Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 914/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 914/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 914/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 914
Ședința publică de la 17 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. D.
JUDECĂTOR – N. M.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER - E. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat M. F. împotriva sentinței penale nr. 613 din data de 26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. F. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu, avocat, T. M., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie, nr._, aflată la fila 6 din dosar, a lipsit intimata parte civilă S. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat M. F., prin apărătorul din oficiu, având cuvântul, cu privire la latura penală consideră că, încadrarea corectă a faptelor fiind cea de furt calificat prev. de art. 208, art.209 lit. e,f,g, Cod penal, deoarece din acte dosarului nu se conturează infracțiunea de tâlhărie, inculpatul nu a folosit violența în momentul când a sustras portmoneul din buzunarul victimei, astfel încadrarea juridică a faptei trebuie schimbată.
Mai arată că, în cauză nu s-a făcut aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul și-a recunoscut faptele comise, solicitând expres beneficiul acestui articol, însă instanța de fond nu i l-a acordat.
Cu privire la latura civilă a cauzei, consideră că, obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 3000 lei este exagerată raportat la starea materială precară a inculpatului cât și daunele minime suportate de partea vătămată, în sensul că nu i s-a adus o atingere excesivă demnității, onoarei sau vătămări fizice.
Față de considerentele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca nefondat, apreciind că, în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, în condițiile în care, după sustragerea bunului din mijlocul de transport în comun, inculpatul fiind urmărit de către partea vătămată și martorul M. F. a întrebuințat acte de violență pentru a-și asigura scăparea, acest aspect rezultând din declarația părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor.
De asemenea, mai apreciază că, în cauză nu se impune reținerea disp. art. 320 indice 1 Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și, urmare a cercetării judecătorești s-a confirmat faptul că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie și nu doar o infracțiune de furt calificat.
Cu privire la latura civilă, solicită respingerea recursului, apreciind că, în mod întemeiat s-au acordat daune morale părții civile, în condițiile în care, comiterea acestor gen de infracțiuni în mijlocul de transport în comun, în văzul multor persoane, s-au înmulțit, astfel prima instanță a acordat daune morale pentru a compensa suferința părții vătămate.
Recurentul inculpat M. F., personal, în ultimul cuvânt, arată că, într-adevăr a săvârșit fapta de furt, în momentul când a coborât a aruncat portofelul, a fost trântit la pământ neavând cum să-i lovească pe cei care l-au imobilizat, martorii declarând că nu a lovit cu pumnul.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 613/26.03.2013 Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art.334 C.proc.pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, ca neîntemeiată.
În temeiul art.211 alin.1, alin. 2 lit.b, c, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.pen.,C.pen., a condamnat pe inculpatul M. F. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în data de 9.01.2013.
În temeiul art.61 alin.1 teza a II-a C.pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 269/2010 a Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.1112/2010 a Curții de Apel București, secția a II-a, și contopește pedeapsa aplicată anterior cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 557 zile, dând spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.350 C.proc.pen., s-a menținut măsura arestului preventiv (m.a.p. nr.7/UP/2013 emis de Judecătoria sectorului 5 București).
În temeiul art.88 C.pen., s-a scăzut din durata pedepsei rezultante perioada reținerilor și arestului preventiv, de la 10.01.2013 la zi.
În temeiul art.14. raportat la art.346 C.proc.pen., s-a admis acțiunea civilă și obligă inculpatul la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă S. G..
În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.000 lei (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București). Onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 200 lei, fiind avansat din fondul special al M.J.L.C.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în data de 09.01.2013, în jurul orei 1830, în timp ce se afla în mijlocul de transport în comun 139, ce circula dinspre Calea 13 Septembrie spre Piața Rahova, inculpatul M. F., profitând de aglomerația din autobuz, i-a sustras portofelul părții vătămate S. G., pe care aceasta îl ținea în buzunarul exterior de la pieptul gecii.
Observând că inculpatul s-a grăbit să coboare la prima stație, respectiv Buzoieni, partea vătămate s-a controlat în buzunare, realizând că îi lipsește portofelul, moment în care l-a anunțat despre acest aspect pe martorul M. F. C. și, împreună, au coborât în urmărirea inculpatului.
Ajunși în spatele inculpatului, cei doi l-au surprins în timp ce controla portofelul sustras, iar în momentul în care partea vătămată l-a somat pe inculpat să-i returneze portofelul, acesta din urmă l-a aruncat pe jos și s-a smucit pentru a nu fi prins, lovind pe partea vătămată cu pumnul. De asemenea, în încercarea de a scăpa de partea vătămată, care reușise să-l prindă, l-a îmbrâncit pe acesta de peretele unui . au ajuns târându-se reciproc, încercând să-l lovească, de asemenea, și pe martorul M. F. C..
Scena a fost observată de martora P. A., care, la strigătele părții vătămate de a fi anunțată poliția întrucât i-a fost furat portofelul, a sunat la 112, plecând apoi cu următorul autobuz, la fața locul ajungând organele de poliție care l-au gasit pe inculpat imobilizat de către partea vătămate șide martorul M. F. C..
Portofelul sustras a fost recuperat de partea vătămate de pe jos, aceasta constatând că nu-i lipsește nimic din bunurile pe care le conținea.
Situația de fapt astfel reținută este probată prin corelarea declarațiilor părții – vătămate cu ale martorilor M. F. C. și P. A., care converg spre întrebuințarea violențelor de către inculpat, la care se adaugă, în parte, declarațiile inculpatului, care a recunoscut sustragerea portofelului, concluziile raportului de constatare tehnico – științifică dactiloscopică, potrivit cărora urma digitală ridicată de pe portofelul părții vătămate a fost creată de degetul mijlociu de la mână stângă a inculpatului și procesul – verbal de cercetare la fața locului cu planșele fotografice aferente, din care reies leziunile suferite de partea vătămată în urma violențelor exercitate de inculpat, constând în escoriații la nivelul feței, a mâinii stângi și a genunchiului de la piciorul stâng. De altfel, inculpatul a recunoscut că partea vătămată s-a lovit la mână și la nas atunci când a căzut pe gheață împreună cu el, dar neagă faptul că ar fi avut vreo contribuție în acest sens.
Astfel, martorul ocular M. F. C. a relatat că inculpatul și partea vătămată s-au îmbrâncit până într-o scară de .-se la mână și la față, precum și faptul că în încercarea lor de a-l imobiliza pa inculpat, acesta s-a tot îmbrâncit în partea vătămată. Această declarație este susținută și de martora P. A., care a afirmat că a văzut trei persoane care se împingea, se îmbrânceau.
Încadrarea juridică. În drept, fapta inculpatului care, în data de 09.01.2013, în jurul orei 1830, în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun, i-a sustras portofelul părții vătămate, iar apoi, fiind urmărită de către aceasta și de către martorul M. F. C., a întrebuințat violențe pentru a-și asigurare scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) din C.pen.
În ceea ce privește violențele concrete exercitate de inculpat, instanța a reținut că – deși nu este certă împrejurarea că acesta l-a lovit cu pumnul pe S. G. (partea vătămată însăși afirmând „cred că m-a lovit cu pumnul”, fără ca vreun martor să confirme acest fapt) – este dincolo de orice îndoială că inculpatul este cel care a împins-o pe partea vătămată, încât aceasta a căzut și s-a lovit la mână și la față, urmele acestei violențe fiind evidente în fotografiile judiciare. De altfel, locul de poziționare al acestor leziuni corespunde cu modalitatea în care martorii (și chiar inculpatul) susțin că căzut victima, căderea fiind însă rezultatul acțiunii violente a inculpatului, care - în încercarea de a scăpa – a împins-o/a îmbrâncit-o pe partea vătămată.
Circumstanțele comiterii faptei determină încadrarea juridică în forma agravată a infracțiunii de tâlhărie, având în vedere că fapta a fost săvârșită după lăsarea întunericului, fiind aplicabilă circumstanța agravantă a comiterii faptei în timpul nopții, prevăzută de lit.b a alin.2 din art. 211 din C.pen. Totodată, având în vedere că inculpatul a sustras portofelul în timp ce se afla în autobuz și a exercitat violențele în stradă, instanța a reținut și aplicabilitatea lit.c a alin.2 din art.211 din C.pen. privind comiterea faptei într-un loc public sau într-un mijloc de transport.
Întrucât inculpatul a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin sentința penală nr.269/13.04.2010 a Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.112/14.07.2010 a Curții de Apel București, secția a II – a penală, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat în data de 21.08.2012, cu un rest de 557 de zile, instanța a reținut și incidența art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., infracțiunea de tâlhărie fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 334 din C.proc.pen., instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, ca neîntemeiată, din probatoriul administrat rezultând fără putință de tăgadă că inculpatul a întrebuințat violențe pentru a-și asigura scăparea, astfel încât nu se impune schimbarea încadrării dată faptei prin actul de sesizare în infracțiunea de furt calificat.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, deoarece nu a folosit violența în momentul când a sustras portmoneul din buzunarul victimei.
A mai arătat că, în cauză nu s-au aplicat dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală în condițiile în care inculpatul și-a recunoscut faptele.
În latura civilă a cauzei, a criticat sentința cu privire la acordarea daunelor morale în cuantum de 3000 lei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile aduse, precum și conform prevederilor art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat în limitele ce vor fi arătate.
În latura penală a cauzei, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei comise de inculpat, apreciind judicios probele administrate.
Nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în condițiile în care, după sustragerea bunului din mijlocul de transport în comun, inculpatul fiind urmărit de către martorul M. F. și partea vătămată, a întrebuințat acte de violență pentru a-și asigura scăparea, acest aspect rezultând din declarația părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor, la care instanța a făcut referire în mod corect.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, la stabilirea acesteia, instanța a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu și-a asumat în totalitate fapta săvârșită, sub aspectul violențelor întrebuințate, astfel încât, aceasta nu putea să rețină în favoarea sa prevederile art. 3201 Cod procedură penală.
Este întemeiată critica inculpatului relativă la latura civilă a cauzei sub aspectul daunelor morale acordate.
A constatat instanța că, prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, inculpatul a provocat părții civile o suferință emoțională, care antrenează răspunderea civilă delictuală.
Curtea apreciază că, este de principiu că orice faptă de tâlhărie presupune și întrebuințarea unor violențe psihice, însă în cauză, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu psihic de natură să reclame repararea acesteia prin acordarea unor daune morale, suferința părții vătămate fiind obișnuită unor asemenea fapte antisociale.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, în fond, va respinge acțiunea civilă formulată în cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Va deduce prevenția inculpatului la zi.
Va face aplicarea prevederilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de inculpatul M. F. împotriva sentinței penale nr. 613 din data de 26.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă S. G. și înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.385 ind.17 alin.4 C.p.p. rap. la art.383 alin.2 C.p.p. deduce din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și arestării preventive de la data de 09.01.2013 la zi.
În baza art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 200 lei, se suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. N. M. N. A.
GREFIER
E. C.
Red. A.N.
Dact. G.P.
2 ex.
Red. M.C. A. – Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 681/2012. Curtea de... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
