Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1156/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1156/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 1156/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1156/R
Ședința publică din: 18.06.2013
Curtea constituită din:
Președinte: I. T.
Judecător: I. C.
Judecător: A. M.
Grefier: S. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpata B. NUȚI A. împotriva sentinței penale nr. 310 din data de 02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată B. Nuți A., personal și asistată de apărător din oficiu Gerber F., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată M. H&M SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează la identificarea recurentei inculpate B. Nuți A..
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpată.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate B. Nuți A. solicită admiterea recursului declarat de inculpată, desființarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse mai blânde. Apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este mult prea aspră, față de modalitatea de comitere a faptei, fiind observată de agenții de pază și lăsată să părăsească magazinul cu bunurile sustrase. Arată că inculpata a recunoscut comiterea faptei, iar prejudiciul a fost recuperat, solicitând astfel să se rețină dispozițiile art.74 lit.a, c Cod penal. În ceea ce privește omisiunea instanței de fond de suspendare a pedepsei accesorii, solicită suspendarea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea solicitării inculpatei de redozare a pedepsei, apreciind pedeapsa aplicată de instanța de fond ca fiind una corectă, ce corespunde scopului pedepsei. Mai arată că inculpata a avut anterior numeroase sancționări administrative. Solicită admiterea recursului declarat de inculpată sub aspectul suspendării pedepsei accesorii.
Recurenta inculpată B. Nuți A., în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 310, pronunțată la data de 02.03.2013 de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ în baza art. 208 alin.1 C.pen. – art. 209 alin. 1 lit. e C.pen cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.pr.pen. a condamnat pe inculpata B. NUȚI A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al.1 C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art.861 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art.862, alin.1 C.pen.
În temeiul art.863 C.pen., inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)sa se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b)sa anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)sa comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență;
În temeiul art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.864, alin.1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni precum și asupra dispozițiilor art.864, alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art. 346 C.pr.pen. s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nr. 5517/P/2012 din data de 17.12.2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei B. N. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin(1)- 209 alin(1) lit. e C.pen..
Instanța de fond a reținut că la data de 06.04.2012, în jurul orei 20:00, inculpata B. Nuți A. a luat din magazinul H&M, din cadrul Complexului Comercial Băneasa Shopping City, cinci cămăși bărbătești, în valoare totală de 645 de lei, pe care le-a ascuns sub hainele personale, după care a părăsit magazinul fără a achita bunurile, în scopul însușirii lor pe nedrept.
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces – verbal de constatare a infracțiunii,declarația învinuitei B. Nuți A., declarația martorului F. V. P., înscrisuri: dovada de ridicare a bunurilor de la învinuită și dovada de predare a acestora părții vătămate .
Prin rezoluția din data de 14.08.2012 D.G.P.M.B, Secția 2 Poliție, s-a dispus începerea urmării penale împotriva inculpatei B. N. A..
Rezoluția de începere a urmăririi penale emisă de organul de cercetare penală, a fost confirmată la aceeași dată prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că în faza de urmărire penală prejudiciul a fost recuperat de partea vătămată prin restituirea bunurilor sustrase de inculpată, astfel că nu s-au formulat pretenții civile.
La termenul de judecată din data de 11.03.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen. introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, inculpata a declarat personal că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe de care a luat cunoștință cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală si pe care și le-a însușit.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpata B. N. A., a recunoscut în totalitate fapta reținută în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrare de probe astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 06.04.2012, în jurul orei 20:00, inculpata B. Nuți A. a luat din magazinul H&M, din cadrul Complexului Comercial Băneasa Shopping City, cinci cămăși bărbătești, în valoare totală de 645 de lei, pe care le-a ascuns sub hainele personale, după care a părăsit magazinul fără a achita bunurile.
Instanța a reținut de asemenea că produsele au fost predate reprezentanților magazinului pe bază de dovadă.
Această situație de fapt a rezultat din coroborarea declarației martorului audiat în cursul urmăririi penale cu declarația inculpatei și mențiunile procesului-verbal încheiat la fața locului.
Astfel, din declarația martorului F. V. P., agent de pază în cadrul magazinului, a rezultat că, în timp ce își desfășura atribuțiile de serviciu, a văzut cum o persoana de sex feminin a luat cinci cămăși bărbătești de pe rafturi, pe care le-a introdus sub îmbrăcămintea personală, după care aceasta a părăsit magazinul pe la casele de marcat fără a achita contravaloarea bunurilor.
Conform mențiunilor procesului-verbal încheiat la data de 06.04.2012 organele de poliție s-au deplasat la fața locului, unde au identificat în persoana autorului pe inculpata B. N. A..
Produsele sustrase de către inculpată au fost ridicate pe bază de dovadă și predate unității păgubite.
Toate aceste probe analizate mai sus s-au coroborat conform art. 69 C.pr.pen. cu declarația inculpatei de recunoaștere a faptei.
În acest sens, inculpata a recunoscut comiterea faptei prin modalitatea descrisă mai sus și a arătat că a sustras bunurile întrucât nu are alte venituri.
În drept, fapta inculpatei B. N. A., care la data de 06.04.2012, în jurul orei 20:00, a luat din magazinul H&M, din cadrul Complexului Comercial Băneasa Shopping City, cinci cămăși bărbătești, în valoare totală de 645 de lei, pe care le-a ascuns sub hainele personale, după care a părăsit magazinul fără a achita bunurile întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin(1)-209 alin(1) lit. e C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea principală de luare a bunului din posesia altuia și de imposedare a făptuitorului cu bunul luat. Inculpata a săvârșit infracțiunea prin luarea produselor, dar consumarea acesteia s-a produs în momentul în care a trecut de linia caselor de marcat fără a achita costul aferent valorii produselor însușite.
Urmarea imediată a faptei a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, bunurile de care aceasta a fost lipsită, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs a fost dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit.a C.pen.
Inculpata a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, și a urmărit producerea acestui rezultat. Aceasta a sustras bunurile în scopul însușirii pe nedrept profitând în acest sens de lipsa unui agent comercial de la una din casele de marcat ale hipermarketului.
Aspectul de calificare a fost atras de întrunirea circumstanței reale prevăzute de art. 209 alin(1) lit. e C.pen., astfel că fiind săvârșită într-un loc public, în speță un complex comercial, de cele mai multe ori destul de aglomerat, a oferit inculpatei condiții favorabile sustragerii de bunuri. În acest sens, cel care sustrage bunuri într-un loc public prezintă o mai mare periculozitate socială, tocmai pentru că mizează pe toate aceste condiții favorabile, inclusiv pe încrederea publică, atunci când concepe planul său infracțional.
Infracțiunea săvârșită a atras răspunderea penală a inculpatei conform art.17 C.pen.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile enumerate de art.72 C.pen. și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, reduse conform art. 320 ind. 1 C.proc.pen., gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, ce a rezultat din modalitatea de săvârșire a faptei, in loc public, scopul săvârșirii infracțiunii, respectiv pentru a-si asigura existenta, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpatei, care nu este la primul conflict cu legea penală, în perioada 2003-2006 fiind sancționată administrativ pentru fapte de același gen, nu are ocupație si nici loc de munca.
În consecință, fata de aceste criterii de individualizare, instanța a aplicat inculpatei o pedeapsă de 2 ani si 6 luni închisoare, aceasta constituind minimul special al pedepsei pentru infracțiunea săvârșită.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșită, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu i s-a interzis inculpatei dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis, deoarece condamnata nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, față de circumstanțele personale ale inculpatei, arătate mai sus, executarea pedepsei în regim de detenție apare ca fiind o măsură prea aspră care nu va duce la îndreptarea condamnatului.
Instanța a apreciat că rolul de constrângere și scopul pedepsei pot să fie realizate și prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, ceea ce implică atenționarea inculpatei asupra posibilității revocării acestei măsuri în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni în termenul de încercare ce a fost stabilit și exercitarea unor măsuri de supraveghere corespunzătoare de natură a conduce la îndreptarea inculpatei astfel încât acesta să nu mai comită alte infracțiuni în viitor.
În consecință, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 C.pen., instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani si 6 luni închisoare aplicată inculpatului, fixând un termen de încercare de 4 ani si 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, termen format din durata pedepsei la care s-a adăugat un termen stabilit de instanță de 2 ani.
Conform art.71 alin.5 C.p. pe durata suspendării executării pedepsei principale sea fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 863 c.p., pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- sa se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul București;
- sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta, sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
În baza art 359 Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau al neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 346 C.pr.pen. instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.191 alin(1) C.proc.pen. a fost obligată inculpata cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpata care a solicitat admiterea recursului declarat, desființarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse mai blânde, față de modalitatea de comitere a faptei. În motivarea orală a recursului s-a arătat că a recunoscut comiterea faptei, iar prejudiciul a fost recuperat, solicitând astfel să se rețină dispozițiile art.74 lit.a, c Cod penal. În ceea ce privește omisiunea instanței de fond de suspendare a pedepsei accesorii, a solicitat suspendarea acesteia.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurenta - inculpată, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.38515pct.2 lit.d C.p.p., Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și având în vedere că inculpata B. N. A. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.3201 C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că din actele de urmărire penală efectuate, rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că la data de 06.04.2012, în jurul orei 20:00, inculpata B. Nuți A. a luat din magazinul H&M, din cadrul Complexului Comercial Băneasa Shopping City, cinci cămăși bărbătești, în valoare totală de 645 de lei, pe care le-a ascuns sub hainele personale, după care a părăsit magazinul fără a achita bunurile, în scopul însușirii lor pe nedrept.
Situația de fapt rezultă din procesul – verbal de constatare a infracțiunii, declarația învinuitei B. Nuți A., declarația martorului F. V. P., înscrisuri: dovada de ridicare a bunurilor de la învinuită și dovada de predare a acestora părții vătămate.
În mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatei B. Nuți A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin(1)-209 alin(1) lit. e C.pen.
De asemenea, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse cu o treime potrivit art.3201 al. 7 C.p., modalitatea de săvârșire a faptei –într-un loc public, dar și persoana recurentei – inculpate, instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate de către inculpată, prin apărătorul său ales, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepsei, arătăm că inculpata a beneficiat de reducerea pedepsei potrivit art.3201 al.7 C.p.p., iar prin solicitarea ca judecata să se facă prin recunoașterea vinovăției si nu putea coborî pedeapsa sub minimul special prin considerarea atitudinii de recunoaștere a faptei ca circumstanță atenuată prev. de art. 74 al.1 lit.c C.p.p., aceeași împrejurare – a recunoașterii vinovăției – neputând avea dublă valență juridică.
Instanța nu putea reduce pedeapsa aplicată prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit.a si b C.p., ținând cont de împrejurările săvârșirii faptelor, de faptul că inculpatul a fost prins în flagrant, de circumstanțele sale personale, aceasta fiind sancționată de mai multe ori cu amenda administrativă pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, celelalte circumstanțe atenuante fiind avute în vedere de către instanța de fond la individualizarea modalității de executare a pedepsei, prin suspendare acesteia prin supraveghere, potrivit art.861 C.p.
Totuși, în considerarea recursului inculpatului, Curtea constată că instanța de fond, deși a aplicat inculpatei B. Nuți A. si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a ,b C.p. si a dispus suspendarea executării principale sub supraveghere, a omis suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare, potrivit art. 71 al.5 C.p.
Față de cele reținute, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p va admite recursul formulat de recurenta inculpată B. Nuți A. împotriva sentinței penale nr. 310/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Va casa în parte sentința recurată și, rejudecând:
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. va suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.p.p admite recursul formulat de recurenta inculpată B. Nuți A. împotriva sentinței penale nr. 310/02.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. A. M.
GREFIER,
S. N.
Red.I.C.
Dact.EA-2ex
J.S.1 B – jud.M.D.I.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1136/2013.... → |
|---|
