Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1231/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1231/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 1231/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 1231
Ședința publică din data de 25 iunie 2013
Curtea constituită din:
Președinte:A. N.
Judecător:M. O.
Judecător:V. A. P.
Grefier:A. P.
Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția Națională Anticorupție, prin procuror C. L..
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de recurent – inculpat G. V. C. împotriva Încheierii din data de 19.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II –a Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul – inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Arest DGPMB, asistat juridic de apărător ales Mitoce M. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului – inculpat arată că recursul declarat vizează încheierea din data de 19.06.2013 a Tribunalului București – Secția a II –a Penală, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată.
În opinia apărării, încheierea instanței de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele:
Cu privire la motivele de nelegalitate, în opinia apărării, structura și argumentația prezentată de către judecătorul fondului în această încheiere, duce în prezența unei veritabile încheieri de prelungire a măsurii arestării preventive, în condițiile în care obiectul cauzei era acela de liberare provizorie sub control judiciar.
Susține acest lucru întrucât, în opinia apărării, instanța avea obligația de a analiza în ce măsură circumstanțele personale ale inculpatului și cele concrete, în care se presupune că s-a săvârșit faptele pentru care inculpatul este arestat, sunt compatibile cu starea de libertate. Este de observat că o astfel de analiză, a celor două aspecte esențiale pentru orice cerere de liberare provizorie sub control judiciar, nu există.
De aici apare și motivul de nelegalitate de care apărarea il susține, respectiv nemotivarea hotărârii, iar lin această lipsă de motivare pe condițiile esențiale ale unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, și netemeinicia acestei încheieri.
Referitor la circumstanțele personale al inculpatului arată că probațiunea pe care a atașat-o cererii de liberare provizorie sub control judiciar, și face referire, în primul rând, la acte în circumstanțiere, demonstrează, fără dubii, faptul că inculpatul G. V. C. nu este un infractor periculos și că îi poate fi acordat beneficiul liberării provizorii.
Punctează următoarele aspecte:
Inculpatul G. V. C. provine dintr-o familie închegată, întotdeauna a arătat respect față de valorile sociale și morale și este o persoană bine integrată social, și în acest sens sunt și caracterizările depuse la dosar, ale numeroaselor persoane care îl cunosc.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că inculpatul este consultant în domeniul fondurilor europene de aprox. 9 ani, a acordat consultanță pentru aprox. 100 de instituții publice și a fost implicat în proiecte cu fonduri europene cifrate la peste_ euro. În toate aceste proiecte nu a avut niciodată nici un fel de problemă, nu a existat nici măcar o suspiciune de fraudă,deși aceste proiecte au fost auditate și reauditate de către toate instituțiile abilitate în acest sens.
Totodată, arară că inculpatul este implicat în activități filantropice prin însăși activitatea pe care o desfășoară; la dosarul cauzei sunt depuse caracterizări - recomandări din partea unor instituții publice pentru care inculpatul a muncit pe domeniul lui de activitate și a acordat consultanță în domeniul fondurilor europene (astfel cum a precizat și mai sus) cu titlu gratuit.
Având în vedere doar aceste câteva chestiuni expuse în fața instanței și care sunt pe deplin dovedite de actele în circumstanțiere depuse la dosar, demonstrează că inculpatul nu este o persoană periculoasă și poate beneficia de această liberare provizorie.
Referitor la faptă:
Inculpatul este acuzat de Direcția Națională Anticorupție că începând cu anul 2011 și până în prezent s-ar fi asociat cu alți inculpați ori învinuiți din acest dosar în vederea săvârșirii unor infracțiuni de corupție, respectiv în scopul cumpărării de influență a funcționarilor din cadrul Autorității de Management în Ministerul Mediului; de asemenea, i se impută inculpatului că a cumpărat influența Directorului General al acestei instituții M. A., însă se uită faptul că între familia inculpatului M. și familia inculpatului G. există o legătură foarte veche și extrem de strânsă, în sensul că cei din familia inculpatului M. sunt nașii familiei G..
Raportat la această presupusă infracțiune de cumpărare de influență care, în opinia procurorului, ar cuprinde trei acte materiale distincte, se reține că ar fi oferit cu titlu gratuit folosința unui autoturism BMW, că i-ar fi oferit o excursie în insulele Mauritius și, cu ocazia zilei de naștere a inculpatului M., prin intermediul soției sale I., ar fi dat două sume ca dar, în cuantum de 500, respectiv 600 lei.
În aprecierea apărării, toată această „poveste” nu are susținere probatorie.
S-a făcut dovada, atât prin martori cât și prin înscrisuri, a faptului că în privința acelei mașini a fost o înțelegere intre cele familii și intre cei doi inculpați; înțelegerea era ca respectivul autoturism să fie achiziționat și folosit în comun. În acest sens, familia M. a și plătit avansul acelui autoturism.
Referitor la oferirea unei excursii în Insula Mauritius; există la dosarul cauzei interceptarea ambientală din care organele de anchetă trac concluzia existenței acestei fapte; analizând însă redarea interceptării din mediul ambiental rezultă că niciodată nu s-a pus problema ca acea excursie să fie oferită de către inculpatul G., ci acesta dorea ca împreună cu nașul său să meargă în acea excursie, la sfârșitul anului.
Referitor la cele două sume de bani, de 500, respectiv 600 lei. Solicită să se constate că este vorba despre o singură sumă, cea de 500 lei, suma care a fost virată în contul soției inculpatului M. care, în luna februarie 2013 organiza o petrecere surpriză cu ocazia zilei de naștere a soțului său și toți prietenii și familia inculpatului M., au participat cu diverse sume de bani pentru a susține costul consumației și a închirierii localului unde a avut loc petrecerea.
În aprecierea apărării, modalitatea în care se impută inculpatului comiterea acestor fapte este, cel puțin, exagerată; pe parcursul prelungirii măsurii arestării preventive s-a invocat faptul că inculpatul ar fi avut o activitate infracțională desfășurată pe o perioadă lungă de timp, și că aceasta are fi fost deosebit de complexă; solicită să se constate că deși asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni se reține începând cu luna noiembrie 2011, toate actele materiale reținute au fost comise în luna februarie 2013.
În plus, solicită să se constate că ceilalți inculpați din acest dosar au fost ascultați în baza Legii nr. 51 de către SRI, iar Înalta Curte de Casație si Justiție a emis mandate legale în acest sens; după o supraveghere de aprox. 1 an, singurele fapte decelate sunt cele din acest dosar, deși se presupunea că ar putea să aducă un atentat siguranței naționale. Toate faptele care sunt imputate inculpatului, în opinia apărării, reprezintă simple interpretări eronate, o prezentare distorsionată a unei realități obiective de care solicită instanței să țină cond.
Raportat la acest argumente dar și la circumstanțele personale ale inculpatului, solicită să se constate că cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat, este întemeiată, motiv pentru care solicită casarea încheierii instanței de fond și, rejudecând în fond, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu atât mai mult cu cât inculpatul are în grijă un copil în vârstă de 3 ani, iar starea de arest preventiv nu face altceva decât să creeze suferință fizică și psihică atât inculpatului cât și familiei lui, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, din punctul de vedere al apărării, urmărirea penală este finalizată, fiind în procedura prezentării materialului de urmărire penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond, de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, ca fiind legală și temeinică.
S-a criticat, în mod deosebit, aspectul reținut de către judecătorul fondului cu privire la analiza temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța fiind obligată dealtfel, potrivit recursului în interesul legii în această materie, să verifice temeinicia măsurii arestării preventive și, de acea, a arătat aceste aspecte pe care apărarea a înțeles să le asimileze cu motivarea în cazul unei situații de prelungire a măsurii arestului preventiv.
Un alt motiv de critică a acestei încheieri vizează aspecte care au legătură, în mod deosebit, cu fondul cauzei; astfel cum a arătat și apărarea, dosarul este în fază de finalizare, de întocmire a formalităților în vederea trimiterii în judecată.
Pe de altă parte observă că apărarea are tendința să bagatelizeze aceste acuzații aduse inculpatului sub motivarea și pretextul acelor legături de afinitate între inculpatul G. și inculpatul M., aspecte care nu trebuie privite din acest punct de vedere, ținând seama și de încadrările juridice care susțin acuzațiile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni combătute de Legea specială împotriva corupției.
Aceste aspecte privind apărările făcute inculpatului apreciază că nu pot fi aduse în fața instanței de recurs sub aspectul criticii vizând respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.
Recurentul –inculpat G. V. C., personal, având cuvântul, în completarea susținerilor apărătorului său,arată următoarele:
Este acuzat că ar fi încercat să cumpere influența nașului său care este director în Ministerul Mediului, el neavând nici o legătură cu acest minister; Direcția Națională Anticorupție a comandat un control al Gărzii Financiare către firma sa, a soției, a cumnatei, a socrilor pentru a stabili dacă acestea au relații directe, indirecte ori de orice altă natură cu Ministerul Mediului. S-a stabilit că nu există astfel de relații, nici măcar administrative.
Nu avea nici un motiv să cumpere influența nașului său, sub nici o formă.
Mai mult, cu privire la toate acele acte materiale arată că a depus extracte de cont, nașul își plătea mașina singur, iar firma sa a fost folosită pentru achiziționarea vehiculului în leasing, pentru că aceștia nu își mai permiteau o rată în plus datorită gradului de îndatorare la bancă.
Referitor la excursie arată că dl F., al treilea coinculpat, îi spune lui M.. „nu te duce în Mauritius la hotel pentru că am eu acolo ceva prieteni cu casă și poate ieși mai ieftin”, însă Direcția Națională Anticorupție reține că inculpatul F. oferă o excursie, iar ulterior a reținut parchetul că el a oferit o excursie.
În consecință, arată că este de acord cu toate susținerile apărătorului său și solicită să se constate că acuzațiile care i se aduc nu au nici un suport probator.
CURTEA
Prin Încheierea din 19 iunie 2013, Tribunalul București – Secția a II-a penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul G. V. C..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Recursul este nefondat.
Inculpatul G. V. C. este cercetat în stare de arest preventiv, reținându-se în sarcina sa că alături de Frank N., C. D. și B. I. s-au asociat în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni de corupție, având ca obiect cumpărarea influenței lui M. A. și G. C. C., pentru ca aceștia să intervină pe lângă funcționarii din subordinea sa (cu atribuții în derularea contractului 1781 /LB/05 .04.2011) în vederea asigurării plăților către firma Tahal România SRL. In același sens, asocierea infracțională a vizat mai târziu cumpărarea influenței lui J. R.. Interesele comerciale ale asocierii infracționale vizau și pe cele privind adjudecarea unor contracte în care autoritate contractantă era AM POSM, pentru perioada 2014-2020. În baza aceleiași rezoluții infracționale, doi dintre membrii asocierii infracționale, respectiv Frank N. și G. V. C., în data de 06.02.2013, în cadrul unei întâlniri, s-au pus de acord (în prezența Iui M. N.) în crearea unui fond ilicit de minim 50.000 euro din care să plătească necuvenit funcționarii de la nivel local care fie creează probleme în derularea contractelor cu autoritățile statului, fie trebuie mituiți pentru obținerea unor astfel de contracte. În considerarea acestor intenții, în perioada 21 .02.2013 - prezent, între membrii asocierii infracționale, Frank N. și G. V. C. (fie împreună, fie separat) și J. R. — administrator public la CJ B. au avut loc mai multe întâlniri în care s-au stabilit condițiile de cumpărare a influenței lui J. R., care urma să intervină pe lângă funcționarii din cadrul CJ B., ca autoritate contractantă, respectiv . B., cu atribuții în efectuarea achizițiilor publice pe zona de interes a asocierii infracționale, pe zona de interes economic - achiziții ale firmelor TAHAL ROMANIA SRL, GPA ADVISORY SRL, inclusiv adjudecarea licitației publice având ca obiect: „Asistentă tehnică pentru proiectare și managementul proiectului — extinderea și modernizarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare — epurarea apelor uzate în județul B.", în valoare estimată de 15.580,225 lei fără TVA. De asemenea, în perioada iulie 2012 - prezent, i-a dat lui M. A. folosința gratuită a unui autoturism nou marca
iar BMW X1, XDRIVE (înmatriculat cu nr._ pe firma GPA ADVISORY SRL), în echivalent de 18.027 euro; în data de 06.02.2013 i-a promis cu titlu gratuit lui M. A. o excursie de două săptămâni în insulele Mauritius pentru două persoane (el și soția sa) pentru luna octombrie 2013, în echivalent de 5324 euro; i-a dat direct și indirect cu titlu de dar două sume de bani de 500 lei, respectiv 600 lei, în
perioada 16-21.02.2013, prin C. D., În data de 22.02.2013, a acceptat cererea lui J. R. de a oferi bani în schimbul exercitării influenței acestuia din urmă de Ia nivelul funcției deținute - de administrator public al CJ B. — pe lângă funcționari cu atribuții în efectuarea achizițiilor publice pe zona de interes a asocierii infracționale din cadrul CJ B. și N. APASERV SA (ca autorități contractante). Banii ar fi trebuit să fie disimulați prin introducerea în cadrul unei asocieri a unei firme controlate de J. R..
Din analiza materialului probator administrat rezultă că inculpatul G. V. C. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, prev. de art. 17 lit, b din legea 78/2000 rap. la art. 323 al. 1 și 2 C.p, și cumpărare de influență în formă continuată, prev. de art. 61din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. (două acte materiale), și cumpărare de influență, prev, de art 61 din Legea 78/2000.
Urmărirea penală se află în curs de desfășurare, urmând a fi efectuate o . acte procedurale de natură a stabili modul de comitere a faptei, contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunii și împrejurarea că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere în momentul arestării preventive aspecte pentru care nu se impune admiterea cererii formulate de inculpat.
Jurisprudența CEDO statuează că privarea de libertate și respectiv menținerea acesteia se impun dacă măsura este imperios necesară pentru a asigura prezenta inculpatului în fața autorității competente pentru motive verosimile, temeinice - urmărirea penală și buna ei desfășurare încadrându-se în această motivație.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedura penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G. V. C., împotriva încheierii de ședință din data de 19.06.2013 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. N. M. O. V. A. P.
GREFIER,
A. P.
Red.- jud.V. A. P.
Tehnored.- M.A.
2 ex./11.07.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1932/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1223/2013. Curtea... → |
|---|
