. C. M. și de asigurătorul S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței penale nr.843 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ /2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 24 ianuarie 2013 și apoi pentru azi, 01 februarie 2013 când, în aceiași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 843 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. A., cu domiciliul în București, ..22 B, ., .-a dispus obligarea inculpatei C. V. condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal prin sentința penală nr.1185/06.12.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 rămasă definitivă prin decizia penală nr.507/08.03.2012 a Curții de Apel București la plata sumei de 1500 euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri materiale (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).
În baza art.14, art. 346 Cod procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. C.-M., cu domiciliul în București, .. 22 B, ., ..
În baza art.14, art.346 Cod pricedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă T. A., domiciliată in București, sector.1, .. 19 bis și s-a dispus obligarea inculpatei C. V. la plata sumei de 3.000 euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 70.000 euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri morale (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).
În baza art.14, art.346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă T. I., domiciliat în București, sector.1, .. 19 bis și s-a dispus obligarea inculpatei C. V. la plata sumei de 3.000 euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 70.000 euro (în echivalent lei la data plății), reprezentând despăgubiri morale (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).
În baza art.14 și 346 Cod de procedură penală coroborat cu art.313 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București, cu sediul în București, sector.1, Calea Floreasca nr. 8 și a fost obligată inculpata C. V. la plata sumei de 599,26 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).
În baza art.14 și 346 Cod de procedură penală, art.313 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență B.-A., cu sediul în București, ., sector 4 și a fost obligată inculpata C. V. la plata sumei de 954,20 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).
În baza art.54 din Legea nr.136/1995, a fost obligat asigurătorul S.C. asigurare R. Asirom Vienna Insurance Group S.A., cu sediul în București, sector.2, .. 31-33, la plata sumelor de bani la care a fost obligat asiguratul său, inculpata C. V. prin prezenta hotărâre.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat,
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut că, prin sentința penală nr.1185 din data de 06.12.2011 pronunțată în dosarul nr._/299/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr.507 din data de 08.03.2012 a Curții de Apel București s-au dispus următoarele:
În baza art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală, a fost condamnată inculpata C. V. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat conform art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 Cod penal.
În baza art.3201 Cod procedură penală, a fost disjunsă latura civilă a cauzei, formându-se dosarul nr._ .
Pentru a pronunța soluția pe latura penală, judecătorul fondului a reținut - în esență - următoarele:
La data de 28.05.2010, în jurul orei 21:00, inculpata C. V. conducea autoturismul marca Toyota Avensis, cu numărul de înmatriculare_, pe . București către . autoturismul condus de către inculpată, se afla și fiul acesteia, minorul C. Nicolas-A., așezat pe bancheta din spate, fără a purta centura de siguranță și fără a fi așezat pe un scaun special.
În apropiere de intersecția cu . partea dreaptă, inculpata efectuează un viraj stânga, trecând peste marcajul median cu linie dublă continuă și pătrunde pe sensul opus de circulație. În acel moment, din sens opus se deplasa motocicleta marca Honda cu număr de înmatriculare_, condus de către numitul T. I., care, sesizând starea de pericol, a încercat să frâneze dar impactul nu a mai putut fi evitat.
În urma acestui accident rutier, a rezultat decesul conducătorului motocicletei, T. I., precum și vătămarea corporală a ocupanților autoturismului, inculpata și fiul acesteia numitul C. Nicolas-A.. Ulterior, la data de 31.05.2010 a decedat și numitul C. Nicolas-A..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, în momentele premergătoare producerii accidentului, autoturismul condus de inculpată a parcurs în viraj spre stânga distanța de 6 metri cu o viteză de 12 km/h în vreme ce motocicleta conducă de T. I. se afla la o depărtare de 48,8 metri, circulând cu o viteză de 102 km/h.
Starea de pericol a fost creată de inculpată, prin faptul că a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers prin întoarcere și încălcarea marcajului longitudinal cu linie dublă continuă, precum și prin faptul că nu s-a asigurat temeinic, pătrunzând intempestiv pe sensul de mers al motocicletei. Pe de altă parte, se reține în raportul de expertiză tehnică auto că și conducătorul motocicletei a creat o stare de pericol potențial prin faptul că se deplasa cu o viteză superioară limitei maxim admisă în localitate.
Accidentul putea fi evitat de către inculpată, doar dacă renunța la manevra de schimbare a direcției de mers, prin întoarcere, iar victima T. I. putea să evite accidentul dacă respecta regimul legal de viteză.
Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr.A_ din 05.01.2011, întocmit de IML „M. Minovici” (f.79-81 d.u.p.), moartea numitului T. I. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne masive survenită în evoluția unui politraumatism cu numeroase fracturi costale, sternale și de corpuri vertebrale toracice cu plăgi pulmonare și hemotorax bilateral consecutiv, politraumatism ce s-ar fi putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, cel mai probabil în cadrul unui accident rutier.
Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr.A_ din 31.01.2011, întocmit de IML „M. Minovici”, moartea numitului C. Nicolas-A., în vârstă de 4 ani, a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute prin contuzie – dilacerare cortico-subcorticală, hemoragie meningee și edem cerebral masiv, consecințele unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral-fractură complexă de boltă craniană iradiată la bază. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure în circumstanțele unui accident de circulație și au legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu decesul.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța a constatat că, la producerea rezultatului socialmente periculos au concurat culpele ambilor participanți la trafic, apreciind că se poate reține în sarcina inculpatei C. V. o culpă în procent de 70%.
Reținerea culpei concurente a victimei T. I. are consecințe sub aspectul laturii civile, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite părții civile proporțional cu culpa reținută în sarcina inculpatei.
După rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate sub aspectul laturii penale, instanța a rămas investită în prezenta cauză cu soluționarea laturii civile, asupra căreia a arătat următoarele:
Prin cererea depusă la dosarul nr._/299/2011, numitul C. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 37.601,5 lei, reprezentând despăgubiri materiale și cu suma de 500.000 euro (la cursul BNR la data plății) daune morale, iar numita C. C. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000 euro, reprezentând daune morale.
Potrivit încheierii de ședință de la termenul din data de 22.11.2011, s-au constituit părți civile, în cauză și părinții victimei T. I., respectiv T. A. și T. I., cu suma de 20.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale și 480.000 euro daune morale fiecare.
Tot sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că S. de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 898,76 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate pacientului C. Nicolas A. și cu suma de 3.993,57 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate inculpatei, iar S. C. de Urgență B. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.431,30 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate pacientului C. Nicolas A..
În dovedirea acestor pretenții, instanța a încuviințat părților civile proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii Catea C. V., E. M. și L. D. (filele 88-91 dosar fond).
Totodată, instanța a procedat și la audierea părților civile C. C. M. (fila 56 dosar fond), C. A. (fila 57dosar fond), T. A. (fial 55 dosar fond) și Ț. I. (fila 54 dosar fond).
La data de 10.09.2012, prin serviciul registratură, partea civilă a formulat cerere de introducere în cauză a moștenitorilor defunctului T. I., în vederea exercitării acțiunii civile, cerere respinsă de instanță ca inadmisibilă.
Cu privire la despăgubirile materiale solicitate de partea civilă C. A., instanța de fond a constatat că partea nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului material prin niciun mijloc de probă.
Potrivit cererii formulate, despăgubirile materiale solicitate de către partea civilă sunt reprezentate de cheltuielile făcute cu ocazia înmormântării, precum și pomenirile ulterioare, atât cele organizate până în prezent, cât și cele ce vor fi organizate până la 7 ani, arătând că suma de bani necesară pentru fiecare pomenire este de 2.000 lei.
Instanța de fond nu a dispus obligarea inculpatei la repararea prejudiciului viitor de suma de 12,000 lei, reprezentând sumele ce vor fi plătite pentru fiecare pomenire până la 7 ani, întrucât este lipsit de certitudine.
Dacă partea civilă va aprecia că se impune repararea pagubelor materiale născute după pronunțarea hotărârii se poate adresa instanței civile astfel cum prevede art.20 alin.3 Cod procedură penală.
Referitor la despăgubirile materiale, reprezentând cheltuielile efectuate cu prilejul înmormântării și a parastaselor deja organizate, judecătorul fondului a avut în vedere declarația martorului Catea C. care arată că au fost organizate aceste pomeniri la care a participat. Suma de 10.000 euro precizată de martor nu a fost avută în vedere de instanță, întrucât potrivit declarației acestuia, în această sumă au intrat și cheltuieli făcute cu spitalizarea și tratament de specialitate a inculpatei.
Prin urmare, în lipsa oricăror probe care să ateste întinderea prejudiciului instanța de fond a recunoscut ca fiind notorie plata unor sume de bani cu ocazia înmormântării și a pomenirilor potrivit datinii ortodoxe, cheltuieli pe care le-a estimat la suma totală de 4.500 euro.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere particularitatea acestei cauze, respectiv împrejurarea că partea civilă C. A. este soțul inculpatei C. V. ori potrivit art.29 din Cod familiei, soții sunt obligați să contribuie la cheltuielile căsătoriei, iar art.1 din același cod consacră principiul egalității soților.
Ca atare, s-a considerat că în cauză, cheltuielile de înmormântare a fiului decedat reprezintă o cheltuială a căsătoriei soții, fiind prezumați că au contribuit în mod egal la plata ei. Întrucât, în cauză, partea civilă nu a făcut dovada că sumele cheltuite au provenit din fonduri proprii, instanța fondului a redus cuantumul despăgubirii acordate cu un procent de 50% corespunzător contribuției soției inculpate.
Prin urmare, suma de 4.500 euro - estimată de instanța de fond, ca reprezentând cheltuielile efectuate de către partea civilă pentru înmormântare și pomenirile ulterioare - a fost redusă corespunzător culpei reținute în sarcina inculpatei, iar suma rezultată a fost redusă cu un procent de 50%, fiind obligată inculpata la plata sumei de 1.500 euro către partea civilă C. A., reprezentând despăgubiri materiale.
În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale solicitate de părțile civile C. A. și C. C. M., instanța de fond le-a respins - ca neîntemeiate - având în vedere dispozițiile art.2 din Codul Familiei respectiv că membrii familiei sunt datori să își acorde unul altuia sprijin moral și material. Prin urmare între membrii familiei există o comunitate de interese materiale și spirituale.
Or, câtă vreme în baza acestei obligații expres prevăzute de lege părțile civile au acordat sprijin moral inculpatei, pentru a depăși tragedia provocată de aceasta, în prezent existând o relație bună între părți astfel cum rezultă din declarațiile părților civile, instanța de fond a apreciat că nu pot fi acordate daune morale.
S-a constatat de către judecătorul fondului că, la momentul constituirii de parte civilă, părțile civile s-au bazat pe împrejurarea că pretențiile formulate vor fi suportate de către societățile de asigurare.
Însă, instanța de fond a avut în vedere că, în procesul penal, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului. Prin urmare, temeinicia acțiunii civile este analizată prin raportare la persoana inculpatului, chiar dacă coexistă răspunderea delictuală a acesteia cu răspunderea contractuală a asigurătorului de răspundere civilă obligatorie.
În aceleași sens s-a apreciat că acordarea daunelor morale în prezenta cauză ar putea conduce la concluzia că membrii familiei s-au folosit de acest eveniment tragic pentru a obține o îmbogățire rapidă, profitând de faptul că în concret despăgubirile datorate în urma accidentelor de circulație se achită de societățile de asigurare. Totodată, s-a precizat că nu poate fi ignorat nici aspectul că se va ajunge la situația în care inculpata, ca membră a familiei se va îndestula din despăgubirile dobândite ca urmare a faptei sale.
Sub aspectul daunelor materiale, solicitate de părțile civile T. A. și T. I., în cuantum de 20.000 euro fiecare, instanța de fond a reținut că s-a făcut dovada existentei unui prejudiciului material cuantumul acestuia fiind, însă, mai mic. Astfel, instanța a reținut că s-au depus la dosarul cauzei facturi și chitanțe (f.18-28 dosar instanță), acestea atestând efectuarea unor cheltuieli cu înmormântarea precum și cu construcția funerară. În același sens, au fost reținute și declarațiile martorilor E. M. și L. D. ce atestă efectuarea unor cheltuieli.
Prin urmare, în baza art.14, 346 Cod de procedură penală, raportat la art.998 și urm. Cod civil, a fost obligată inculpata la plata sumei de 3.000 euro (în echivalent lei calculat la cursul BNR din data plății efective), cu titlu de daune materiale, către fiecare parte civilă, în condițiile reținerii culpei concurente a victimei, în proporție de 30%.
În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
În cauză, instanța de fond a apreciat că se justifică pe deplin acordarea daunelor morale în cuantum de câte 70 000 euro (în echivalent lei la calculat la cursul BNR din data plății efective) solicitate pentru fiecare din părțile civile și având în vedere și culpa concurentă a victimei - ca pretium doloris - în compensarea traumelor psihice suferite de acestea, cauzate de decesul fiului în vârstă de 35 de ani, ca urmare a faptei inculpatei, în condițiile în care victima reprezenta un sprijin real din punct de vedere financiar și afectiv pentru părinții săi aflați la o vârstă înaintată, cuantum stabilit în condițiile reținerii culpei concurente a victimei .
Tot sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că S. C. de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 898,76 lei, iar S. C. de Urgență B.-A. cu suma de 1431,30 lei. Ambele sume reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate numitului C. Nicolas A..
În același sens, s-a reținut că și S. C. de Urgență București s-a constitut parte civilă cu suma de 3993,57 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate inculpatei C. V..
Conform art.313 alin.1 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate asistența medicală acordată.
Pentru litigiile, având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a cestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Având în vedere că, prin comiterea de către inculpată a accidentului de circulație, s-a cauzat vătămarea celor două victime, acestea necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorii de servicii medicale constituit ca părți civile, reiese că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatei privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăție.
Astfel, în baza art.14, art.346 alin.1 Cod procedură penală și art.313 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență București și a fost obligată inculpata C. V. la plata sumei de 599,26 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei), precum și acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență B.-A., obligând pe inculpata C. V. la plata sumei de 954,20 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare (corespunzător unei culpe de 70% la producerea faptei).
În ceea ce privește suma de 3993,57 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate inculpatei C. V., instanța de fond a constatat că nu se încadrează în dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006, fiind aplicabile dispozițiile dintre furnizorul de servicii medicale și asiguratul său.
În ceea ce privește angajarea răspunderii asigurătorului, judecătorul fondului a arătat următoarele:
La data producerii accidentului, mașina condusă de inculpată era asigurată la societatea de asigurare S.C. A. R. –Asirom Vienna Insurance Group S.A., fiind vorba de asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.
Potrivit art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.22 din O.U.G. nr.61/2005, privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Rezultă deci că răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală, angajată în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul și nu o formă a răspunderii civile delictuale.
În consecință, în baza art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.22 din O.U.G. nr.61/2005, instanța de fond a dispus obligarea asiguratorului de răspundere civilă S.C. A. R.-Asirom Vienna Insurance Group S.A., la plata sumelor datorate de către asiguratul său, inculpata C. V., către părțile civile potrivit prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs părțile civile C. A. și C. C. M. (ambii la data de 28 septembrie 2011) și asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., (la data de 04 octombrie 2012).
Inițial, recursurile declarate în cauză, au fost înaintate și înregistrate la data de 01 noiembrie 2012, pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală, care prin decizia penală nr.981/R din 15 noiembrie 2012, invocând prevederile art.XXIV alin.1 din Legea nr.202/2010 privind accelerarea soluționării unor procese, în temeiul art.42 Cod de procedură penală a dispus declinarea competenței de soluționare a recursurilor declarate de părțile civile C. A. și C. C. M. și de asigurătorul S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței penale nr.843 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, în favoarea Curții de Apel București.
Ca atare, recursurile deduse judecății au fost înaintate și înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data de 07 decembrie 2012.
Atât în cadrul dezbaterilor din recurs, desfășurate în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013, cât și prin intermediul motivelor scrise de recurs (filele 20 28 d.r.), recurentele părți civile C. A. și C. C. M., solicitând admiterea recursurilor formulate împotriva sentinței penale nr.843 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, au cerut în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță în vederea soluționării unitare pe fond a cererilor formulate pe latura civilă a procesului penal, prin raportare la culpa comună în producerea accidentului a celor doi participanți la trafic, cu consecința obligării instanței de rejudecare de reintroducere în cauză a Societății de asigurare CARPATICA SA și de introducere formală pe latură civilă a moștenitorilor conducătorului motocicletei (ce a avut o culpă comună alături de inculpata C. V. în producerea accidentului de circulație), iar în subsidiar, fie modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii lor de despăgubiri civile și al obligării societăților de asigurare (ASIROM și CARPATICA) ca asigurători ai persoanelor a căror culă comună în producerea accidentului a fost stabilită prin hotărâre penală definitivă, la plata de despăgubiri morale și materiale pentru prejudiciul cauza prin decesul minorului C. Nicolas-A., cuantumul sumelor acordate cu acest titlu urmând să fie calculat cel puțin prin raportare la sumele acordate părților civile T. prin hotărârea recurată, fie, în ipoteza în care s-ar aprecia că față de momentul decesului conducătorului motocicletei (făptuitorul față de care s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale prin raportare la art.10 lit.g Cod de procedură penală) nu este posibilă introducerea formală în cauză a moștenitorilor acestuia pe latura civilă și astfel societatea de asigurare Carpatica nu ar putea răspunde în mod direct în cadrul unui dosar penal, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii lor de despăgubiri, însă cu mențiunea expresă că au posibilitatea formulării unei cereri în cadrul unui litigiu civil, în care să se analizeze temeinicia pretențiilor lor și întinderea răspunderii, în contradictoriu cu persoanele vinovate de producerea accidentului (moștenitorii defunctului T. I.) și cu societățile de asigurare ale acestora, prin raportare la art.998-999 cod civil și la contractele de asigurare.
La rândul său, recurentul asigurător S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., atât în cadrul dezbaterilor de la termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2013, cât și în cuprinsul motivelor scrise de recurs (atașate la filele 22-23 din dosarul constituit pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală) a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile T. I. și T. A., considerat ca fiind nejustificat de mare, astfel încât s-a solicitat diminuarea acestor daune până la un nivel care să asigure o reparație echitabilă părților civile, însă fără a se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Ca situație de fapt, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr.1185 din data de 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul nr._/299/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr.507 din data de 08.03.2012 a Curții de Apel București, este de reținut că la data de 28.05.2010 pe . avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul marca Toyota Avensis, cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpata C. V. și motocicleta marca Honda cu număr de înmatriculare_, condusă de către numitul T. I..
În urma acestui accident rutier, a rezultat atât decesul conducătorului motocicletei, T. I., cât și, după o perioadă de numai câteva zile de la accident, al fiului minor al inculpatei, numitul C. Nicolas-A., aflat la momentul impactului pe bancheta din spate a autoturismului consud de inculpată.
Întemeindu-se pe concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză în cursul urmăririi penale, atât procurorul care a dispus prin rechizitoriul nr.8895/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București, trimiterea în judecată a inculpatei C. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal, cât și instanța care, în soluționarea laturii penale a cauzei, a dispus în mod definitiv condamnarea inculpatei C. V. pentru săvârșirea acestei infracțiuni, au reținut că vinovăția pentru producerea accidentului rutier din data de 28.05.2010 aparține atât inculpata C. V., cât și conducătorul motocicletei T. I., decedat în împrejurările respectivului eveniment rutier, fără ca în cuprinsul hotărârilor prin care s-a judecat latura penală a cauzei (sentința penală nr.1185 din data de 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria sector 1 București prin care s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 2 ani închisoare cu acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și decizia penală nr.507 din data de 08.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală prin care recursul declarat de inculpată împotriva sentinței menționate anterior a fost respins ca nefondat), să se stabilească vreun moment, așa cum eronat pretinde instanța de fond în considerentele sentinței recurate, întinderea culpei fiecăruia dintre conducătorii auto responsabili de producerea accidentului rutier.
În cauza penală ce inițial a format obiectul dosarului nr._/299/2011, în care, ulterior, prin sentința penală nr.1185 din data de 06.12.2011 a Judecătoria sector 1 București, în temeiul art.3201 alin.5 Cod de procedură penală s-a dispus disjungerea laturii civile, în termenul prevăzut de lege (art.15 Cod de procedură penală) s-au constituit părți civile pe de o parte numiții T. I. și T. A., părinții defunctei victime T. I., care au solicitat obligarea inculpatei și a sigurătorului acesteia, S.C. A. R. Asirom Vienna Insurance Group S.A. la plata despăgubirilor materiale și morale necesare reparării prejudiciilor suferite ca urare a decesului fiului lor, iar pe de altă parte, numiții C. A. și C. C. M., tatăl, respectiv sora defunctei victime minore C. Nicolas-A., care, în vederea acoperii pagubelor de natură materială și morală ce le-au fost pricinuite prin decesul fiului, respectiv fratelui lor, au solicitat angajarea răspunderii civile solidare a persoanelor vinovate de producerea accidentului rutier și pe cale de consecință obligarea pe temeiul răspunderii contractuale a societăților de asigurare cu care cei doi conducători auto implicați în accident aveau încheiate polițe de asigurare de răspundere civilă obligatorie (ASIROM și CARPATICA) la plata despăgubirilor civile solicitate, proporțional cu gradul culpei fiecăruia dintre asigurații lor.
În rezolvarea acțiunilor civile exercitate în cauză, instanța de fond, raportându-se la prevederile art.317 din Cod de procedură penală potrivit cărora „Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței ...” și luând în considerare împrejurarea că prin rechizitoriul nr.8895/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București persoana trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1, 2 și 5 Cod penal a fost numai inculpata C. V., față de conducătorul auto T. I., deopotrivă responsabil de producerea accidentului rutier, dispunându-se cum era și firesc, neînceperea urmăririi penale ca urmare a decesului acestuia, a considerat că în prezenta cauză nu pot fi examinate cererile de despăgubiri formulate de părțile civile C. A. și C. C. M. în raport cu conducătorul auto T. ionuț care a contribuit prin culpa sa concurentă la producerea accidentului soldat cu decesul minorului C. N.-A. și cu asigurătorul acestuia de răspundere civilă obligatorie .>
Curtea acceptă că acest raționament al instanței fondului nu este în sine greșit, părțile civile C. A. și C. C. M. având posibilitatea teoretică, dar și practică a promovării pretențiilor lor civile legate de repararea prejudiciilor materiale și morale încercate ca urmare a decesului fiului, respectiv fratelui lor C. Nicolas-A., pe calea unei acțiuni civile separate îndreptate împotriva moștenitorilor defunctului T. I., la rândul său responsabil de producerea accidentului rutier din data de 28.05.2010 și a asigurătorului de răspundere civilă . în cazul concret din speța de față, în care urmarea socielmente periculoasă – decesul victimei minore C. Nicolas-A. – este rezultatul culpei concurente a celor doi conducători auto implicați în producerea accidentului rutier (aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat), faptele acestora aflându-se într-un raport de indivizibilitate conform art.33 lit.a Cod de procedură penală, imperativul bunei înfăptuiri a justiției impune ca stabilirea gradului de vinovăție a persoanelor responsabile de producerea acestui rezultat (inculpata C. V. și defunctul T. I.) să se realizeze concomitent, de către aceeași instanță și în contradictoriu cu toate părțile care ar pute fi pasibile de angajarea răspunderii lor civile pentru repararea daunelor izvorâte din faptele culpabile ale autorilor accidentului rutier.
De aceea, Curtea consideră că este rațional și echitabil ca toate acțiunile civile în dezdăunare decurgând dintr-un eveniment unic – accidentul rutier din data de 28.05.2010 - generat de contribuțiile concurente ale celor doi conducători auto implicați – inculpata C. V. și defunctul T. I. – să fie soluționate concomitent și în mod unitar de către aceeași instanță, în scopul de a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii.
D. urmare, întrucât în vederea soluționării acțiunilor civile exercitate de părțile civile C. A. și C. C. M. este necesară introducerea în cauză pe de o parte a moștenitorilor defunctului T. I., în conformitate cu prevederile art.21 din Codul de procedură penală, iar pe de altă parte a asigurătorului de răspundere civilă obligatorie ., pentru deplina respectare a dreptului la un proces echitabil conform art.6 din CEDO, trebuie să li se garanteze posibilitatea de a-și formula apărări în legătură cu întinderea culpei persoanei în numele căreia sunt chemate să răspundă pentru repararea daunelor pricinuite prin decesul minorului C. Nicolas-A., precum și cu necesitatea sau cuantumul sumelor ce se solicită a fi acordate cu titlu de despăgubiri, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de părțile civile C. A. și C. C. M., precum și de recurentul asigurător de răspundere civilă A. R. ASIROM V. S.A împotriva sentinței penale nr.843 din 25.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, pe care o va casa în întregime și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, Judecătoria Sectorului 1 București.
Cu prilejul rejudecării în fond a cauzei, prima instanță, pe lângă rezolvarea concomitentă și unitară a acțiunilor civile formulate pe de o parte de părțile civile T. I. și T. A. în contradictoriu cu inculpata C. V. și cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., iar pe de altă parte de părțile civile C. A. și C. C. M., în contradictoriu atât cu inculpata C. V. și asigurătorul acesteia, cât și cu moștenitorii defunctului T. I. și asigurătorul de răspundere civilă .. și examinarea temeiniciei solicitărilor asigurătorului S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. privitoare la cuantumul excesiv al despăgubirilor acordate părților civile T. I. și T. A. cu titlu de daune morale în cadrul primei judecăți a fondului cauzei, va avea în vedere, în noul context, și necesitatea soluționării integrale a cererilor de despăgubiri formulate de unitățile spitalicești care s-au constituit părți civile cu privire la cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei minore C. Nicolas-A.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpată se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursurile declarate de părțile civile C. A. și C. C. M. și de recurentul asigurător de răspundere civilă A. R. ASIROM V. S.A împotriva sentinței penale nr.843 din 25.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, Judecătoria Sectorului 1 București.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpată, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. C. M. C. R. G.
GREFIER,
G. I.
red.jud.C.C.
ex.2
red.jud.E.V.-Jud.Sect.1
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1347/2013. Curtea... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
