Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1136/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1136/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 1136/2013
DOSAR NR._ / 2013
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1136/R
Ședința publică de la 17.06. 2013
Curtea constituită din:
P.- O. B.
JUDECATOR- A. A.
JUDECATOR- S. C.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr.655/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr._ / 2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat T. G. personal și asistat de avocat L. B. cu împuternicire avocațială nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
In temeiul prev.art.318 Cod procedură penală, se procedează la verificarea identității recurentului inculpat T. G. legitimat cu CI . nr._.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.655/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Arată că la instanța de fond recurentul a solicitat a fi judecat după procedura prev. de art.320/1 al.7 C.pr.pen, recunoscând faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței.
Consideră că reținerea textului de lege mai sus invocat nu implică obligativitatea instanței de fond de a pronunța o soluție condamnare și pune instanța în imposibilitatea de a pronunța o soluție de achitare.
Apreciază că legiuitorul când a promovat procedura prev. de art.320/1 al.7 C.pr.pen, a avut intenția de accelerare a judecării cauzelor dar și aceea de a atenua răspunderea penală, în sensul celor învederate a depus practică judiciară.
Solicită achitarea inculpatului în temeiul prev.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C.pr.pen, cu aplic.art.18/1 C.pen cu aplicarea unei amenzi administrative.
Precizează că trebuie a fi avute în vedere circumstanțele atenuante, precum și expertiza medico-legală varianta nr.2 care a stabilit valoarea alcoolemiei de 0,93 gr. la mie. De asemenea consideră că gradul de pericol social al faptei a fost unul redus raportat la faptul că acea arteră nu era intens circulată, că acesta a parcurs o distantă relativ mică în acea zonă și nu în ultimul rând că buletinul medical atesta că acest doar părea sub influența băuturilor alcoolice comportarea fiind ireproșabilă, acel test specific fiind trecut cu brio de inculpat.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate recurentului inculpat către minimul special prevăzut de legea penală dându-se o mai mare eficiență prev.art.320/1C.pr.pen cu aplic.art.74 al.1 lit.a și c C.pen rap. art.76 C.pen
Menționează că trebuie a se avea în vedere poziția sinceră a recurentului inculpat, faptul că are un loc de muncă stabil cu contract de muncă, se află la primul conflict cu legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Consideră că disp.art.320/1 C.pr.pen nu împiedică aplic.prev.art.18/1 C.pen., astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție.
În prezenta cauză apreciază că nu se impune aplicarea prev.art.18/1 C.pen și nici achitarea recurentului inculpat având în vedere valoarea îmbibației alcoolice care depășește limita legală.
Apreciază că nu se pot reține circumstanțele prev. de art.74 lit.a C.pen prin raportare la fapta comisă aceea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice peste limita legală, de asemenea solicită obligarea recurentului inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat T. G. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și că nu va mai încălca legea.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.655 din data de 23.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ în baza art. 87 alin.1 din OUG195/2002 cu aplicarea art.320 ind.1 C.proc.pen. a condamnat pe inculpatul T. G. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81-82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni închisoare
În baza art. 71 alin.5 C.p. s-a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni intenționate în cursul termenului de încercare prevăzute de art.83 C.pen.
În temeiul art.191 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 19.10.2010, in jurul orei 00.10, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pe . 5 București, inc. T. G. a fost oprit pentru un control de rutină, de lucrători din cadrul Brigăzii Poliției Rutiere.
Cu ocazia verificării, inc. T. G. a fost testat cu aparatul etilotest, acesta indicând valoarea de 0,70 mg/l alcool pur in aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la INML unde i s-au recoltat doua probe de sânge. Conform buletinului de analiza toxicologica nr. 2803/19.10.2010, rezultatul primei probe, efectuate la ora 00. 40, a indicat o valoare a alcoolemiei de 1,60 gr 0/oo, in timp ce rezultatul celei de-a doua probe, efectuate la ora 01.40, a indicat o valoare a alcoolemiei de 1,45 gr 0/oo.
În cauza a fost efectuata o expertiza medico-legala pentru determinarea retroactiva a nivelului alcoolemiei din momentul depistării. Potrivit concluziilor raportului de expertiza medico-legala, la momentul controlului, inculpatul avea o alcoolemie de 1,65 gr 0/oo (varianta I de consum), respectiv 0,90 gr. 0/oo (varianta II de consum). Din concluziile raportului reiese ca varianta I se coroborează mai bine cu rezultatele celor doua prevalări de sânge.
În declarațiile date, în cursul urmăririi penale, inculpatul T. G. nu a contestat acest rezultat și a recunoscut că anterior depistării, în intervalul 23,30-24,00 a consumat băuturi alcoolice, respectiv 300 ml palincă și a servit un aperitiv.
În cursul judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a solicitat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art.320 ind.1 C.pr.pen și nu a contestat rezultatul raportului de expertiza efectuat în cauză.
Situația de fapt a fost reținută prin corelarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante si cu raportul de expertiză medico-legală, astfel cum au fost indicate mai sus.
În drept, fapta inculpatului T. G. care la data de 19.10.2010, in jurul orei 00.10, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pe . 5 București, avea o alcoolemie de cca 1,65 gr 0/oo (varianta I de consum), respectiv 0,90 gr. 0/oo (varianta II de consum), varianta I coroborându-se mai bine cu rezultatele celor doua prevalări de sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată.
În ceea ce privește apărările inculpatului, bazate pe modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii și gradul de pericol social al acesteia, în raport de care apărarea a solicitat în principal aplicarea unei amenzi administrative și în subsidiar o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, s-au constatat următoarele:
Pornind de la condițiile reglementate de art. 18 ind. 1 C.pen., necesar a fi îndeplinite pentru a se putea da eficiență acestor dispoziții legale, instanța a apreciat că fapta de a conduce un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr%0, nu poate fi considerată a fi lipsită în mod vădit de importanț și a nu prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pe lângă analiza abstractă a acesteia, respectiv infracțiune de pericol în cazul căreia norma de incriminare nu cere producerea unei urmări, în speță, instanța a avut în vedere și modalitatea de săvârșire și persoana făptuitorului.
În ceea ce privește primul aspect, instanța a constatat că ambele variante de alcoolemie rezultate în urma prelevărilor probelor de sânge de la inculpat, depășesc limita de 0,80 gr%0 și determină încadrarea faptei în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
De asemenea, condițiile concrete de săvârșire a faptei, respectiv trafic lejer și distanța mică de parcurs până la destinație, nu diminuează pericolul social al acesteia, putând fi apreciate cel mult drept circumstanțe atenuante.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta nu are antecedente penale, este integrat in societate, are o ocupație, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat, a fost sincer și a regretat comiterea faptei, dar din fișa sa de evidență auto, a rezultat că nu se află la prima încălcare a normelor rutiere, anterior fiind sancționat contravențional pentru fapte mai puțin grave.
Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului definit de art. 52 C.p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Totodată instanța, având în vedere declarația inculpatului de aplicare a procedurii simplificate prevăzute de art. 320 ind. 1 C.p.p., la stabilirea pedepsei a avut în vedere dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. care stabilesc că inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
A mai reținut instanța de fond că pedeapsa stabilită inculpatului pentru infracțiunile săvârșite impune necesitatea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat având în vedere că aceste funcții nu pot fi exercitate de o persoană aflată într-un regim de detenție.
Având în vedere pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața autorităților, recunoscând săvârșirea faptelor, instanța a apreciat că scopul pedepsei prev. de art. 52 alin. 1 C.p. poate fi atins și fără privare de libertate.
În aceste condiții instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 81 alin. 1 C.p. și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de 2 ani și 8 luni care constituie termen de încercare pentru condamnat, se calculează potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 C.p. și se socotește de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând în principal achitarea pe considerentul că fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiunii, iar în subsidiar redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.38515pct.1 lit.b C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr._/P/2010, întocmit la data de 22.01.2013 de P. de pe lângă Judecătoria sector 5 București, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului T. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002, constând în aceea că data de 19.10.2010, in jurul orei 00.10, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu nr.de înmatriculare_, pe . București, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr%0.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3201 Cod procedură penală, inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile inculpatului de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultatul testării cu aparatul Drager, declarația martorului I. I., buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie si raportul de expertiza medico-legala nr. 1155/i/2012 privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei.
De altfel, nu se contestă situația de fapt reținută de prima instanță, criticile recurentului vizând exclusiv individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului.
Curtea constată cu precădere că prima instanță în mod corect a apreciat că varianta I a alcoolemiei teoretice stabilită în urma calculului retroactiv se coroborează cu rezultatele menționate în buletinul de analiză toxicologică. Astfel, se impune a completa considerentele sentinței atacate sub acest aspect cu menționarea expresă a faptului că din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie reiese că la momentul depistării sale în trafic, inculpatul avea o alcoolemie în creștere, astfel cum indică cele două probe biologice prelevate, iar nu în creștere astfel cum se menționează în concluziile raportului de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei referitor la cea de-a doua variantă calculată în raport de declarațiile inculpatului, fiind evident că inculpatul a fost nesincer în declarațiile sale. Acest aspect de fapt este de netăgăduit și în raport de intervalul relativ mic de timp între momentul opririi inculpatului de lucrătorii de poliție și testarea sa cu aparatul alcooltest – ora 00. 10-00.11- și cel al prelevării primei probe biologice, respectiv 00.40, prima probă indicând o concentrație de 1,60 g/l alcool în sânge.
În acest context, în raport de circumstanțele reale ale faptei, respectiv faptul că inculpatul a circulat pe o stradă principală din București, în condiții de noapte, având în sânge o îmbibație alcoolică considerabil peste limita de 0,80 g/l, respectiv de aproximativ 1, 65 gr/l, în condițiile în care acesta a mai fost sancționat contravențional în precedent și pentru încălcarea altor reguli privind circulația pe drumurile publice, este exclus a se considera că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ca trăsătură esențială a acesteia, critica recurentului inculpat sub acest aspect nefiind fondată.
De altfel, toate aceste elemente sunt de natură a contura un grad de pericol social ridicat al infracțiunii, având în vedere, în principal, urmările care s-ar fi putut produce, dar și frecvența ridicată a accidentelor rutiere cu consecințe deosebit de grave cauzate de conducerea de autoturisme de către persoane având în sânge alcool.
Curtea consideră de asemenea, că în mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante. Astfel, instanța supremă în jurisprudența sa, în consens cu doctrina de specialitate, a statuat în mod constant că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În ceea ce privește „conduita bună”, prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, Curtea apreciază că faptul că inculpatul este integrat în societate, având un loc de muncă și nefiind cunoscut cu antecedente penale, nu are relevanță în contextul în care fapta relevă un grad de pericol social ridicat, iar inculpatul nu se află la prima abatere de la regulile privind circulația rutieră, reținerea circumstanței atenuante nefiind justificată, datele ce caracterizează persoana inculpatului fiind avute în vedere, în moc just, exclusiv în cadrul individualizării judiciare a pedepsei, cât și a modalității de executare a acesteia.
Sub aspectul reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, critica inculpatului apare ca nefondată în contextul în care atitudinea inculpatului, de recunoaștere a faptei a fost valorificată prin reținerea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală și nu există nicio justificare în a se acorda dublă relevanță aceleiași împrejurări.
Astfel, „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor. Or, în contextul în care încă de la debutul urmăririi penale au existat probe indubitabile împotriva inculpatului, simpla recunoaștere nu justifică o reducere succesivă a pedepsei întemeiată pe această împrejurare, cu atât mai mult cu cât acesta a încercat să minimalizeze răspunderea penală prin declarațiile date cu privire la consumul de alcool în baza cărora s-a procedat la calcularea retroactivă a alcoolemiei.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat T. G. împotriva sentinței penale nr.655/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr._ / 2013.
Conform art. 192 alin. 2 codul de procedură penală va obliga pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat T. G. împotriva sentinței penale nr.655/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București.
Obligă recurentul-inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. A. A. S. C.
GREFIER,
D. P.
Red.B.O.
Dact.EA-2ex/03.07.2013
J.S.5 B..-jud.M.P.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1156/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1195/2013.... → |
|---|
