Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 315/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 315/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 315
Ședința publică din data de 20.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: C. V.
Grefier: C. G.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat d-na procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul P. C. împotriva sentinței penale nr.702/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. L. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind intimata-parte vătămată M. L..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de recurs.
Curtea acordă posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu partea pe care o asistă.
La interpelarea Curții recurentul-inculpat arată faptul că la momentul săvârșirii faptei muncea fără carte de muncă.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat P. C. depune la dosar un memoriu scris care vine în susținerea căii de atac exercitată în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recursul declarat de inculpatul P. C..
Având cuvântul, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat P. C. solicită admiterea recursului în temeiul art.38515 pc. 2 lit. d), raportat la art. 3859 pc. 14 C.p.p., casarea sentinței penale nr. 702/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria Cornet în dosarul nr._ și, rejudecând, pe fond să se dispună redozarea pedepsei aplicate în sensul diminuării ei. Solicită să se contopească pedepsele aplicate prin sentințele anterioare cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză fără să se aplice un spor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea ce va rezulta prin contopire. De asemenea, apărătorul inculpatului solicită ca la redozarea pedepsei să se aibă în vedere atitudinea de recunoaștere și regret a faptei, faptul că avea un loc de muncă, are o familie de întreținut și dorește să se reintegreze în societate, considerând că pedeapsa aplicată trebuie să fie în concordanță cu aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p., iar pedeapsa de 3 ani aplicată în prezenta cauză este prea mare față de solicitarea inculpatului de a se judeca pe procedura simplificată, solicitând să se dea mai multă eficiență prevederilor art. 72 C.p. și art. 74 C.p..
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului în raport de faptul că în cauza de față, instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p. și art. 37 lit. b) C.p., însă în urma contopirii cu celelalte pedepse aplicate prin sentințele pronunțate anterior, conform fișei de cazier judiciar, faptele fiind concurente cu fapta din prezenta cauză, în urma concursului s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare aplicată printr-o hotărâre de condamnare anterioară pentru fapte din anul 2005-2006 concurente cu aceasta. Ca atare, reprezentanta Ministerului Public arată că pedeapsa de 5 ani închisoare este legal aplicată, impunându-se și aplicarea sporului de 1 an întrucât inculpatul a manifestat perseverență infracțională fiind condamnat anterior pentru furt calificat și pentru tâlhărie, acesta neînțelegând să-și revizuiască atitudinea, sporul impunându-se atât pentru reeducarea inculpatului cât și pentru a nu se ajunge la o soluție de impunitate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul P. C. apreciază că sporul de un an de zile este exagerat de mare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.702/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. f Cod penal, cu aplicare art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. C., zis “T.” (fiul lui N. și N., născut la data de 8.09.1974 în . G., domiciliat în ., recidivist, neșcolarizat, fără ocupație, necăsătorit, CNP_) la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
S-a constatat că infracțiunea ce a făcut obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 989/27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006, definitivă prin decizia penală nr. 1453/8.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 989/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006, definitivă prin decizia penală nr. 1453/8.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de: 5 (cinci) ani închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal), 1 (un) an închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal) și 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni închisoare (aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal) și 763 de zile închisoare (restul de pedeapsă rămas neexecutat din sentința penală nr. 42/24.01.2000 a Tribunalului București).
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsei de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare (aplicată în speță) cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 989/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006, definitivă prin decizia penală nr. 1453/8.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa cum au fost repuse în individualitatea lor, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, sporită cu 1 (un) an, în final inculpatul urmând să execute 6 (șase) aniînchisoare.
Pedeapsa s-a dispus a se executa în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art. 35 alin. 1 Cod penal, a fost menținută pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 989/27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1453/8.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa de 6 (șase) aniînchisoare aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă de la data de 5.07.2006 la data de 8.12.2008 și pedeapsa executată de la data de 14.05.2012 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1513/9.05.2012 emis de Tribunalul București în baza sentinței penale nr.989/27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București și s-a dispus emiterea unor noi formalități de executare, la data rămânerii definitive a sentinței.
S-a luat act că partea vătămată M. L. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu P. D., în cuantum de 200 lei, conform împuternicirii nr._/12.10.2012, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului I..
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18.04.2010, în jurul orei 10,00, în timp ce se afla în maxi-taxi nr. 473, pe raza comunei Vidra, județ I., inculpatul P. C. a sustras din buzunarul părții vătămate M. L. suma de 1.100 lei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul P. C..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului P. C. care, la data de 18.04.2010, în jurul orelor 10,00, în timp ce se afla în maxi-taxi nr. 473, pe raza comunei Vidra, județ I., a sustras din buzunarul părții vătămate M. L. suma de 1.100 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. f Cod penal.
În sarcina inculpatului P. C. au fost reținute disp. art. 37 alin.1 lit. b Cod penal, faptele fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentință penală nr. 42/24.01.2000 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr.3321/pp, definitivă prin decizia penală nr. 4584/2000 a Curții Supreme de Justiție.
În privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal privind forma de vinovăție; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunea de furt calificat; gradul de pericol social concret al infracțiunii pe care instanța în apreciază ca fiind ridicat raportat la modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea, împrejurările în care aceasta a fost comisă și urmările produse - (în timpul zile, fără teamă că activitatea sa infracțională ar putea fi observată sau surprinsă de către partea vătămată sau ceilalți pasageri, într-un mijloc de transport în comun); la relațiile sociale încălcate și care privesc patrimoniul persoanei, la forma de vinovăție cu care a acționat, respectiv intenție directă, la urmările produse (scoaterea din patrimonial părții vătămate a sumei sustrase); la persoana și conduita inculpatului: care are vârsta de 38 de ani, este neșcolarizat, nu are ocupație sau loc de muncă, este recidivist, fiind condamnat la 5 (cinci) pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului persoanei de natura celor reținute în prezenta cauză, iar raportat la prezenta cauză a cooperat cu organele judiciare recunoscând săvârșirea infracțiunii.
Judecătorul fondului a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare stabilită în cauza dedusă judecății cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 989/27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1453/8.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.
Raportat la pluralitatea de infracțiuni săvârșite, judecătorul fondului a apreciat că se impune aplicarea unui spor pentru infracțiunile concurente, de 1 (un) an închisoare, dispunând ca - în final - inculpatul P. C. să execute pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.
Pedeapsa aplicată, s-a dispus a se executa în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul și antecedența sa infracțională (starea de recidivă postexecutorie), instanța apreciind că numai prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunii și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la 7.I.2013), a declarat recurs inculpatul P. C., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate.
În dezbaterile orale, inculpatul, prin apărător, a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă.
Analizând hotărârea pronunțată de către instanța de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, potrivit considerentelor ce vor expuse în continuare:
Criticile avansate de inculpat, prin apărător vizează, exclusiv, modul de individualizare a pedepsei.
Curtea, însă, nu va primi aceste critici, întrucât, în operațiunea complexă de adaptare a pedepsei la nevoile de apărare ale societății, în raport cu gravitatea concretă a faptei și cu periculozitatea infractorului, instanța de fond a avut în vedere toate acele criterii consacrate de art.72 Cod penal, prin sancțiunea aleasă – atât din punct de vedere al cuantumului, cât și al modalității de executare – fiind aptă să asigure îndeplinirea funcțiilor și scopurilor pedepsei, așa cum acestea au fost consacrate de disp.art.52 Cod penal.
Astfel, în mod corect, judecătorul fondului a constatat că, în speță, nu își pot afla incidența dispozițiile art.74 alin.1, lit.c Cod penal, întrucât atitudinea sinceră a inculpatului a fost deja valorificată, prin aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, ceea ce nu justifică reținerea în plus, de circumstanțe atenuante, care presupun un regret profund; or sinceritatea inculpatului P. C. a fost consecința obligatorie a probelor evidente, incontestabile, ce i-au fost opuse, respectiv:: plângerea și declarațiile părții vătămate M. L. (f 10-13 dup) declarațiile martorilor M. B. (fila 18 d.u.p.) și C. A. I. (filele 19-20 d.u.p.), toate coroborate și cu declarațiile inculpatului P. C..
Oricum, instanța de fond a manifestat clemență, câtă vreme pedeapsa aplicată este orientată spre nivelul minimului special prevăzut de lege (ca urmare a aplicării art.3201 C.p.p.), cu toate că inculpatul P. C. a comis fapta din speță în stare de recidivă postexecutorie, acesta fiind condamnat anterior pentru cinci infracțiuni contra patrimoniului, dar și pentru fapte privind droguri de mare risc.
Și sporul de pedeapsă a fost corect aplicat, iar acesta nu este deloc unul excesiv, instanța având posibilitatea – potrivit legii - să aplice un astfel de spor de până la 5 ani.
D. urmare, sporirea pedepsei rezultante cu 1 an de zile este - de asemenea – justificată, ea datorându-se acelorași multiple antecedente penale – cu toate condamnările primite – nu a reușit să renunțe la conduita infracțională.
Pentru toate aceste considerente și, cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a hotărârii atacate, urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatului P. C., în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În baza art. 36 alin. 3 C.p., Curtea va deduce din pedeapsa de 6 ani închisoare – ce o are de executat – prevenția din perioada 05.07._06, precum și perioada executată, începând cu 14.05.2012, la zi.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. C. împotriva sentinței penale nr.702/21.12.2012, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
În baza art. 36 alin. 3 C.p., deduce din pedeapsa de 6 ani închisoare – ce o are de executat – prevenția din perioada 05.07._06, precum și perioada executată, începând cu 14.05.2012, la zi.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 400 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA B. L. C. V.
GREFIER,
C. G.
red.C. V.
dact.L.G.
ex.2
red.N.C.M.-Jud.Cornetu
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
