Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 835/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 835/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 835/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 835/R
Ședința publică din data de 29 aprilie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: O. B.
Judecător: S. C.
Judecător: A. A.
Grefier: E. – A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpații P. N. și G. V. împotriva sentinței penale nr.189 din data de 14 martie 2013 a Judecătoriei Slobozia, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții – inculpați P. N., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales – avocat A. A. I., în baza împuternicirii avocațiale nr. 86, emisă de Baroul Ialomița și G. V., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu – avocat N. A., în substituirea avocatului M. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București, lipsind intimatele - părți civile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul – inculpat P. N. a depus la dosar motive de recurs, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat P. N., având cuvântul, în temeiul disp. art.3859pct.18 rap. la art.38515 lit.b Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, achitarea inculpatului având în vedere că prin întregul probatoriu administrat în cauză s-a făcut dovada nevinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului – inculpat G. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar, pe fond, rejudecând achitarea inculpatului.
În subsidiar, solicită redozarea cuantumului pedepsei, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția inculpatului. Solicită a se avea în vedere că martora a declarat că Dacia era de culoare închisă, iar inculpatul G. are o Dacie de culoare deschisă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpați, iar pentru inculpatul G. V., deducerea corectă a prevenției, având în vedere că, în prezenta cauză, acesta a fost reținut la data de 03.10.2012.
În ceea ce privește solicitările de achitare, consideră că nu sunt întemeiate, întrucât în prezenta cauză probatoriul administrat este suficient pentru condamnarea inculpaților. În acest sens, solicită a se observa declarația martorei oculare Ț. G., care i-a indicat pe ambii inculpați ca fiind autorii infracțiunii de tâlhărie.
Precizează că din convorbirea telefonică aflată la dosarul cauzei rezultă că inculpații obișnuiau să săvârșească diverse infracțiuni în interesul acestei persoane. Consideră că pedepsele aplicate au fost corect individualizate raportat și la gravitatea infracțiunilor săvârșite, iar, în ceea ce-l privește pe inculpatul P. N., arată că instanța de fond a demonstrat o clemență mult prea ridicată, raportat atât la gravitatea faptei cât și la cazierul acestuia.
În aceste sens, precizează că cererea inculpatului P. N. de reducere a pedepsei nu este fondată, iar pentru inculpatul G. V., reținerea art. 37 alin.1 lit. b Cod penal este corectă, raportat la perseverența infracțională manifestată.
Astfel, solicită a se avea în vedere că inculpatul G. V. l-a lovit de mai multe ori pe partea civilă Ț. Ș., cu toate că nu era nevoie de acest lucru, în condițiile în care aceasta nu a încercat să se apere în vreun fel.
Recurentul inculpat P. V., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
Recurentul – inculpat G. V., personal, în ultimul cuvânt arată că este de acord cu apărătorul din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 189 din data de 14.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în baza art. 211 alin 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind.1 lit. a C.pen, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. N. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.
În baza art. 26 rap. la art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.g C.pen. cu aplic. art. 76 C.pen. a fost condamnat inculpatul P. N. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin 1 lit. b) Cod penal s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente si contopindu–le, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului P. N. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului P. N. și, în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 04.10.2012 la zi.
În baza art. 191 alin. 2 din Cod procedură penală a fost obligat inculpatul P. N. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.800 lei, din care 150 lei onorariu parțial avocat oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul P. N. în vederea introducerii profirelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 211 alin 1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul G. V. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie.
În baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen. a fost condamnat inculpatul G. V. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin 1 lit. b) Cod penal s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente si contopindu–le, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art. 71Cod penal s-au interzis inculpatului G. V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului G. V. și, în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 01.11.2012 la zi.
În baza art. 191 alin. 2 din Cod procedură penală a fost obligat inculpatul P. N. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.650 lei.
În baza art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul G. V. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
In baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p. cu aplicarea art. 1357 C. civ. a obligat pe inculpatul P. N., în solidar cu inculpatul G. V., către partea civilă Ț. Ș. la plata sumei de 6.250 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 250 lei – daune materiale și 6.000 lei – daune morale.
În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p. cu aplicarea art. 1357 C. civ. a obligat pe inculpatul P. N., în solidar cu inculpatul G. V., către partea civilă B. E. la plata sumei de 688,5 lei, cu titlu de despăgubiri civile materiale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 27.08.2012, organele de cercetare penală din cadrul Poliției Amara au fost sesizate de către numitul Ț. Ș. cu privire la faptul că, în jurul orelor 22,00, a fost deposedat prin violență de un număr de 4 caprine.
Ț. Ș. și soția sa Ț. G. dețin un teren în apropierea orașului Amara unde, pe timpul sezonului cald, efectuează diferite activități agricole și cresc animale. Accesul la acest teren se face direct din DN 2C Slobozia-B., cei doi soți construind o colibă în care s-au mutat și păstrând spre creștere mai multe păsări și patru caprine.
La data de 27.08.2012, în jurul orelor 22,00, în timp ce se aflau în colibă, cei doi soți au auzit un zgomot, partea vătămată Ț. Ș. ieșind afară pentru a verifica dacă totul este în ordine, iluminând locul cu o lanternă. După ce a parcurs circa 2 m., partea vătămată a fost lovită cu un obiect în zona capului și, în încercarea de a-l imobiliza pe atacator, a fost lovit din nou de acesta.
În urma agresiunii, partea vătămată Ț. Ș. a prezentat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 42-45 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 2894/A2/511/10.09.2012 emis de SML Ialomița.
Din cercetările efectuate în cauză a reieșit că autorii faptei sunt inculpații P. N. și G. V., ambii descriși de partea vătămată și de martora Ț. G..
Astfel, în fața organelor de urmărire penală, martora Ț. G. a declarat că a văzut momentul în care soțul său a fost atacat de două persoane de sex bărbătesc, un tânăr de statură mijlocie 1,65-1,70 m, brunețel și subțire, iar celalalt mai în vârstă și de statură înaltă. Martora a recunoscut din fotografii pe inculpatul G. V., iar din grup, pe inculpatul P. N., așa cum rezultă din procesele-verbale încheiate cu acest prilej.
Pe parcursul cercetării judecătorești, martora Ț. G. a arătat că l-a văzut pe inculpatul G. V. lovind cu o rangă de fier pe soțul său Ț. Ș. și pe inculpatul P. N., care a furat cele patru capre legate lângă colibă. A precizat că l-a văzut clar pe inculpatul G., la lumina lanternei pe care o ținea soțul ei, iar pe P. l-a recunoscut după statură și după voce. A mai arătat martora, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței, că și-a recuperat trei capre, una de la numitul Șchiaua C., una de la stâna lui B. V., iar alta de la casa inculpatului P. N.. În fața organelor de urmărire penală, martora a recunoscut că a bănuit inițial alte persoane ca autori ai tâlhăriei dat fiind starea de frică de la momentul respectiv și făcând legătura că cei doi pe care i-a bănuit au o stână la care au ținut niște oi.
În cursul urmăririi penale, la data de 03.10.2012, au fost efectuate mai multe percheziții, la domiciliul numitului Șchiaua C. fiind găsite două capre recunoscute de către martora Ț. G., ca fiind cele sustrase în noaptea de 27.08.2012.
Martorul Șchiaua C. a arătat, în ambele faze ale procesului penal, că a primit cele două capre de la inculpatul G. V.. La rândul său, martorul B. V. a declarat în fața instanței că numitul Șchiaua C. i-a adus la stână o capră pe care, ulterior, martora Ț. G. a recunoscut-o ca fiind dintre cele sustrase.
Totodată, la domiciliul inculpatului P. N. a fost găsită o a treia caprină, recunoscută de aceeași martoră-
Din declarațiile martorei B. O. coroborate cu datele obținute de la operatorul de telefonie mobilă, s-a constatat că la data de 27.08.2012, orele 22.02 – 22.05, postul telefonic nr._, utilizat de către inculpatul G. V., se afla în orașul Amara. Ulterior, la orele 22.31 și 23.34 același post a fost localizat în com. Miloșești, .. Totodată, postul telefonic cu nr._, utilizat de către inculpatul P. N., a fost prezent la data de 27.08.2012, la ora 23,13 în com. Miloșești, ., loc în care la acea dată și oră se afla și inculpatul G. V..
Instanța a înlăturat declarațiile martorilor P. N., reținând, cu privire la S. N., că face referire la o faptă din data de 16.09.2012, ce nu face obiectul cauzei. În privința martorului C. G., instanța de fond a apreciat nesincere susținerile sale în sensul că, la data de 27.08.2012, s-ar fi deplasat împreună cu inculpatul P. N. în localitatea Sălciile. În acest sens, au fost avute în vedere datele obținute de la operatorul de telefonie mobilă, care atestă neechivoc prezența inculpatului P., în acel interval, în com. Miloșești, ..
Instanța a înlăturat și declarația martorei Imbir C., ascultată la propunerea inculpatului G. V., reținând că susținerile acesteia sunt nesincere și tind doar la crearea unui alibi pentru inculpat.
În ceea ce privește fapta de furt imputată inculpaților, s-a reținut că, la data de 14.09.2012, organele de cercetare penală au fost sesizate de către numita B. E. din com. Miloșești, . la faptul că, în noaptea de 13/14.09.2012, persoane necunoscute i-au sustras dintr-o magazie, cantitatea de 850 kg de grâu, respectiv 7 saci în greutate de 250 kg și 600 kg vrac.
Din probatoriul administrat a rezultat că actele de sustragere au fost comise de inculpatul G. V., cu complicitatea morală a inculpatului P. N., care l-a îndrumat pe parcursul sustragerii.
Grâul sustras a fost valorificat de către cei doi inculpați cu ajutorul martorului Șchiaua C., care i-a îndrumat către martorul N. V., astfel cum a rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor.
Martorul Șchiaua C. a arătat, în cursul urmăririi penale, că a fost contactat telefonic de către inculpatul G. V., care i-a relatat că se află împreună cu P. N. și că fură sau a furat în jur de 20 de saci de grâu pe care ar vrea să-i aducă la locuința sa. Martorul l-a sfătuit să vândă grâul lui N. V., declarație pe care a menținut-o și pe parcursul judecății.
Martorul N. V. a precizat că ambii inculpați s-au prezentat la locuința sa, în data de 14.09.2012 și i-au vândut o cantitate de grâu, fără a-și aminti cu exactitate cantitatea.
Inculpatul P. N. a încercat să acrediteze teza potrivit căreia grâul ar proveni din producție proprie, susținere infirmată însă de celelalte probe administrate în cauză.
Inculpatul G. V. a susținut că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de furt dedusă judecății, arătând că obișnuiește să treacă destul de des prin Tovărășia și P. întrucât „umblă după fete”. Declarațiile martorelor D. A. C. și F. V. A., propuse în acest sens, au fost înlăturate, întrucât sunt contradictorii și se referă la fapte ce au avut loc în seara zilei de 14.09.2012, și nu în noaptea de13/14 septembrie 2012 când a avut loc furtul.
Instanța a constatat că fapta inculpatului P. N. care, în data de 27.08.2012, în jurul orelor 22,00, împreună cu inculpatul G. V., a deposedat-o prin întrebuințare de violențe pe partea vătămată Ț. Ș. de un număr de 4 caprine, producându-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat 42-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, alin. 2 ind.1 lit.a C.pen.
Fapta inculpatului P. N. care, în data de 13/14.09.2012, a înlesnit inculpatului G. V. furtul a 850 kg de grâu aparținând părții vătămate B. E., iar ulterior, împreună cu inculpatul G. V., a vândut bunurile sustrase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g C.pen.
S-a reținut că fapta inculpatului G. V. care, la data de 27.08.2012, în jurul orelor 22,00, împreună cu inculpatul P. N., a deposedat-o prin întrebuințare de violențe pe partea vătămată Ț. Ș. de un număr de patru caprine, producându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 42-45 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, alin.2 ind.1 lit.a C.pen.
Fapta aceluiași inculpat care, la data de 13/14.09.2012, a sustras 850 kg grâu aparținând părții vătămate B. E., iar ulterior, împreună cu inculpatul P. N., a vândut bunurile sustrase întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g C.pen.
În raport de fișa de cazier a inculpatului G. V., instanța a reținut că acesta se află în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 72 Cod penal.
Pe latură civilă, au fost apreciate întemeiate pretențiile civile solicitate pentru acoperirea daunelor materiale cauzate celor două părți civile, iar în cazul numitului Ț. Ș., și despăgubirile solicitate cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs, în termen legal,inculpații P. N. și G. V., care au criticat soluția dispusă pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs expuse oral, inculpatul G. V. a solicitat, în esență, achitarea sa, întrucât nu există probe certe de vinovăție. Recurentul a făcut trimitere la contradicțiile existente în declarațiile martorei cu privire la culoarea autoturismului Dacia folosit pentru transportarea caprinelor sustrase, iar, în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei.
La rândul său, inculpatul P. N. a solicitat achitarea, conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., arătând că cele trei declarații succesive ale martorei Ț. G. nu permit stabilirea certă a identității autorilor infracțiunii. În acest sens, inculpatul a făcut trimitere la susținerile inițiale ale martorei, care i-a indicat ca posibili autori pe B. V. și pe tatăl acestuia, precizând că persoana care a sustras caprele nu a vorbit, și la declarațiile sale ulterioare, în care a menționat că l-ar fi recunoscut pe P. N. după voce.
Recurentul-inculpat a invocat și contradicțiile dintre datele comunicate de operatorul de telefonie mobilă în vederea stabilirii traficului nr. de apel_ în perioada critică, pe de o parte, și datele ce rezultă din procesul verbal aflat la fila 131 d.u.p, de natură a conduce la concluzia că inculpatul G. s-ar fi aflat în 2 locuri diferite, în același timp, pe de altă parte. Totodată, a criticat neefectuarea unor examinări comparative ale urmelor de pneu și de încălțăminte ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, precum și maniera defectuoasă în care s-a realizat recunoașterea din grup.
Relativ la infracțiunea de complicitate la furt, inculpatul P. N. a apreciat, de asemenea, insuficient probatoriul administrat, invocând declarațiile date în cursul judecății de către martorul S. C..
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a analizat complet și judicios probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, reținând o situație de fapt pe deplin concordantă elementelor de fapt relevate de acest probatoriu.
Ansamblul declarațiilor succesive ale martorei Ț. G., coroborate cu împrejurările ce au rezultat din perchezițiile domiciliare, cu datele obținute în urma analizei traficului de telefonie mobilă și cu elementele ce rezultă din depozițiile martorilor Șchiaua C., B. V. și B. Octaviana, confirmă neechivoc participația nemijlocită a inculpaților-recurenți la comiterea infracțiunii de tâlhărie din noaptea de 27.08.2012.
Probatoriul administrat relevă faptul că, la data menționată, în jurul orelor 22.00, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații P. N. și G. V. s-au deplasat la locuința improvizată a părții vătămate Ț. Ș., în scopul sustragerii animalelor crescute de către acesta din urmă. Zgomotele produse de acțiunea inculpaților au atras atenția părții vătămate care, alături de soția sa Ț. G., a ieșit din locuință cu o lanternă în mână pentru a verifica ce se întâmplă.
În contextul surprinderii sale, inculpatul G. V. a aplicat părții vătămate două lovituri cu un levier în zona capului și a brațului stâng, provocând căderea acestuia la pământ și producerea unor leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 42-45 de zile îngrijiri medicale. Pe fondul neputinței părții vătămate de a se mai apăra, inculpatul P. N. a sustras patru caprine, pe care, împreună cu G. V., le-a transportat cu un autoturism Dacia, folosit pentru deplasarea la/de la locul faptei.
Unul dintre animalele sustrase a fost găsit la locuința inculpatului P. N., iar alte două caprine au fost identificate la locuința martorului Șchiaua C., care a precizat că animalele i-au fost aduse de către G. V., în contul unei datorii mai vechi.
Curtea constată că prezența celor doi recurenți la data și locul critice, precum și exercitarea, de către fiecare dintre aceștia, a acțiunilor de furt și violență ce intră în conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie sunt confirmate cu certitudine de martorul ocular Ț. G. și de datele de trafic de telefonie mobilă.
Contrar susținerilor inculpatului P. N., declarațiile martorei sunt credibile și redau într-o manieră concordantă împrejurările esențiale ale comiterii faptei și semnalmentele pe baza cărora s-a procedat la recunoașterea ulterioară a inculpatului din grup. În ambele declarații date în faza de urmărire penală, Ț. G. i-a descris într-un mod similar pe autorii faptei ca fiind persoane de „statură mijlocie, 1,65-1,70 m., brunețel și subțire” (cel care a exercitat actele de violență), respectiv „statură înaltă, cu o înălțime de 1,80-1,85 m” (cel care a sustras caprele).
Pe baza acestor semnalmente, martora l-a recunoscut din grup pe inculpatul P. N. și din fotografii pe inculpatul G. V., recunoașteri confirmate și în cursul judecății, când aceeași martoră i-a indicat pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptei. Susținerea martorei în cursul cercetării judecătorești, în sensul că l-ar fi recunoscut pe inculpatul P. N. „după voce”, nu afectează credibilitatea depozițiilor sale inițiale, dată la un moment de timp apropiat de cel al comiterii faptei, când toate detaliile semnificative puteau fi redate cu acuratețe.
Este cert că recunoașterea inițială a inculpatului P. N. s-a realizat pe baza particularităților de statură și constituție fizică ale acestuia, iar nu după voce, aspect consemnat expres în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 03.10.2012 (f. 97 și urm./dup). În acest context, trimiterile ulterioare ale martorei la pretinsele afirmații ale inculpatului în timpul comiterii faptei și la posibilitatea astfel creată de a-l recunoaște după voce sunt fie consecința unei inadvertențe involuntare, fie a reactivării în memoria martorei a unor amănunte inițial omise.
Indiferent de motivația acestei inadvertențe, Curtea constată însă că amănuntele furnizate constant de către Ț. G. sunt pe deplin concordante și permit stabilirea certă a identității dintre persoana inculpaților și autorii faptei de tâlhărie.
Nici susținerea inițială a martorei în sensul că persoana ce a exercitat acte de violență ar fi fost un anume B. V. nu generează dubii rezonabile asupra veridicității declarațiilor sale ulterioare. Această susținere are un caracter izolat, regăsindu-se doar în declarația dată la 28.08.2012, imediat după comiterea faptei, când martora se afla încă sub imperiul șocului și spaimei produse ca urmare a observării agresiunilor la care a fost supus soțul său.
Precizările sale ulterioare sub aspectul identității autorilor și recunoașterea efectuată sunt veridice, în condițiile în care nu rezultă minime indicii de parțialitate a martorei (care nu îi cunoscuse anterior pe inculpați). În plus, aceste recunoașteri se coroborează cu declarațiile martorei B. Octaviana (care a confirmat prezența ambilor inculpați, în noaptea critică, în jurul orelor 24.00, în localitatea Grivița, aflată la doar 6 km. de locul consumării infracțiunii) și cu informațiile reliefate de analiza traficului de telefonie (ce confirmă prezența inculpatului G. V., anterior comiterii faptei, în localitatea Amara precum și prezența ambilor recurenți, în jurul orelor 23.00-23.30, după sustragerea caprinelor, într-o zonă destul de apropiată – .).
Curtea nu constată inadvertențe între informațiile rezultate în urma analizării traficului de telefonie, susținerile inculpatului P. N. sub acest aspect neavând suport probator.
În contextul probelor certe de vinovăție administrate, Curtea nu apreciază relevante amănuntele legate de culoarea autoturismului Dacia folosit de inculpați pentru deplasare (detaliu greu de observat datorită întunericului) și nici aspectul neefectuării unor probe de specialitate asupra urmelor de pneu ori de încălțăminte identificate cu ocazia cercetării la fața locului.
Totodată, constată că susținerea inculpatului P. N., referitoare la maniera subiectivă în care s-a desfășurat recunoașterea din grup, este o simplă alegație, neexistând vreun indiciu că indicarea sa de către martora Ț. G. ar fi fost afectată de eventuale preconcepții ale acesteia ori de acte neprocedurale ale lucrătorilor de poliție.
Considerentele ce au stat la baza înlăturării, de către instanța de fond, a declarațiilor martorilor ascultați la solicitarea celor doi inculpați sunt în totalitate juste. Contradicțiile între aceste depoziții ori între ele și celelalte probe administrate în cauză, precum și lipsa de veridicitate a afirmațiilor ce vizează chestiuni de detaliu, greu de redat fidel după un interval de 5-6 luni de la data presupusei lor memorări, caracterizează aceste depoziții ca fiind date „pro causa” și justifică înlăturarea lor.
În ceea ce privește fapta de furt calificat comisă în noaptea de 13/14.09.2012, în dauna părții vătămate B. E., Curtea constată, de asemenea, că interceptările convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați în chiar noaptea furtului, redate în cuprinsul proceselor verbale aflate la filele 114 și urm./dup, coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile martorului N. V. confirmă neechivoc implicarea celor doi recurenți în comiterea furtului.
Probatoriul relevă că, la data menționată, în jurul orelor 23.00-24.00, inculpatul G. V. a pătruns pe ușa neasigurată într-o dependință a locuinței părții vătămate B. E., situată în com. Miloșești, ., de unde a sustras aproximativ 850 kg. de grâu în scopul însușirii pe nedrept. Activitatea de sustragere s-a realizat cu sprijinul moral al inculpatului P. N., care a păstrat constant contactul telefonic cu inculpatul G. V. și ulterior, l-a însoțit la locuința martorului N. V., căruia i-a fost vândut grâul sustras.
Apărarea inculpatului G. V., în sensul că, la data respectivă, nu ar fi sustras grâul din posesia părții vătămate, este infirmată de procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate la 13/14.09.2012, din care rezultă neechivoc prezența inculpatului pe raza localității de domiciliu a părții vătămate B. E..
Aceleași înregistrări efectuate în condițiile art. 911 și urm. C.p.p. (din care rezultă comiterea unui furt de grâu chiar în momentul convorbirii), coroborate cu declarația martorului Șchiaua C., infirmă și susținerile recurentului P. N. în sensul că grâul vândut ar fi provenit din producție proprie.
Prin urmare, constatând lipsite de suport criticile formulate de inculpați sub aspectul temeiniciei probatoriului în acuzare, Curtea apreciază legală hotărârea instanței de fond și cu privire la încadrarea juridică a faptelor deduse judecății.
Sustragerea a patru capre, în noaptea de 27.08.2012, de către cei doi inculpați împreună, prin exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate Ț. Ș., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a C.pen.
Totodată, sustragerea de către inculpatul G. V., în noaptea de 13/14.09.2012, cu sprijinul coinculpatului P. N., a unei cantități de 850 kg. grâu aparținând părții vătămate B. E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g C.pen. (în cazul inculpatului G. V.), respectiv complicitate la această infracțiune (în cazul inculpatului P. N..
Instanța de fond a reținut corect că, în cazul recurentului G. V., sunt incidente și dispozițiile art. 37 lit. b C.p. privind recidiva mare postexecutorie, cele două infracțiuni deduse judecății fiind săvârșite după executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, prin sentința penală nr. 293/23.03.2009 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare la data de 08.04.2009, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 01.09.2009, cu un rest de 383 zile închisoare.
Sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea constată, sub un prim aspect, omisiunea primei instanțe de a reține în mod formal, pentru ambele infracțiuni, incidența circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a C.p., reținută în beneficiul inculpatului P. N..
În dispozitivul sentinței penale, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a C.p. și art. 76 C.p. (text indicat generic) sub aspectul infracțiunii de tâlhărie, limitându-se la a indica doar dispozițiile art. 76 C.p. în cazul infracțiunii de furt, fără a arăta însă și circumstanța atenuantă ce a atras o reducere a pedepsei conform textului expres menționat.
Or, potrivit art. 79 C.p., orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă trebuie arătată în hotărâre.
Dispozițiile art. 357 lin. 1 C.p.p. stabilesc, de asemenea, printre altele, că dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă, în caz de condamnare, denumirea acesteia și textul de lege în care se încadrează.
Din analiza coroborată a acestor prevederi legale, rezultă că dispozitivul unei hotărâri judecătorești de condamnare trebuie să cuprindă toate textele de lege ce au relevanță asupra încadrării juridice a infracțiunii și asupra tratamentului sancționator, fie în sensul atenuării acestuia (cum este cazul în speță), fie în sensul agravării sale. Numai indicarea completă a tuturor cauzelor ori circumstanțelor de atenuare sau de agravare permite verificarea legalității pedepsei aplicate chiar la data pronunțării sentinței, dată în general avută în vedere la exercitarea unei eventuale căi de atac.
Prin urmare, omisiunea instanței de fond de a reține incidența prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a C.p. și pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, precum și indicarea generică a dispozițiilor art. 76 C.p., fără precizarea exactă a textelor de lege la care s-a raportat reducerea pedepselor sub limita minimă sunt aspecte ce impun casarea sentinței, pentru o integrală stabilire a coordonatelor legale în care s-au individualizat pedepsele aplicate.
Sub aspectul cuantumului efectiv al pedepselor, Curtea apreciază însă temeinică sentința instanței de fond.
Ansamblul circumstanțelor reale în care cei doi inculpați au comis infracțiunile deduse judecății, împrejurările concrete în care s-a realizat deposedarea prin violență a părții vătămate Ț. Ș. de bunurile sale și, ulterior, și a părții vătămate B. E., urmările produse prin cele două infracțiuni (concretizate în leziuni grave produse primei părți vătămate și valori moderate ale prejudiciului material în ambele situații) relevă un grad de pericol social ridicat al infracțiunii de tâlhărie și o periculozitate moderată a faptei de furt.
Circumstanțele personale ale inculpaților reliefează predispoziția acestora spre comiterea de fapte antisociale, G. V. fiind condamnat anterior pentru alte fapte de tâlhărie, vătămare corporală și furt (săvârșite parțial în perioada minoratului), iar P. N. fiind, la rândul său, condamnat pentru o faptă de lovire sau alte violențe, prin sentința penală nr. 113/18.03.2011 a Tribunalului Ialomița. Această din urmă condamnare ar fi impus instanței de fond să evalueze în ce măsură erau incidente și prevederile art. 85 C.p., omisiune pe care Curtea nu o poate suplini în actualul cadru procesual, deoarece ar antrena o agravare a situației recurentului în propria cale de atac, contrar exigențelor art. 3858 C.p.p.
Totodată, conduita procesuală de ansamblu a celor doi recurenți relevă incapacitatea acestora de a conștientiza consecințele socialmente periculoase ale faptelor lor, impunând aplicarea unor pedepse care să creeze în mod real premisele reeducării acestora și atingerii finalității preventive a sancțiunii.
Din perspectiva acestor considerente, Curtea concluzionează că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului P. N. (rezultată din cumulul juridic al două pedepse stabilite sub limitele minime speciale), precum și pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată coinculpatului G. V. (echivalentă pedepsei minime prevăzute de lege infracțiunea de tâlhărie, cea mai gravă faptă componentă a concursului) sunt sancțiuni individualizate în acord cu toate exigențele art. 72 C.p.
În consecință, neexistând alte motive de casare pe latură penală și constatând din oficiu legalitatea și temeinicia soluției dată acțiunilor civile exercitate în procesul penal de către cele două părți vătămate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 189 din data de 14.03.2013 a Judecătoriei Slobozia.
Va casa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Va reține incidența prevederilor art. 76 alin.1 lit.b Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21 lit.a Cod penal și a art. 74 alin.1 lit.a Cod penal și art. 76 alin.1 lit.c Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.g Cod penal.
Va menține pedepsele aplicate inculpatului P. N., urmând ca acesta să execute, în final, 5 ani închisoare.
Va înlătura obligarea inculpatului P. N. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1650 lei, constatând că, în dispozitivul sentinței, instanța de fond a obligat în mod contradictoriu acest inculpat atât la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cât și a sumei de 1650 lei, cu același titlu. Deși o atare dublă obligație constituie, probabil, expresia indicării eronate a numelui inculpatului G. V. (ce nu a fost obligat expres la plata cheltuielilor judiciare), exigențele art. 3858 C.p.p. împiedică eventuala înlăturare a acestui aspect de nelegalitate, deoarece ar antama o agravare a situației celui din urmă recurent.
Va menține celelalte dispozițiilor ale sentința penală.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. V. și conform art. 192 alin. 2 C.p.p. îl va obliga la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, onorariu avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 38516 C.p.p. va deduce prevenția inculpatului P. N. de la 04.10.2012 la zi și a inculpatului G. V. de la 01.11.2012 la zi.
Reținerea inculpatului G. V. din data de 03.10.2012 (la care s-a făcut tangențial referire în cursul dezbaterilor) a fost dispusă pentru o altă faptă, ce nu a făcut obiectul urmăririi penale în prezenta cauză și nici al judecății, nefiind incidente prin urmare dispozițiile art. 88 C.p. sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatul P. N. împotriva sentinței penale nr. 189 din data de 14.03.2013 a Judecătoriei Slobozia.
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:
Reține incidența prevederilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g Cod penal.
Menține pedepsele aplicate inculpatului P. N., urmând ca acesta să execute, în final, 5 ani închisoare.
Înlătură obligarea inculpatului P. N. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1650 lei.
Menține celelalte dispozițiilor ale sentinței penale.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. V. și îl obligă la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei, onorariu avocat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Deduce prevenția inculpatului P. N. de la 04.10.2012 la zi și a inculpatului G. V. de la 01.11.2012 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
A.-E. N.
Red, S.C.
Dact.EA-2ex/22.05.2013
J.Slobotzia – jud.G.O.I
| ← Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 269/2012. Curtea... → |
|---|
