Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 237/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 237/2013
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 237/R
Ședința publică de la 05.02.2013
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
JUDECĂTOR - A. P. M.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de condamnatul F. I. C., împotriva sentinței penale nr.1046/F/06.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-condamnat F. I. C., aflat în stare de deținere,asistat deapărător din oficiu, av.P. G., cu delegație nr._/24.01.2013, aflată la fila7/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-condamnat F. I. C. învederează instanței că, cererea de întrerupere a executării pedepsei îi aparține și că nu a fost dus la instanță pentru a-și exprima punctul de vedere.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-condamnat F. I. C. solicită admiterea recursului în temeiul art.3859 pct.5 Cod procedură penală, în sensul că judecata a avut loc la instanța de fond, fără prezența condamnatului, care era obligatorie. Recurentul-condamnat afirmă că, cererea de întrerupere a executării pedepsei pe motive medicale îi aparține, însă nu a fost dus la instanță. Față de acestea, în baza art. 38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, pentru motivul de casare invocat, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr.1046/F/06.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie întrebat recurentul-condamnat dacă cererea depusă la instanța de fond, datată 28.11.2012, este sau nu formulată de el.
Fiindu-i prezentată cererea de la fila 9 din dosarul Tribunalului București – Secția I-a penală, recurentul-condamnat arată că nu recunoaște scrisul și semnătura, contestând faptul că ar fi scris și ar semnat cererea prin care învederează că nu dorește să fie prezentat întrucât nu a formulat și nu-și însușește cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită casarea sentinței recurate, cu trimitere spre rejudecare, urmând a fi prezentat condamnatul în fața instanței, prezența fiind obligatorie.
Recurentul-condamnat F. I. C. arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1046/F din data de 06.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr._ , a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul F. I. C. (fiul lui I. și E., născut la 13.01.1976, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, petentul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de petentul condamnat F. I. C. și înregistrată pe rolul instanței la data de 16.11.2012 sub nr._, tribunalul a constatat că petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.112/D/05.05.2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3799/26.10.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând motive medicale.
La termenul de judecată din 06.12.2012 s-a constatat că, cererea nu este formulată de condamnat și nici nu o însușește.
Deoarece petentul F. I. C. nu a formulat cererea de întrerupere a executării pedepsei și nici nu a înțeles să o însușească, tribunalul a respins-o, neputând lua act de retragerea unei cereri atâta vreme cât ea nu a fost promovată sau măcar însușită de condamnat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul F. I. C., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul că judecata a avut loc la instanța de fond, fără prezența condamnatului, care era obligatorie. Recurentul-condamnat afirmă în cererea de întrerupere a executării pedepsei pe motive medicale îi aparține, însă nu a fost dus la instanță.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp.art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.460 alin.2 C. pr. pen. în cauzele reglementate de Titlul III al acestui act normativ (intitulat „Executarea hotărârilor penale”), „condamnatul arestat este adus la judecată”.
Întrucât la instanța de fond nu a fost respectată această dispoziție se constată că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută, conform art.197 alin.2 teza a III-a C. pr. pen., ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.5 teza a II-a C. pr. pen.
Se mai constată că petentul susține că îi aparține cererea de întrerupere a executării pedepsei și contestă înscrisul aflat la fila 9 din dosarul de fond, situație în care urmează să se aprecieze asupra fondului cererii, de către instanța competentă.
Față de toate aceste considerente Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.38515 pct.2 lit.c C. pr. pen. va admite recursul formulat de recurentul condamnat, va casa în totalitate sentința penală apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul București.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, se va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate.
Văzând și dispozițiile art.82 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul condamnat F. I. C., împotriva sentinței penale nr.1046/06.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală în dosarul nr._ .
Casează în totalitate sentința penală atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe – Tribunalul București.
Conform art.192 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. I. T. A. M. Petronala
GREFIER,
Victorița S.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./08.02.2013
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 189/2013. Curtea... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1922/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
