Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1891/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.891/R
Ședința publică din data de 14.X.2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Judecător: C.-V. G.
Judecător: N. S.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de recurentul-revizuient G. M. împotriva Sentinței penale nr.176/10.VII.2013 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița – Secția penală, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde recurentul-revizuient, prin apărătorul ales T. C., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/3.IX.2013, aflată la fila 11 din dosar, lipsind intimatul-inculpat M. I. și intimatul-parte civilă P. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, recurentul-revizuient, prin apărătorul ales, depune la dosar motivele scrise de recurs.
Recurentul-revizuient, prin apărătorul ales, formulează cerere de probatoriu, constând în audierea intimatului-inculpat M. I. și a martorilor Dagomir M., Cravtov O.-A. și N. D., polițiști în cadrul Poliției Municipiului Urziceni, semnatari ai procesului-verbal de constatare a infracțiunii de furt calificat, învederând faptul că a propus aceleași probe în fața primei instanțe, care le-a respins, fără a fi analizate prin raportare la concludența și la utilitatea față de actele noi pe care se întemeiază cererea de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a probei testimoniale propusă de recurentul-revizuient, prin apărătorul ales, având în vedere faptul că, la acest moment procesual, se analizează temeinicia soluției prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, ori numai în situația rejudecării cauzei pe fond s-ar putea pune problema utilității, pertinenței și concludenței probei la care s-a făcut referire.
Curtea respinge proba testimonială formulată de recurentul-revizuient, ca nefiind utilă, în special prin raportare la motivul de casare, cu trimitere, spre rejudecare.
Nemaifiind alte probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-revizuient, prin apărătorul ales, invocând cazul de revizuire prevăzut de art.394, alin.1, lit.a din Codul de procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale, fie cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, întrucât, pe de o parte, hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de revizuire, iar, pe de altă parte, s-a adus o gravă atingere dreptului la apărare, prin nemotivarea respingerii cererii de probe, care trebuia raportată la aspectele și actele noi ce au fost depuse la dosar în susținerea cererii de revizuire, fie cu reținerea cauzei, spre rejudecare, urmând ca instanța să delibereze asupra probelor pe care le va aprecia necesare și să stabilească un nou termen de judecată, pentru continuarea judecării recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în considerentele Deciziei penale nr.2.276 /27.XI.2012 a Curții de Apel București - Secția I-a penală, din Dosarul nr._ (2962/2012), prin care s-a dispus casarea, cu trimiterea, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, se arată, în mod expres, că solicitarea de achitare a revizuientului este neîntemeiată, iar cererea de revizuire, în mod corect, a fost respinsă, ca nefondată, astfel că, avându-se în vedere limitele rejudecării, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
P. Sentința penală nr.380/F/6.XII.2011, din Dosarul nr._, Judecătoria Urziceni, județul Ialomița, în temeiul art.394, Cod procedură penală, raportat la art.403, alin.3, Cod procedură penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a Sentinței penale 117/14.V.2010 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița, din Dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.134/A/6.X.2010 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.42/R/13.I.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._, formulată de revizuientul G. M., pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, l-a obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
P. Decizia penală nr.263/6.II.2012, din Dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția I-a penală a admis recursul declarat de recurentul-revizuient, a casat, în întregime sentința penală și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Judecătoria Urziceni, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției. În motivare, s-a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cererii de revizuire, pe care, însă, a examinat-o în Camera de Consiliu, fără citare și fără participarea procurorului, condiții pentru analizarea doar a admisibilității în principiu, făcând precizarea că prima instanță, în rejudecare, are obligația de a se pronunța pe fond, pentru a nu agrava situația revizuientului, care a declarat recurs.
P. Sentința penală nr.212/23.VIII.2012, din Dosarul nr._, Judecătoria Urziceni, județul Ialomița a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, formulată de revizuientul G. M., pe care l-a obligat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
P. Decizia penală nr.2.276/27.XI.2011, din Dosarul nr._ (2962/2012), Curtea de Apel București – Secția I-a penală a admis recursul declarat de recurentul-revizuient, a casat sentința penală și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor deciziei penale, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 50 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției. În motivare, s-a arătat că instanța de fond a analizat temeinic toate motivele invocate de revizuient, printre care solicitarea de achitare, care este nefondată, însă, în mod nelegal, a dispus amânarea pronunțării, în loc să acorde un nou termen de judecată, pentru ca solicitarea, din oficiu, a primei instanțe către revizuient, de a depune la dosar sentința penală de condamnare a inculpatului V. R., să fie discutată în condiții de contradictorialitate, în prezența reprezentantului Ministerului Public.
P. Sentința penală nr.176/10.VII.2013, din Dosarul nr._, Judecătoria Urziceni, județul Ialomița – Secția penală a respins cererea de suspendare a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală 117/14.V.2010 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița, din Dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.134/A/6.X.2010 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.42/R/13.I.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._, și a respins cererea de revizuire, formulată de revizuientul G. M., pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, l-a obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că, prin Sentința penală 117/14.V.2010 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița, din Dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.134/A/6.X.2010 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.42/R/13.I.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._, revizuientului i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, iar, prin cererea de revizuire, sunt invocate, în drept, motivele prevăzute de art.394, alin.1, literele a, b și c, Cod procedură penală.
În motivare, a arătat că cererea de revizuire este nefondată. Astfel, respectând limitele rejudecării, a constatat că a fost depusă la dosar Sentința penală nr.136/19.IV.2012 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița, din Dosarul nr._, prin care inculpatul V. F., zis „V.”, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, și a unei infracțiuni de furt calificat, constatându-se că pe data de 20.I.2010, în jurul orei 16,40, a condus pe raza municipiului Urziceni atât autoturismul marca Opel Vectra, cu număr de înmatriculare 738 ADK 93, cu privire la care existau indicii de folosire la comiterea unei infracțiuni de furt pe raza comunei Jilavele, județul Ialomița, cât și autoturismul marca Ford Fiesta, cu număr de înmatriculare 8362 CGC, pe care l-a luat, fără drept, din detenția părții vătămate G. M.. A arătat că, verificând susținerea revizuientului, potrivit căreia inculpatul V. F., zis „V.”, a participat la comiterea infracțiunii de furt calificat, și nu acesta, a constatat că revizuientul a participat la comiterea infracțiunii de furt calificat, comisă pe data de 20.I.2010, ora 14.
Cât privește suspendarea executării, ținând seama de dispozițiile prevăzute de art.404, Cod procedură penală, conform cărora odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanța stabilește termen pentru judecarea cauzei, putând suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii judecătorești supusă revizuirii, a constatat că revizuientul nu a formulat cererea de suspendare a executării la momentul admiterii în principiu a cererii de revizuire și, de asemenea, a avut în vedere considerentele ultimei decizii penale de casare, cu trimitere, spre rejudecare, în anumite limite.
În termen legal, revizuientul a declarat recurs, pentru nelegalitate.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-revizuient a susținut că sentința penală este nelegală, întrucât, pe de o parte, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de revizuire, iar, pe de altă parte, s-a adus o gravă atingere dreptului la apărare, prin nemotivarea respingerii cererii de probe, care trebuia raportată la aspectele și actele noi ce au fost depuse la dosar în susținerea cererii de revizuire, întemeiată pe cazurile de revizuire prevăzute de art.394, alin.1, literele a, b și c, Cod procedură penală.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale, fie cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, fie cu reținerea cauzei, spre rejudecare, urmând ca instanța de recurs să delibereze asupra probelor și să stabilească un nou termen de judecată, pentru continuarea judecării recursului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Referitor la nemotivare, invocată de recurentul-revizuient, Curtea constată că instanța de fond, ca instanță extraordinară, a analizat, în mod succint, motivul pentru care a doua instanță de recurs a dispus trimiterea cauzei, pentru rejudecare, respectiv pentru a fi discutată în condiții de contradictorialitate hotărârea judecătorească de condamnare a inculpatului V. F., zis „V.”, ca nou înscris, în dovedirea împrejurării necunoscute de către instanțele ordinare, după cum a susținut revizuientul. În plus, neajunsul unei motivări succinte poate fi acoperit de instanța de recurs, avându-se în vedere caracterul devolutiv integral al căii de atac a recursului fără apel, astfel că solicitarea unei noi trimiteri, spre rejudecare, pentru acest motiv, nu numai că este neprocedurală, ci și dovedește intenția de tergiversare a judecării cererii de revizuire, formulată cu mai bine de 2 ani și jumătate în urmă, timp în care recurentul-revizuient s-a sustras de la executarea pedepsei închisorii.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, prin nemotivarea respingerii probatoriului, Curtea constată că este tot un motiv lipsit de suport real în lucrările dosarului, atâta timp cât casarea, cu trimitere, spre rejudecare, a fost dispusă exclusiv pentru discutarea înscrisului respectiv, astfel că orice altă probă nu putea fi admisă, fără să fie necesar ca instanța de fond, în rejudecare, să ofere prea multe explicații, argumentul fiind evident. În plus, respingerea unei probe, chiar și-n lipsa unei motivări, nu înseamnă o încălcare a dreptului la apărare, așa după cum a înțeles recurentul-revizuient.
Curtea constată că, prin cererea de revizuire introdusă pe data de 20.I.2011, au fost invocate cazurile de revizuire prevăzute de art.394, alin.1, litera a, Cod procedură penală, respectiv au fost descoperite fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanțelor ordinare la judecarea definitivă a cauzei, însă cu motivarea că probatoriul este contradictoriu, de art.394, alin.1, litera b, Cod procedură penală, în sensul că a formulat plângere penală față de partea vătămată P. M., pentru comiterea infracțiunii de denunț calomnios, și față de martorul de la urmărirea penală P. C., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, precum și de art.394, alin.1, litera c, Cod procedură penală, întrucât înscrisul prin care s-a atestat suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul este fals, solicitând efectuarea de cercetări penale pentru constatarea acestuia.
Mai constată că toate motivele invocate de revizuient au fost temeinic analizate prin Sentința penală nr.212/23.VIII.2012 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița, din Dosarul nr._, astfel cum, în mod discutabil, a fost casată prin Decizia penală nr.2.276/27.XI.2011, din Dosarul nr._ (2962/2012), prin care Curtea de Apel București – Secția I-a penală a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, însă numai pentru a fi discutat, în condiții de contradictorialitate, înscrisul constând în sentința penală de condamnare a inculpatului V. R., zis „V.”, cu privire la care s-a susținut că a participat la comiterea infracțiunii de furt calificat, comisă pe data de 20.I.2011, împotriva părții vătămate P. M..
Așadar, a fost depusă la dosar Sentința penală nr.136/19.IV.2012 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița, din Dosarul nr._, care a fost pronunțată ulterior formulării cererii de revizuire. Chiar și-n aceste condiții, Curtea o supune examinării, constatând că, prin această hotărâre judecătorească de condamnare, nu s-a descoperit că inculpatul V. F., zis „V.”, a participat, în calitate de coautor sau de complice, la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, împotriva părții vătămate P. M..
Constată că, prin sentința penală de condamnare a revizuientului, astfel cum a fost modificată în apel și rămasă definitivă în recurs, pe data de 13.I.2011, acestuia i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având suspendat dreptul de a conduce, și de complicitate la furt calificat, stabilindu-se că pe data de 20.I.2010, în jurul orei 14,00, l-a ajutat pe coinculpatul M. I., zis „B.”, să sustragă o geantă conținând bani și acte din cabina autotrenului cu număr de înmatriculare_, cu remorca cu număr de înmatriculare_, condus de partea vătămată P. M., staționat pe DN 1D, apoi i-a asigurat scăparea, conducând pe drumurile publice autoturismul marca Opel Vectra, de culoare indigo, cu număr de înmatriculare 738-ADK-93, deși, începând cu data de 12.I.2010, avea dreptul de a conduce suspendat. Constată că, prin Sentința penală nr.136/19.IV.2012 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița, din Dosarul nr._, inculpatul V. F., zis „V.”, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, și a unei infracțiuni de furt calificat, constatându-se că pe data de 20.I.2010, în jurul orei 16,40, a condus pe raza municipiului Urziceni atât autoturismul marca Opel Vectra, cu număr de înmatriculare 738-ADK-93, cu privire la care existau indicii de folosire la comiterea unei infracțiuni de furt calificat pe raza comunei Jilavele, județul Ialomița, cât și autoturismul marca Ford Fiesta, cu număr de înmatriculare 8362 CGC, pe care l-a luat, fără drept, din detenția părții vătămate G. M.. Ori, împrejurarea că inculpatul V. F. a fost descoperit de organele de poliție, după două ore de la comiterea infracțiunii de furt calificat asupra părții vătămate P. M., în timp ce conducea același autoturism, care fusese folosit la comiterea infracțiunii respective, nu înseamnă o împrejurare nouă, necunoscută instanțelor ordinare la judecarea cauzei, de natură să răstoarne întreg probatoriul în baza căruia revizuientul a fost condamnat definitiv, cu efectul pronunțării unei soluții de achitare, așa cum condiționează art.394, alin.2, Cod procedură penală.
De altfel, în calea de atac ordinară a apelului, revizuientul a susținut, în principal, că este nevinovat, întrucât nu a participat la comiterea furtului, iar, în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor închisorii, prin reducerea cuantumului acestora, apoi, în recurs, a solicitat, în principal, fie achitarea sa, în temeiul art.11, punctul 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art.10, litera c, Cod procedură penală, întrucât nu a comis fapta de furt calificat, fie schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la furt calificat în infracțiunea de favorizarea infractorului, cu subsidiar constând în reindividualizarea pedepselor închisorii. Ca atare, susținerea revizuientului, potrivit căreia nu a participat la comiterea infracțiunii de furt calificat, a fost analizată de instanțele ordinare de control judiciar, care au stabilit, în mod neechivoc și definitiv, vinovăția acestuia.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuient G. M. împotriva Sentinței penale nr.176/10.VII.2013 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița – Secția penală, din Dosarul nr._, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-revizuient G. M. împotriva Sentinței penale nr.176/10.VII.2013 a Judecătoriei Urziceni, județul Ialomița – Secția penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-revizuient la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.X.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. C.-V. G. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud. D.P.
Jud. Urziceni, județ Ialomița: O. E..
2 ex.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1900/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1933/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
