Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 321/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-11-2012 în dosarul nr. 321/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.321/A
Ședința publică de la 02 noiembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – E. U.
JUDECĂTOR – F. D.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de inculpatul C. L. și partea civilă S. R. prin ANAF – DGFP TELEORMAN împotriva sentinței penale nr.62/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 octombrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la acest termen pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.62 din 24 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală în dosarul nr._ , în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 au fost condamnați inculpații C. L. (fiul lui M. și A., născut la 26.08.1968 în orașul Calafat, județul D., domiciliat în mun. București, ., sector 2, C.N.P._, fără antecedente penale) și B. I. (fiul lui N. și E., născut la 25.08.1969 în București, sector 3, domiciliat în București, ..10, ., ., sector 5, CNP:_, fără antecedente penale), la câte o pedeapsă de câte 5 (cinci) ani închisoare fiecare.
Li s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.65 Cod penal li s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal timp de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.14 Cod procedură penală rap.la art.346 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Teleorman a sumei de 12.795.330 lei cu majorările aferente, calculate până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea părții civile privind instituirea măsurilor asiguratorii.
S-a dispus comunicarea prezentei sentințe către O.N.R.C., la data rămânerii definitive.
A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpații C. L. și B. I. au fost în perioada 04.01.2003 – 01.08.2004 (ce face obiectul cauzei) administratori și asociați ai .. cu ultimul sediu în orașul Z., județul Teleorman. .. a fost înființată de inculpatul C. L. la 13.01.2003, cu sediul în localitatea Amărăști, județul V.. Obiectul de activitate al societății înregistrată la O.R.C. V. sub nr.J38/13/13.01.2003 era fabricarea și comercializarea băuturilor alcoolice, distilate.
Anterior înregistrării societății, inculpatul C. L. a închiriat de la S.C. Vinalcool S.A. V. centrul de producție din . aceeași societate el a cumpărat utilaje de producție vinuri și rachiuri (factura fiscală nr._/16.01.2003) precum și centrul de producție din . (contract de vânzare cumpărare nr. 812/2003 – birou N. Public G. M. – Râmnicu V.).
În luna martie 2003, inculpatul C. L. a mutat sediul social al firmei sale în Tulcea, societatea fiind înregistrată la O.R.C. Tulcea sub nr. J_ .
În luna mai 2003, inculpații C. L. și B. I. au schimbat sediul firmei în orașul Z., societatea fiind înregistrată la O.R.C. Teleorman, sub nr. J_ .
Instanța a reținut că aceste mutări de sediu demonstrează intenția infracțională a inculpaților care astfel puteau să fie mai greu urmăriți de organele fiscale.
Totodată, aceste schimbări s-au realizat doar pe hârtie (dovadă fiind situația din Z., unde nu s-a desfășurat nici o activitate, conform constatărilor organelor fiscale aflate la dosar), prin încheierea unor contracte de închiriere în cazul Tulcea cu martora I. J. și în cazul Z. cu martorul A. P..
În raport de sediul declarat, societatea a fost arondată Direcțiilor de Finanțe Publice din județele V., Tulcea și Teleorman.
De la D.G.F.P. V. - C. L. a ridicat un număr de 23 carnete facturi fiscale „băuturi alcoolice” și 25 carnete avize de însoțire a mărfii „băuturi alcoolice”.
Conform documentelor aflate la dosarul cauzei a rezultat că activitatea infracțională s-a desfășurat de cei 2 inculpați după ce societatea Krisprod S.R.L. fusese înființată de inculpatul C. L., care la 10.06.2003 i-a deschis și cont la Banca Românească – Sucursala Doraly Afumați, el figurând ca titular de cont și semnătură.
Astfel, în perioada ianuarie – august 2003, administrator a fost inculpatul C. L. iar în perioada 27.08.2003 – 25.11.2004 administrator a fost inculpatul B. I., însă, pe tot parcursul, indiferent de poziția din firmă, activitatea o desfășurau împreună, emițând facturi și efectuând extrageri de capital.
Cu privire la relația dintre cei doi, inculpatul C. L. a arătat că l-a cunoscut pe B. I. după înființarea societății sale, respectiv prin luna februarie 2003, convenind să facă afaceri împreună, astfel că deși spre exemplu în luna mai 2003 nu avea nici o calitate în societate desfășura activități comerciale, el fiind și cel care a propus mutarea sediului de la Tulcea la Z..
Pe de altă parte, inculpatul B. I. care s-a sustras urmăririi penale fiind cercetat în lipsă, i-a relatat într-o convorbire telefonică unui ofițer de poliție de la D.N.A. (data 05 iulie 2007), că „singura persoană responsabilă pentru săvârșirea infracțiunii (evaziune fiscală) este C. L., administratorul firmei”(vol. I, pag. 207 u.p.).
La 25.11.2004, după ce a desfășurat activitatea infracțională ce face obiectul cauzei, cei doi inculpați au înstrăinat (cesionat) patrimoniul societății unor cetățeni străini rezidenți în România (iranian și sirian), care nu au putut fi identificați. Anterior încercaseră să o înstrăineze unei persoane de 76 ani – V. P., însă nu au reușit.
La data de 28.09.2004 Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor a sesizat P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la unele operațiuni suspecte de spălare de bani, efectuate de numiții C. L., B. I., O. A., I. A. M., prin reprezentanți ai .. Z. iar ceilalți ai S.C. General Product International S.R.L. Focșani (vol. II, pag. 1 – 192 u.p).
Această sesizare a fost înaintată ulterior D.I.I.C.O.T. (dosar 335/D/P/2004) care la rândul său (după ce s-a pronunțat cu privire la fapte din competența sa) l-a declinat la D.N.A. (dosar 44 P/2007) care în final a fost declinat (după ce D.N.A. s-a pronunțat cu privire la faptele ce revin competenței sale) la P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, care să-i cerceteze pe cei în cauză pentru evaziune fiscală și spălare de bani.
S-a stabilit, în urma cercetărilor efectuate, că în perioada 04.01.2003 – 01.08.2004 (cât s-a desfășurat activitatea infracțională) principalii clienți ai .. Z. administrată de inculpați au fost: S.C. GENERAL PRODUCT INTERNATIONAL S.R.L. Focșani și S.C. Vinalcool Company S.A. C., iar principalii furnizori în perioada 13.01.2003 – 28.02.2003 (inclusă în perioada infracțională menționată mai sus) au fost: S.C. VINALCOOL D., S.C. Vinalcool Horezu și S.C. Geoalco Popești.
În cadrul activităților comerciale derulate de societatea inculpaților cu clienții și furnizorii menționați, au fost emise de . în perioada 02.06.2003 – 27.08.2003, un număr de 114 facturi fiscale către S.C. General Product International S.R.L. Focșani în valoare totală de 15._ lei rol, produsul comercializat fiind conform facturilor „vin alb”.
În această perioadă au fost emise alte 25 facturi fiscale către S.C. Vinalcool Compani S.A. în sumă totală de 9._ lei Rol, produsul comercializat fiind conform facturilor „vin de masă”.
La 17.11.2003 .. Z. a livrat societății S.C. Grain Agroprod Turkuaz S.R.L. utilaje în valoare de _ lei rol, încasând prin ordin de plată (3 ordine de plată) suma totală de _ lei rol.
Toate aceste operațiuni comerciale și fluxuri comerciale nu au fost evidențiate în contabilitate așa cum prevăd disp. art.6 din Legea nr.82/1991 – Legea contabilității, societatea sustrăgându-se de la plata către bugetul statului a sumelor datorate cu titlu de accize, TVA și impozit pe profit.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr.158/2001 privind regimul accizelor, Legii nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, Legii nr.414/2002 privind impozitul pe profit, societatea inculpaților pentru activitățile desfășurate era plătitor de accize, T.V.A. și impozit pe profit.
Având în vedere aceste operațiuni cât și altele ce au fost derulate de cei doi inculpați prin societatea Krisprod S.R.L. Z. (încasarea unor sume de bani pe bilete la ordin girate de societăți cu care nu aveau relații comerciale: S.C. Indagra Prod S.R.L. - 7 bilete la ordin în valoare de 1._ lei rol și S.C. Premier Milenium S.R.L. – 3 bilete la ordin în valoare de _ lei rol), raportul de constatare contabilă efectuat de specialiștii din D.N.A. (f.240 – 271, vol. I) a concluzionat că în total impozitul pe profitul neevidențiat, necalculat și nevirat la bugetul de stat, ca urmare a activității desfășurate de . Z. este de 5._ lei rol iar prejudiciul cauzat prin neplata T.V.A. este de 4._ lei rol. În ceea ce privește accizele datorate bugetului de stat, valoarea acestora este de 4._ lei rol. Prin urmare prejudiciul total cauzat de inculpați bugetului statului este de 13._ lei Rol – nerecuperat.
La data comiterii faptelor (2003 – 2004) evaziunea fiscală era incriminată de disp. art.11 lit.b din Legea nr.87/1994.
Fapta a rămas și în noua Lege nr.241/2005, fiind incriminată și având același tratament juridic (2 – 8 ani) de art.9 lit.b.
În drept, s-a apreciat că faptele săvârșite de cei doi inculpați, respectiv de a omite evidențierea în acte contabile sau alte documente legale în tot sau în parte a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obținute, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
S-a remarcat faptul că cei doi inculpați completându-se unul pe celălalt și dând vina unul pe celălalt după ce faptele au fost descoperite, au comis faptele împreună, au întocmit documente pentru societate (facturi, avize) și au ridicat de la bancă bani pe marfa vândută, urmând a răspunde în calitate de autori.
Pe parcursul cercetărilor începute în 2004, C. L. a avut o poziție relativ sinceră, însă a încercat să arunce vina pe B. I. profitând de absența acestuia din țară.
Așa cum rezultă din documentele financiar contabile și bancare aflate la dosarul cauzei, inculpatul C. L. și după introducerea în afaceri a lui B. I., a desfășurat activitatea de administrator, ridicând de la bancă diferite sume de bani, așa cum și B. I. înainte de a fi introdus în societatea comercială a desfășurat diferite activități.
S-a concluzionat că inițiatorul acțiunii a fost inculpatul C. L. care pe parcursul desfășurării activității sale infracționale l-a introdus și pe B. I..
Acesta, în declarațiile inițiale, de început, în fața ofițerilor de la I.G.P.R. și în notele explicative date organelor fiscale a negat total activitățile comerciale efectuate, pentru ca ulterior, când documentele întocmite au fost scoase la iveală să recunoască faptele.
Inculpatul C. L. (ca și B. I.) avea în 2003, și în prezent, domiciliul în București, societatea a înființat-o în județul V., schimbându-i sediul în Tulcea și Z., iar contul l-a deschis la o bancă din Afumați, județul I., în cele din urmă înstrăinând-o (cesionând-o la 25.11.2004) unor cetățeni iranian și sirian, care nu au putut fi identificați. Această societate a funcționat din 2003 până în 2004 când a fost cesionată.
Toate acestea dovedesc intențiile frauduloase ale inculpatului C. L..
Inculpatul B. I. a părăsit țara după ce faptele au fost descoperite, și nu a putut fi audiat, cercetările desfășurându-se în lipsa acestuia.
În timp ce dosarul se afla la D.N.A., el a fost contactat telefonic de un ofițer de poliție și a spus că știe pentru ce este cercetat însă nu va reveni în țară pentru cercetări.
Acesta a spus fără a-și da adresa că se află în Elveția și a dat toată vina pe C. L.. (vol. I, pag. 207).
Pe tot parcursul anchetei a fost căutat la adresele indicate, precum și în penitenciare, prin verificarea la Centrul de Rețineri și Arestare Preventivă a I.G.P.R., însă nu a fost găsit fiind clar faptul că este plecat din țară.
De fapt, fie având o anume calitate în societate, fie înainte sau ulterior, cei doi inculpați au colaborat și conlucrat în activitatea infracțională, astfel că activitățile lor conjugate au dus la prejudicierea bugetului statului cu o sumă importantă, prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
Sub aspectul laturii civile, deși conform rechizitoriului s-a reținut că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului este de 13._ lei rol, așa cum a fost stabilit în urma raportului de constatare tehnico-științifică contabilă efectuată în 2007 (când dosarul se afla la D.N.A.) de specialiștii din cadrul acestei structuri, acesta nu conține majorări, dobânzi și penalități de întârziere. Mai mult, prejudiciul este nerecuperat, iar pe parcursul urmăririi penale nu au fost identificate bunuri aparținând inculpaților asupra cărora să se aplice măsuri asigurătorii.
Cu toate acestea, instanța, în temeiul art.14 și 346 Cod pr.penală, a admis cererea privind constituirea de parte civilă a A.N.A.F. prin D.G.F.P. Teleorman, obligând inculpații la acoperirea prejudiciului actual cauzat bugetului de stat prin faptele inculpaților, respectiv de 12.795.330 lei (RON), sumă cu care instituția s-a constituit parte civilă, iar inculpații nu au contestat-o. S-a menționat că inculpatul C. L. s-a prezentat la un termen în instanță, a solicitat și i-a fost încuviințată amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, după care nu s-a mai prezentat și nici nu a putut fi audiat. Nici inculpatul B. I. nu a putut fi audiat, din dosarul de urmărire penală rezultând că se sustrage urmăririi și judecății.
La individualizarea pedepselor, potrivit art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere atât gradul ridicat de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă, valoarea mare a prejudiciului, faptul că este nerecuperat, dar și împrejurări legate de persoana fiecărui inculpat: nu au antecedente penale, nu au depus diligențe pentru recuperarea fie și parțială a prejudiciului, s-au sustras judecății, inculpatul B. I. și urmăririi penale, îngreunând aflarea adevărului, au încercat să se acuze reciproc, astfel că tribunalul a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, deasupra minimului prevăzut de lege și cu executare în penitenciar.
Cererea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii a fost respinsă întrucât nu au fost identificate bunuri aparținând inculpaților asupra cărora să fie instituite aceste măsuri.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri A.N.A.F. – D.G.F.P.a jud. Teleorman și inculpatul C. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta parte civilă A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman arată că sentința pronunțată a fost dată cu nesocotirea solicitărilor complementare referitoare la măsurile asigurătorii prev.de art.16 și 381 alin.1 Cod pr.penală și art.11 din Legea nr.241/15.07.2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Se solicită instituirea de măsuri asigurătorii întrucât nu există siguranța acoperirii pagubei, existând pericolul ca inculpații să se sustragă, să își ascundă ori să-și risipească patrimoniul, prejudiciind și îngreunând în mod considerabil colectarea.
Apelantul inculpat C. L. solicită instanței de prim control judiciar reducerea cuantumului pedepsei aplicate la minimul special prevăzut de lege și în principal suspendarea executării acesteia sub supraveghere iar în subsidiar la locul său de muncă ..
Cu ocazia dezbaterilor în fața Curții apelantul inculpat arată că urmărirea penală nu a fost efectuată de către un procuror de la P. de pe lângă Tribunalul București ținându-se cont de disp.art.30 lit.a și c Cod pr.penală, respectiv locul comiterii faptei și locul unde domiciliază cei doi inculpați și, pe cale de consecință, în temeiul art.380 Cod pr.penală rap la art.332 alin.2 Cod pr.penală solicită restituirea cauzei la parchetul competent pentru refacerea urmăririi penale.
Inculpatul B. I. a formulat la data de 29 iunie 2012 cerere de repunere în termenul de apel iar la data de 26 octombrie 2012 a formulat, prin apărătorul său, direct la Curtea de apel București, apel peste termen. Arată că a lipsit la toate termenele de judecată cât și la pronunțarea hotărârii întrucât a fost plecat din țară, începând cu anul 2005 și până în prezent în Spania.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, prin prisma dispozițiilor art.371 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată că apelurile de față sunt nefondate și conform art.379 alin.1 lit.b Cod pr.penaă se vor respinge.
Situația de fapt reținută de judecătorul fondului în baza probatoriului de la dosar constă în aceea că în perioada 2003-2004, inculpații C. S. și B. I., administratori și asociați ai .. cu ultimul sediu în orașul Z., județul Teleorman au emis un număr de 114 facturi fiscale către S.C. General Product International S.R.L. Focșani în valoare totală de 15._ lei (ROL), produs comercializat fiind conform facturilor „vin alb”.
În această perioadă au fost emise alte 25 facturi fiscale către S.C. Vinalcool Company S.A. în sumă totală de 9._ lei (ROL), produsul comercializat fiind conform facturilor „vin de masă”.
La 17.11.2003, .. Z. a livrat societății S.C Grain Agroprod Turkuaz S.R.L. utilaje în valoare de_ lei (ROL), încasând prin ordin de plată (3 ordine de plată) suma totală de_ lei (ROL).
Toate aceste operațiuni comerciale și fluxuri comerciale nu au fost evidențiate în contabilitate așa cum prevăd disp.art.6 din Legea nr.82/1991 – Legea contabilității, societatea sustrăgându-se de la plata către bugetul statului a sumelor datorate cu titlu de accize, T.V.A. și impozit pe profit.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr.158/2001 privind regimul accizelor, Legii nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, Legii nr.414/2002 privind impozitul pe profit, pentru activitatea desfășurată societatea inculpaților era plătitoare de accize, T.V.A. și impozit pe profit.
Având în vedere aceste operațiuni cât și altele ce au fost derulate de cei doi inculpați prin societatea Krisprod S.R.L. Z. (încasarea unor sume de bani pe bilete la ordin girate de societăți cu care nu aveau relații comerciale: S.C. Indagra Prod SRL – 7 bilete la ordin în valoare de 1._ lei (ROL) și S.C. Premier Milenium S.R.L. – 3 bilete la ordin în valoare de_ lei (ROL), raportul de constatare contabilă efectuat de specialiștii din D.N.A. a concluzionat că totalul impozitului pe profitul neevidențiat, necalculat și nevirat la bugetul de stat, ca urmare a activității desfășurate de .. Z. este de 5._ lei (ROL); prejudiciul cauzat prin neplata T.V.A. este de 4._ lei (ROL). În ceea ce privește accizele datorate bugetului de stat, valoarea acestora este de 4._ lei (ROL).
Prin urmare, prejudiciul total cauzat de inculpați bugetului statului este de 13._ lei (ROL) – nerecuperat.
În drept, faptele inculpaților au primit o încadrare corespunzătoare aceea de evaziune fiscală prev.de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005.
La individualizarea și dozarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale instituite de art.72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările în care au derulat activitatea infracțională, prejudiciul considerabil cauzat bugetului de stat prin neplata taxelor datorate, atitudinea lor pe parcursul procesului penal de neprezentare în vederea formulării de eventuale apărări, prezentări de documente sau la dezbaterile pe fond, încât orientarea cuantumului pedepselor spre limita de 5 ani închisoare a fost apreciată corect, fiind în măsură să satisfacă exigențele art.52 Cod penal.
În ceea ce privește apelul părții civile A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman privind instituirea unui sechestru asigurător pe bunurile inculpaților, s-a constatat încă din faza de urmărire penală că cei doi inculpați nu figurează cu bunuri în evidențele administrației financiare de domiciliu iar această împrejurare a condus la imposibilitatea indisponibilizării vreunui bun prin sechestru asupra celor mobile și imobile în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei produsă prin infracțiune.
Inculpații au înstrăinat societatea la care erau asociați în din anul 2004 unor cetățeni străini, astfel că și aceasta, ca parte responsabilă civilmente, în lipsa unor bunuri care să asigure recuperarea prejudiciului, nu poate fi răspunzătoare în vreun fel de paguba produsă și nici nu-i pot fi valorificate bunurile de care a dispus.
Prin urmare, apelul declarat în prezenta cauză va fi respins.
În ceea ce privește calea de atac a inculpatului C. S., în primul rând pe excepția lipsei de competență a organului de urmărire penală care a instrumentat cauza, Curtea o va respinge, ca nefondată, constatând respectate dispozițiile art.30 Cod pr.penală.
Astfel, potrivit alin.1 lit.a al acestui text de lege care instituie ordinea în care este determinată competența după teritoriu, locul unde a fost săvârșită infracțiunea este cel dintâi care atrage efectuarea urmăririi penale iar în cauză cei doi inculpați au acționat în perioada 2003-2004 în orașul Z., județ Teleorman unde și-a avut sediul .. (înregistrată la ORC Teleorman sub nr.J_ ), fără relevanță că ulterior acesta a fost mutat în județele V. și Tulcea.
Dosarul a fost înființat ca urmare a sesizării Oficiului Național pentru Prevenirea și Combarea Spălării Banilor din 28.09.2004, la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ulterior a fost declinat la D.I.I.C.O.T. care la rândul său a soluționat cauza privind infracțiunile din competența sa și și-a declinat competența la D.N.A.
D.N.A. s-a pronunțat cu privire la infracțiunile ce intră în competența sa și de la 19.10.2007 și-a declinat competența la P. de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, având în vedere faptul că învinuiții își aveau domiciliul în București, sumele de bani fuseseră tranzacționate la banca din București iar la Z. (ultimul sediu al societății inculpaților) nu se desfășurase nicio activitate, și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Acest parchet s-a declarat și el necompetent, ivindu-se astfel un conflict negativ de competență, în soluționarea acestuia organul competent stabilind că în cauză este competent P. de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Prin urmare, cererea inculpatului apelant de refacere a urmăririi penale apare ca fiind nefondată.
În ceea ce privește redozarea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, Curtea constată că apelul inculpatului C. S. este nefondat, după cum nefondată este și solicitarea acestuia de aplicare a dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală.
Privitor la soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate, Curtea apreciază că termenul până la care inculpatul C. L. putea solicita aplicarea acestei proceduri a fost depășit (în primă instanță, până la începerea cercetării judecătorești).
Dacă s-ar aprecia altfel s-ar ajunge la situația în care s-ar face abstracție de faptul ca această normă nu este una care să acționeze pur și simplu, fără nicio condiție, ci este o norma a cărei incidență este condiționată de efectuarea unui act procesual de către inculpat; anume este condiționată de recunoașterea faptelor de către inculpat și solicitarea de către acesta, până la începerea cercetării judecătorești, ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Prin raportare la gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului C. L. relevată de modalitatea de comitere a acesteia, la cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat din care inculpatul nu a înțeles până în prezent să acopere nici măcar o parte, Curtea apreciază că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia. În plus se reține că inculpatul nu a înțeles să colaboreze cu organele judiciare, mai mult în fața primei instanțe a lipsit la toate termenele acordate, ceea ce denotă intenția vădită a acestuia de a se sustrage judecății, îngreunând astfel aflarea adevărului și tergiversând soluționarea cauzei.
Punând în balanță toate criteriile de individualizare, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului C. L. în primă instanță este aptă să realizeze atât prevenția generală cât și prevenția specială și să satisfacă scopul preventiv-educativ instituit de art.52 Cod penal, prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
Privitor la inculpatul B. I. care la data de 29 iunie 2012 a formulat o cerere de repunere în termenul de apel iar la data de 26 octombrie 2012 a formulat, prin apărătorul său, direct la Curtea de apel București, apel peste termen, Curtea are în vedere dispozițiile art.367 Cod pr.penală, potrivit cărora cererea de apel se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Subliniem că în cauză, avocatul ales al intimatului inculpat s-a adresat direct Curții de Apel București, ca instanță ierarhic superioară.
În măsura în care există un apel depus în condițiile legii la Tribunalul Teleorman acesta va urma cursul procedural privind înregistrarea și sesizarea instanței.
Pentru toate rațiunile de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C. L. și partea civilă A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat fiecare apelant la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, urmând a fi acordate onorarii parțiale în sumă de 75 lei pentru apelantul inculpat C. L. și respectiv 50 lei pentru intimatul inculpat B. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C. L. și partea civilă A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman împotriva sentinței penale nr.62 din 24 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală în dosarul nr._ .
Obligă fiecare recurent la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Acordă onorarii parțiale în sumă de 75 lei pentru apelantul inculpat C. L. și respectiv 50 lei pentru intimatul inculpat B. I..
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. U. D. F.
GREFIER,
A. M.
Red.U.E./Th.red.C.V.M.-ex.2/04.12.2012
T.Teleorman – jud.D.L.
| ← Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 324/2012.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 863/2013.... → |
|---|
