Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 62/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 62/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 62/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

Sentința penală nr.62/ F

Ședința publică de la 15.02.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - V. C.

GREFIER - M. C.

MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE a fost reprezentat prin procuror C. A..

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei privind pe inculpații B. R. V., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ANDRUȘENCO C. T., cercetată pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 257 Cod penal și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și C. G., cercetat pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 257 Cod penal și la art. 6 din Legea nr.78/2000, A. E., A. E., S. V. toate trei pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. art. 6¹ al. 1 din Legea nr. 78/2000 și V. E. săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență prev. art. 26 Cod penal rap. art. 6¹ al. 1 din Legea nr. 78/2000.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.01.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea la 01.02.2010, și, respectiv, 15.02.2013, când a hotărât următoarele:

CURTEA:

Asupra cauzei penale de față, deliberând constată următoarele:

Prin Rechizitoriul din 19 septembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a corupției, s-au dispus, între altele:

1. – trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților B. R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, ANDRUȘENCO C. T. și C. G. pentru complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art.26 C. pen. raportat la art.257 C. pen. și la art.6 din Legea nr.78/2000;

2. – punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatelor A. E., A. E. și S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare a influenței, prevăzută de art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000, precum și a inculpatei V. E. pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare a influenței – art.26 C. pen. raportat la art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000;

3. – disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S., în vederea efectuării cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt sa, după caz, a infracțiunii de mărturie mincinoasă de către numitul C. G. T.;

4. – disjungerea cauzei sub aspectul sesizărilor formulate de mai multe persoane, pe parcursul efectuării cercetărilor în prezentul dosar, referitoare la posibila săvârșire a unor alte fapte penale de către inculpatul B. R. V. și alți funcționari din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și conexarea acestui material la dosarul rn.198/P/2011 al Secției de combatere a corupției din cadrul D.N.A.

Pe baza materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale (proces-verbal de marcare criminalistică și înseriere bancnote BCR din 24.08.2011 și planșa foto; planșa foto marcare criminalistică bancnote Raiffeisen Bank din 24.08.2011; planșă foto ridicare bani de la Raiffeisen Bank din 24.08.2011; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 26.08.2011 și planșă foto; proces-verbal de comparare serii bancnote Raiffeisen Bank; proces-verbal de comparare serii bancnote Raiffeisen Bank – flagrant și anexe, din 15.09.2011; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice și ambientale, procese-verbale de percheziției corporală, domiciliară și auto, constatările tehnico-științifice, rapoartele de constatare tehnico-științifică testare poligraf, declarațiile inculpaților și ale martorilor N. A., T. M., I. S. G., D. E., R. D. I., S. Nicolița, Măndescu C. E., B. A. M., D. A., C. N., B. A. E., P. L., L. V., Cilibin M. C., G. T. C., P. C., V. A., T. M. V. și T. C. F.), rechizitoriul a stabilit următoarea situație de fapt:

În perioada iunie – august 2011, ca urmare a intervențiilor efectuate de inculpata Andrușenco C. T., inculpatul B. R. V., vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.), cu rang de subsecretar de stat, a întreprins „demersuri pentru facilitarea derulării cu celeritate a procedurii de acordare a despăgubirilor” în beneficiul titularilor A. E., S. V., V. P. și A. E. pentru un teren în suprafață de 7180 mp, situat în București, cartierul Aviației, sector 1.

S-a menționat că prin raportul de evaluare întocmit în cursul lunii noiembrie 2006, valoarea terenului respectiv a fost stabilită la suma de 35.589.160 RON (echivalentul a 10.482.800 euro), iar prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din octombrie 2008 s-a aprobat plata către titulari a respectivei sume:

Cu toate acestea „procedurile de acordare a despăgubirilor au trenat până în vara anului 2011”, când B. R. V., acționând la solicitarea numitei Andrușenco C. T., s-a folosit de prerogativele funcției „pentru a-și trafica influența asupra funcționarilor din cadrul A.N.R.P. cu atribuții în aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001, asigurând unora dintre titularii respectivului dosar finalizarea cu celeritate a formalităților la nivelul acestei autorități publice și primirea despăgubirilor cuvenite”, prin convertirea sumei menționate în acțiuni la Fondul „Proprietatea”.

S-a mai arătat în rechizitoriu că inculpatul B. R. V. a pretins, prin intermediul aceleiași complice, de la titularele S. V., V. P., A. E. și A. E., sume de bani reprezentând circa 15% din valoarea despăgubirilor. În privința inculpatei Andrușenco, s-a menționat că sarcina pe care

și-a asumat-o ar fi constat în primirea sumelor de la cele în cauză și asigurarea remiterii ulterioare a foloaselor materiale către inculpatul B. R. V..

Cercetările efectuate au mai relevat – se afirmă în rechizitoriu – și participația penală a inculpatei V. E. (fiica numitei V. P.), prin intermediul căreia Andrușenco C. T. ar fi ținut legătura cu cumpărătoarele de influență pentru realizarea demersurilor infracționale menționate.

În contextul acestor activități ilicite, a rezultat din probatorii că la data de 8 august 2011, inculpata S. V., însoțită de inculpata Andrușenco C. T. a ridicat în numerar, din contul deschis la BCR – Sucursala Amzei, „suma de aproximativ 450.000 lei”. Banii au fost remiși imediat inculpatei Andrușenco, care în aceeași zi i-a înmânat inculpatului B., cei doi întâlnindu-se în zona restaurantului „Terasa Doamnei”.

Se mai arată în rechizitoriu că și A. E. ar fi remis inculpatului B. R. V., tot în cursul lunii august 2011 și prin intermediul complicei Andrușenco C. T. suma de aproximativ 400.000 lei.

De asemenea, conform conivenței infracționale stabilite în legătură cu folosul pretins de inculpatul B., se afirmă că învinuitele V. P. și A. E. ar fi stabilit să-i remită acestuia, în perioada imediat următoare, și tot prin intermediul complicei Andrușenco, câte aproximativ 400.000 lei. În acest sens, A. E. a împuternicit-o pe sora sa, V. P., să scoată din contul său de la Banca Comercială Română – Sucursala Târgu M., suma de aproximativ 800.000 lei, ce constituie obiect material al infracțiunilor săvârșite.

Se mai arată în rechizitoriu că inculpatele Andrușenco C. T. și V. E. au convenit ca V. P. să retragă de la Raiffeisen Bank – Sucursala Piața Presei Libere, suma de circa 520.000 lei.

Cercetările au evidențiat că în cei 520.000 lei era inclusă și suma de circa 48.000 lei, pe care inculpata A. E. a refuzat să o mai dea ca obiect al infracțiunilor de corupție menționate. V. E. și V. P. au stabilit că ea urmează să fie suportată proporțional (câte 16.000 lei fiecare) și de inculpatele S. V. și A. E..

Suma de aproximativ 927.000 lei a rămas asupra inculpatei Andrușenco C. T..

Ulterior – se arată în rechizitoriu -, în ziua de 26.08.2011, aceasta s-a întâlnit cu inculpatul B. R. V., căruia i-a remis suma de 400.900 lei provenită din cei 927.000 primiți în condițiile anterior descrise, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

Din actele de urmărire penală efectuate ar mai fi reieșit că inculpatul C. G., soțul inculpatei Andrușenco, a acționat împreună cu aceasta pentru a-l ajuta, cu intenție, pe inculpatul B. să primească folosul pretins ca obiect al infracțiunii de trafic de influență, astfel că s-a reținut participația sa penală, în forma complicității, la săvârșirea acestei infracțiuni.

După această prezentare generală, în rechizitoriu au fost descrise în mod detaliat aspectele și situațiile de fapt despre care s-a arătat că au rezultat din probatoriul administrat în faza de urmărire penală.

Astfel, s-a stabilit că inculpatul B. R. V., în calitate de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților (A.N.R.P.), avea atribuții de coordonare a aplicării acelor acte normative ce oferă despăgubiri sau compensații pentru bunurile de care cetățenii români au fost deposedați în anul 1940 în Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul H., zona Cadrilater și Banat (Legile nr.9/1998, 290/2003 și 393/2006).

În ziua de 28.06.2011, Adrușenco C. T. l-a vizitat pe inculpatul B. R. V. în biroul acestuia de la sediul A.N.R.P., solicitându-l, așa cum se arată în rechizitoriu, „să se implice pentru finalizarea procedurilor de acordare a despăgubirilor în beneficiul numitelor V. P., S. V., A. E. și A. E.”. Convorbirea a fost înregistrată audio-video, invocându-se în rechizitoriu incidența art.91¹ și urm. C. pr. pen.

Pe parcursul discuției, inculpata Andrușenco ar fi afirmat că V. E., fiica numitei V. P., este cea mai bună prietenă a sa și că din cei treisprezece moștenitori din dosar doar cele patru beneficiare erau în posesia deciziei de acordare a despăgubirilor, însă nu au reușit să avanseze în derularea formalităților. Ele ar fi dorit să convertească despăgubirile în acțiuni la Fondul „Proprietatea”, iar în finalul discuției interlocutorii ar fi convenit ca inculpata Andrușenco să revină, împreună cu prietena sa „luni”, ceea ce în rechizitoriu se menționează că ar fi fost data de 04.07.2011.

S-a mai afirmat în actul de sesizare a instanței că ambii interlocutori s-au referit la practicile organelor de urmărire penală constând în supravegherea operativă și înregistrarea convorbirilor, B. R. V. arătând că are cunoștință despre astfel de acțiuni cu privire la el, considerându-le nejustificate și abuzive.

Din convorbirile telefonice interceptate în perioada 02.07.2011 – 11.07.2011 între inculpatele Andrușenco și V. E., precum și cu fratele acesteia din urmă, martorul V. A., ar fi rezultat că întâlnirea cu B. R. V. a fost amânată pentru o dată ulterioară, deoarece inculpata Andrușenco a fost câteva zile plecată din București, iar inculpatul B. a lipsit și el o perioadă de timp de la serviciu.

Potrivit convorbirilor telefonice din 11.07.2011, Andrușenco C. T. i-a comunicat lui B. R. V. că a revenit în București și au stabilit, în principiu, să se întâlnească în zilele următoare. D. urmare, inculpata a sunat-o pe V. E., spunându-i că vor merge să discute „cu el. Da, cu el” și vor rezolva repede problema.

La data de 13.07.2011, cele două inculpate s-au deplasat la sediul A.N.R.P., convorbirea din biroul inculpatului B. fiind înregistrată ambiental audio-video.

În rechizitoriu se afirmă că din discuții ar reieși că finalizarea procedurilor „presupunea și satisfacerea unui interes personal”, alături de cel al numitei V. E., deși sub acest aspect sunt redate doar frânturi de propoziții, de genul: „deci noi personal n-am făcut încă …” (referindu-se la cererea de opțiune pentru convorbirea despăgubirilor în acțiuni) și: „V. P.! V. sunt mai multe”.

Din cercetările efectuate a mai rezultat că inculpatul B. ar fi apelat-o din birou, folosind telefonul fix, pe martora D. A., directorul Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul A.N.R.P., această structură având atribuții în finalizarea procedurilor de plată, inclusiv prin conversie în acțiuni la Fondul „Proprietatea”.

Se arată în rechizitoriu că prin modul în care s-a adresat martorei D., inculpatul ar fi dat de înțeles că dosarul respectiv era în atenția sa și că dorea să fie finalizat.

Martora D. a venit în biroul inculpatului, care nu era șeful său ierarhic, în virtutea statutului său de vicepreședinte al instituției, cu rang de subsecretar de stat. Ea le-a explicat celor prezenți că titularii despăgubirilor aveau posibilitatea să formuleze cerere pentru conversia lor în acțiuni, precum și ce acte mai trebuiau depuse în dosar. Întrucât urma să mai fie adusă o hotărâre judecătorească legalizată, inculpatul B. ar fi sugerat ca actul să fie căutat în arhiva instituției, afirmând: „dacă găsim o hotărâre de asta e bine … dacă nu … o să vedem aici ce …”.

Inculpatele Andrușenco și V. E. au convenit să revină în aceeași zi la A.N.R.P. pentru a depune înscrisurile la care se referise martora D. A., context în care inculpatul B. ar fi spus: „într-o o oră veniți înapoi. Eu plec, dacă plec, vorbim la telefon”.

În rechizitoriu se mai arată că după ce au plecat de la A.N.R.P., numitele V. E. și Adrușenco C. T. au mers la un notariat, unde s-au întâlnit cu S. V. și A. E.. Acestea au mandatat-o pe V. E. să le reprezinte în procedura de obținere a despăgubirilor.

S-a mai stabilit că în aceeași zi inculpatele Andrușenco și V. E. au revenit la sediul A.N.R.P., unde martora D. A. a îndrumat-o pe V. E. să formuleze, în numele mamei sale, V. P. și a mătușilor A. E., A. E. și S. V., cereri de opțiune pentru acordarea despăgubirilor prin convertirea valorii acestora în acțiuni la Fondul „Proprietatea”, înregistrate sub nr._,_,_ și_.

În faza derulării procedurilor, au fost constituite la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar patru dosare distincte, ce au fost repartizate în lucru, la 25.07.2011, martorei B. A. E., după ce, la data de 15.07.20]11, inculpata V. E. a depus și procura pentru mama sa V. P.. La 27.07.2011 au fost emise titlurile de conversie nr.2668 pentru A. E., nr.2669 pentru S. V. și nr.2683 pentru A. E., în care s-a menționat că fiecare titular a primit despăgubiri în cuantum de 3.049.096,66 lei, reprezentând un număr total de 5.817.776 acțiuni, calculate la un preț mediu ponderat de 0,5241 lei/acțiune. Pentru V. P., titlul de conversie a fost emis abia la 16.08.2011, sub nr.3061, pentru un număr total de 5.876.078 acțiuni, calculate la un preț mediu ponderat de 0,5189 lei/acțiune.

Se mai afirmă în rechizitoriu că în ziua de 27.07,2011, Andrușenco C. T. s-a întâlnit din nou cu inculpatul B. la sediul A.N.R.P. Ulterior, în convorbirea telefonică avută în seara aceleiași zile cu V. E., inculpata Andrușenco i-a relatat despre discuția avută cu inculpatul B., precizând: „… m-a întrebat astăzi ceva, i-am confirmat … și a rămas că dimineață se ocupă …”.

A doua zi – 28.07.2011, inculpații Andrușenco și B. au avut o discuție telefonică, convenind să se întâlnească în ziua următoare. Din exprimarea inculpatului B.: „… problema este că … săptămâna viitoare, asta era!”, în rechizitoriu se trage concluzia că acesta se referă la folosul discutat anterior cu inculpata Andrușenco, și pe care ar fi vrut să-l primească până „săptămâna viitoare”.

Rechizitoriul reține că în ziua de 29.07.2011 inculpatul B. le-ar fi facilitat inculpatelor Andrușenco și V. E. accesul în sediul A.N.R.P., sunând pe telefonul fix un angajat de la . indicându-i să le ducă „la A.” (martora D. A.). Din documentele eliberate de A.N.R.P. rezultă că la acea dată numita V. E. a ridicat titlurile de conversie eliberate pe numele mătușilor sale A. E., A. E. și S. V..

În ziua de 01.08.2011, într-o convorbire telefonică, inculpata V. E.

i-a comunicat inculpatei Andrușenco faptul că S. V. demarase procedurile de vânzare a unei părți din acțiunile primite de la A.N.R.P. și că va mai dura două-trei zile până în momentul în care îi vor fi virați banii în cont. La aceeași dată, între cele două interlocutoare s-a mai purtat o convorbire telefonică, V. E. afirmând: „… am fost, am rezolvat cu două persoane … dar la una e o greșeală și a trebuit să mergem acolo să modifice. E greșit …”.

În rechizitoriu se arată că aceste afirmații se refereau la împrejurarea că au fost obținute de la A.N.R.P. despăgubirile, prin convertirea în acțiuni, cuvenite numitelor V. P. și S. V., însă în ceea ce o privește pe A. E. s-a produs o eroare materială la transcrierea codului numeric personal.

Din cercetările efectuate se susține că a mai rezultat preocuparea inculpatelor Andrușenco și V. E. pentru ca și numitele A. E. și S. V. să intre cu celeritate în posesia drepturilor ce li se cuveneau.

Sunt menționate în acest sens mai multe convorbiri telefonice interceptate (3, 4 și 5 august 2011), din care ar rezulta implicarea inculpatei Andrușenco în derularea acestor operațiuni comerciale și bancare.

În contextul remedierii erorii materiale strecurate în codul numeric personal al numitei A. E., se reține că între inculpații Andrușenco și B. a mai avut loc, în biroul acestuia din urmă de la A.N.R.P., o discuție, de asemenea înregistrată audio-video. Inculpatul Andrușenco relatează despre această greșeală „s-a omis cifra patru înainte de trei la CNP-ul doamnei, motiv pentru care noi nu am putut să facem nimic mai departe.” În minutele următoare, inculpatul B. R. V. a sunat-o la telefon pe martora D. A., rugând-o să rezolve această problemă.

Rechizitoriul afirmă că din modul de comportare al inculpatei Andrușenco ar rezulta că aceasta avea reprezentarea faptului că obținerea titlurilor de conversie se datora intervenției inculpatului B.. În acest context, ea ar fi scris ceva pe o coală de hârtie, pe care apoi a remis-o inculpatului. Acesta a citit-o și i-a înapoiat înscrisul. Inculpata ar fi întrebat, cu privire la acele mențiuni: „da? Tot … da, da, da”, iar B. R. V. ar fi făcut „un semn discret cu capul, în semn de aprobare”. Inculpata ar fi scris din nou ceva pe aceeași coală de hârtie, iar replica lui B. R. V. a fost: „i-o lăsăm mai rece un pic, de marți, așa, până joi, da …”.

Interpretând această discuție dintre inculpați, rechizitoriul a tras concluzia că ei încercau să stabilească modalitatea de împărțire a sumei pe care Andrușenco C. T. urma să o primească în zilele următoare de la numita S. V.. De asemenea, s-a apreciat că cei doi voiau să fie siguri că mai întâi vor primi foloasele de la S. V. și A. E., amânând rectificarea erorii strecurate în titlul de conversie emis pentru A. E. și emiterea titlului pentru V. P..

La un moment dat în biroul inculpatului a intrat martora D. A., cu care inculpații ar fi discutat despre îndreptarea erorii materiale și lipsa de la dosarul titularei V. P. a copiei actului de identitate al acesteia. În finalul convorbirii, martora D. i-a spus inculpatei că o așteaptă la ea în birou pentru a găsi o modalitate de rezolvare a acelor probleme.

În rechizitoriu se mai susține că, după plecarea martorei, inculpata Andrușenco a scris din nou ceva pe aceeași coală de hârtie, pe care i-a dat-o inculpatului B., întrebându-l: „da?”. Inculpatul ar fi ridicat din umeri, în sensul că problema respectivă nu îl interesează, iar Andrușenco C. T. ar fi afirmat: … „nu, deci am fost acolo, asta mi-a zis acum. Că aici acum. Și încă n-a intrat. A zis că luni sau marți … deci n-am, n-am ce să fac, am crezut … că așa … astăzi”.

Interpretarea dată de P. acestei discuții este în sensul că inculpata Andrușenco îi comunica inculpatului B. faptul că banii rezultați din vânzarea acțiunilor deținute de S. V. urmau să intre în contul acesteia abia luni sau marți (8 sau 9 august 2011), astfel încât nu era încă în măsură să remită folosul material anterior convenit.

S-a mai apreciat că afirmația inculpatului B.: … „să vadă și femeile alea liniștite, că au și ele … și vor să-și vadă treaba încheiată …” semnifică acordul său pentru derularea pe viitor a evenimentelor, așa cum îi fuseseră prezentate de către inculpata Andrușenco.

În partea de final a discuției, despre care se afirmă în rechizitoriu că s-ar fi purtat, în mare parte, în șoaptă, B. R. V. i-ar fi cerut inculpatei Andrușenco să discute cu martora D. A. problemele privind titlurile de conversie pentru A. E. și V. P.. Se mai afirmă că inculpatul i-ar fi promis de asemenea că va interveni și el în același sens, urmând să vorbească în lunea următoare cu martora D., precum și cu „C.”. În rechizitoriu se arată că acesta din urmă este martorul T. C. F., alt vicepreședinte al A.N.R.P., în competența căruia intrau și atribuții de semnare a titlurilor de conversie și a deciziilor prin care se rectificau anumite erori materiale.

În ziua de 08.08.2011 între inculpații B. și Andrușenco au avut loc trei convorbiri telefonice, redate fragmentar în rechizitoriu, în legătură cu care se arată că relevă interesul numitei Andrușenco C. T. pentru obținerea titlului de conversie al cărei titulară era V. P., ca și pentru rectificarea erorii materiale în ceea ce o privea pe A. M..

Fiind înregistrat ambiental în biroul său, inculpatul B. ar fi fost auzit vorbind la telefonul fix cu martora D. A., la care s-a interesat despre stadiul acestor proceduri.

În cadrul întâlnirii care a avut loc în biroul inculpatului B., cu puțin după ora 14, și în care Andrușenco ar fi scris în mai multe rânduri pe o coală de hârtie, cei doi discutând în șoaptă. B. R. V. i-a spus la un moment dat: … „mă, vino tot acolo. Adu și tu o sticlă de vin. Și ne vedem la terasă, acolo… B. o … alea, alea ….”, pentru ca apoi să precizeze: „aduceți și voi o sticlă de whisky …”.

În rechizitoriu această discuție este interpretată ca reprezentând solicitarea făcută de inculpatul B. de a i se aduce o primă parte din folosul pretins, în concret banii proveniți de la S. V., la restaurantul „Terasa Doamnei”.

La cererea inculpatului B., în biroul acestuia a venit apoi martora D. A., care a afirmat că „rectificativa se face astăzi” și a stabilit cu inculpata Andrușenco C. T. ca aceasta din urmă să revină la A.N.R.P. după ora 16.00 pentru a lua înscrisul respectiv. În același context, martora i-ar fi spus inculpatei că în privința dosarului referitor la titlul de conversie al numitei V. P. … „săptămâna asta, săptămâna viitoare maxim, scăpați …”.

După ce a plecat de la sediul A.N.R.P., inculpata Andrușenco le-a sunat la telefon pe numitele V. E., V. P. și S. V., informându-le despre demersurile făcute, iar cu cea din urmă s-a și întâlnit în zona Pieței Amzei. De asemenea, inculpata a avut o convorbire telefonică și cu martorul M. C., broker împuternicit de A. E. pentru vânzarea la bursă a acțiunilor și s-a interesat cum trebuie folosită decizia de rectificare.

Se mai reține în rechizitoriu că, dorind să se asigure că i se va remite chiar în aceeași zi tranșa de bani provenind de la S. V., inculpatul B. R. V. a contactat-o telefonic pe inculpata Andrușenco, spunându-i, în limbaj codificat „… a fost și ziua mea și-am zis să ne vedem, să bem un șpriț acolo …”, referindu-se la restaurantul „Terasa Doamnei”.

Datele comunicate de B.C.R. pe parcursul urmăririi penale, coroborate cu celelalte probatorii, atestă că în ziua de 08.08.2011, ora 15.40, numita S. V. a retras în numerar suma de 457.000 lei de la sucursala Amzei, fiind însoțită de inculpata Andrușenco. Banii au fost puși într-o sacoșă cu sigla „M. Image”, iar la ieșirea din incintă au fost preluați de inculpatul C. G., soțul inculpatei Andrușenco.

Ulterior, toți cei trei s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul C. la sediul A.N.R.P., în vederea ridicării deciziei de rectificare privind-o pe A. E., ceea ce s-a și întâmplat în după-amiaza aceleiași zile.

Se mai arată în rechizitoriu că inculpata Andrușenco a semnat pentru eliberarea acelui înscris, cu toate că nu fusese împuternicită printr-o procură.

Potrivit rechizitoriului, în seara de 08.08.2011, inculpații Andrușenco și B. s-au văzut de două ori, la restaurantul „Terasa Doamnei”, iar cu ocazia celei de-a doua întâlniri, inculpata i-ar fi remis suma de 367.000 lei, provenită din cei 457.000 lei primiți mai devreme de la numita S. V., iar diferența de 90.000 lei ar fi rămas asupra sa.

Aceiași doi inculpați au purtat a doua zi o altă convorbire telefonică, rechizitoriul susținând că, printr-un limbaj abuziv, Andrușenco C. T. s-ar fi interesat dacă B. era dispus să accepte amânarea momentului de primire a celei de-a doua tranșe din folosul pretins, reprezentând banii pe care trebuia să-i dea numita A. E..

Acest dialog este redat în sensul că inculpata Andrușenco ar fi spus: „… da! Nu știu. Eu le-am transmis, conform înțelegerii. Ei m-au rugat să le dau … ă … Raif … la ăștia”, iar inculpatul B. răspunde! … „treaba lor! Na. Eu nu mă bag, că e treaba oamenilor să facă”.

Se mai menționează în rechizitoriu că în cursul aceleiași zile inculpata Andrușenco a avut o convorbire telefonică și cu numita V. E., transmițându-i „într-un mod voalat” că se întâlnise în ziua precedentă cu S. V., când a fost prezent și soțul său și că „… omu’ a plecat în concediu astăzi. ”

În aceeași zi, inculpata Andrușenco C. T. s-a deplasat cu autoturismul condus de martorul T. M. V., în zona Pieței „Progresul”, la sucursala „Toporași” a BCR, unde s-a întâlnit cu A. E. și a primit de la aceasta, în prezența numitei S. V., suma de 350.000 lei.

În rechizitoriu se susține că numita A. E. aprecia această sumă ca reprezentând cota de 15% pe care trebuia să o remită inculpatului B., conform înțelegerii anterioare. Inculpata Andrușenco i-ar fi explicat însă că acest calcul este greșit, întrucât procentul de 15% trebuia raportat la valoarea acțiunilor menționată în titlul de conversie, astfel încât i-a pus în vedere că trebuie să mai dea 107.000 lei, până la concurența sumei de 457.000 lei.

În consecință, la data de 11.08.2011, cele trei persoane s-au reîntâlnit, de această dată și în prezența inculpatului C. G., numita A. E. înmânându-i inculpatei Andrușenco încă 107.000 lei.

Pe de altă parte, în perioada 09.08.-10.08.2011, inculpata Andrușenco a vorbit la telefon cu numitele A. E. șiVișan E., ținându-le la curent cu demersurile întreprinse pe lângă martorul M. C. în vederea punerii în executare a deciziei rectificative și tranzacționării acțiunilor.

În convorbirea purtată cu A. E., inculpata Andrușenco i-ar fi solicitat interlocutoarei să nu discute la telefon aspecte legate de despăgubiri.

În ziua de 12.08.2011, inculpata Andrușenco C. T. s-a deplasat la Târgu M., unde locuiește A. E., și s-a întâlnit cu aceasta a doua zi dimineața, înmânându-i titlul de conversie în original și decizia de îndreptare a erorii materiale.

Se mai menționează în rechizitoriu că inculpata și-ar fi păstrat 90.000 lei din cei 457.000 lei primiți de la A. E., iar diferența de 367.000 lei a remis-o inculpatului B. R. V., cu care s-a întâlnit în ziua de 14.08.2011, în apartamentul ei situat în București, . împrejurare ar rezulta din cuprinsul mai multor convorbiri telefonice purtate în cursul acelei zile între cei doi inculpați.

La data de 17.08.2011, inculpata Andrușenco, însoțită de numita V. P., s-a deplasat la sediul A.N.R.P., întrucât, conform înțelegerii anterioare cu inculpatul B., trebuiau să ridice titlul de conversie al acesteia din urmă. Convorbirile din acea zi din biroul inculpatului B. au fost înregistrate audio-video. A rezultat că inculpatul a luat legătura în două rânduri, folosind telefonul fix, cu martora B. A. M., interesându-se de stadiul lucrării. Apoi inculpatul B., adresându-se celor două vizitatoare și dorind, conform rechizitoriului, să-și sublinieze meritele în rezolvarea problemei, a afirmat: … „au rămas destul de mulți pe afară, care n-o să prindă niciun leu, niciodată, din păcate”… Inculpații ar mai fi stabilit să se revadă „miercuri” (24.08.2011), conform înțelegerii anterioare în sensul ca inculpata Andrușenco să îi remită celelalte două tranșe de bani, provenite de la numitele A. E. și V. P..

Întrucât se reține în rechizitoriu că A. E. a decis s-o împuternicească pe sora sa, V. P., să efectueze operațiunile de retragere a sumei respective de bani din contul său, s-au făcut demersuri pentru efectuarea formalităților necesare în zilele de 19 și 20.08.2011, aceste operațiuni prelungindu-se până la data de 23.08.2011. Se mai menționează că în această perioadă între Andrușenco C. T., V. E. (fiica numitei V. P.) și A. E. au existat mai multe discuții telefonice, redate fragmentar în rechizitoriu, din care ar rezulta unele nemulțumiri ale inculpatei Andrușenco în legătură cu faptul că A. E. ar fi dorit să plătească o sumă cu circa 50.000 lei mai mică.

Se mai arată în rechizitoriu că pentru obținerea de probe referitoare la destinația sumelor de bani aflate în conturile numitelor A. E. și V. P., prin procesele-verbale întocmite la data de 24.08.2011, Direcția Națională Anticorupție a procedat la individualizarea și marcarea unor bancnote, atât la BCR – Sucursala Amzei, cât și la Raiffeisen Bank – Sucursala Piața Presei Libere, de unde existau indicii că se vor efectua retrageri de numerar, suma de 407.000 lei din contul numitei A. E., iar ulterior la Raiffeisen Bank – Sucursala Piața Presei Libere, de unde V. P. a scos din contul său suma de 520.000 lei. Chitanțele de eliberare numerar emise de Raiffeisen Bank cu privire la această sumă au fost găsite cu ocazia percheziției efectuate la data de 27.08.2011 în autoturismul marca Mini Cooper, utilizat de inculpata Andrușenco C. T..

În rechizitoriu se mai menționează că întreaga sumă de 927.000 lei a fost luată de inculpata Andrușenco și remisă soțului ei, inculpatul C. G., iar acesta din urmă a dus-o la locuința lor din Snagov. Inculpata Andrușenco a însoțit-o pe V. P. până la Ciolpani, unde aceasta locuiește, iar înainte de a se despărți i-a dat, conform celor anterior stabilite cu numita V. E., suma de 3000 lei, iar în zilele următoare a alimentat contul bancar al acesteia din urmă, care se afla în Austria, cu suma de 20.500 lei.

În aceeași zi de 24.08.2011, după ce a intrat în posesia sumei de 407.000 lei, retrasă de V. P. din contul numitei A. E., inculpata Andrușenco a purtat o discuție telefonică, la ora 14:18, cu inculpatul B. R. V., acesta afirmând că este plecat din București și stabilind să se întâlnească în ziua următoare.

Se mai arată în rechizitoriu că discuțiile purtate de inculpata Andrușenco, soțul său, C. G. și numita V. P., în autoturism, imediat după retragerea de numerar de la BCR – Sucursala Amzei, au fost înregistrate ambiental din punct de vedere audio.

Conform rechizitoriului, inculpații Andrușenco și C. au afirmat, în legătură cu o parte din bani, că le-ar reveni lor, această concluzie rezultând din afirmația inculpatei: „să mergem la bancă … să-i depunem pe ai noștri”. S-a renunțat apoi la această idee, problema urmând să fie rezolvată a doua zi, deoarece, așa cum se arată în rechizitoriu, inculpata nu stabilise cu B. R. V., care nu se afla în acel moment în București, modalitatea de împărțire a celor aproximativ 900.000 lei remiși de către V. P. în numele ei și al inculpatei A. E.. Pe de altă parte, folosirea pluralului de către inculpata Andrușenco („ce facem?”, „cum facem”) atestă că soțul ei era la curent și chiar implicat în activitatea infracțională desfășurată.

Se reține că ulterior, în ziua de 25.08.2011, inculpații Andrușenco și B. au vorbit din nou la telefon, stabilind să se întâlnească a doua zi.

La data de 26.08.2011, la orele 11:44, B. R. V. a contactat-o telefonic pe inculpata Andrușenco și au convenit să se întâlnească în după amiaza aceleiași zile, în locuința ei din ., conform rechizitoriului, se remiseseră, la 14.08.2011, banii proveniți de la A. E..

Pe de altă parte, inculpatul C. G., în ziua de 26.08.2011, a venit de la Snagov la București separat de soția sa, având asupra sa aceeași geantă din pânză în care fuseseră puși banii primiți de la V. P. la 24.08.2011.

Inculpata Andrușenco a vorbit la telefon cu V. E., pe care a informat-o că i-a alimentat contul, așa cum stabiliseră anterior, și cu inculpatul C. G., căruia i-ar fi spus că este necesar „să facă socotelile”, convenind să se întâlnească la apartamentul lor din .>

Se mai reține în rechizitoriu că în aceeași zi, în jurul orelor 17:15, inculpatul C. a efectuat o tranzacție valutară la casa de schimb a ., situată în apropierea locuinței respective, cumpărând 30.000 euro, pentru care a plătit 127.800 lei. Potrivit imaginilor video, inculpatul avea asupra sa aceeași geantă din pânză, iar în interior s-ar fi aflat mai mulți bani decât cei folosiți pentru schimbul valutar.

Tot în urma supravegherii inculpatului C. a mai rezultat că acesta s-a deplasat la apartament, având asupra sa aceeași geantă, iar apoi a plecat singur spre Snagov, soția sa rămânând în locuință.

La ora 19.15 inculpații Andrușenco și B. au purtat o convorbire telefonică. În rechizitoriu se susține că inculpata, într-un limbaj disimulat, referindu-se la „prospecte” și „pliante”, i-ar fi dat de înțeles că nu a reușit să schimbe în valută suma în lei pe care o avea asupra sa.

În jurul orei 19.45, inculpatul B. a venit la locuința inculpatei și a primit suma de 400.900 lei, ca obiect al infracțiunii de trafic de influență, ocazie cu care s-a realizat constatarea infracțiunii flagrante. Din procesul-verbal întocmit, precum și din planșa fotografică rezultă că au fost identificate o parte din bancnotele marcate criminalistic la data de 24.08.2011, înainte ca numita V. P. să efectueze retragerile de numerar și să dea banii inculpatei Andrușenco. Astfel, au fost găsite mai multe bancnote pe care era menționat textul „Trafic 24.08.2011”, iar ulterior, prin procesul-verbal din 15.09.2011, s-a constatat că toate cele 1500 de serii ale bancnotelor provenind din suma de 400.900 lei au corespondent în seriile celor ce au compus suma de 520.000 lei, marcată criminalistic în ziua de 24.08.2011, la sediul Raiffeisen Bank.

În rechizitoriu s-a arătat că aspectele menționate se coroborează cu probațiunea testimonială administrată, precum și cu înscrisurile și celelalte mijloace de probă aflate la dosar.

Astfel, prin declarațiile lor concordante, inculpatele Andrușenco și V. E. ar fi confirmat atât exercitarea actelor materiale de pretindere și primire a unui folos, ca obiect al infracțiunilor corelative de trafic, respectiv cumpărare de influență, precum și participația lor, în forma complicității, la săvârșirea acestor infracțiuni.

În continuare, în rechizitoriu se reia prezentarea situației de fapt, insistându-se asupra unor aspecte considerente de către P. esențiale.

Astfel, s-a subliniat că simultan cu acțiunile întreprinse de către inculpatul B. R. V. de facilitare a derulării cu celeritate a A.N.R.P. a procedurilor de emitere a celor patru titluri de conversie, inculpata Andrușenco s-a preocupat să clarifice folosul pe care acesta dorea să-l primească, să transmită pretențiile către cumpărătoarele de influență și în final să asigure remiterea sumelor de bani constituind obiectul material al infracțiunii.

Inculpatul B. a tratat folosul pe care l-a pretins ca pe un întreg și doar compus din patru tranșe, câte una de la fiecare din cumpărătoarele de influență, menționând că trebuie să fie ceva „de bun simț” sau „simbolic”. Cu ocazia discuției înregistrate ambiental în autoturismul inculpatei, la data de 29.07.2011, inculpata Andrușenco ar fi înțeles – se susține în rechizitoriu – că inculpatul B. pretindea câte un procent de 10-15% din valoarea acțiunilor de la fiecare titular al despăgubirilor.

Pe de altă parte, cu privire la același aspect, se arată în actul de sesizare a instanței că în cursul unei întâlniri care a avut loc într-o zi de vineri a lunii iulie 2011, la locuința din Snagov a inculpatei Andrușenco, și la care au mai participat V. E. și fratele acesteia, V. A., s-ar fi stabilit ca folosul ce urma să fie remis inculpatului B. să fie de 15% din valoarea acțiunilor, din care 3% să revină inculpatei Andrușenco.

Se reia în rechizitoriu susținerea că prima tranșă de 457.000 lei a fost primită de această inculpată de la numita S. V., la data de 08.08.2011, iar în seara aceleiași zile, la restaurantul „Terasa Doamnei”, ea i-ar fi remis lui B. R. V. suma de 367.000 lei, oprindu-și pentru sine restul de 90.000 lei.

De asemenea, în zilele de 09.08.2011 și 11.08.2011, inculpata a primit de la numita A. E., în mod succesiv, ca urmare a unor retrageri bancare de numerar, suma totală de 457.000 lei.

Din acești bani, 367.000 lei au fost dați inculpatului B. R. V. la data de 14.08.2011 în apartamentul inculpatei Andrușenco din .>

În fine, au fost reiterate mențiunile din rechizitoriu referitoare la aspectele premergătoare prinderii în flagrant a inculpatului B., în seara de 26.08.2011, având asupra sa suma de 400.900 lei.

Un capitol distinct al rechizitoriului se referă la vinovăția inculpaților, despre care se arată că este pe deplin dovedită prin probatoriile administrate. Sunt reluate, din nou, principalele elemente ale situație de fapt, astfel cum ele rezultă, în opinia Parchetului, din ansamblul dovezilor cauzei.

Se concluzionează că din suma totală de 1.817.500 lei care a fost remisă de către cumpărătoarele de influență A. E., A. E., S. V. și V. P., pretinsă de către inculpatul B. prin intermediul inculpatelor Andrușenco și V. E., în posesia acestuia a ajuns suma de 1.134.900 lei, iar la inculpata Andrușenco a rămas diferența de 682.600 lei.

La stabilirea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul B. R. V., în rechizitoriu s-a menționat că, potrivit dovezilor administrate, acesta nu avea atribuții de serviciu privind coordonarea Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul A.N.R.P. ori în legătură cu emiterea titlurilor de conversie, precum și împrejurarea că actele materiale săvârșite de acesta se circumscriu unei unități infracționale.

Prin rechizitoriu au fost înlăturate ca nesincere, neverosimile și în dezacord cu materialul probator susținerile inculpatului în sensul că nu a făcut decât să le îndrume pe inculpatele Andrușenco și V. E. la Direcția Plăți din cadrul A.N.R.P., și că la data de 26.08.2011 nu a știut că în punga dată de numita Andrușenco se află bani, ci un cadou.

În ceea ce le privește pe numitele V. E., A. E., A. E., S. V. și V. P., se arată că acestea au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Referitor la inculpata Andrușenco, rechizitoriul arată că aceasta a recunoscut, încă de la începutul cercetărilor în cauză, că a remis inculpatului B. sumele de bani reprezentând folosul infracțional, și chiar dacă a încercat să-și diminueze rolul în ansamblul activităților ilicite, în final a confirmat situația de fapt astfel cum a fost descrisă.

S-a mai menționat, în privința învinuitei V. P., că prin ordonanța din 19.09.2011 s-a dispus, în baza art.252 C. pr. pen. și art.45 raportat la art.38 C. pr. pen., admiterea cererii acesteia în sensul efectuării unei expertize psihiatrice, pentru a se stabili dacă are sau nu discernământul afectat. Prin aceeași ordonanță s-a disjuns cauza și s-a constituit un dosar separat (cu nr.198/P/2011 al aceleiași secții din cadrul D.N.A.) pentru completarea cercetărilor prin administrarea probei încuviințate.

Situația juridică a inculpatului C. G. este analizată într-o secțiune distinctă a rechizitoriului, susținându-se că acesta, în desfășurarea activității infracționale ce face obiectul cauzei, a acționat împreună cu soția sa, Andrușenco C. T. pentru a-l ajuta, cu intenție, pe inculpatul B. R. V. să primească folosul pretins ca obiect al traficului de influență.

Astfel, se fac referiri la faptul că la data de 08.08.2011, inculpatul C. a însoțit-o pe soția sa la sediul B.C.R. – Sucursala Amzei, de unde aceasta a primit cei 457.000 lei de la inculpata S. V.. Banii au fost preluați de inculpat și duși la locuința din București, .>

Inculpata Andrușenco a declarat că soțul său știa că în aceeași seară trebuia să dea o parte din bani lui B. R. V. în schimbul ajutorului dat pentru facilitarea procedurilor la A.N.P.R. Ea a mai arătat că inculpatul C. și-a exprimat dezacordul față de implicarea ei în această activitate, fiind de părere că se expune prea mult. Totuși, inculpatul a primit de la soția sa 90.000 lei din cei 457.000 lei remiși de S. V. și i-a dus la locuința lor din Snagov.

Se mai reține în rechizitoriu că, în aceleași condiții, inculpatul a mai primit de la soția sa alți 90.000 lei, proveniți de la inculpata A. E., din suma totală stabilită pentru serviciile făcute de B. R. V..

În mod similar, se menționează că la data de 24.08.2011, C. G. le-a însoțit pe soția sa și pe numita V. P., mai întâi la B.C.R. – Sucursala Amzei, și apoi la Raifreisen Bank – Sucursala Piața Presei Libere, de unde a fost retrasă în numerar de către V. P., suma totală de 927.000 lei. Acești bani au fost preluați de inculpat și duși la locuința din Snagov.

În rechizitoriu se fac din nou referiri la forța probantă a unei înregistrări ambientale din 24.08.2011 între inculpat și soția sa, precum și la o convorbire telefonică de a doua zi, purtată de cei doi, din care rezultă că inculpata Andrușenco nu era lămurită cu privire la modul de împărțire a banilor, iar C. G. și-ar fi exprimat părerea că suma ar fi trebuit schimbată în euro și că plata ar fi bine să fie amânată pentru a doua zi.

Se mai arată în actul de sesizare a instanței că la data de 26.08.2011, inculpatul C. a transportat geanta în care se aflau banii puși la dispoziție de către V. P. și A. E. înapoi de la Snagov în București, a schimbat, așa cum s-a menționat, o parte din ei pe 30.000 euro și i-a lăsat soției sale 400.900 lei. Această sumă a fost ulterior remisă inculpatului B. și descoperită asupra sa cu prilejul prinderii în flagrant.

În privința celor 30.000 euro și a diferenței de bani până la concurența sumei de circa 900.000 lei, rechizitoriul susține că au rămas în posesia inculpatului C. G..

Cu prilejul primei audieri în cauză, inculpatul ar fi arătat, în prezența avocatului ales, că este de acord să predea organelor de urmărire penală sumele de bani respective.

După câteva ore, el a revenit însă la sediul D.N.A., susținând o versiune pe care rechizitoriul o apreciază ca nesinceră și neverosimilă.

Inculpatul C. a afirmat că în seara de 26.08.2011, după reținerea soției sale, l-a condus cu autoturismul pe fiul său C. G. T., la locuința numitului N. I. A. din S. și că a lăsat la acesta bagajele în care crede că se afla și suma de bani respectivă. Ulterior, în cursul zilei de 05.09.2011, inculpatul C. i-a solicitat numitului N. să îi aducă acele bagaje într-o parcare din S., iar când a verificat conținutul lor a constatat lipsa banilor. De asemenea, inculpatul a arătat că i-a cerut celui în cauză explicații, însă numitul N. a afirmat că nu a găsit niciun ban în bagaje.

Rechizitoriul a concluzionat, pe baza cercetărilor efectuate asupra acestui aspect, că locul în care suma respectivă se află în prezent sau eventuala ei însușire pe nedrept nu sunt elucidate, astfel încât s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S..

Concluzionând cu privire la încadrarea juridică, în actul de sesizare a instanței s-a menționat că fapta inculpatului B. R. V., constând în aceea că „în perioada iunie-august 2011, deținând funcția de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu rang de subsecretar de stat și pe fondul soluționării dosarului înregistrat la această autoritate publică sub nr._/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite, în temeiul prevederilor Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005, învinuitelor A. E., A. E., S. V., V. P. și alți titulari, a pretins de la acestea, cu ajutorul coinculpatei Andrușenco C. T., un folos care inițial nu a fost particularizat, iar ulterior individualizat ca fiind un procent de 20% din valoarea despăgubirilor stabilită prin decizia nr.3265 din 27.10.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și finalmente diminuat la un procent de 15%, după care a primit, în trei tranșe, cu ajutorul aceluiași complice, suma totală de 1.817.500 lei (reprezentând echivalentul a aproximativ 432.738 euro), din care și-a însușit 1.134.900 lei (respectiv, în zilele de 08.08.2011 și 14.08.2011 câte 367.000 lei, iar în data de 26.08.2011 suma de 400.900 lei, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante), inculpatul folosindu-se în desfășurarea activității infracționale de influența derivată din funcția sa pentru a-i determina pe funcționarii din cadrul aceleiași autorități să finalizeze cu celeritate formalitățile de emitere în beneficiul celor patru învinuite a titlurilor de conversie a cuantumului despăgubirilor acordate în acțiuni la Fondul Proprietatea întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni unice de trafic de influență, prev. de art.257 C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000”.

În ceea ce o privește pe inculpata Andrușenco C. T. s-a reținut că, în împrejurările și contextul anterior expuse, l-a ajutat pe inculpatul B. să pretindă și să primească foloasele materiale arătate, acționând împreună cu soțul său, inculpatul C. G. și însușindu-și în total suma de 682.600 lei, ceea ce constituie complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.26 C. pen. raportat la art.257 C. pen. și la art.6 din Legea nr.78/2000.

Referitor la inculpatul C. G. s-a considerat că acesta, acționând împreună cu soția sa, inculpata Andrușenco C. T., l-a ajutat pe coinculpatul B. R. V., să primească, în condițiile pe larg descrise în rechizitoriu, suma totală de 1.134.900 lei pentru a-și exercita influența asupra unor funcționari ai A.N.R.P., determinându-i să desfășoare cu celeritate formalitățile în favoarea celorlalte inculpate, ceea ce constituie complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.26 C. pen. raportat la art.257 C. pen. și la art.6 din Legea nr.78/2000.

În ceea ce le privește pe inculpatele S. V., A. E. și A. E., s-a considerat că activitatea lor infracțională, astfel cum a fost expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare a influenței, prev. de art.61 alin.1 din Legea nr.78/2000. S-a reținut ca fiind relevante, sub acest aspect, împrejurările referitoare la promiterea și apoi remiterea, cu ajutorul inculpatelor Andrușenco și V. E., a unor importante sume de bani către inculpatul B. R. V., pentru ca acesta, în calitatea sa de vicepreședinte al A.N.R.P., să-și exercite influența asupra unor funcționari ai instituției, determinându-i să desfășoare cu celeritate formalitățile necesare pentru emiterea titlurilor de conversie a despăgubirilor în beneficiul inculpatelor.

Faptul că în activitatea infracțională ele au fost ajutate și de inculpata V. E., atrage pentru aceasta din urmă incidența prevederilor art.26 C. pen. raportat la art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000 (complicitate la infracțiunea de cumpărare a influenței).

În rechizitoriu s-au făcut referiri la mijloacele de probă din examinarea cărora se susține că rezultă situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, și anume:

- procesele-verbale de sesizare din oficiu din 16.08.2011 și 23.08.2011;

- proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare – 23.08. 2011;

- procese-verbale de marcare criminalistică și inserare bancnote BCR, precum și de constatare a infracțiunii flagrante (26.08.2011);

- planșe foto din 24.08.2011;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice;

- procese-verbale de redare a convorbirilor ambientale;

- declarațiile inculpaților și procesele-verbale de confruntare între aceștia;

- procese-verbale de percheziție domiciliare, auto și ale biroului inculpatului B. R. V.;

- raportul de constatare tehnico-științifică asupra pungii cu bani ridicată de la inculpatul B. R. V.;

- procese-verbale de inventariere bunuri și înscrisuri ridicate de la inculpați;

- declarațiile martorilor N. I. A., C. T., T. M., I. S. G., D. E., R. D. I., S. Nicolița, Măndescu C. E., B. A. M., D. A., C. N., B. A. E., P. L., L. V., C. M. C., G. T. C., P. C., V. A., T. M. V., T. C. F.;

- înscrisuri eliberate de A.N.R.P. și documente bancare;

- suporții optici conținând convorbiri telefonice și purtate în mediul ambiental.

Pe parcursul urmăririi penale s-au luat măsura asiguratorii asupra bunurilor inculpaților, după cum urmează:

Andrușenco C. T.: - indisponibilizarea sumelor de 86.980 euro și 6.465 lei;

- indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, asupra imobilului din ..51, sector 1 (în coproprietate cu inculpatul C. G.);

B. R. V.: - indisponibilizarea sumelor de 5.411 USD, 5.135 euro, 38.871 lei, 7.859,40 lei, 5508,63 euro, 108.667,99 lei și 400.900 lei;

- indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, asupra terenului fâneață în suprafață de 2698 mp situat în intravilanul localității Poiana – Câmpina, județul Prahova;

- indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului, aflate în locuința din Chitila, ..16, județul I. și lăsate în custodia numitei D. I. A..

*

* *

Efectuând cercetarea judecătorească în condițiile art.321 și urm. C. pr. pen., instanța a dispus ascultarea inculpaților, care a avut loc astfel:

- Andrușenco C. T. – în ședința publică de la 22 septembrie 2011 (fila 9 vol.I dosar instanță), când a arătat că recunoaște situația de fapt reținută în rechizitoriu și dorește să i se aplice prevederile art.320¹ C. pr. pen.;

- în ședința publică de la 7 decembrie 2011 (fila 233 vol.dosar instanță), când a relatat pe larg versiunea sa despre faptele ce fac obiectul prezentei cauze;

- în ședința publică de la 14 decembrie 2011 (fila 259 vol.I dosar instanță), când, la cererea sa, a făcut o precizare punctuală cu privire la consemnarea unei date din declarația anterioară.

- V. E. – în ședința publică de la 25 septembrie 2011 (fila 54, vol.I dosar instanță), când a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320¹ C. pr. pen.;

- în ședința publică de la 30.11.2011 (fila 170, vol.I dosar instanță), când și-a prezentat propria versiune asupra desfășurării faptelor.

- A. E. – în ședința publică de la 30.11.2011 (fila 167, vol.I dosar instanță), inculpata arătând că solicită să-i fie aplicate prevederile art.320¹ C. pr. pen. și exprimându-și poziția față de acuzațiile ce i se aduc și de faptele care constituie obiectul cauzei.

- A. E. – în ședința publică de la 25 septembrie 2011 (fila 52 vol.I dosar instanță), aceasta prevalându-se de dispozițiile art.320¹ C. pr. pen.;

- în ședința publică de la 30.11.2011 (fila 165, vol.I dosar instanță), când inculpata a relatat pe larg propria sa versiune cu privire la cauză și acuzațiile ce i se aduc.

- S. V. – în ședința publică de la 25 septembrie 2011 (fila 53 vol.I dosar instanță), când a arătat că înțelege să beneficieze de prevederile art.320¹ C. pr. pen.;

- în ședința publică de la 30 noiembrie 2011 (fila 169, vol.I dosar instanță), când a relatat tot ceea ce știe în legătură cu cauza.

- C. G. – în ședința publică de la 16 noiembrie 2011 (fila 148, vol.I, dosar instanță), cu ocazia verificării legalității și temeinicie măsurii arestării sale preventive;

- în ședința publică de la 14.12.2011 (fila 260, vol.I, dosar instanță), când inculpatul și-a prezentat punctul de vedere cu privire la fapte și acuzațiile ce i se aduc.

- B. R. V. – în ședința publică de la 14.12.2011 (fila 254, vol.I, dosar instanță), când a relatat punctul său de vedere în legătură cu faptele reținute în sarcina sa și cauza în ansamblul său;

- în ședința publică de la 19.12.2012 (fila 153, vol.4, dosar instanță), inculpatul cerând să fie reaudiat cu privire la unele aspecte punctuale și dorind să facă o . precizări.

La solicitarea inculpaților, acestora li s-au încuviințat în apărare, între altele, probatorii cu înscrisuri, după cum urmează:

Pentru inculpata Andrușenco: extrase de cont bancare emise de BRD – filele 261-263 vol.I dosar instanță și filele 18-19 vol.2 dosar instanță; copiile a trei contracte de închiriere privind imobile aparținând inculpatei și soțului său, C. G..

Pentru inculpata A. E.: acte medicale, înscrisuri privind calitatea sa de pensionară, certificate de stare civilă (filele 217-228 vol.I dosar instanță).

Pentru inculpata A. E. – înscrisuri în circumstanțiere (acte medicale, certificate de stare civilă, înscrisuri referitoare la situația sa de pensionară) – filele 186 și urm. vol.I dosar instanță.

Pentru inculpata S. V. – înscrisuri în circumstanțiere (acte medicale, dovezi privind statutul de pensionară, certificate de stare civilă) – filele 190 și urm. vol.I dosar instanță.

Pentru inculpatul C. G. – extrase de cont bancar, contracte de închiriere ale unor imobile, înscrisuri în circumstanțiere – filele 16 și urm. vol.2 dosar instanță.

Pentru inculpatul B. R. V. – înscrisuri în circumstanțiere referitoare la lucrări științifice publicate, participare la reuniuni și conferințe profesionale, acte medicale, certificate de stare civilă (filele 38-81, vol.II dosar instanță); extrase de cont eliberate de Bancpost (filele 300 și urm. vol.II dosar instanță și 85 vol.III dosar instanță); adresa nr.VIII.2/2478/05.04.2012 emisă de Banca Națională a României.

Probele cu înscrisuri au fost admise prin încheierea din 19.12.2011.

Au fost reaudiați, pe parcursul cercetării judecătorești, declarațiile lor consemnându-se la dosar, martorii B. A. E. (f.151, vl.2), N. I. A. (f.152, vol.2), T. M. (f.153, vol.2), P. L. (f.154, vol.2), S. Nicolița (f,.155, vol.2), V. A. (f.123, vol.2), C. G. T. (f.214, vol.2), R. D. I. (f.215, vol.2), B. A. M. (f.217, vol.2), G. T. C. (f.220 vol.II), D. A. (f.222, vol.2), V. P. (f.269, vol.II), T. C. F. (f.270, vol.II) și Cilibin M. C. (f.272, vol.2).

La solicitarea inculpatului B. R. V. a fost audiat în apărare martorul C. D. (f.225, vol.II), iar la cererea inculpatului C. G. martorul I. E. V. (fila 156, vol.II), probele fiind admise prin încheierea de ședință de la 19.12.2011.

Pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, Curtea a dispus din oficiu solicitarea de relații de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în vederea lămuririi unor aspecte de fapt, cu privire la următoarele probleme:

- modalitatea și obligativitatea înregistrării accesului persoanelor străine în instituție, inclusiv dacă se precizează serviciul sau funcționarul pentru care se face solicitarea;

- modalitatea depunerii de cereri sau documente, inclusiv înscrisuri în completarea dosarelor și formalităților de înregistrare a acestora;

- actele necesare în vederea depunerii dosarului cu cerere de opțiune;

- procedura specifică de soluționare a cererilor de convertire în acțiuni;

- respectarea condițiilor legale și a termenelor în cazul dosarelor inculpatelor A. E., A. E. și S. V. și al numitei V. P.;

- atribuțiile de serviciu ale inculpatului B. R. V. și ale martorei D. A.;

- numărul cererilor depuse pentru acordarea de titluri de conversie în anii 2010 și 2011;

- suspendarea conversiei în acțiuni în cursul anului 2011 (durata și termenul legal);

- procedura de urmat în cazul în care un titlu de conversie conține erori materiale, precum și termenul de soluționare;

- numărul deciziilor rectificative în anii 2010 și 2011.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a răspuns punctual acestor chestiuni prin adresa nr.149/D.D./11.01.2012 (filele 140 și urm. vol.II instanță).

Ulterior ANRP a transmis Curții și anexele (diverse formulare de cereri și rezoluții) la care s-a făcut referire și adresa menționată.

Inculpații B. R. V. și C. G. au solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice asupra convorbirilor telefonice interceptate, ca și a celor din mediul ambiental, folosite de P. ca probe în acuzare.

Prin încheierea de ședință de la 19.12.2011, Curtea a prorogat discutarea utilității și a pertinenței acestei probe, față de lipsa unor precizări concrete cu privire la ceea ce se solicită a fi expertizat și aspectele vizate.

Prin aceeași încheiere, la cererea reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost admisă proba cu înscrisuri (procese-verbale de redare a înregistrărilor în mediu ambiental și telefonice, extrasul din minuta deciziei penale nr.418/30.11.2011 privindu-l pe inculpatul B. R. V.) – fila 183, vol.II instanță.

La solicitarea Curții, Direcția Națională Anticorupție a răspuns prin adresa nr.177/P/2011 din 15.03.2012 că întregul probatoriu administrat în dosarul de urmărire penală ce face obiectul cauzei se află în cele 6 volume care au fost trimise, împreună cu rechizitoriul, Curții de Apel București (fila 20 vol.3 instanță).

În același context, al discutării cererilor formulate de inculpații B. și C. cu privire la expertizările tehnice ale convorbirilor telefonice și ambientale, Curtea a dispus, prin încheierea de la 06.03.2012 (fila 297, vol.II instanță) emiterea unei adrese către Institutul Național de Expertize Criminalistice pentru a se comunica dacă instituția efectuează expertize informatice asupra suporților care conțin înregistrări ale convorbirilor telefonice sau în mediul ambiental și expertiza tehnică de specialitate, având ca obiectiv verificarea autenticității și realității înregistrărilor convorbirilor telefonice; s-a solicitat ca, în cazul unui răspuns afirmativ, să se precizeze care sunt condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru efectuarea unor astfel de expertizări.

Prin aceeași încheiere, Curtea a stabilit ca Departamentul de informatică al instanței să realizeze copierea înregistrărilor după CD-urile depuse de P. și în dosarul nr.177/P/2011 privindu-l pe inculpatul B. R. V. (menționate la fila 273 și urm. din volumul 2 al dosarului instanței) și a înregistrărilor privindu-l pe inculpatul C. G., menționate la filele 35-36 rechizitoriu, conform notei de probatorii (fila 277 vol.2 dosar instanță). S-a stabilit să se predea copiile înregistrărilor către inculpați personal sau prin avocați, sub semnătură, ceea ce s-a și realizat, conform proceselor-verbale încheiate în acest sens.

Prin încheierea de ședință de la 04.04.2012, Curtea s-a pronunțat asupra cererilor de probatorii privind efectuarea expertizei criminalistice formulate de inculpații B. R. V. și C. G..

În baza art.116 C. pr. pen. s-a încuviințat efectuarea expertizării criminalistice a interceptărilor, înregistrărilor convorbirilor, comunicărilor efectuate prin telefon, din mediu ambiental (audio-video), efectuate de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliției judiciare delegat de acesta și redate conform art.91³ C. pr. pen.

În baza art.119 alin.2 C. pr. pen., coroborat cu prevederile O.U.G. nr.75/2000 modif., art.10 din H.G. nr.368/1998 modif. s-a dispus emiterea unei adrese către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București (LIEC) în vederea desemnării unui expert criminalist de specialitate pentru efectuarea expertizei.

Conform art.118 alin.3 C. pr. pen. comb. cu art.120 alin.3 C. pr. pen., art.1 alin.2, art.2 alin.1 lit.j și k, art.7 alin.1, 3 și art.8 din O.U.G. nr.75/2000 modif. prin Legea nr.156/2011, s-a încuviințat inculpatului B. R. V. participarea unui expert criminalist autorizat („expert-parte”) la efectuarea expertizei.

Prin aceeași încheiere, instanța a stabilit și obiectul expertizei criminalistice încuviințate inculpatului B., ce privește următoarele aspecte:

1. – dacă înregistrările telefonice și în mediu ambiental conțin eventuale urme de alterare (modificări, ștersături, inserări, intercalări de cuvinte sau de propoziții/fraze, ori alte elemente de intervenție asupra suporților);

2. – dacă înregistrările au fost realizate simultan cu evenimentele acustice, în toate cazurile, precum și cu datele la care se pretinde că au fost realizate;

3. – îmbunătățirea calității înregistrărilor, în scopul creșterii inteligibilității lor, prin reducerea sau eliminarea unor tipuri de zgomote.

S-a stabilit că expertiza urmează să se realizeze asupra interceptărilor, înregistrărilor imprimate pe suporții optici originali, astfel cum sunt prevăzute de inculpat în notele de probatorii și individualizate din nou prin încheiere (poz.1-8);

În privința obiectului expertizei criminalistice încuviințate la cererea inculpatului C. G., s-a stabilit că urmează să fie avute în vedere următoarele aspecte:

- identificarea mijloacelor tehnice – echipamente și suporți, cu care au fost efectuate înregistrările audio-video;

- să se menționeze dacă suporții tehnici pe care sunt imprimate înregistrările sunt originali și dacă înregistrările sunt autentice;

- să se precizeze dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ștergerea, inserarea sau alte elemente de montaj audio;

- să se răspundă dacă, raportat la caracteristicile vocii inculpatului și la mijloacele tehnice folosite, aceasta ar fi putut fi prelucrată cu mijloace audio-video speciale;

- să se evidențieze dacă din punct de vedere al conținutului, convorbirile interceptate sunt redate în mod fidel în procesele-verbale de transcriere și care este marja de eroare a metodei folosite pentru expertizare, precum și fundamentul științific al acesteia din urmă.

S-a dispus ca expertizarea să se realizeze asupra interceptărilor, înregistrărilor imprimate pe cei doi suporți optici originali, astfel cum sunt menționați de inculpat în nota de probatorii și menționați de instanță prin încheiere.

În temeiul prevederilor art.91², art.91³ alin.3 și art.91⁴ C. pr. pen. s-a emis o adresă către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție pentru a se pune la dispoziția Curții: - suporții originali aflați în plic sigilat la sediul Parchetului, cu toate datele de identificare/precizare, localizare; - datele tehnice ce descriu operațiile prin care au fost realizate înregistrările respective (cu ce echipament a fost realizată fiecare înregistrare, setări, accesorii utilizate).

S-a solicitat de asemenea să se pună la dispoziția expertului desemnat echipamentele tehnice de înregistrare respective, astfel cum a solicitat LIEC București prin adresa nr.113/27.03.2012 comunicată instanței.

S-a atașat adresei lista interceptărilor și a înregistrărilor a căror expertizare a fost încuviințată.

Totodată, s-a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, precizări privind o . mențiuni aflate în vol.1 al dosarului de urmărire penală nr.177/P/2011 referitoare la „redarea unor fragmente” de convorbiri, „redarea parțială a convorbirilor” și repetarea conținutului unor convorbiri din date și de la ore diferite.

Pe de altă parte, Curtea a solicitat Parchetului lămuriri cu privire la autorizarea interceptărilor și a înregistrărilor audio/video din data de 25.08.2011, întrucât din procesul-verbal de redare (fila 383 vol.I) lipsește această mențiune, precum și referitoare la interceptările și înregistrările din data de 18.08.2011 (fila 356 vol.I), consemnate în procesul-verbal a cărui autenticitate nu este certificată de procuror, unde se menționează de cei doi comisari de poliție semnatari „existența unor erori de natură tehnică în setarea unuia dintre mijloacele speciale …”.

La 10.04.2012 – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a înaintat instanței cei zece suporți optici originali – sigilați – conținând înregistrările efectuate în dosarul de urmărire penală nr.177/P/2011 al Secției de Combatere a corupției.

La aceeași dată, Serviciul tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și-a precizat, prin adresa nr.856/II-1/2011, punctul de vedere cu privire la chestiunile puse în discuție de către Curte, arătând că:

1. Datele tehnice ce descriu operațiunile prin care au fost efectuate înregistrările în litigiu, respectiv tipul echipamentelor utilizate, setările și accesoriile, nu pot fi puse la dispoziție, întrucât constituie informații clasificate, aflate sub incidența Legii nr.182/2002. Or, potrivit prevederilor art.24 alin.10 din actul normativ menționat, declasificarea nu poate fi realizată decât de autoritățile publice competente să o aprobe, așa fiind, solicitarea LIEC de a intra în posesia acestor echipamente este lipsită de bază legală.

2. „Segmentarea” fișierelor, ca și mențiunile „redare de pasaj”, „redare parțială”, „redare pasaj” semnifică separarea fragmentelor ce privesc fapta de alte discuții, care nu fac obiectul cercetărilor.

3. Lipsa mențiunii din procesul-verbal de redare referitoare la autorizarea interceptărilor și înregistrărilor se complinește cu existența în fapt a autorizării.

4. În privința unor eventuale erori de natură tehnică, pot apărea disfuncții de conectivitate a circuitului electric ce alimentează ceasul intern, datorită tipului de baterii folosite (interne/externe) și a unor eventuale trepidații și șocuri accidentale.

În raport de aceste răspunsuri, prin încheierea de ședință de la termenul din 9 mai 2012 Curtea a dispus să se solicite, printr-o adresă, relații și informații suplimentare de la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, reținând că răspunsul inițial conține „explicații de o largă generalitate, cu aplicabilitate discutabilă într-o speță dată, cu toate elementele care o identifică”.

Astfel, s-a solicitat să se facă precizări și să se ofere explicații detaliate în legătură cu „segmentarea fișierelor” și „redarea parțială” a unor fragmente, în raport de elementele concrete avute în vedere, urmând să fie atașate și procesele-verbale care atestă situațiile consemnate, ce au condus la redarea parțială sau fragmentară.

S-au solicitat de asemenea precizări punctuale cu privire la similaritatea în conținut a unor convorbiri care apar ca având loc la date și ore diferite.

S-au cerut de asemenea lămuririle necesare referitoare la autorizarea interceptărilor și înregistrărilor audio-video din data de 25.08.2011, atașând înscrisul respectiv.

În fine, Curtea a solicitat să se răspundă punctual și cu privire la situația interceptărilor și înregistrărilor identificate din data de 18.08.2011, consemnate, transcrise în procesul-verbal de la fila 356 vol. I, a cărui autenticitate nu este certificată de procuror.

Prin adresa din 22.05.2012, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a răspuns solicitărilor instanței, arătând în esență că:

- referitor la interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental la 25.08.2011, acestea s-au efectuat în dosarul nr.177/P/2011, în temeiul autorizațiilor nr.107 din 17.08.2011 și nr.112 din 24.08.2011, emise de către Curtea de Apel București;

- în privința redărilor fragmentare a unor pasaje, a fost reiterat punctul de vedere potrivit căruia, în urma interceptărilor și înregistrărilor, a rezultat un fișier audio-video unic, ce conține totalul convorbirilor purtate succesiv de către inculpați sau de către aceștia cu alte persoane; dintre acestea au fost selectate și administrate ca mijloace de probă doar discuțiile care se referă/au legătură cu faptele ce fac obiectul prezentei cauze penale, fișierul integral aflându-se în custodia organelor de urmărire penală;

- în privința similarităților de conținut a unor convorbiri, ce apar în date și ore diferite, s-a arătat că se vor face verificări, iar rezultatul acestora va fi comunicat Curții (ceea ce, de fapt, nu s-a întâmplat);

- convorbirea din mediul ambiental de la data de 18.08.2011 nu a fost certificată pentru autenticitate de procurorul de caz și nu a fost administrată ca mijloc de probă în cauză, dată fiind „precaritatea elementelor cu valoare probatorie pe care le conține”;

- referitor la înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 17.08.2011, administrate ca mijloace de probă în dosarul nr.177/P/2011; ele au fost efectuate, conform prevederilor art.91¹ și urm. din C. pr. pen., în cadrul cercetărilor penale ce au făcut obiectul dosarului nr.74/P/2011, ulterior, prin rezoluția din 18.08.2011 s-a dispus disjungerea actelor de cercetare penală reprezentând înregistrări ambientale din dosarul nr.74/P/2011 și conexarea acestora la dosarul nr.177/P/2011.

După mai multe amânări ale judecății, pentru neefectuarea expertizei criminalistice și lipsa de la audiere a expertului desemnat, care au determinat Curtea să dispună, în baza art.198 alin.4 lit.b C. pr. pen., amendarea directorului LIEC și a expertului P. G., acesta din urmă s-a prezentat la termenul de la 27 iunie 2012, declarația sa fiind consemnată la dosar (fila 245 vol.3 instanță).

Prin procesul-verbal din 28.06.2012 expertului criminalist P. G. i s-au predat, în vederea efectuării expertizei, suporții optici menționați în cuprinsul înscrisului.

La data de 16.07.2012, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a răspuns la adresa Curții din 11 iulie 2012, prin care se dispuneau măsuri în vederea efectuării expertizei criminalistice, și și-a precizat punctele de vedere, în sensul că:

1. – echipamentele utilizate la efectuarea înregistrărilor sunt secretizate prin Ordinul Procurorului general, astfel încât D.N.A. nu poate hotărî asupra desecretizării acestora;

- legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, nu prevede proceduri de desecretizare în cadrul unui proces penal în curs;

- instalațiile utilizate nu aparțin doar D., ci fac parte dintr-un sistem integrat, ale cărui părți sunt secretizate sub egida altor autorități și instituții publice;

2. – nu există norme legale care să prevadă expertizarea acestor tipuri de echipamente, iar expertul INEC nu are o justificare legală pentru accesul la echipamentele în cauză.

Prin încheierea de ședință de la 25 iulie 2012, Curtea a dispus, între altele, emiterea unor adrese către Primul Ministru și Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca aceștia, în temeiul art.24 alin.4 și 10 din Legea nr.82/2002, să procedeze la declasificarea echipamentelor utilizate la efectuarea înregistrărilor a căror expertizare s-a încuviințat prin încheierea de ședință din 04.04.2012.

Au fost depuse la dosarul cauzei Ordinul nr.126 din 09.04.2008 al Procurorului general și lista anexă a informațiilor ce constituie secret de serviciu în domeniul de activitate al Ministerului Public, precum și Ordinul nr.222 din 16.04.2011 de modificare a acestuia. Guvernul României, sub semnătura secretarului său general, a răspuns prin adresa din 10.08.2012 că nu poate proceda la declasificarea informațiilor necesare expertizei criminalistice, în lipsa unei solicitări motivate, cu un astfel de obiect, din partea emitentului acestora.

Prin adresa din 11 septembrie 2012, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-procurorul său general, a comunicat că, în opinia sa, nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune declasificarea echipamentelor, în condițiile în care această infrastructură este integrată cu cea deținută de alte instituții, astfel că se menține situația premisă care a stat la baza clasificării.

Conform procesului-verbal nr.113 din 19.09.2012, la sediul LIEC a avut loc prelevarea de eșantioane de voce și vorbire de la inculpatul B. R. V., în vederea efectuării expertizei dispuse de instanță.

Prin adresa din 2 octombrie 2012, expertul tehnic judiciar dr. ing. C. G., recomandat ca expert-parte de către inculpatul B., și-a precizat punctul de vedere în legătură cu acest ultim aspect, precizând că, în opinia sa, obiectivele expertizei, stabilite prin încheierea de ședință de la 04.04.2012, privesc exclusiv verificarea autenticității înregistrărilor în litigiu și nu fac obiectul identificării persoanelor după voce și vorbire.

La data de 30 octombrie 2012, prin adresa cu nr.113, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică nr.331 din 29.10.2012.

Dr. ing. C. G., expert tehnic judiciar și expert criminalist autorizat în domeniile „voce și vorbire, fotografii și înregistrări video”, a formulat, la 16 noiembrie 2012, obiecțiuni la raportul de expertiză.

Cu privire la aceste obiecțiuni, Direcția Națională Anticorupție și-a precizat în scris punctele de vedere prin „concluzii”.

Curtea i-a solicitat expertului desemnat P. G., prin adresa din 28.11.2012, să-și precizeze punctele de vedere în raport de obiecțiunile formulate și de concluziile Parchetului.

Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a răspuns acestei solicitări la data de 14 decembrie 2012.

Curtea a procedat în ședința publică de la 19.12.2012 la audierea numiților D. B. F. și A. E. A., specialiști IT în cadrul instanței, care s-au ocupat de operațiunile tehnice de copiere a unor suporți optici supuși expertizei.

*

* *

Examinând acest material probator complex, administrat atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, Curtea va face în prealabil succinte considerații cu privire la încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Infracțiunea de cumpărare a influenței, prevăzută de art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000, a fost reținută în sarcina inculpatelor A. E., A. E. și S. V., iar pentru inculpata V. E. s-a stabilit prin rechizitoriu că a săvârșit fapta de complicitate la aceeași infracțiune (art.26 C. pen. raportat la art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000).

Textul menționat are următorul conținut:

„promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani”.

Doctrina de specialitate și o jurisprudență devenită constantă au statuat că printre elementele caracteristice ale acestei incriminări se regăsesc următoarele:

a) – subiectul activ al infracțiunii este cumpărătorul de influență care poate fi orice persoană ce are capacitatea de a răspunde penal, fără să existe vreo altă condiție specială; fapta poate fi comisă de o singură persoană sau în participație, care se prezintă sub forma coautoratului, a instigării ori a complicității;

b) – la fel ca și traficul de influență, cumpărarea de influență poate fi săvârșită în mod direct sau indirect, prin persoane interpuse (intermediari); în acest context, atât fapta de a pretinde, primi sau a accepta promisiunea de bani sau alte foloase, în numele vânzătorului de influență, cât și fapta de a promite, a da banii sau foloasele necuvenite în numele cumpărătorului de influență constituie acte de complicitate;

c) – latura obiectivă a infracțiunii cuprinde acțiunea de cumpărare a influenței, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea.

În conformitate cu prevederile art.6¹ din Legea nr.78/2000, condițiile necesare pentru realizarea acțiunii cumpărătorului de influență sunt următoarele:

- să se fi realizat una din modalitățile alternative de săvârșire a faptei, respectiv „promisiunea”, „oferirea”, „darea” de bani, daruri sau alte foloase; - promisiunea, oferirea sau darea să se fi comis anterior sau cel târziu concomitent îndeplinirii sau neîndeplinirii de către funcționar a actului pentru care a fost traficată influența; - actul pentru realizarea căruia autorul cumpără influență este unul circumscris îndatoririlor de serviciu ale funcționarului sau contrar acestor îndatoriri;

- dat fiind că infracțiunea de cumpărare de influență este una de pericol, rezultatul este prezumat, constând întotdeauna în crearea unei stări de pericol pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcționari și implicit pentru autoritățile și instituțiile în care aceștia își desfășoară activitatea;

- fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei;

d) – în privința laturii subiective, cumpărarea de influență se comite doar cu intenție directă, calificată de scopul special; făptuitorul prevede și urmărește cumpărarea influenței pe care traficantul o are sau lasă să se creadă că o are asupra funcționarului și, pe acest temei, îndeplinirea sau neîndeplinirea de către el a unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Referitor la infracțiunea de trafic de influență, textul art.257 C. pen. incriminează „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu”.

Conținutul său constitutiv prezintă, în esență, următoarele particularități:

a) obiectul juridic generic este constituit din relațiile sociale privind prevenirea și combaterea corupției; obiectul juridic special îl reprezintă raporturile sociale referitoare la activitatea instituțiilor și unităților publice sau private în condiții care să asigure încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure funcționarii acestora;

b) subiectul activ al infracțiunii de trafic de influență este unui generic, necircumstanțiat, singura condiție prevăzută de lege fiind cu acesta să aibă influență (sau să pretindă acest lucru) pe lângă un funcționar.

Traficul de influență poate fi săvârșit în mod direct sau indirect, prin persoane interpuse – intermediari, care au, în acest context, figura juridică a unor complici.

În privința subiectului pasiv al infracțiunii, acesta este statul, reprezentant prin autoritatea publică, instituția sau o altă persoană juridică de drept public în a cărui serviciu se află funcționarul și a cărui autoritate este lezată prin acțiunea traficantului de influență.

Referitor la latura obiectivă a infracțiunii, comisă în forma prevăzută de art.257 alin.1 C. pen. raportat al art.6 din Legea nr.78/2000, literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- realizarea uneia sau a mai multor modalități alternative de săvârșire a faptei, respectiv „pretinderea”, „primirea”, „acceptarea” de bani, daruri sau alte valori;

- făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar;

- făptuitorul să promită intervenția sa pe lângă funcționar, spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Doctrina și jurisprudența au susținut în mod constant că actul de serviciu, a cărui efectuare se urmărește prin intervenția promisă, poate fi atât licit cât și ilicit, întrucât, sub acest aspect, legea nu distinge, iar pe de altă parte acest aspect este nerelevant pentru încadrarea juridică a faptei.

- achitarea ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic la influență să se fi comis înainte sau cel târziu concomitent cu îndeplinirea de către funcționarul respectiv a actului vizat de cumpărătorul de influență.

D. fiind că și traficul de influență este o infracțiune de pericol, rezultatul este prezumat, constând întotdeauna în crearea unei stări de pericol pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcționari și, implicit, pentru autoritățile și instituțiile unde aceștia sunt angajați.

Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de trafic de influență poate fi săvârșită doar cu intenție, cea mai mare parte a doctrinei opinând că nu poate fi vorba decât despre intenție directă, calificată prin scopul urmărit.

Aceste succinte considerații teoretice sunt menite să contribuie la interpretarea corectă a materialului faptic dedus judecății, cu privire la fiecare dintre inculpați și la stabilirea încadrării juridice legale.

1. Începutul activității infracționale ce face obiectul prezentei cauze este marcat de discuțiile dintre inculpatele V. E. și Andrușenco C. T., la începutul lunii iunie 2011 (acestea fiind, după afirmațiile ambelor, bune și vechi prietene), în care prima se plânge că mama sa, V. P., și mătușile ei A. E., A. E. și S. V. au dificultăți în a finaliza procedurile derulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților, în vederea primirii efective a despăgubirilor stabilite încă în luna octombrie 2008 și îi solicită ajutorul.

În raport de acest criteriu temporal și de împrejurarea că apelul inculpatei V. E. la prietena sa Andrușenco C. T. și preluat de îndată de către aceasta, a declanșat succesiunea evenimentelor ce au urmat, Curtea va examina la acest prim punct situația inculpatei V. E..

Rechizitoriul a stabilit, în ceea ce o privește, că „în perioada iunie-august 2011, pe fondul soluționării dosarului înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr._/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite în temeiul prevederilor Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005, învinuitelor A. E., A. E., S. V., V. P. și alți titulari, le-a ajutat pe acestea să promită, prin intermediul inculpatei Andrușenco C. T., că vor da inculpatului B. R. V., care deținea la acea dată funcția de vicepreședinte al respectivei autorități publice, folosul pretins de acesta, care inițial nu a fost particularizat, iar ulterior individualizat ca fiind un procent de 20% din valoarea despăgubirilor stabilită prin decizia nr.3265 din 27.10.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și, finalmente diminuat la un procent de 15%”.

S-a mai reținut în actul de sesizare a instanței că ulterior înțelegerii infracționale, inculpata V. E. ar fi exercitat „acte materiale de ajutorare a acelorași cumpărătoare de influență pentru remiterea, prin intermediul aceleiași inculpate, a sumei totale de 12.817.500 lei (reprezentând echivalentul a aproximativ 432.738 euro) inculpatului B. R. V.”. Acesta din urmă, folosindu-se de influența dată de funcția deținută, „i-a determinat pe funcționarii din cadrul aceleiași autorități să finalizeze cu celeritate formalitățile de emitere în beneficiul numitelor V. P., A. E., A. E. și S. E. a titlurilor de conversie a despăgubirilor acordate în acțiuni la Fondul Proprietatea”, întreaga activitate infracțională întrunind în drept elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de cumpărare a influenței, prev. de art.26 C. pen. raportat la art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000.

Audiată pe parcursul cercetării judecătorești, inculpata V. E., în ședința publică de la 30.11.2011, a arătat în esență că:

- își menține declarațiile date în faza de urmărire penală;

- înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.320¹ C. pr. pen.;

- recunoaște fapta reținută în sarcina sa, respectiv complicitate la cumpărare de influență și își însușește probatoriile administrate în faza de urmărire penală;

- nu înțelege să propună administrarea altor dovezi.

Detaliind aspectele ce fac obiectul cauzei, inculpata a arătat că, răspunzând la rugămintea ei, inculpata Andrușenco i-a spus că are un prieten, un bărbat cu o funcție de conducere în cadrul ANRP, care le-ar putea ajuta. Discutând despre modul în care urma să fie recompensată persoana respectivă, inculpata Andrușenco s-a referit la „ceva de bun-simț”. Inculpata V. a arătat că a crezut că este vorba de un „cadou simbolic” (un parfum, o sticlă de băutură), pentru ca ulterior inculpata Andrușenco să-i spună că suma respectivă reprezintă un procent de 20% din valoarea obținută de fiecare dintre titulare. V. E. a afirmat că pretențiile i s-au părut exagerate, a fost surprinsă și contrariată, că s-a și certat cu prietena sa din acest motiv.

Inculpata V. a fost de acord apoi cu un procent de 12% pentru funcționarul respectiv, în biroul căruia a fost împreună cu inculpata Andrușenco, fără a-i cunoaște funcția și numele, și de 3% pentru aceasta din urmă.

Inculpata a mai arătat că a ținut legătura cu mama sa și cu cele trei mătuși, cărora le-a comunicat modalitatea de rezolvare a problemei, acestea fiind de acord, și a fost la curent cu obținerea titlurilor de conversie și a acțiunilor până la plecarea sa în Austria, în cursul lunii august 2011.

A mai relatat inculpata V. în cuprinsul declarațiilor că inculpata Andrușenco a preluat, imediat după ce a fost rugată, rezolvarea problemei, și-a arogat rolul de lider, de factotum, ceea ce i-a permis atât ei, cât și mătușilor sale, să adopte o atitudine mai degajată și lipsită de griji. De altfel, așa cum se va arăta în cadrul considerentelor ce succed, inculpata Andrușenco a fost factorul determinant, centrul de comandă al întregii activități infracționale.

S-a mai precizat de către inculpata V. E. că nu are cunoștință dacă prietena sa a remis într-adevăr funcționarului respectiv sumele pretinse și în ce cuantum și nici dacă și-a oprit pentru sine echivalentul bănesc a 3% din valoarea titlurilor. A fost chiar de acord, în virtutea acestei relații de încredere, să acopere din banii mamei sale, V. P., o diferență de sumă pe care una dintre mătuși nu a vrut să o mai plătească, pentru a nu afecta nici raporturile cu persoana din cadrul ANRP care le ajutase. În același context, inculpata V. E. a discutat în mai multe rânduri cu mătușile sale, subliniind că fără intervenția acelui funcționar, contactat prin intermediul inculpatei Andrușenco, nu ar fi reușit să-și rezolve problemele.

Curtea constată că probatoriile administrate în ambele faze procesuale (îndeosebi declarațiile inculpatei, ale celorlalți inculpați, depozițiile martorilor audiați și înscrisurile depuse la dosarul cauzei) conturează pe deplin întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de complicitate la cumpărarea de influență, prevăzută de art.26 C. pen. raportat la art.6¹ din Legea nr.78/2000.

În calitatea sa de complice, inculpata V. E. a înlesnit de o manieră substanțială comiterea faptei, acționând cu forma de vinovăție a intenției directe atunci când a apelat la inculpata Andrușenco C. T. ca prin intermediul ei să fie contactată persoana în măsură să determine emiterea titlurilor de conversie (inculpatul B. R. V.). Ea și-a manifestat disponibilitatea de a-i asigura pe cei implicați că rudele sale vor oferi o recompensă bănească, iar față de acestea din urmă și-a asumat rolul de a le convinge să accepte plățile de 15% din valoarea sumelor, din care 3% să revină inculpatei Andrușenco.

În consecință, constatând întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, Curtea va face aplicarea prevederilor art.345 alin.2 și va dispune condamnarea acesteia.

La individualizarea judiciară a răspunderii penale a inculpatei, instanța va ține seama de criteriile generale instituite prin art.72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.

Astfel, se va ține seama de gradul de pericol social ridicat, generic și concret al faptei, de împrejurările în care a fost comisă și de urmările produse pe planul relațiilor sociale efectuate.

În privința limitelor de pedeapsă se vor avea de asemenea în vedere prevederile art.320¹ alin.7 C. pr. pen. de care beneficiază inculpata.

Referitor la persoana inculpatei, aceasta este fără antecedente penale, cu o comportare anterioară bună din punct de vedere social, profesional și familial, manifestând sinceritate și regret cu privire la fapte pe întreaga durată a procesului.

Coroborarea acestor criterii va conduce Curtea la concluzia că o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare este aptă să asigure scopurile educative și preventive instituite prin art.52 C. pen.

Se va face aplicarea art.71 C. pen. raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În același timp, elementele de circumstanțiere personală, aptitudinea inculpatei de a-și reconsidera comportamentul în spiritul respectării legii, inexistența unor date sau indicii în sensul că aceasta ar fi predispusă să săvârșească alte infracțiuni formează convingerea Curții că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii răspunde acestor criterii.

În consecință, potrivit prevederilor art.86¹ C. pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea aplicate, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în temeiul art.86² alin.1 C. pen.

Conform prevederilor art.71 alin.5 C. pen., se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art.86³ C. pen. se va stabili ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea, ori la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Conform art.359 C. pr. pen., se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

2. Cu privire la inculpata A. E., Curtea reține următoarele:

Prin rechizitoriu s-a reținut în legătură cu aceasta că în perioada iunie – august 2011, „pe fondul soluționării dosarului înregistrat la ANRP sub nr._/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite, în temeiul prevederilor Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005, atât ei, cât și numitelor A. E., S. V., V. P. și altor titulari, beneficiind de ajutorul inculpatelor V. Elisageta și Andrușenco C. T., a promis inculpatului B. R. V., la acea dată vicepreședinte al respectivei autorități publice, să dea acestuia folosul pretins, care inițial nu a fost particularizat, iar ulterior individualizat ca fiind un procent de 20% din valoarea despăgubirilor stabilită prin decizia nr.3265 din 27.10.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și, finalmente, diminuat la un procent de 15%”. S-a mai reținut ca ulterior, fiind ajutată de aceleași două complice, a remis în perioada 09-11.08.2011, inculpatei Andrușenco, suma de 457.000 lei, ce urma să ajungă în posesia inculpatului B.. Suma menționată era destinată să-l determine pe inculpat ca acesta, folosindu-se în desfășurarea activității infracționale de influența derivată din funcția deținută, să îi determine pe funcționarii din cadrul aceleiași autorități să finalizeze cu celeritate formalitățile de emitere în beneficiul său și al celorlalte trei surori a titlurilor de conversie a despăgubirilor în acțiuni la Fondul Proprietatea.

S-a susținut în actul de sesizare a instanței că această activitate infracțională întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare a influenței, prevăzută de art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000.

Pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, inculpata a fost audiată în ședința publică de la 30.11.2011.

Ea a declarat între altele că:

- își menține declarațiile date la urmărirea penală;

- recunoaște fapta pentru care a fost trimisă în judecată și solicită să-i fie aplicate prevederile art.320¹ alin.7 C. pr. pen.;

- nu înțelege să solicite administrarea altor probatorii.

Inculpata a mai relatat, în esență, că a mandatat-o pe nepoata sa, inculpata V. E. să se ocupe de procedurile legate de soluționarea dosarului depus la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. A mai întrebat-o ce ar trebui „să dea” pentru a se rezolva problema, iar V. E. i-a spus că ar fi vorba despre un parfum și o sticlă de băutură. Ulterior, aceasta, nervoasă, i-a comunicat că va trebui să dea 20% din valoarea acțiunilor, procent care a fost apoi redus la 15%. Inculpata a fost de acord cu această ultimă propunere și a precizat că nu știe cine era persoana care le va ajuta în schimbul banilor, dar a dedus că era cineva de la Fondul Proprietatea.

Banii au fost dați de inculpată, în două tranșe, inculpatei Andrușenco, fiind retrași de la bancă. Abia ulterior inculpata a aflat, din discuții, că 3% din sumă reveneau inculpatei Andrușenco.

Curtea constată că activitatea infracțională anterior descrisă a inculpatei este amplu și temeinic dovedită nu numai prin declarațiile sale constante de recunoaștere a faptelor, coroborate cu celelalte probatorii, ci și prin depozițiile martorilor, declarațiile inculpatelor V. E., A. E., S. V., Andrușenco C. T., ale numitei V. P.. Ea întrunește în drept elementele caracteristice, din punct de vedere obiectiv și subiectiv, ale infracțiunii de cumpărare a influenței, prevăzută de art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000.

În consecință, Curtea, având în vedere prevederile art.345 alin.2 C. pr. pen., urmează să dispună condamnarea inculpatei.

În cadrul individualizării judiciare a răspunderii penale, Curtea va avea în vedere criteriile generale instituite prin art.72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.

Se va ține seama de natura și gravitatea infracțiunii de corupție, de împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, ca și de urmările produse pe planul relațiilor sociale puse în pericol.

Curtea va avea de asemenea în vedere efectele cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, prevăzută de art.320¹ alin.7 C. pr. pen.

În ceea ce privește elementele de circumstanțiere personală, Curtea va ține seama, în principal că:

- inculpata este fără antecedente penale și cunoscută ca având un comportament pozitiv pe plan social și familial;

- și-a manifestat regretul pentru fapta comisă;

- avea vârsta de 70 de ani la momentul comiterii infracțiunii și o stare de sănătate precară;

- nu există date care să ateste că inculpata ar fi predispusă la săvârșirea altor fapte prevăzute de legea penală.

Toate aceste împrejurări conduc Curtea la convingerea că sunt incidente în cauză dispozițiile art.74 lit.a raportat la art.76 lit.d C. pen. privind circumstanțele atenuate personale constând în comportamentul bun al inculpatei înainte de comiterea faptei ce face obiectul prezentei judecăți.

În consecință, Curtea apreciază că o pedeapsă de 1 an închisoare corespunde acestor criterii de individualizare și asigură atingerea scopurilor instituite prin art.52 C. pen.

Se va face aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În același timp, ținând seama de elementele favorabile de circumstanțiere personală, Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, în conformitate cu prevederile art.81 C. pen., considerând că prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni este, în cazul inculpatei, posibilă și fără executarea efectivă a sancțiunii.

În baza art.82 alin.1 C. pen. se va stabili un termen de încercare de 3 ani.

Conform prevederilor art.71 alin.5 C. pen. se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art.359 C. pr. pen. se va atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

3. Referitor la inculpata A. E..

Și în cazul acesteia, rechizitoriul reține aceeași situație de fapt, în sensul că în perioada iunie – august 2011, în contextul soluționării dosarului aflat la ANRP privind acordarea de despăgubiri, cuvenite atât ei, cât și numitelor A. E., S. V., V. P. și alții, inculpata, beneficiind de ajutorul inculpatelor V. E. și Andrușenco C. T., a promis în mod indirect, prin intermediul acestora, inculpatului B. R. V., vicepreședinte al instituției menționate, să dea un procent de 15% din valoarea despăgubirilor, stabilită prin decizia nr.3265/27.10.2008. Ulterior, ajutată de aceleași două inculpate, precum și prin intermediul numitei V. P., a remis, tot în mod indirect, în ziua de 24.08.2011, suma de 407.000 lei inculpatului B. R. V.. Banii au fost dați pentru ca acesta din urmă, folosindu-se de influența derivată din funcția deținută, să îi determine pe funcționarii din cadrul instituției să finalizeze cu celeritate formalitățile de emitere în beneficiul celor 4 persoane – A. E., V. P., A. E. și S. V. a titlurilor de conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea a titlurilor de despăgubire.

S-a susținut că această activitate infracțională a inculpatei A. E. întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare a influenței, prevăzută de art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpata a fost audiată la data de 30.11.2011, declarația sa consemnându-se la dosar.

Aceasta a arătat în esență următoarele:

- își menține declarațiile date la urmărirea penală;

- recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată și nu solicită administrarea altor probatorii;

- solicită să-i fie aplicate prevederile art.320¹ C. pr. pen.

Referitor la învinuirile ce i s-au adus, inculpata a arătat că într-o discuție telefonică avută cu sora sa, S. V., a aflat că urma să dea persoanei care le ajuta să obțină despăgubirile un procent de 20% din suma respectivă, pe care l-a considerat mult prea mare. Ulterior inculpata, care locuiește la Târgu M., i-a spus același lucru, tot telefonic, inculpatei Andrușenco, iar acesta i-a reproșat că „vorbește prea mult la telefon”. Ulterior a fost de acord cu un procent de 15% din valoarea acțiunilor, ceea ce s-ar fi realizat prin procura dată numitei V. P., care la rândul său a înmânat banii retrași din bancă inculpatei Andrușenco, pentru a-i da celui ce le ajuta în rezolvarea problemei.

Inculpata a mai arătat că nu a cunoscut identitatea persoanei la care ajungeau în final banii, însă a considerat că aceștia sunt o răsplată pentru funcționarul de la Fondul Proprietatea care le ajuta să obțină despăgubiri prin conversia titlurilor.

Inculpata a vorbit la telefon cu surorile sale, a aflat că și ele i-au dat banii tot numitei Andrușenco, pentru a-i fi remiși celui în cauză.

Curtea reține că activitatea infracțională, astfel descrisă, a inculpatei A. E. rezultă, dincolo de orice dubiu, nu numai din declarațiile sale constante de recunoaștere a faptelor, ci și din celelalte probatorii (înscrisuri, depozițiile martorilor) și cele arătate de inculpatele Andrușenco, V. E., S. V., de numita V. P.. Ea întrunește în drept elementele constitutive caracteristice, ale infracțiunii de cumpărare a influenței, prevăzută de art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000.

Constatând întrunite în mod cumulativ condițiile instituite prin art.345 alin.2 C. pr. pen., Curtea urmează să dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii menționate.

În contextul individualizării judiciare a răspunderii penale, urmează a se ține seama de criteriile generale prevăzute de art.72 C. pen., evaluate în funcție de ansamblul elementelor concrete, de natură reală și personală, existente în cauză în privința sa.

Se vor avea în vedere natura și gravitatea infracțiunii de corupție săvârșite, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, urmările produse pe planul relațiilor sociale puse în pericol.

Se va ține de asemenea seama de efectele art.320¹ alin.7 C. pr. pen.

În același timp, Curtea va considera relevante datele ce caracterizează persoana inculpatei:

- vârsta de 67 de ani la momentul comiterii faptei, starea precară a sănătății, comportamentul anterior corespunzător pe plan social, profesional și familial;

- atitudinea sinceră, de regret, contribuția la aflarea adevărului în cauză;

- lipsa unor date sau indicii în sensul că inculpata ar fi predispusă să săvârșească alte fapte prevăzute de legea penală.

Aceste împrejurări justifică, în opinia Curții, reținerea în favoarea inculpatei a circumstanței atenuante personale prevăzute de art.74 lit.a, cu efectul prevăzut de art.76 lit.a C. pen.

În același timp, Curtea consideră că pedeapsa cu închisoarea stabilită își poate atinge scopurile educative și preventive instituite prin art.52 C. pen. și fără executarea ei efectivă.

În consecință, Curtea va face aplicarea prevederilor art.81 C. pen. și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art.82 alin.1 C. pen.

În baza art.71 alin.5 C. pen. se va suspenda, pe durata suspendării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii prevăzute de art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.

Conform art.359 C. pr. pen. se va atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

4. Cu privire la inculpata S. V..

Referitor la aceasta, rechizitoriul a reținut, cu formulări identice celor folosite în cazul celorlalte inculpate, că în perioada iunie – august 2011, în contextul soluționării dosarului vizând acordarea de despăgubiri în baza Legilor nr.10/2001 și nr.247/2005, aflat în lucru la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a beneficiat de ajutorul dat de V. E. și Andrușenco C. T., și a promis inculpatului B. R. V., vicepreședintele menționatei instituții să-i dea un folos reprezentând 15% din valoarea despăgubirilor obținute; ulterior, prin intermediul acelorași două complice, a remis inculpatului B. suma de 457.000 lei. Banii au fost dați pentru ca acesta din urmă, folosindu-se de influența pe care i-o asigura funcția deținută, să îi determine pe funcționarii instituției să finalizeze cu celeritate formalitățile de emitere în beneficiul celor patru surori a titlurilor de conversie a despăgubirilor în acțiuni la Fondul Proprietatea.

Inculpata S. V. a fost audiată pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, în ședința publică de la 30.11.2011, declarația sa consemnându-se la dosar.

Ea a arătat în esență că:

- menține declarațiile date în faza de urmărire penală;

- recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa;

- nu solicită administrarea altor probatorii și dorește să beneficieze de prevederile art.320¹ alin.7 C. pr. pen.

Inculpata a precizat – și acest lucru rezultă din cele arătate de toate beneficiarele despăgubirilor în prezenta cauză – că nimeni nu le-a spus că fără o intervenție nu își vor obține drepturile, dar trecuseră deja mulți ani, erau cu toate în vârstă și bolnave, și chiar în media se vorbea despre practica – nelegală – de a gratifica o anumită persoană din cadrul instituției respective, care să urgenteze rezolvarea problemelor; nepoata sa – V. E. – i-a spus că trebuie să dea 15% din valoarea acțiunilor; nu știe la cine au ajuns banii, care au fost remiși după obținerea titlurilor de conversie.

Aceste declarații se coroborează cu cele ale celorlalți inculpați, cu înscrisurile existente la dosarul cauzei și formează convingerea Curții, dincolo de orice dubiu, că activitatea infracțională a inculpatei întrunește în drept, în mod cumulativ, din punct de vedere obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare a influenței, prevăzută de art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000.

Așa fiind, Curtea va constata că sunt incidente prevederile art.345 alin.2 C. pr. pen. astfel încât va dispune condamnarea inculpatei S. V. conform încadrării legale menționate.

Procedând la individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea va ține seama de criteriile generale prevăzute de art.72 C. pen. și de elementele concrete ale cauzei, care îi conferă specificitate din punct de vedere obiectiv și subiectiv.

Urmează a se avea în vedere natura și gravitatea faptei de corupție săvârșite, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse.

În stabilirea limitelor de pedeapsă, Curtea va da eficiență și dispozițiilor art.320¹ alin.7 C. pr. pen., incidente în cauză.

Curtea va considera de asemenea ca relevante elementele de circumstanțiere personală, reținând în principal:

- comportamentul anterior corespunzător al inculpatei, care este fără antecedente penale și cunoscută ca având o comportare corectă în societate;

- atitudinea sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului, regretul manifestat față de fapta săvârșită;

- vârsta de 65 de ani la momentul comiterii infracțiunii și starea precară a sănătății;

- inexistența unor date ori indicii în sensul că inculpata ar fi predispusă la săvârșirea altor fapte prevăzute de legea penală ori abateri de la normele de conviețuire socială.

Așa fiind, Curtea constată incidența în cauză a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 lit.a C. pen., ale cărei efecte se regăsesc în dispozițiile art.76 lit.d C. pen., astfel încât va stabili o pedeapsă de 1 an închisoare, considerată adecvată atingerii scopurilor instituite prin art.52 C. pen.

Se va face aplicarea prevederilor art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Pe de altă parte, ținând seama de elementele favorabile menționate referitoare la circumstanțele personale, Curtea va dispune în baza art.81 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopurile sancțiunii pot fi atinse și printr-o astfel de măsură.

În baza art.82 alin.1 C. pen. se va stabili un termen de încercare de 3 ani.

Conform dispozițiilor art.71 alin.5 C. pen. se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art.359 C. pr. pen. se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

5. Referitor la situația numitei V. P..

Rechizitoriul a reținut, în privința sa, o situație de fapt și o încadrare juridică identice cu cele ale surorilor sale, inculpatele A. E., A. E. și S. V..

Cu privire însă la V. P., prin ordonanța din 19.09.2011 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la aceasta și constituirea unui dosar separat, în vederea completării cercetărilor prin administrarea probei cu expertiză psihiatrică; în acest mod s-a constituit la Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a corupției dosarul nr.198/P/2011.

Pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, în două rânduri, prin adresele din 04.04.2012 și respectiv 30.10.2012, Curtea a solicitat Parchetului să precizeze care este stadiul cercetărilor în ceea ce o privește pe învinuita V. P.. De fiecare dată, Direcția Națională Anticorupție a răspuns (adresele din 6.04.2012 și 31.10.2012) că expertiza medico-legală psihiatrică nu s-a efectuat în perioada de aproape 1 an și jumătate care a trecut de la disjungerea cauzei.

Așa cum s-a arătat, aceasta a fost audiată de către Curte în calitate de martor.

6. Cu privire la inculpatul C. G..

În rechizitoriu, folosindu-se aceeași formulare generală, reluată pentru toți inculpații, s-a arătat că fapta sa, „constând în aceea că, în perioada iunie – august 2011, pe fondul soluționării dosarului înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr._/CC/2006, având ca obiect despăgubirile cuvenite, în temeiul prevederilor Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005, învinuitelor A. E., A. E., S. V., V. P. și alți titulari, acționând împreună cu inculpata Andrușenco C. T., l-a ajutat pe coinculpatul B. R. V., care deținea la acea dată funcția de vicepreședinte al acestei autorități publice, să primească de la învinuite, în trei tranșe, suma totală de 1.817.500 lei (reprezentând echivalentul a aproximativ 432.738 euro), din care 682.600 lei au revenit inculpatei Andrușenco C. T., iar diferența de 1.134.900 lei a fost remisă inculpatului B. R. V., pentru ca acesta, folosindu-se în desfășurarea activității infracționale de influența derivată din funcția anterior menționată, să îi determine pe funcționarii din cadrul aceleiași autorități să finalizeze cu celeritate formalitățile de emitere în beneficiul celor patru învinuite a titlurilor de conversie a cuantumului despăgubirilor acordate în acțiuni la Fondul Proprietatea, constituie complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.26 C. pen. raportat la art.257 C. pen. și la art.6 din Legea nr.78/2000”.

Dincolo de evidenta neconcordanță din această unică frază, în care se afirmă că inculpatul B. a primit suma totală de 1.817.500 lei, pentru ca trei rânduri mai jos să se arate că i-au fost remiși 1.134.900 lei, Curtea face precizarea că punctul de vedere al Parchetului, ca și interpretarea dată de acesta probatoriilor, au fost pe larg expuse în partea descriptivă a prezentelor considerente.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul C. G. s-a prevalat de dreptul la tăcere, acceptând însă să fie confruntat cu martorul N. I. A..

În declarația dat în faza cercetării judecătorești, la data de 14.12.2011, inculpatul a declarat în esență următoarele:

La solicitarea soției sale, inculpata Andrușenco, a însoțit-o pe aceasta la sucursala „Amzei” a B.C.R., în ziua de 08.08.2011, de unde urma să retragă o sumă importantă în numerar, fiind mandatată în acest sens de cea mai bună prietenă a ei, V. E., zisă „B.”, care se afla în străinătate. Inculpatul a rămas în mașină, la o anumită distanță, iar după un timp soția sa a revenit împreună cu o altă femeie, despre care pe parcursul cercetărilor a aflat că se numește S. V., ea având asupra ei o pungă cu banii retrași de la bancă. Soția i-a explicat că nu face nimic ilegal, ci administrează niște sume și efectuează operațiuni bancare la rugămintea prietenei ei, astfel încât, la coborârea din mașină a numitei S. V., punga cu bani a rămas în autoturism și a fost dusă în apartamentul soților din .>

Inculpatul a precizat că rolul său a fost exclusiv acela de a asigura protecția fizică a soției sale, care, cu câțiva ani în urmă, fiind singură a fost atacată, și i-au fost sustrase acte și valori importante, iar în media sunt frecvente relatările despre infractorii care urmăresc persoanele ce scot bani din bancă și le tâlhăresc.

Trei zile mai târziu, la 11.08.2011, din aceleași motive, a acceptat să-și însoțească soția la o altă unitate bancară, în zona șoselei „Progresul”, unde urma să o întâlnească pe o altă mătușă a „Bambinei”.

Inculpatul a rămas de asemenea în autoturism, la o distanță destul de mare de bancă. Soția sa a revenit și a urcat în mașină împreună cu două doamne, dintre care una era S. V., pe care o cunoscuse cu trei zile în urmă. Cealaltă doamnă a rugat să fie dusă acasă, în apropiere, de unde a revenit cu o sumă de bani pe care a numărat-o în mașină și i-a remis-o soției, apoi cele două femei au coborât. Inculpatul crede că,suma de bani retrasă de la bancă se afla deja la soția sa în momentul în care a revenit la autoturism. Aceasta i-a explicat că cealaltă femeie este o altă mătușă a „Bambinei”, dar nu i-a dat detalii despre destinația banilor.

În ziua de 24 august 2011 a însoțit-o din nou pe soția sa la sucursala „Amzei” a BCR și a rămas să aștepte în mașină. Soția a revenit însoțită de mama „Bambinei” (numita V. P.), având asupra sa o sacoșă neagră în care i-a spus că sunt bani retrași de la bancă tot în cadrul operațiunilor pentru prietena ei.

I-a cerut să ducă acești bani la locuința lor de la Snagov, ceea ce a și făcut, după ce soția sa a rămas în oraș iar pe V. P. a lăsat-o la locuința ei din Ciolpani.

Ulterior, Adrușenco C. T. a efectuat niște plăți și transferuri bancare ale unor sume relativ modice către V. E., ceea ce i-a întărit inculpatului convingerea că operațiunile financiare efectuate sunt la solicitarea acesteia din urmă și în interesul ei.

Inculpatul a mai relatat că la solicitarea soției, în cursul zilei de 26 august, a adus de la Snagov în apartamentul din . neagră în care se aflau banii, iar 400.000 lei din aceștia au fost puși într-o altă pungă și lăsată tot acolo.

Din restul de bani, fără știrea soției și având convingerea că aparțin „Bambinei” (V. E.), inculpatul a luat 128.000 lei și i-a schimbat la o casă de schimb valutar din apropiere pe 30.000 euro, arătând că dorea să profite de aprecierea monedei europene și să-i restituie lui V. E. suma în lei.

După reținerea soției sale, în seara de 26 august 2011, inculpatul a luat restul de bani aparținând „Bambinei” și i-a lăsat în custodia unui prieten din S., martorul N. I. A., de la care nu i-a mai putut recupera atunci când a dorit să îi predea la P..

Cercetările în legătură cu aceste din urmă aspecte au fost însă disjunse prin rechizitoriu, dispunându-se declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S., sub aspectul săvârșirii de mărturie mincinoasă de către numitul C. G. T., fiul inculpaților C. și Andrușenco.

Inculpatul C. a mai precizat în cuprinsul declarației:

- în ziua de 8 august 2011, le-a dus cu mașina sa pe soție și pe numita S. V. în zona Floreasca, dar nu știe cu exactitate unde anume, la cine și în ce scop mergeau acestea;

- nu îl cunoaște pe inculpatul B., nu a știut nimic despre eventualele discuții dintre acesta și soția sa;

- nu a avut niciun moment reprezentarea că participă la săvârșirea unei fapte penale;

- discuțiile despre depunerile la bancă din cuprinsul interceptărilor ambientale nu au nicio legătură cu prezenta cauză, ci se referă la banii ce le aparțin, provenind din chirii, iar persoana la care se face referire nu este inculpatul B., ci o altă persoană, pe nume I., cu care aveau relații de afaceri.

Examinând susținerile celorlalți inculpați cu privire la inculpatul C., Curtea reține următoarele:

În declarațiile sale constante, inculpatul B. a arătat că pe C. G. nu l-a cunoscut niciodată, întâlnindu-l abia la locul de deținere, în prezenta cauză.

Inculpata A. E. a arătat în mod constant că nu l-a cunoscut pe inculpatul C., precizând în fața instanței: „Nu l-am cunoscut pe soțul doamnei Andrușenco. Nici în discuțiile cu surorile mele, nici cu Andrușenco, nici cu V., nu s-a pomenit numele sau persoana ca soț al doamnei Andrușenco care să aibă vreo legătură cu problema noastră”.

La rândul său, inculpata A. E. se referă la inculpatul C. ca fiind „bărbatul care conducea o mașină 4x4. Nu mi-a prezentat și nu am purtat nicio discuție cu dânsul … Despre șofer am aflat la D. că este soțul doamnei … Niciodată nici între noi, surorile și nici de la nepoata mea și nici de la Andrușenco nu am auzit vorbindu-se de implicarea în soluționarea problemei noastre a soțului lui Androșenco”.

Inculpata S. V. s-a referit de o manieră asemănătoare la inculpatul C.: „Andrușenco a fost însoțită de un domn despre care am aflat la D. că este soțul dânsei. Acel bărbat a avut rolul de a șofa o mașină mare de teren … În mașină nu s-a purtat nici între mine și Andrușenco și nici între Androșenco și șofer vreo discuție în legătură cu banii scoși și remiși lui Andrușenco … Soțul lui Andrușenco nu a avut decât conduita unui șofer …”.

În aceeași termeni, ai neimplicării inculpatului C. în activitatea infracțională se exprimă de asemenea inculpata V. E. și mama sa V. P..

În legătură cu eventuala participarea a soțului său la activitatea infracțională, în declarația dată la cercetarea judecătorească, inculpata Andrușenco a arătat în esență următoarele:

- în cursul lunii iulie 2011 a avut loc la Snagov, în locuința inculpatei și a soțului său, o întâlnire cu V. E. și fratele acesteia, V. A.; „discuția dintre noi trei – afirmă inculpata – s-a purtat pe terasă și cu intenția mea de a ne izola de restul casei, întrucât în familia mea nu se știa de demersurile pe care le făceam. Băieții mei (soț și fiu)” nu prea agreau această prietenie cu Bambina, pentru că aveau sentimentul că mă folosește în diferite chestiuni …”.

… „Când le-am însoțit pe doamne, a mai arătat inculpata, o dată am fost însoțită de șofer, mergând cu o Dacie albastră, iar de trei ori m-a însoțit soțul meu, care a condus mașina noastră …”.

… „În după-amiaza aceleiași zile (5 august 2011) am purtat prima discuție cu soțul mei legat de acest subiect când m-a întrebat ce fac cu banii aceștia, respectiv 450.000 lei. I-am răspuns că banii primiți de la mătușa Bambinei sunt pentru Bambina, care mi-a cerut să-i dau persoanei care a ajutat-o în demersurile legate de despăgubirile pentru proprietate. M-a întrebat cum fac, i-am spus că mă duc la „Terasa Doamnei” să-i duc, iar el mi-a spus „exclus”, că suma de bani este foarte mare și nu este de acord cu ceea ce făceam eu”.

Curtea reține, sub un alt aspect, că singura depoziție relevantă a vreunui martor cu privire la pretinsa activitate infracțională a inculpatului C. este cea a numitului I. E. V., care în declarația dată în fața instanței, la termenul de la 18.01.2012, a arătat: extrasul bancar care mi se prezintă de procuror, ce vizează data de 26.08.2011, face referire la chiria și penalitățile datorate sau plătite de firma mea către „Ciffrus” (una din firmele inculpatului). Raportat la datele în care s-au făcut depuneri, rezultă clar plăți pe două – trei zile, care toate cumulate duc la 8000 lei” (fila 156 vol.2 dosar instanță).

În ceea ce privește interceptările unor convorbiri telefonice și ambientale, Curtea își va expune punctul de vedere – referitor la legalitatea, pertinența și relevanța probei – într-o secțiune distinctă a considerațiilor ce succed. Cu toate acestea, în cazul inculpatului C., Curtea constată că și în ipoteza în care li s-ar da concludență deplină, ele nu confirmă, prin coroborarea cu alte mijloace de probă necontestate, versiunea reținută în rechizitoriu.

În acest context, câteva succinte precizări de ordin legislativ și doctrinar sunt absolut necesare.

Dispozițiile art.26 C. pen. sunt în sensul că este complice „persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită”. Deși între activitățile autorului și ale complicelui există conexiunea prevăzută de lege, complicitatea constituie o infracțiune distinctă, astfel încât trebuie să se stabilească pe bază de dovezi, dincolo de orice dubiu rezonabil, înlesnirea sau ajutorul dat în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Or, în privința inculpatului C., așa cum se va arăta în cele ce succed, dovezile administrate relevă neîntrunirea cumulativă a elementelor constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență.

Astfel, sub un prim aspect, nu rezultă existența vreunei concordanțe, conivențe ori coeziuni pe plan psihic, subiectiv, între inculpatul C., în calitate de complice, și ceilalți participanți la infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze. Nu s-a făcut dovada existenței vreunei înțelegeri prealabile, și nici a vreunei legături subiective pe parcursul derulării faptelor, o astfel de relație psihică fiind de esența acestei forme de participație.

Sub acest aspect doctrina și practica sunt unanime în a sublinia idei esențiale:

- complicele trebuie să aibă cunoștință despre săvârșirea infracțiunii și să știe că prin activitatea sa ajută la comiterea ei;

- intenția complicelui constă în voința acestuia de a săvârși actele materiale constitutive ale complicității, având reprezentarea că astfel ajută sau înlesnește comiterea de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală;

- complicele prevede rezultatul socialmente periculos al faptei respective și își asumă conștient ajutorul sau înlesnirea date autorului.

În privința laturii obiective a infracțiunii, s-a stabilit de asemenea că pentru existența complicității este necesar:

- să se fi săvârșit de către autor o faptă prevăzută de legea penală (condiție care, așa cum, se va vedea în dezvoltările ce succed, este îndeplinită);

- să se fi comis de către complice acte de înlesnire sau ajutor la săvârșirea faptei;

- contribuția complicelui să fie folosit efectiv la desfășurarea activității infracționale.

Aceste condiții sunt cumulative, în sensul că lipsa oricăreia dintre ele exclude participația penală sub forma complicității.

Totodată, doctrina a subliniat că trebuie să fie efectivă contribuția complicelui, adică să fi folosit de o manieră semnificativă la săvârșirea de către autor a acțiunii respective, menționându-se și că simpla prezență la locul faptei nu constituie complicitate.

Revenind la datele concrete ale speței referitoare la inculpatul C., rechizitoriul reține în aceea ce-l privește trei împrejurări în care, la datele de 8, 11 și respectiv 24 august 2011, a însoțit-o pe soția sa, inculpata Andrușenco, conducând autoturismul cu care s-au deplasat la diferite unități bancare, de unde Andrușenco C. T. și unele dintre cumpărătoarele de influență au retras sume de bani.

În două dintre cazuri, banii au fost transportați cu același autoturism la locuințele din București (. Snagov, ale inculpatului și soției sale.

Așa cum s-a arătat deja, niciuna dintre declarațiile inculpaților nu descrie activitatea inculpatului C. altfel decât ca o însoțire fizică, o măsură de protecție normală în cazul transportului unor sume importante de bani.

Nu există nicio dovadă concludentă în sensul că inculpatul ar fi avut vreo contribuție la comiterea faptelor sau măcar cunoștință despre destinația banilor, motivul pentru care erau retrași din bănci și, eventual, persoana ce avea să-i primească și în ce scop.

Practic, activitatea faptică a inculpatului nu diferă, în datele sale esențiale, și poate fi comparată cu cea a martorului T. M. V., care în ziua de 9 august 2011, a transportat-o cu autoturismul pe Andrușenco C. T. la sucursala Toporași a B.C.R., de unde inculpata S. V. a retras suma de 350.000 lei, remisă ulterior inculpatei Andrușenco.

Curtea apreciază, pe baza probatoriilor administrate, că activitatea concretă a inculpatului C. nu are conotațiile unei participații penale, sub forma complicității, la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, dată prin rechizitoriu.

Versiunea Parchetului are în vedere supoziții bazate de frânturi din convorbirea ambientală din data de 24.08.2011, rupte din context și interpretate în dezacord cu ansamblul dovezilor cauzei.

Aceste probatorii atestă că referirile la penalizări, la depuneri de sume și ținerea unora dintre ele în casa de bani nu au legătură cu vreo activitate infracțională, ci se referă la banii provenind din chirii și penalități, aparținând inculpaților, provenind din dreptul lor de proprietate asupra unui restaurant. Apărările inculpaților sunt în mod ferm susținute de înscrisuri bancare relevante și, așa cum s-a arătat, de depoziția martorului I.. De altfel, rechizitoriul nu explică despre ce „penalizări” putea fi vorba în contextul presupusei activități infracționale de care inculpatul C. a fost acuzat.

În consecință, Curtea reține că nu poate fi primită, deoarece nu se sprijină pe dovezi, afirmația din rechizitoriu în sensul că inculpatul era la curent cu activitatea desfășurată de soția sa și, mai mult, „implicat în derularea actelor materiale programate pentru perioada imediat următoare”.

Tot fără suport sunt și interpretările referitoare la convorbirea telefonică dintre soți din 25.08.2011, care în opinia Curții nu conține nimic incriminator pentru inculpat, ca și „rolul de decident în privința modului de operare ce urma să fie utilizat pentru remiterea acelui folos coinculpatului B. R. V.”.

O astfel de aserțiune ar fi presupus ca din probatorii să rezulte facilitarea, cu intenție, a primirii de către inculpatul B. a unor sume de bani având proveniență infracțională. Or, dovezile administrate nu susțin acuzația formulată de P..

Cu privire la neîntrunirea, în cazul inculpatului C., a elementelor constitutive cumulative ale infracțiunii pentru are a fost trimis în judecată, Curtea va mai reține două aspecte relevante.

În declarația dată în fața instanței, inculpata Andrușenco a arătat pentru prima oară – și această susținere este singulară în contextul dovezilor administrate – că a avut o unică discuție cu soțul său despre destinația unor sume de bani, spunându-i că sunt pentru „persoana care a ajutat-o pe mătușa Bambinei să rezolve problema despăgubirilor”. Inculpatul i-a spus că „nu este de acord cu ceea ce face” și a însoțit-o până la un moment dat în oraș pentru a cumpăra o sticlă de whisky sau un alt cadou potrivit pentru o aniversare, în condițiile în care s-a stabilit că inculpata nu avea asupra sa vreo sumă de bani destinată lui B. R. V..

Chiar reală fiind, această împrejurare nu are conotațiile penale ale unui ajutor/înlesnire a faptei, specifice complicității, și nici ale intenției infracționale ce caracterizează latura subiectivă.

În al doilea rând, aspectele referitoare la suma de 500.000 lei, care nu se mai găsește (și în legătură cu care cauza s-a disjuns), nu sunt relevante în raport de fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Inculpatul a recunoscut că banii s-au aflat în posesia sa și a prezentat versiunea – care nu a fost nici confirmată, dar nici infirmată – privind dispariția lor.

În consecință, în lumina tuturor considerentelor ce preced, Curtea va constata neîntrunirea unor elemente constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență – ajutor concret, direct și nemijlocit, asumat din punct de vedere psihic, dat la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, și intenția calificată în acest sens, care este elementul central al laturii subiective.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C. pr. pen. se va dispune achitarea inculpatului C. G. pentru infracțiunea prevăzută de art.26 C. pen. raportat la art.257 C. pen. și art.6 din Legea nr.78/2000.

Se va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 05.09.2011 – 28.11.2011.

7. Cu privire la activitatea infracțională a inculpatei ANDRUȘENCO C. T., Curtea reține următoarele:

Pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei, aceasta a fost audiată, așa cum s-a menționat, în trei rânduri:

- în ședința publică de la 22 septembrie 2011 (fila 9 vol.I instanță), când a arătat că recunoaște situația de fapt reținută în rechizitoriu și dorește să i se aplice prevederile art.320¹ C. pr. pen.;

- în ședința publică de la 7 decembrie 2011 (fila 233 vol.I dosar instanță), relatând pe larg versiunea sa cu privire la faptele ce fac obiectul prezentei cauze;

- în fine, în ședința publică de la 14 decembrie 2011 (fila 259 vol.I dosar instanță), când, la cererea sa, a făcut o precizare punctuală cu privire la consemnarea unei date din declarația anterioară.

În declarația din 7 decembrie 2011, pe care Curtea o consideră importantă în contextul materialului probator, inculpata Andrușenco a precizat în primul rând că menține cele arătate pe parcursul urmăririi penale și a reiterat solicitarea de a se face aplicarea prevederilor art.320¹ C. pr. pen.

Referindu-se la faptele ce fac obiectul prezentei cauze, inculpata a precizat că prietena sa foarte bună V. E. a întrebat-o „dacă nu cunoșate pe cineva” de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ori „o poate duce la cineva de acolo”, care să o ajute să finalizeze procedurile demarate cu mai mulți ani în urmă pentru mama sa, V. P., și surorile acesteia din urmă.

Inculpata a arătat că l-a sunat la telefon de mai multe ori pe B. R. V., pe care îl cunoștea din urmă cu câțiva ani și a aflat că este încă vicepreședinte la ANRP. A stabilit în cele din urmă o întâlnire cu acesta, la sediul instituției, spunându-i la telefon că are o prietenă foarte bună „care a primit niște acte și nu știe ce să facă …”. Inculpata Andrușenco a mers însoțită de V. E., care a prezentat documentele, iar B. R. V. a afirmat că nu va fi dificil să se rezolve problema.

Inculpata a mai arătat că B. R. V. a chemat-o în biroul său pe martora D. A., directoarea compartimentului de resort.

Din discuții a înțeles că la dosarul respectiv se lucra deja, iar finalizarea lucrării va mai dura circa 3 săptămâni, fără posibilitatea unei grăbiri a procedurilor.

Inculpata Andrușenco a mai relatat despre vizitele pe care le-a făcut lui B. R. V. la datele de 12 iulie și 28 iulie 2011, la ultima întâlnire, care a avut loc în holul de la parterul instituției, fiind prezentă și inculpata V. E.. Cu acea ocazie, B. R. V. i-a facilitat obținerea, de la un alt funcționar a numelui și a datelor de contact ale unui broker, care să o ajute să valorifice titlurile de conversie.

Pe parcursul declarației, inculpata Andrușenco a făcut din nou precizări în legătură cu relațiile sale anterioare, strict profesionale, cu inculpatul B. și a precizat că prietena sa, V. E. a afirmat că mama și mătușile ei vor fi „recunoscătoare celui ce le vor ajuta să rezolve problema”. Deși a arătat că inițial nu a vrut să se implice în această chestiune, totuși, la una dintre întâlnirile cu B. R. V. a abordat și aspectul menționat, acesta din urmă răspunzând „ceva de bun simț”.

A mai arătat că în discuția anterior relatată, din holul ANRP, la întrebarea inculpatei V. E. dacă dorește acțiuni sau bani, B. R. V. a dat negativ din cap la cuvântul „acțiuni”, astfel încât inculpata Andrușenco a tras concluzia că voia bani.

Ulterior, rămase singure, cele două inculpate au discutat din nou, iar Adrușenco C. T. i-a spus că, după cum „se vorbește în folclorul urbei”, se dau între 20-50% din valoarea sumelor, iar cele în cauză ar trebui să se gândească la procentul minim.

V. E. s-ar fi arătat iritată și nemulțumită de această soluție, considerând că e vorba de mult prea mulți bani.

Ulterior, în aceeași seară, la inițiativa sa, inculpata Andrușenco s-a întâlnit din nou cu B. R. V. și a purtat o discuție în mașina ei, parcată în fața restaurantului „Terasa Doamnei”, cerându-i să-și precizeze poziția cu privire la folosul ce urma să fie obținut. Cei doi au avut un schimb de replici scrise pe o coală de hârtie, concluzia inculpatului B. fiind „10%”, „15%” dacă intri și tu”.

Inculpata Andrușenco a mai arătat că la data de 20 iulie (iar ulterior a precizat că de fapt a fost 31 iulie), i-a chemat la locuința ei de la Snagov pe V. E. și pe fratele acesteia, A., cu intenția de a le spune că își încetează orice implicare în chestiunea respectivă, întrucât considera că V. E. o suspicionează de rea-credință. Cu prilejul discuțiilor (care au avut loc, așa cum instanța a reținut și anterior) fără participarea inculpatului C., V. E., aflată într-o dispoziție mult mai bună, i-a spus că a avut loc un „consiliu de familie” și toată lumea a fost de acord să se ofere câte 15% din valoarea titlurilor de conversie, din care câte 3% să-i revină inculpatei Andrușenco. Aceasta din urmă a fost de acord.

În cuprinsul declarației, inculpata s-a referit și la faptul că la data de 08.08.2011 („într-o zi de luni”) a fost din nou la ANRP, unde a ridicat decizia de rectificare a unei erori materiale din titlul de conversie al inculpatei A. E. și a discutat din nou cu B. R. V.. El a invitat-o să treacă în aceeași seară pe la Restaurantul „Terasa Doamnei”, unde își serbează ziua de naștere și i-a cerut să aducă „o sticlă de whisky”. În acest context, inculpata Andrușenco a înțeles că i se cerea să aducă „recompensa” și a precizat că B. R. V. nu știa de discuția ei cu V. E. despre procentele de 12%, respectiv 3%.

Ulterior inculpata a avut cu soțul ei o discuție la care Curtea s-a referit anterior, când a analizat situația inculpatului C., acesta exprimându-și dezacordul în implicarea soției sale într-o chestiune pe care o considera „periculoasă”.

Inculpata a declarat că a mers la restaurant fără a avea banii asupra sa (și nici sticla de whisky, pentru că nu reușise să o cumpere din zonă). L-a găsit pe inculpatul B. la o masă cu doi bărbați necunoscuți, care nu i-au fost prezentați și au discutat în șoaptă. B. R. V. ar fi întrebat: „Cât e? 360?”, iar inculpata a confirmat, precizând că suma reprezintă 12/. Ea a mai spus că îi e teamă să remită banii în acel loc și a plecat, iar în jurul orelor 19.30 – 20.00 B. a sunat-o și i-a cerut să revină, că „nu este nicio problemă”. Inculpata, care ajunsese acasă, a luat cei 360.000 lei, i-a pus „într-o pungă neagră” și a revenit la restaurant, lăsându-i inculpatului. I-a mai spus că în acea săptămână urma să primească o a doua tranșă, de la o altă mătușă a inculpatei V. E., ceea ce s-a și întâmplat pe data de 14 august 2011. B. R. V. ar fi venit la apartamentul inculpatei, primind cea de-a doua sumă de bani, proveniți de la inculpata A. E.. Cu acea ocazie, inculpatul B. ar fi spus că ultima tranșă urma să fie ceva mai mare (dar nu în mod semnificativ), pentru că „trebuia să mai dea cuiva”.

Inculpata Andrușenco s-a mai referit la vizita pe care a făcut-o la ANRP, împreună cu V. P., și la discuțiile avute cu inculpatul B. R. V., care le-a spus că se bucură că s-a rezolvat problema, întrucât acela era „ultimul tren”, multe alte dosare urmând să rămână nesoluționate.

Apoi, la data de 26 august 2011, inculpata l-a sunat pe B. R. V., rugându-l să treacă pe la domiciliul ei din . că trebuia să plece în concediu și dorea „să îi dau a treia tranșă, care trebuia să fie și ultima”. Dar, datorită „unor diferende în familia lui V. E., nu am făcut plata integrală, cum intenționam ….”.

În convorbirea telefonică, inculpata s-a referit la o problemă privind o afacere în turism, care dorea să se sfătuiască.

„I-am spus lui R. că este a treia tranșă, iar ultima tranșă aș vrea să i-o dea Bambina după 8 septembrie, când vine în țară, și dacă mai este o diferență să i-o ceară ei, iar el mi-a răspuns că nu este nicio problemă … Eu doream neapărat să fie și ea prezentă, să aibă garanția că într-adevăr am remis sumele domnului B., iar pe de altă parte, să ia cunoștință direct de aceea care ar fi trebuit adăugată. Eu îmi doream la întoarcerea Bambinei să încheiem socotelile, să îi spun ce am făcut și să terminăm acest subiect”.

Inculpata Andrușenco a mai făcut apoi o precizare extrem de importantă. „Această sumă (cea din 26 august, când s-a realizat flagrantul) a primit-o R. în apartamentul meu ca și prima oară”. Asupra acestui aspect Curtea va reveni cu prilejul analizei probatoriilor.

În cursul declarației la solicitarea Curții, a reprezentantului Parchetului și a avocaților, inculpata a mai făcut o . precizări punctuale:

- la întâlnirea din 08.08.2011, din biroul inculpatului B., i-a scris acestuia pe o coală de hârtie: „cum? când? cont”, dar nu mai știe dacă el a rupt-o sau a aruncat-o la coș, iar discuțiile s-au purtat pe un ton scăzut;

- la discuția din mașina condusă de soțul ei, inculpatul C., la 24.08.2011, când a scos din bancă banii numitei V. P., referirile la depuneri privesc sumele pe care soții le încasau zilnic cu titlu de chirie pentru restaurant de la I. E. V. și nu au legătura cu faptele din prezenta cauză; când, tot cu acel prilej, se menționează „casa de bani”, este vorba despre sumele aparținând „Bambinei”, care era plecată în străinătate, iar „întâlnirea” privește persoana care le gestiona soților contul în bancă;

- la 26.08.2011 ea l-a rugat pe soțul său să-i aducă de la Snagov 400.000 lei ai „Bambinei”, iar restul să-i lase în casa de bani;

- niciodată inculpatul B. nu a făcut afirmații în sensul că fără ajutorul său nu s-ar fi rezolvat problemele;

- împreună cu V. E. și, eventual, cu fratele acesteia, dorea să inițieze o afacere constând în construirea și punerea în funcțiune a unui azil pentru bătrâni;

- convorbirea din mașină, cu inculpatul B., din 28.07.2011, a avut loc la inițiativa ei, iar șervețelul pe care s-au scris procentele a rămas la inculpatul B.;

- „în discuția cu V. E. eu i-am spus că recompensa pentru serviciile făcute, pentru B. urmează să fie ceva de bun-simț. V. mi-a replicat că ea a înțeles că e ceva simbolic, iar eu i-am spus că niciodată nu au afirmat că este vorba de ceva simbolic, ci de bun-simț, care, în opinia mea, însemna, așa cum se vorba în târg, între 20% și 50% din valoare”.

Interpretarea declarațiilor inculpatei, în contextul coroborării lor cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, conduce Curtea la o . concluzii.

Săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în condițiile art.26 C. pen. raportat la art.257 C. pen. și la art.6 din Legea nr.78/2000, este amplu și temeinic dovedită, dincolo de orice dubiu rezonabil. Ea rezultă nu numai din recunoașterile inculpatei, care a solicitat aplicarea prevederilor art.320¹ C. pr. pen., ci și din declarațiile inculpatelor V. E., A. E., A. E. și S. V., din depoziția martorei V. P., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, mijloacele materiale de probă, documentele financiar-bancare și celelalte înscrisuri, inclusiv procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor.

Analiza detaliată a acestora relevă că în perioada iunie-august 2011 l-a contactat în mai multe rânduri pe inculpatul B. R. V., căruia i-a promis, că în schimbul ajutorului dat la finalizarea procedurilor privind despăgubirile cuvenite inculpatelor A. E., S. V., A. E. și martorei V. P. îi va remite foloase materiale și chiar i-a înmânat, în cursul lunii august 2011, o sumă de bani – 400.900 lei, cea care face obiectul constatării infracțiunii flagrante. Sub acest aspect, Curtea va face o . precizări, deoarece în privința situației de fapt, există o . diferențe importante față de cea stabilită prin rechizitoriu. Nu mai puțin însă, toate elementele caracteristice ale complicității la infracțiunea de trafic de influență sunt, în cazul inculpatei Andrușenco, cumulativ întrunite, sub aspectul laturii obiective, a celei subiective, a situației premisă și a urmărilor faptei. Așa fiind, considerațiile teoretice și jurisprudențiale la care se fac referiri în prezenta decizie au aplicabilitate deplină în a concluziona că fapta există, prezintă trăsăturile infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, inclusiv sub aspectul vinovăției.

În ceea ce privește participația penală a inculpatei Andrușenco și actele materiale reținute în sarcina sa de către Curte, sunt necesare precizările ce succed.

În opinia Curții, bazată pe probatorii, inculpata Andrușenco a fost liantul activității infracționale a inculpaților, persoana care a avut în permanență inițiativa întâlnirilor, a convorbirilor și negocierilor, stabilind, în cea mai mare măsură, desfășurarea evenimentelor. Este semnificativ faptul că, fiindu-i prezentată de către inculpata V. E. problema despăgubirilor ce urmau a fi obținute, are ideea de a-l contacta pe B. R. V., pe care îl cunoștea vag, din activitatea profesională anterioară. Îl caută cu insistență, obține o primă întrevedere și ulterior, pe tot timpul activității infracționale, ea este cea care solicită, propune, prezintă variante, ține legătura cu cumpărătoarele de influență și se implică decisiv în toate demersurile faptice, etapă de etapă, care să conducă la rezultatul final dorit. Iar interesul urmărit, departe de a fi unul afectiv și dezinteresat, are o certă și importantă componentă patrimonială. Chiar și procentul de 3%, recunoscut de inculpată, reprezintă o valoare considerabilă, în raport de mărimea sumelor la care se aplică, însă Curtea apreciază, așa cum va rezulta din considerentele ce urmează, că folosul infracțional realizat de inculpată este cu mult mai mare.

Este relevant de precizat că versiunea ce o va reține Curtea pe acest aspect, așa cum rezultă din probatorii, nu are influență asupra încadrării juridice, deoarece fapta, care constituie în speță o unitate naturală de infracțiune, s-a consumat în momentul, descris pe larg în rechizitoriu și în prezenta decizie, când inculpații Andrușenco și B. au convenit ca acesta din urmă să primească foloase materiale necuvenite în schimbul influenței exercitate asupra unor funcționari din cadrul ANRP pentru finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor în favoarea cumpărătoarelor de influență. Modul în care inculpații au beneficiat de rezultatele activității infracționale este însă important nu numai pentru rezolvarea problemelor conexe laturii penale a cauzei (eventuale despăgubiri, confiscări, măsuri asigurătorii), ci și în contextul individualizării judiciare a răspunderii penale.

Curtea va reține că anterior datei de 26.08.2013, când, cu ocazia constatării flagrantului, asupra inculpatului B. s-a găsit suma de 400.900 lei, primită în seara respectivă de la inculpata Andrușenco, aceasta din urmă nu i-a remis cele două tranșe de bani, din 08.08. și respectiv 14.08.2011 așa cum ea pretinde și se reține în rechizitoriu, ci i-a oprit pentru sine.

Această concluzie se desprinde din analiza coroborată a probatoriilor, versiunea prezentată de inculpată neavând niciun suport doveditor și conținând inadvertențe și contradicții logice, după cum se va vedea în continuare.

1. În privința pretinsei remiteri către inculpatul B. R. V. a sumei de 367.000 lei, parte din cei 457.000 lei retrași de la bancă de inculpata S. V. (restaurantul „Terasa Doamnei”).

Versiunea inculpatului B. R. V. cu privire la această întâlnire este prezentată pe larg în declarația sa dată pe parcursul cercetării judecătorești, la 14.12.2011:

„I-am spus lui Andrușenco să ne vedem după-masă la „Terasa Doamnei”, unde am niște invitați, eu formulând invitația în sensul ca să vină și cu soțul, pe care nu îl cunoșteam și pe care voiam să îl cunosc, întrucât în discuțiile purtate mereu îl pomenea. I-am spus să nu își fără nicio problemă, că nu e vorba de bani sau de altceva. La masa la care am invitat-o pe C. cu soțul ei aveau invitați vreo trei prieteni care fuseseră în străinătate când mi-am serbat ziua, motiv pentru care le făcusem acea invitație … După ce am plecat de la birou, am sunat-o pe C. și i-am spus: poți veni, că a fost ziua mea și veniți și voi cu o sticlă de whisky. Am simțit nevoia să fac această precizare telefonică, întrucât m-am gândit că în contextul abordării mele de către C. pentru problema prietenei ei, să nu înțeleagă să îmi aducă vreun cadou mai consistent, eu considerând că o sticlă de băutură este de bun-simț ca valoare și cadou de zi de naștere … În jurul orelor 17 a venit C. la „Terasa Doamnei” … M-am ridicat de la masă, m-am dus înspre ea, moment în care mi-am adus aminte că nu îl agrea pe avocatul C., care era invitat la masa mea. I-am spus că am uitat că nu se agreează, ea mi-a spus că va reveni, iar eu am precizat că oricum nu stăm mult. După ce a plecat și domnul avocat, eu am sunat-o să o întreb dacă mai vine. Mi-a zis că e în zonă și că vine. La masă când a revenit C. erau D. C. și T.. C. era cel care îi dăduse numărul de telefon al brokerului. S-a așezat lângă mine, cu fața la C.. Am întrebat-o de ce nu a venit și soțul … Discuțiile s-au purtat cu voce tare, mai puțin momentul când mi-a șoptit la ureche: totuși, cum facem, ce obligații avem vis-a-vis de lucrarea Bambinei și i-am răspuns cu voce tare: hai, mă C., nu pentru asta am venit aici, am lămurit odată, nu înțeleg de ce mai aduci vorba. A mai făcut conversație cu toată lumea vreo 10 minute, s-a scuzat și a plecat. Întâlnirea de la „Terasa Doamnei” era stabilită pentru prietenii mei anterior venirii lui Andrușenco la biroul meu, astfel că nu avea cum să înțeleagă că aș fi stabilit acea întâlnire pentru alte considerente”.

În declarația citată a inculpatului B. există o neconcordanță, în sensul că nu martorul C. D. s-ar fi aflat la masă în restaurant, ci un văr al său, Iani. Cu toate acestea, versiunea prezentată de inculpat nu este mai puțin verosimilă decât cea a inculpatei Andrușenco, care conține, la rândul său, numeroase contradicții.

Astfel, conform propriilor sale declarații, deși a fost însoțită de soț o mare parte a drumului, i-a fost teamă, la prima venire la restaurant, să aducă și să lase într-un loc public, aglomerat, o sumă mare de bani, mai ales că avusese în trecut experiențe nefericite de acest gen. Totuși, după orele 20.00, la lăsarea întunericului, a dus punga de bani la restaurant, singură, doar pentru că B. i-a spus că „nu e nicio problemă”.

De asemenea, este greu de acceptat susținerea inculpatei în sensul că într-o zi de lucru, la orele 17.00, în plin centrul Capitalei, a căutat dar nu a găsit să cumpere o sticlă de whisky pe care să o ofere cadou.

Pe de altă parte, deși inculpata ținea permanent, fie direct, fie prin V. E., legătura cu mama și mătușile acesteia, nu le-a anunțat în niciun mod, fie el oricât de voalat, că s-a realizat ceva foarte important, și anume că „persoana care le-a ajutat a început să fie recompensată”. Nici măcar inculpata S. V., cea de la care provenea „prima tranșă”, nu a fost anunțată că suma considerabilă retrasă din bancă a ajuns la destinatar.

De altfel, așa cum a rezultat din declarațiile cumpărătoarelor de influență, și chiar ale prietenei sale, V. E., inculpata Andrușenco era bănuită că e o „șmecheră”, că lucrează în interes personal și e „incorectă”.

Însăși inculpata Andrușenco a declarat în cursul cercetării judecătorești, cu privire la acest aspect: „Eu m-am simțit jignită și suspicionată și i-am spus (numitei V. E.), că activitatea mea încetează … Am considerat că este bine să mă retrag, având sentimentul că sunt suspicionată, că am un interes în această cauză …”.

Curtea mai are în vedere și grava neconcordanță dintre declarațiile inculpatei, ea afirmând la un moment dat că banii ce au făcut obiectul flagrantului la 26.08.2011 au fost dați în apartamentul din . și prima oară”. Or, ea a susținut constant că a doua tranșă a fost remisă în locuință, prima fiind cea de la restaurantul „Terasa Doamnei”.

Toate aceste elemente conduc Curtea la concluzia că în ziua de 8.08.2011 nu a avut loc o remitere a sumei de 367.000 de către inculpata Andrușenco lui B. R. V., banii rămânând în posesia ei,.

2. Referitor la suma de 367.000 lei, provenind de la inculpata A. E., pretins dată de inculpata Andrușenco lui B. R. V. (14 august 2011), în apartamentul din .>

Sub acest aspect, în declarația dată pe parcursul cercetării judecătorești, inculpata Adrușenco a afirmat:

„Pe 14 august, cum stabilisem întâlnirea, B. a venit la apartamentul meu să îi remit a doua tranșă, bani proveniți de la numita A., ocazie cu care B. mi-a spus că ultima tranșă trebuia să fie mai mare, că trebuia să mai dea cuiva, lucru care m-a surprins că nu a spus de la început. El a spus că nu este ceva semnificativ și că îmi va spune la momentul potrivit”.

Referitor la discuția din 14 august 2011, inculpatul B. R. V. a declarat:

„Pe 14 august m-a sunat, era în week-end, să mă invite la o cafea, la biroul din . în oraș m-am oprit un sfert de oră, am discutat despre proiectele ei cu azilul de bătrâni, i-am spus că nu sunt interesat să particip la afacere, nu este domeniul meu; mi-a mai vorbit de problemele cu chiriașii și legat de speța în discuție, m-a întrebat dacă pot să o anunț când poate să vină să ridice ultimul titlu de conversie privind-o pe V. P., ca să nu mai treacă ea pe la ANRP … Eu am spus că pot să fac asta, dar am uitat …”.

Curtea constată că în afara declarației inculpatei, care are aceeași valoare probatorie cu cea de negare a primirii banilor, dată de inculpatul B., nu există niciun alt element care să justifice concluzia că suma provenind de la A. E. s-ar fi remis efectiv. Dimpotrivă, suspiciunile menționate în cazul primei tranșe pretins înmânate la „Terasa Doamnei” sunt deopotrivă valabile și în acest caz.

Există deci un dubiu major, de neînlăturat și cu privire la primirea de către inculpatul B. a sumei de bani menționate.

Curtea nu va opera, nici sub acest aspect, așa cum se procedează în rechizitoriu pentru anumite situații de fapt, cu supoziții, presupuneri și raționamente nedublate de probatorii certe.

În concluzie, pentru motivele arătate, deși această versiune nu are influență asupra încadrării juridice a faptelor celor doi inculpați, Curtea va reține că primele două tranșe ale folosului ce urma să fie remis inculpatului B. au rămas de fapt în posesia inculpatei Andrușenco C. T..

Se va constata, în ceea ce o privește pe aceasta din urmă, că fapta există, constituie infracțiunea de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art.26 C. pen. raportat la art.257 C. pen. și la art.6 din Legea nr.78/2000, în condițiile descrise anterior pe larg, și a fost săvârșită de către inculpată, astfel încât se va dispune, în baza art.345 alin.2 C. pr. pen., condamnarea acesteia.

La individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea va avea în vedere criteriile generale instituite prin art.72 C. pen., în sensul că pedeapsa va reflecta limitele prevăzute de lege (inclusiv ca efect al aplicării prevederilor art.320¹ alin.7 C. pr. pen.), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana celei în cauză și împrejurările concrete, care pot agrava sau atenua sancțiunea.

Se va ține seama de pericolul social ridicat al infracțiunii săvârșite, de impactul ei și urmările produse pe planul relațiilor sociale privind funcționarea legală și corectă a instituțiilor statului.

Pe de altă parte, inculpata, care este fără antecedente penale și cunoscută cu o comportare anterioară bună, a avut, așa cum s-a arătat și anterior, un rol determinant în derularea activităților infracționale, de pe urma căreia a realizat foloase materiale importante.

În fine, Curtea reține că deși dispozițiile art.320¹ C. pr. pen. sunt aplicabile, în sensul că inculpata a adoptat versiunea prezentată în rechizitoriu, sinceritatea sa a fost infirmată, în două situații importante, așa cum acestea au fost anterior descrise pe larg.

Coroborarea tuturor acestor criterii va conduce Curtea la concluzia că o pedeapsă cu închisoarea, executată în regim de deținere, potrivit dispozițiilor art.53 C. pen., într-un cuantum situat spre mediul limitelor de pedeapsă, dar totuși mai apropiat de minim – 3 ani și 6 luni închisoare, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C. pen.

Se va face aplicarea art.71 C. pen. raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art.65 C. pen. se va aplica inculpatei, ca pedeapsă complementară, interzicerea pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b C. pen.

Se va constata că inculpata a fost reținută și arestată de la 27.08.2011 la 28.12.2011 iar în baza art.88 C. pen. se va deduce această perioadă din pedeapsa cu închisoarea aplicată.

8. Cu privire la inculpatul B. R. V..

Acesta a fost trimis în judecată în calitate de autor al infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.257 C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.

Pe tot parcursul procesului, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii.

În declarația amplă dată la cercetarea judecătorească (14.12.2011), el a făcut o . relatări și precizări, analizate de către Curte în ansamblul materialului probator.

Inculpatul s-a referit pentru început la modul de organizare a ANRP și competențele sale, la atribuțiile ce îi reveneau în calitate de vicepreședinte, la derularea procedurilor de acordare a despăgubirilor ori a acțiunilor la Fondul Proprietatea.

A relatat apoi despre faptul că o cunoscuse, cu câțiva ani în urmă, în activitatea profesională, pe inculpata Andrușenco, nefiind în relații apropiate.

În cursul lunii iunie 2011, aceasta l-a căutat la telefon în mod repetat, iar în final au stabilit să vină la sediul instituției în ziua de marți 28 iunie. La acea dată, inculpata a afirmat că are o prietenă care a primit titlul de despăgubire, dar nu știe ce formalități trebuie să facă mai departe. Ea a vrut să-i lase niște acte, dar inculpatul a sfătuit-o să vină cu persoana în cauză, stabilind să se revadă în prima zi de luni dupp acea discuție.

Acesta a mai relatat că răspundea, uneori din proprie inițiativă, solicitărilor tuturor celor care aveau probleme de rezolvat, primea foarte multe persoane în audiență, de la persoane publice la cetățeni obișnuiți, astfel că nu i s-a părut ceva ieșit din comun să o ajute și pe prietena inculpatei Andrușenco.

Aceasta deși știa că, deoarece cu câteva luni în urmă refuzase să facă un denunț într-o altă cauză penală, privind tot activitatea la ANRP, este monitorizat iar convorbirile telefonice și ambientale îi sunt interceptate de către P..

În legătură cu întâlnirile din 28 iunie 2011, inculpatul a arătat: „… nici Andrușenco nu mi-a cerut nimic, nu mi-a promis nimic, nici eu nu i-am cerut și nu i-am făcut nicio promisiune”.

Întâlnirea ulterioară nu a avut loc în prima zi de luni după 28 iunie 2011, ci abia la 13 iulie, inculpata Andrușenco venind la sediul ANRP însoțită de V. E.. Ambele i-au explicat care este problema de rezolvat, iar inculpatul a chemat-o la el în birou pe martora D. A., directoarea Direcției Plăți, precizând că mai făcuse acest lucru „de zeci de ori”, la solicitarea a numeroase persoane.

„Am considerat că nu mai era nevoie de nicio implicare din partea mea, câtă vreme le-am pus în legătură cu doamna D.. În discuția din 13 iulie nu am fost rugat nimic altceva, nu mi s-a promis nimic și eu nu am cerut nimic. Eu cred că doamnele știau că termenul de soluționare a cererii este de vreo 10 zile, prevăzut de lege. Niciodată, din momentul în care le-am pus în contact cu D. A., nu am întrebat-o vreodată pe D. vreo informație legată de cum se derulează soluționarea acelei cereri și nici nu știu dacă cele două i-au cerut acesteia să urgenteze soluționarea chiar mai devreme de 10 zile”.

A mai arătat inculpatul că numitele Andrușenco și V. au venit de mai multe ori la ANRP în lipsa lui, ținând legătura cu martora D. și că V. E. nu l-a contactat niciodată personal, nu au făcut schimb de numere de telefon. Până pe 29 iulie, când s-au întâlnit din nou toți trei în holul instituției „Andrușenco m-a sunat de vreo 40 de ori și eu pe dânsa de vreo 4 ori”.

În legătură cu discuția din 29 iulie 2011, inculpatul a precizat că întâlnirea a fost oarecum întâmplătoare. El a coborât în hol, urmând să meargă la președintele ANRP, iar Andrușenco și V. E., care ridicaseră titlurile de conversie, au ieșit din lift. Inculpatul le-a felicitat, V. E. a întrebat „ce facem, cu ele?”, iar inculpatul a răspuns că au nevoie de un broker. „Andrușenco a spus că nu cunoaște nici un broker, și domnul care venise să stea de vorbă cu mine s-a oferit să îi dea acesta un nume, un număr de telefon al unui broker, pe care este posibil să-l fi apelat chiar acesta, pe care îl cheamă D. C., pentru a-i spune că îl va căuta cineva în numele lui. Persoana care urma să vină la mine a plecat, eu trebuind să merg la președinte, au plecat și doamnele cu care nu am purtat nicio discuție în particular în holul instituției, în afara celei când fiind toți în picioare, am discutat ceea ce au relatat deja, Andrușenco, V., eu și C.. Nu a existat discuția despre care s-a afirmat de către Andrușenco, care ar fi mimat o întrebare către mine „acțiuni sau bani”. Chiar dacă, prin absurd, s-ar fi pus problema să se dea acțiuni, acest lucru nu ar fi putut practic să se realizeze, întrucât procedura este cea despre care tocmai aflase prin intermediul lui C.. Până la acel moment, nici Andrușenco și nici cealaltă doamnă nu mi-au cerut să fac ceva. Eu cred că venirea lui Andrușenco la mine cu solicitarea lui V. nu s-a făcut decât ca să arate acesteia că e mai cu moț decât alții, că are intrare să rezolve probleme. Eu nu am făcut decât ceea ce am făcut pentru oricare alt solicitant, și anume de a-l pune în legătură cu persoana îndrituită să se ocupe cu dosarele ce se dădeau în lucru”.

Inculpatul a mai subliniat implicarea și insistențele inculpatei Andrușenco în finalizarea procedurilor, deși cea care avea procură, dar nu se ocupa de problemă, era V. E..

În legătură cu întâlnirea din 5 august 2011, din biroul său, cu inculpata Andrușenco, B. R. V. a arătat că aceasta din urmă era contrariată că se greșise CNP-ul uneia dintre titulare, astfel încât a fost chemată martora D. A.. „Aceasta a venit în biroul meu și a purtat o discuție cu Andrușenco pe această temă. În birou nu se mai afla nimeni în afară de persoanele de care am vorbit. E posibil ca Andrușenco să-mi fi cerut o hârtie pe care a scris numele a două dintre titularele de despăgubiri și m-a întrebat în scris dacă poate să încaseze ea. Până să vină D. în birou, cerându-mi o foaie de hârtie, Andrușenco a scris numele unora dintre titularele despăgubirilor și întrebarea dacă poate ea să încaseze cu procura. Eu i-am răspuns verbal „da”. De altfel și verbal mi s-a adresat dacă poate să aibă procură pentru a încasa sumele.

După plecarea lui D., tot pe o hârtie mi-a scris trei cotații de la bursă, în fiecare zi fiind alta. Asta se referea că se vânduseră acțiuni la acele cotații și mă întreba dacă era bine. Eu am întrebat dacă și-au vândut acțiunile pentru că eu chiar la întâlnirea din holul instituției le sfătuisem ca pentru niște persoane în vârstă este mai bine să păstreze acțiunile. Cred că atunci mi-a vorbit și de schema lăsată de V. E. și mi-a arătat niște hârtii în care erau înscrise nume de bănci, informații despre brokeri … „În data de 8 august … Andrușenco a venit și la biroul meu și m-a întrebat ce datorii, ce obligații sunt. I-am spus că nimic, iar dânsa s-a mirat. După aceasta ea a luat o foaie de pe masă și a întrebat în scris: A.? Cadou? B.? I-am spus verbal că nu este vorba de nimic, nici în ceea ce privește pe D.”.

Inculpatul a relatat apoi versiunea sa cu privire la cele întâmplate în aceeași seară, la restaurantul „Terasa Doamnei”, prezentată de Curte pe larg în contextul analizării susținerilor inculpatei Andrușenco.

În legătură cu flagrantul realizat în seara de 26 august 2011, inculpatul B. a declarat:

„Când inculpata Andrușenco m-a sunat, „a rămas să ne vedem după ce ies de la birou, pentru că ea nu putea să vină la ANRP și am spus că o voi suna eu. Adevărul e că nu eram prea interesat de proiectul cu privire la promovarea turismului … Eu am uitat să o sun, ca și în alte dăți, m-a resunat … Era foarte insistentă, și în drum spre întâlnirea pe care o aveam deja programată, am hotărât să mă opresc la adresa din B. … Am fost condus de C. într-o cameră, alta decât biroul în care fusesem data trecută; … mi-a spus că V. E. se întoarce în țară și ar vrea să se întâlnească cu mine, și cum să facă, precizându-mi că dânsa urmează să plece în concediu. Eu i-am spus că nu prea ies în oraș și să treacă pe la birou. Eu cred însă că de fapt Andrușenco a vrut să se asigure că nu o să mă văd cu V. E. … S-a ridicat de pe canapeaua pe care stăteam și s-a dus într-o altă cameră … a venit cu o pungă de cadou, mi-a dat-o la ușă, spunându-mi că: eu chiar nu am crezut că este ziua ta și am venit cu mâna goală (la restaurantul „Terasa Doamnei”). Eu nu am înțeles sensul discuțiilor pe care le-am avut, iar când a revenit cu punga de cadou am avut sentimentul că este un pic preocupată de faptul că aș fi fost de acord să mă văd cu V. E.. Întrucât voiam să plec, cred că i-am mulțumit pentru cadou și am plecat”.

Inculpatul a mai susținut că „ceea ce am primit în 26 august 2011 de la Andrușenco credeam că este un cadou și nu mă așteptam să fie în acea pungă vreo sumă de bani. Este posibil pentru așa, o fracțiune de secundă, să-mi fi trecut prin cap că acela să fi fost un cadou din partea lui V. și Adrușenco cu ocazia zilei mele de naștere …”.

În finalul declarației inculpatul și-a afirmat din nou nevinovăția. A mai precizat că nu a purtat nicio discuție cu inculpata Andrușenco în fața autoturismului ei (Mini Cooper), parcat lângă restaurantul „Terasa Doamnei” și nici în interiorul mașinii.

Examinând valoarea probatorie a declarațiilor date de inculpatul B., de nerecunoaștere a faptelor, în contextul celorlalte dovezi administrate, Curtea reține următoarele:

Săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în forma autoratului, de către inculpatul B. R. V., în condițiile art.257 C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, poate fi stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, iar prezumția de nevinovăție a fost infirmată prin dovezi concludente.

A existat – și este probată – înțelegerea infracțională a ,inculpatului B. cu inculpata Andruneșco, în mod direct, și cu cumpărătoarele de influență și complicea lor, în mod indirect, mediat, în sensul ca acesta, folosindu-se de importanța poziției de vicepreședinte al ANRP, să-și folosească influența și autoritatea față de funcționarii instituției, în vederea accelerării și finalizării procedurilor de acordare a unor titluri de despăgubiri și conversie a acțiunilor obținute. Pentru acest sprijin, inculpatul B. a negociat cu inculpata Andrușenco să primească importante foloase materiale (circa 12% din despăgubirile încasate de beneficiare), din care i s-a remis efectiv o singură tranșă, de 400.900 lei, în seara de 26.08.2011, când s-a și realizat prinderea sa în flagrant.

Sub acest aspect, Curtea reține, în acord cu jurisprundența constantă în materie, că nu prezintă nicio importanță dacă solicitările cumpărătoarelor de influență sau nu, ori dacă demersurile inculpatului au condus în mod efectiv la realizarea scopului urmărit și în ce interval de timp. Pentru existența infracțiunii este suficient ca autorul să-și traficheze influența (reală sau presupusă), fiindu-i promise ori oferite daruri, bani sau alte valori.

În speță, influența inculpatului asupra funcționarilor ANRP era reală și nu doar afirmată, chiar dacă nu coordona departamentul respectiv al instituției. El avea statut de demnitar (subsecretar de stat), cu putere de decizie în instituție, și deși se purta amabil și binevoitor, era perceput ca un om puternic (cum afirmă, între alții, martora D. A.), și care îți putea influența cariera și statutul.

În acest context, apărări de genul: „procedura în speță s-a desfășurat normal”, „au fost respectat termenele legale”, „beneficiarele erau pe deplin îndreptățite la despăgubiri”, nu au nicio relevanță. Aceasta cu atât mai mult era notorie împrejurarea că, în contextul modificărilor legislative, al iminenței suspendări și încetări a plăților, foarte multe persoane îndreptățite (circa 100.000, afirmă la un moment dat chiar inculpatul), „nu vor mai primi nimic”.

Pe de altă parte, rezultatul dorit de cumpărătoarele de influență a fost realizat într-un termen relativ scurt, iar interesul material de care a fost animat inculpatul, la propunerea inculpatei Andrușenco, și cu care a acționat, este cert dovedit, conform considerentelor ce succed.

Curtea reține că în înseși declarațiile inculpatului, de negare a faptelor, există o . inadvertențe, contradicții și fisuri logice care le subminează în buna măsură credibilitatea, ele rămânând verosimile doar în anumite privințe.

Astfel, inculpatul a explicat de o manieră total neconvingătoare rațiunile pentru care, în mai multe întâlniri avute în biroul său cu inculpata Andrușenco, anumite părți din discuții se poartă în șoaptă, iar frânturi de dialog sunt scrise pe bucăți de hârtie care sunt apoi distruse.

Inculpatul a arătat că era extrem de frustrat și nervos pentru faptul că P., în opinia sa în mod cu totul nejustificat, îl înregistrează ambiental, îl monitorizează și îi interceptează convorbirile. Lăsând la o parte împrejurarea, cu totul marginală în cauza de față, că inculpatul B. a fost condamnat în primă instanță pentru fapte de corupție, comise în aceeași calitate într-o perioadă nu cu mult anterioară, rămâne de neînțeles atitudinea sa, în condițiile în care afirmă că activitatea sa a fost perfect legală și nu avea nimic de ascuns.

De altfel, susținerea sa că inculpata Andrușenco întreba, pe bilețele, dacă poate ridica niște înscrisuri pe baza unei procuri, ori că nota cotații la bursă și voia să știe dacă s-au vândut bine acțiunile, frizează o logică elementară și sunt vădit nefondate.

În acest context, Curtea urmează să considere că declarațiile constante ale inculpatei Andrușenco, în sensul că pe bucăți de hârtie s-a negociat cuantumul folosului ce urma să fie primit de inculpat sunt credibile și se coroborează cu celelalte mijloace de probă, inclusiv cu caracter tehnic, administrate în cauză.

În acest context, faptul că inculpata Andrușenco nu a spus adevărul cu privire la primele două tranșe de bani, nu înseamnă că alte părți ale declarațiilor sale nu sunt verosimile.

Pe de altă parte, în declarația dată în instanță la termenul de judecată de la 30.11.2011, inculpata V. E. a declarat, și că:

„La nivelul la care era dosarul, mi se părea că erau prea mulți bani ceruți pentru un drept pe care îl aveau, cu dosarele întocmite corect. Am înțeles din discuția noastră că Andrușenco vorbise în prealabil cu persoana respectivă despre cuantumul procentului. Când ne-am despărțit, la plecare a rămas să ne întâlnim a doua zi și întrucât aveam deja două titluri și urma să le luăm și pe celelalte trebuia să face plata. Am sunat-o probabil pe S. V. și i-am spus de discuția cu Andrușenco cu privire la procentul de 20% cerut. Nu cred că i-am spus textual lui S. V. că cei 20% merg la persoana care ne-a ajutat, dar acest lucru cred că se subînțelegea. La câteva zile după discuția de la mine de acasă m-am întâlnit cu C., i-am spus că 20% e mult și că eu mă gândisem la un 15%, din care 12% pentru persoana care ne ajuta și 3% pentru ea. Mi-a răspuns că este de acord … Am sunat din nou la S. V. și i-am comunicat procentul pe care urma să-l dea fiecare dintre titularele dosarelor și a fost de acord …”.

Chiar dacă nu au luat parte în mod direct la negocieri, și declarațiile celorlalte inculpate conformă existența unei conivențe infracționale dintre inculpații Andrușenco și B..

Astfel, A. E. a arătat, fiind audiată de către Curte:

„Eu am perceput la acel moment că suma pe care trebuia să o dăm fiecare în procentul despre care am vorbit – 15%, reprezenta o răsplată pentru cel care urma să ne ajute, să finalizeze această procedură și să ne obținem despăgubirea prin conversia titlurilor” (30.11.2011).

A. E.:

„ … mi s-a spus că rămâne la un procent de 15% și am fost de acord cu acest procent … Nu îmi aduc aminte cine, ulterior celor relatate adineauri, mi-a spus că 3% din cele 15% îi reveneau lui Andrușenco” (30.11.2011).

S. V.:

„… Eu am aflat de la nepoata mea (n.n. – V. E.) că pentru soluționarea dosarului aflat la ANRP, urgentarea acestuia, trebuie să dau un procent de 15% din valoarea acțiunilor … Și eu și surorile mele am dat acești bani după ce ne-am obținut titlurile de conversie …” (30.11.2011).

Relatări asemănătoare a făcut și martora V. P., cea de-a patra cumpărătoare de influență.

Așadar, Curtea va reține că demersurile, chiar dacă legale, cert efectuate de către inculpatul B. în favoarea cumpărătoarelor de influență, au avut la bază înțelegerea cu inculpata Andrușenco privind foloasele pe care urma să le primească, În consecință, infracțiunea de trafic de influență este configurată în toate elementele sale obiective și subiective, iar vinovăția se prezintă sub forma intenției directe, calificată prin scop.

Un alt argument în favoarea acestei concluzii are în vedere versiunile diferite pe care, în cuprinsul aceleiași declarații din 14.12.2011, inculpatul B. le prezintă cu privire la întâlnirea și scurta discuție cu inculpatele Andrușenco și V. E., cu martorul C. D., ce a avut loc în holul de acces în instituție.

În varianta inițială, inculpatul B. l-a rugat pe numitul C. D. să le găsească celor două doamne un broker, ceea ce s-a și realizat. A mai precizat că acestea nu știau nimic despre procedura de urmat.

Ulterior, inculpatul a revenit asupra celor arătate, făcând referire la „cotațiile bursiere” scrise de inculpata Andrușenco pe bucățele de hârtie și precizând: „eu chiar la întâlnirea din holul instituției le sfătuisem că pentru niște persoane în vârstă este mai bine să păstreze acțiunile. Cred că atunci mi-a vorbit și de schema lăsată de V. E. și mi-a arătat niște hârtii în care erau înscrise nume de bănci, informații despre brokeri …”.

În ceea ce privește întrebarea adresată de inculpata Andrușenco lui B. R. V., dacă „preferă bani sau acțiuni”, cu același prilej al întâlnirii din holul instituției, Curtea nu o va reține ca dovedită, întrucât n u există în acest sens alte probe în afara declarației inculpatei, negată de cel în cauză.

Un alt pasaj al declarației inculpatului B., pe care Curtea îl consideră ca fiind vădit nesincer, se referă la problema prinderii sale în flagrant, în seara zilei de 26.08.2011.

Curtea a arătat pe larg, în cele ce preced, argumentele pentru care a considerat că inculpata Andrușenco nu i-a remis lui B. R. V. primele două tranșe ale folosului material, la datele de 8 și respectiv 14 august 2011. În ceea ce privește însă data de 26.08.2011, se va reține că, în baza înțelegerii anterioare și ca recompensă pentru ajutorul dat, inculpatul B. a primit efectiv și în cunoștință de cauză suma de 400.900 lei, ca folos infracțional.

Motivele pentru care inculpata Andrușenco a înmânat efectiv suma promisă și nu a mai reținut-o pentru sine nu au relevanță pentru încadrarea juridică a activității lor infracționale. Totuși, chiar într-o manieră diferită, ambii inculpați au relatat, în linii mari, aceeași explicație, în sensul că inculpata Andrușenco era „stresată” de iminența revenire în țară a prietenei sale V. E. și voia să rezolve (fie și parțial) restanțele în plata folosului infracțional către inculpatul B..

Cert este că în seara respectivă, în apartamentul său din . i-a dat lui B. R. V. suma de 400.900 lei, în fișicuri, cu banderole, puși într-o pungă albă și apoi într-una de cadouri.

Explicațiile date de inculpat pe parcursul procesului, în sensul că „nu-și explică pentru ce i s-au dat acești bani”, că „poate Andrușenco i-ar fi făcut o plângere la P.” ori că „și-a închipuit că în pungă era un cadou pentru ziua sa de naștere” (care fusese cu o lună în urmă), eventual „o sticlă de băutură mai grea”, sunt contrazise de ansamblul dovezilor deja menționate.

Caracterul lor total neconvingător, sfidând pe alocuri logica elementară, conduce Curtea la concluzia că în seara de 26.08.2011, conform unei înțelegeri anterioare, inculpatul a primit de la Andrușenco C. T. suma de 400.900 lei, reprezentând folos infracțional dat pentru a răsplăti folosirea, în favoarea cumpărătoarelor de influență, a atribuțiilor și prerogativelor sale în cadrul ANRP, pe lângă funcționarii abilitați să rezolve efectiv problemele privind obținerea despăgubirilor.

Probatoriile administrate în cauză sunt relevante și concordante în a contura conivența infracțională a inculpaților Andrușenco și B..

În acest context, Curtea va face o . considerații cu privire la modul de administrare, relevanța și valoarea probatorie a probei cu expertiză criminalistică efectuată în cauză asupra interceptărilor convorbirilor telefonice și a celor ambientale.

C. legislativ îl constituie, în principal, secțiunea a V-a din Titlul III al Codului de procedură penală – „Interceptările și înregistrările audio sau video” (art.91¹ - 91⁶).

Potrivit prevederilor art.91², „interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracțiunilor contra siguranței naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de stupefiante … în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție …”.

În conformitate cu dispozițiile art.91³ C. pr. pen., „convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate care privesc fapte ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea participanților sunt redate integral într-un proces-verbal de procuror sau de lucrătorul din cadrul poliției judiciare delegat de procuror, în care se menționează, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penală sau de instanță.

La termenul fixat se aduc la cunoștință părților și expertului obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă și li se pune în vedere că au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și că pot cere modificarea sau completarea lor …

După examinarea obiecțiilor și cererilor făcute de părți și expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoștiințându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părțile”.

În privința prerogativelor expertului, art.212 C. pr. pen. stabilește că acesta „are dreptul să ia cunoștință de materialul dosarului, necesar pentru efectuarea expertizei … Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanței de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei. Părțile, cu încuviințarea și în condițiile stabilite de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, pot da expertului explicațiile necesare” .

„După efectuarea expertizei, expertul întocmește un raport scris. Raportul de expertiză se depune la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată care a dispus efectuarea expertizei (art.122 C. pr. pen.).

Potrivit prevederilor art.124 alin.2 C. pr. pen., când se socotește necesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicații verbale asupra raportului de expertiză. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozițiilor privitoare la ascultarea martorilor”.

Exercitându-și rolul activ prevăzut de art.4 C. pr. pen., raportat la necesitatea aflării adevărului, principiu înscris în art.5 din același cod, Curtea a stăruit în mod constant, pe tot parcursul cercetării judecătorești, pentru ca proba cu expertiză tehnică, având ca obiect înregistrările unor convorbiri telefonice și ambientale, să se desfășoare în condiții de legalitate, garantându-se drepturile tuturor participanților la proces și având gradul de concludență și relevanță necesar pentru stabilirea situației de fapt reale, dincolo de supoziții, presupuneri și versiuni subiective.

În acest sens, cu prilejul prezentării modului în care s-a efectuat cercetarea judecătorească, s-a arătat pe larg consecvența cu care Curtea a cerut stabilirea de către toți cei interesați în cauză, a unor obiective ale expertizei clare, precise și relevante, în acord cu dispozițiile legale; ele s-au consemnat în încheierea de ședință din 4 aprilie 2012.

Curtea a emis, în același spirit, un număr important de adrese, solicitări și dispoziții către Direcția Națională Anticorupție și Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice și s-a adresat, așa cum s-a arătat, mai multor instituții ale statului, inclusiv cu atribuții în domeniul siguranței naționale, pentru lămurirea deplină a chestiunilor legate de emiterea mandatelor și a autorizațiilor, eventuala declasificare a unor informații și punerea la dispoziția instanței a tuturor elementelor necesare evaluării probei.

Această corespondență a evidențiat din partea D., în anumite situații, o poziție care nu are acoperire în textele legale incidente. Este vorba, între altele, de dificultățile cu care au fost puși la dispoziția instanței, după mai multe solicitări, suporții originali care conțin înregistrarea convorbirilor (în condițiile în care, așa cum se menționează în expertiza tehnică, nici cu privire la acest aspect nu există certitudine).

Pe de altă parte, a existat și tendința organului de urmărire penală de a se limita drepturile și prerogativele expertului tehnic, deși dispozițiile art.121 C. pr. pen. sunt fără echivoc în această privință.

În fine, obligativitatea redării integrale în procesele-verbale a convorbirilor și comunicărilor interceptate nu a fost respectată în toate cazurile.

Este de menționat de asemenea că în pofida stăruințelor instanței și a măsurilor procedurale luate, inclusiv prin aplicarea de amenzi judiciare, expertiza tehnică s-a efectuat cu mare întârziere, raportul fiind depus la dosarul cauzei după 7 luni de la fixarea obiectivelor sale.

În ceea ce privește forța probantă a expertizei și modul în care ea poate fi evaluată în contextul materialului probator, sunt de reținut, în primul rând, elementele esențiale ale declarației expertului P. G. din cadrul LIEC, audiat în condițiile art.120-124 C. pr. pen. în ședința publică de la 27 iunie 2012 (fila 245 vol.III instanță).

Acesta a menționat, între altele, următoarele:

… „Pentru efectuarea expertizei cu obiectivele stabilite prin încheierea din 04.04.2012 a instanței este nevoie de suporții originali și evaluarea echipamentului pe care s-au înregistrat convorbirile telefonice sau ambientale, folosindu-se o metodă astfel încât să se vadă dacă acele echipamente sunt cele folosite la înregistrările respective și dacă ele particularizează în timp și spațiu ceea ce s-a înregistrat pe suporți. Fac precizarea că în ultimele expertize pe care le-am efectuat nu mi s-au pus la dispoziție echipamentele folosite la înregistrările convorbirilor telefonice, întrucât s-au invocat dispozițiile Legii nr.182/2002”.

Așa cum s-a arătat anterior, și în această cauză, stăruințele Curții în sensul ca expertului tehnic să i se permită accesul la echipamentele respective au rămas fără rezultat.

… „În lipsa verificării acestor echipamente, care face imposibilă întrunirea cumulativă a 3 condiții ca expertiza să aibă valabilitatea dorită, am procedat la situația infirmării falsului în condițiile în care nu s-a putut confirma autenticitatea.

În situația arătat am procedat la o evaluare a înregistrărilor ca formă și conținut, căutând eventuale anomalii și folosind spre verificare și alte metode, cum ar fi de exemplu analiza spectrală a sunetului.

A treia chestiune se referă la identificarea pe parcursul înregistrărilor a unor urme de intervenție, și acestea pot fi de genul care au fost enumerate când mi s-au arătat punctele obiectului expertizei solicitate … În momentul expertizării, când constatăm vreo anomalie de orice fel, care se leagă de ce se aude din înregistrările la momentul expertizării și transcrierea respectivă, se consemnează în raportul de expertiză … Este important și binevenit ca la momentul expertizării să cunoaștem datele tehnice ale echipamentelor cu care s-au efectuat înregistrările, astfel încât prin metoda pe care o folosim să putem să procedăm la expertizarea acestor echipamente.

Obiectivele expertizei încuviințate de instanță intră sub incidența expertizei criminalistice.

În condițiile în care nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții despre care am făcut vorbire, asta nu înseamnă că înregistrarea nu poate fi declarată autentică, însă putem vorbi de o autenticitate dedusă prin înlăturarea posibilităților ca ea să fie falsă. Posibilitățile sunt multiple, dar și numai găsirea uneia singure poate să conducă la ideea că această înregistrare cuprinde falsuri”.

În raportul de expertiză criminalistică nr.331 din 29 octombrie 2012, depus la dosarul cauzei în ziua următoare (fila 76 și urm. vol.IV instanță) a fost reluată ideea neîntrunirii cumulative, în speța de față, a celor trei condiții pentru ca o înregistrare autentică să fie originală, continuă și nealterată, și să fie realizată cu echipamentele tehnice prezentate de parte, „așa cum se statuează și în standardul internațional AES 27 – 1886 (2007). Potrivit acestui standard, o înregistrare audio pe suport magnetic (analogică sau digitală), poate fi declarată autentică dacă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:

- a fost realizată simultan cu evenimentele acustice conținute de aceasta (adică este originală);

- nu conține intervenții sub formă de decupări, înserări sau alte elemente de contrafacere (adică este continuă și nealterată);

- a fost realizată cu echipamentul tehnic prezentat de parte”.

În expertiză s-a mai făcut o precizare preliminară importantă, în sensul că „actualmente singura autoritate competentă care poate documenta modul în care s-a realizat transferul înregistrărilor originale de pe suportul lor original pe un alt suport în vederea duplicării (prin clonare, reînregistrare etc.) sau faptul că fișierele care le conțin reprezintă copii fidele (clone) ale fișierelor originale, realizate cu echipamentul din dotare, este cea care a pus în aplicare mandatele de autorizare”.

În cadrul constatărilor expertului, s-a menționat și că în cazul unui număr de 16 înregistrări, contestate de inculpații C. și B., denumită „categoria 1 (filele 14 și 15 din raport)”, „deși mențiunile de pe suportul optic A12 îl indică drept suportul original prevăzut la art.913 C. pr. pen., nu se poate stabili cu certitudine autenticitatea înregistrărilor examinate de pe acesta. Nu au fost găsite nici elemente care să confirme continuitatea înregistrărilor, și nici distorsiunile și căderile nivelului de semnal nu indică în mod cert existența unor intervenții tehnice. În consecință, elementele în discuție pot să aibă cauze obiective și opinăm că nu se poate stabili cu certitudine dacă asupra înregistrărilor în discuție s-a intervenit prin ștergerea, înserarea sau alte elemente de contrafacere”.

În privința altor două înregistrări contestate de inculpatul B. R. V. (o discuție telefonică avută cu inculpata Andrușenco la data de 29.07.2011 la orele 12:07:11 și o discuție ambientală tot cu Andrușenco C. T. în interiorul unui autoturism – 24.08.2011, orele 13:31.50), expertul, studiind forma de undă, variația nivelului și spectrograma, a concluzionat că „este probabil ca ele său fie clone ale unor înregistrări nealterate”.

În concluziile raportului de expertiză au fost reluate, într-o formă sintetică, principalele constatări, în sensul că:

- în absența echipamentelor tehnică cu care se susține că au fost realizate înregistrările contestate nu se poate stabili cu certitudine că o înregistrare audio sau audio-video este autentică;

- nu au fost găsite urme de intervenție tehnico, iar în lipsa acestora este probabil ca înregistrările examinate să reprezinte clone ale unor înregistrări nealterate;

- cu privire la simultaneitatea dintre realizarea înregistrărilor contestate și evenimentele acustice și/sau vizuale conținute, aceasta nu poate fi stabilită cu certitudine … este probabilă simultaneitatea între evenimentele conținute în înregistrările contestate și realizarea înregistrării lor.

În „Obiecțiunile la raportul de expertiză” din 26 noiembrie 2012 (fila 114 și urm. vol.IV instanță), dr. ing. C. G., expert tehnic judiciar și expert criminalist autorizat în domeniile „Voce și vorbire, fotografii și înregistrări video”, recomandat de inculpații B. și C. în temeiul art.118 alin.3 C. pr. pen., a făcut o analiză amplă a lucrării, ca și a materialelor supuse expertizei.

El a concluzionat că expertul din cadrul LIEC:

- nu a utilizat corect programele și metodele adecvate;

- semnalele audio și video au fost extrase defectuos;

- nu a putut stabili simultaneitatea realizării înregistrării cu evenimentele conținute;

- nu a respectat manualul de utilizare a programului EdiTracker și instrucțiunile producătorului, astfel încât opinia exprimată este empirică, fără nici un fundament științific.

Expertul recomandat a mai arătat că în lipsa:

- echipamentului tehnic contestat;

- a suportului media pe care a fost stocată pentru prima oară o înregistrare digitală audio autentică;

- a unor înregistrări de test/comparație cu echipamentul tehnic contestat;

- a oricăror informații și detalii despre acesta (fie el reportofon digital, cameră video digitală, computer);

- a unui set complet de analize;

- a unor rezultate concludente, expertul desemnat de instanță a formulat concluzii probabilistice.

Or, în această materie „nu se operează cu probabilități subiective de tip părere, ci cu probabilități numerice, calculate riguros și exprimate în procente. Practic, părerea angajatului MJ – INEC, respectiv probabilitatea, în opinia sa, ca înregistrarea examinată să fie o clonă a unei înregistrări nealterare nu exclude probabilitatea ca înregistrarea examinată să fie o copie a unei înregistrări alterate”.

În raport de concluziile expertizei criminalistice efectuate în cauză, Curtea se va raporta la principiile generale în materie de probațiune, prevăzute de art.62 și urm. C. pr. pen.

Potrivit dispozițiilor textului menționat, obligația organelor judiciare de a afla adevărul și a lămuri cauza sub toate aspectele se bazează pe probe. Acestea sunt definite de art.63 C. pr. pen. ca fiind „orice elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei”.

În afară de condiția fundamentală a legalității obținerii lor, probele trebuie să mai îndeplinească, așa cum prevede art.67 C. pr. pen., două cerințe esențiale: să fie concludente și utile.

Aceasta semnifică faptul că probele trebuie să fie relevante, certe și necesare, contribuind într-o manieră importantă, determinantă, la aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele. Caracterul neconcludent, ambiguu, echivoc al unei probe, incertitudinile pe care le creează, conduc și la inutilitatea acesteia, întrucât ea nu contribuie la elucidarea situațiilor ce trebuie stabilite.

Or, în speță, Curtea constată că expertiza criminalistică efectuată subliniază de la început că nu va oferi concluzii certe, întrucât nu au putut fi examinate echipamentele de înregistrare, astfel că cele trei condiții cumulative menționate de expertul desemnat de instanță, și subliniate și de expertul recomandat, nu au fost întrunite. Raportul abundă în formulări echivoce de genul: „nu se poate stabili cu certitudine …”, „este posibil …”, „este probabil …”, ceea ce face ca instanța să nu poată trage o concluzie sigură și relevantă cu privire la autenticitatea și realitatea înregistrărilor audio și video.

Așa fiind, aceste mijloace de probă nu au putut fi luate în considerare pentru lămurirea cauzei, soluțiile de achitare a inculpatului C. și de condamnare a celorlalți inculpați având la bază celelalte dovezi administrate, la care s-a făcut pe larg referire.

Aceeași este situația și în cazul inculpatului B. R. V., săvârșirea faptei și vinovăția sa fiind stabilite cu certitudine prin probe concludente și utile.

Așa fiind, Curtea va constata că și în cazul inculpatului B. R. V. sunt incidente dispozițiile art.345 alin.2 C. pr. pen. în sensul condamnării sale, deoarece fapta există în materialitatea ei, așa cum s-a arătat pe larg, constituie infracțiunea de trafic de influență, în condițiile art.257 C. pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe, calificate prin scop.

La individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea va avea în vedere criteriile generale institute prin art.72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.

Se va ține seama, sub un prim aspect, de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de corupție, comise de un demnitar cu rang de subsecretar de stat, de împrejurările concrete ale cauzei, inclusiv pe planul relațiilor sociale vătămate, care privesc încrederea și respectul de care trebuie să se bucure, în cadrul comunității, instituțiile statului și funcționarii lor.

Pe de altă parte, inculpatul, care este cunoscut cu o comportare anterioară foarte bună, nu a manifestat sinceritate pe parcursul procesului, încercând să-și ascundă ori măcar diminueze responsabilitatea pentru fapta comisă.

Coroborarea tuturor acestor criterii va conduce Curtea la concluzia că scopurile educative și preventive menționate în art.52 C. pen. nu pot fi realizate decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, ce se va executa într-un loc de deținere, conform art.53 C. pen.

În privința cuantumului pedepsei, Curtea, având în vedere datele concrete ale cauzei și îndeosebi persoana inculpatului, va aplica o sancțiune de 3 ani închisoare, deci mult mai apropiată de limita minimă prevăzută de lege.

Se va face față de inculpatul B. R. V. aplicarea prevederilor art.71 C. pen. raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., ca pedeapsă accesorie celei a închisorii.

Conform dispozițiilor art.65 C. pen. se vor interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Cu privire la durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului B. R. V., Curtea consideră necesară o precizare importantă.

Deși autor al infracțiunii de trafic de influență, inculpatul B. a fost condamnat la o pedeapsă ceva mai mică decât cea aplicată complicei Andrușenco C. T.. Această opțiune este legală, doar aparent paradoxală și pe deplin justificată.

Astfel, așa cum s-a arătat deja pe larg în considerentele anterioare, inculpata Andrușenco a avut inițiativa demarării activității infracționale, a fost în permanență factorul ei determinant, pionul central, implicându-se de o manieră totală în activitățile ilegale. Dimpotrivă, inculpatul B. R. V. a fost cooptat de inculpata Andrușenco în lanțul infracțional și determinat să-și traficheze influența în schimbul foloaselor materiale de care tot inculpata Andrușenco a beneficiat în cea mai mare parte.

În aceste condiții, ușoara diferențiere a regimului sancționator este pe deplin justificată.

Se va constata că inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv de la 27.08.2011 la 28.12.2011, iar în baza art.88 C. pen., se va deduce această perioadă din pedeapsa cu închisoare aplicată.

În baza art.118 lit.e C. pen. și art.19 din Legea nr.78/2000, Curtea va dispune confiscarea specială de la inculpatul B. R. V. a sumei de 400.900 lei, deja indisponibilizată după constatarea infracțiunii flagrante.

Conform prevederilor art.163 și urm. C. pr. pen. și art.20 din Legea nr.78/2000, se vor menține măsurile asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului – teren fâneață în suprafață de 2698 mp, situat în intravilanul localității Poiana Câmpina și a bunurilor mobile deținute la locuința din Chitila, ..16, județul I., până la concurența sumei de 400.900 lei.

În privința sumelor aparținând inculpatului și depuse la diverse bănci, indisponibilizate prin Ordonanța D. din 13.09.2011, Curtea reține că nu s-a făcut nici un fel de dovadă a provenienței lor ilicite. De altfel, inculpatul, cel puțin în cauza de față, a probat cu înscrisuri că banii respectivi au fost obținuți în mod legal, iar suma de 400.900 lei, primită în seara flagrantului, a fost de îndată indisponibilizată, astfel încât el nu a beneficiat de ea.

În speță, nu funcționează vreo prezumție cu privire la caracterul ilicit al depunerilor bancare, astfel că măsura indisponibilizării lor nu se justifică.

Așa fiind, se va dispune ridicarea măsurii indisponibilizării sumelor de bani menționate de Ordonanța din 13.09.2011 a D..

În baza art.118 lit.e C. pen. și art.19 din Legea nr.78/2000 se va confisca de la inculpata Andrușenco C. T. suma de 824.000 lei, reprezentând două dintre tranșele inițial destinate inculpatului B. și care au rămas în posesia acesteia.

Conform prevederilor art.163 și urm. C. pr. pen. și art.20 din Legea nr.78/2000 se vor menține măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale prin Ordonanța din 08.09.2011, asupra sumelor de 86.980 euro și 6465 lei, precum și a imobilului din ..51, sector 1, București, deținut în coproprietate cu inculpatul C. G., până la concurența sumei de 824.000 lei.

Se va dispune restituirea către inculpații B. R. V. și C. G. a sumelor de câte 135 lei, reprezentând sume plătite de aceștia în plus în contul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice.

Inculpații condamnați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform prevederilor art.191 și urm. C. pr. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

I. 1. În baza art.257 C. pen rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, condamnă pe inculpatul B. R. V., fiul lui R. și V., născut la 25.07.1974 în București, CNP_, la 3 ani închisoare.

Face aplicarea art.71 C. pen. rap la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b, c C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art.65 C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Constată că inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv de la 27.08.2011 la 28.12.2011 și deduce această perioadă din pedeapsa cu închisoarea aplicată.

2. În baza art.26 C. pen. rap. la art.257 C. pen. și la art.6 din Legea nr.78/2000 și art.320¹ alin.7 C. pr. pen., condamnă pe inculpata ANDRUȘENCO C. T., fiica lui N. și E.-M., născută la 11.03.1961 în municipiul Sibiu, județul Sibiu, CNP_, la 3 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art.71 C. pen. rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art.65 C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Constată că inculpata a fost reținută și arestată de la 27.08.2011 la 28.12.2011 și deduce această perioadă din pedeapsa cu închisoarea aplicată.

3. În baza art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.d C. pr. pen., achită pe inculpatul C. G., fiul lui G. și E., născut la 22.09.1956 în B., județul Bacău, CNP_, pentru infracțiunea prevăzută de art.26 C. pen. rap la art.257 C. pen. și art.6 din Legea nr.78/2000.

Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 05.09.2011 – 28.11.2011.

4. În baza art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.320¹ alin. 7 C. pr. pen. și art.74 lit.a și art.76 lit.d C. pen., condamnă pe fiecare dintre inculpatele A. E., fiica lui D. și M., născută la 07.01.1941 în București, CNP_, A. E., fiica lui D. și M., născută la 04.02.1944 în București, CNP_ și S. V., fiica lui D. și M., născută la 25.08.1946 în București, CNP_, la pedepse de câte 1 an închisoare.

Face aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. ca pedepse accesorii pentru fiecare dintre inculpate.

În baza art.81 C. pen. suspendă condiționat executarea de către fiecare inculpată a pedepselor aplicate pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.82 alin.1 C. pen.

În baza art.71 alin.5 C. pen., suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, aplicate fiecărei inculpate.

Conform art.359 C. pr. pen., atrage atenția fiecărei inculpate asupra prevederilor art.83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate.

5. În baza art.26 C. pen. rap la art.6¹ alin.1 din Legea nr.78/2000 și art.320¹alin.7 C. pr. pen., condamnă pe inculpata V. E., fiica lui D. și M., născută la 07.01.1941 în București, CNP_, la 2 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art.71 C. pen. rap la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art.86¹ C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în temeiul art.86² alin.1 C. pen.

Conform art.71 alin.5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

În baza art.86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpata se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui, sau la Serviciul de protecție al victimelor și reintegrarea socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Conform art.359 C. pr. pen., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

II. 1. În baza art.118 lit.e C. pen. și art.19 din Legea nr.78/2000, confiscă de la inculpatul B. R. V. suma de 400.900 lei.

Menține măsurile asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului – teren fâneață în suprafață 2698 mp, situat în intravilanul . a bunurilor mobile deținute la locuința din Chitila, ..16, județ I., conform art.163 și urm. C. pr. pen. și art.20 din Legea nr.78/2000 până la concurența sumei de 400.900 lei.

Ridică măsura indisponibilizării dispusă prin Ordonanța din 13.09.2011 privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 5411 USD, 5135 euro și 38.871 lei.

Dispune restituirea acestor sume către inculpat.

Ridică măsura indisponibilizării luate prin aceeași Ordonanță asupra sumelor de 7859,40 lei pe care inculpatul o are în contul deschis la B.C.R., a sumei de 5.508,63 euro din contul deschis Raiffeisen Bank și, respectiv a sumei de 108.667,99 lei din contul deschis la Bancpost.

2. În baza art.118 lit.e C. pen. și art.19 din Legea nr.78/2000, confiscă de la inculpata Andrușenco C. T. suma de 824.000 lei.

Conform art.163 și urm. C. pr. pen. și art.20 din Legea nr.78/2000, menține măsurile asigurătorii instituite pe parcursul urmăririi penale prin Ordonanța din 8.09.2011 asupra sumelor de 86.980 euro și 6465 lei, precum și asupra imobilului din ..51 sector 1, deținut în coproprietate cu inculpatul C. G., până la concurența sumei de 824.000 lei.

3. Dispune restituirea către inculpații B. R. V. și C. G. a sumelor de câte 135 lei, plătite de aceștia în contul Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.

Obligă pe inculpatul B. R. V. la 30.100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul ministerului justiției.

Obligă pe inculpata Andrușenco C. T. la 10.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe fiecare dintre inculpatele A. E., A. E., S. V. și V. E. la câte 5000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi 15 februarie 2013.

PREȘEDINTE,

V. C.

GREFIER,

M. C.

Red. C.V.

Dact. A.L. 2 ex./19.06.2013

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 315/2013. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 290/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 315/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 318/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 314/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI