Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 332/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIE Nr. 332/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător C.-B. I.-T.
Judecător M. C.
Grefier M.-M. S.
Ministerul public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. V. împotriva sentinței penale nr. 89/03.04.2012, pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul inculpat D. C. V., asistat de avocat din oficiu, I. C., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei, intimatul parte civilă P. I. și martorul S. M. și martorii M. M., B. M., N. L., S. M. și C. M. B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la audierea intimatul-inculpat D. C. V. și, pe rând, a martorilor S. M. și martorii M. M., B. M., N. L., S. M. și C. M. B., declarațiile acestora fiind consemnate separat și depuse la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513 din Codul de procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, soliictă admiterea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. V. și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin. 2 din Codul penal, susținând că din probatoriul administrat rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, acesta agresând agentul de poliție și aplicându-i o lovitură în zona spatelui.
Așadar, întrucât inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, se impune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, într-un cuantum peste minimul special prevăzut de lege și cu executare în modalitatea prev. de art. 861 din Codul penal.
Referitor la latura civilă, apreciază că suma de 5000 RON cu care partea civilă s-a constituit este rezonabilă și solicită a se admite acțiunea civilă.
Intimatul parte civilă P. I., având cuvântul, arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. V. și menținerea sentinței penale nr. 89/03.04.2012, pronunțată de Judecătoria B. V., ca fiind temeinică și legală, considerând că prima instanță, în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Solicită a se avea în vedere declarațiile părții vătămate și susține că aceasta se afla sub influența băuturilor alcoolice și era o persoană recalcitrantă.
În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse orientată către minimul special prevăzut de lege, cu executare în modalitatea prev. de art. 861 din Codul penal.
În ceea ce privește latura civilă, apreciază că suma de bani cu care s-a constituit partea civilă este prea mare.
Intimatul inculpat D. C. V., având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat de comiterea faptei și solicită menținerea hotărârii primei instanțe.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 89/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. V. în baza art.11 pct.2 lit.a in referire la art. 10 lit.d din Codul de procedura penala a fost achitat inculpatul D. C. V. pentru infracțiunea de ultraj, în modalitatea prevăzută de art.239 alin.2 din Codul penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectiva.
A respins ca neîntemeiata acțiunea civilă exercitată de partea vătămată P. I..
În temeiul art.192 pct.1 lit.a din Codul de procedura penala a fost obligată partea vătămată P. I. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in folosul statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul numarul 1084/P/2010 al Parchetului de pe linga Judecatoria B. V. s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului D. C. V. pentru savirsirea infractiunii de ultraj, in modalitatea prevazuta si pedepsita de art.239 alin.2 din Codul penal, situatia de fapt retinuta prin actul de inculpare fiind urmatoarea:
„ In noaptea de 10/11.04.2010 lucrătorii de politie din cadrul Postului de Politie Mîrșa împreună cu o patrulă de jandarmi asigurau ordinea și liniștea publică în zona discotecii Boniva.La un moment dat în timp ce se afla lângă mașina de serviciu în stradă, agentul P. I. a observat că jandarmii au scos din curtea discotecii trei persoane pentru a le legitima. Jandarmii i-au dus pe cei trei în locul în care se afla mașina lor de serviciu. printre aceste persoane se afla și învinuitul D. C. V. care a început să vocifereze spunând că jandarmii nu au dreptul să îl legitimeze.
Agentul C. M. B. i-a explicat că acest lucru este perfect legal încercând totodată să îl calmeze. Observând că agentul de politie P. I. îl ducea spre mașina politiei pe prietenul său S. A. C. care începuse și el să vocifereze. învinuitul a venit pe la spatele acestuia și l-a lovit cu pumnul în spate. A intervenit celălalt polițist care l-a prins și l-a tras pe învinuit însă acesta l-a lovit cu piciorul în spate pe P. I..
In urma loviturilor primite agentul de politie P. I. a suferit leziuni care au necesitat spre vindecare 7-8zile de îngrijiri medicale”.
Aceasta situatie de fapt a rezultat din coroborarea probelor administrate in cursul urmaririi penale, respectiv:proces verbal(f.2 )declaratii martori ( f. 9.16,17-18), declaratie parte vătămată ( f.10-11, 19-21), declaratii învinuit ( f. 12,15,24).
Pe parcursul cercetarii judecatoresti, dupa citirea actului de sesizare, s-a procedat la audierea inculpatului in conformitate cu dispozitiile art.323 Cod proc. pen. si a numitilor Lautaru G., C. M. B.,D. Ghorghita I. si S. G. în calitate de martori(in baza art.327 Cod procedura penala), primii doi fiind martori pe situatia de fapt propusi prin actul de inculpare, iar urmatorii fiind audiati in legatura cu imprejurarile de fapt pe parcursul cercetarii judecatoresti, la solicitarea inculpatului.De asemenea, instanta a procedat la audierea partii vatamate P. I.(constituita parte civila) potrivit dispozitiilor art.326 din Codul de procedura penala.
Audiat fiind de catre instanta, inculpatul nu a recunoscut savirsirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata, acesta relatind urmatoarea situatie de fapt:- in noaptea de 10/11 04 2010 desi s-a aflat in incinta discotecii Boniva din localitatea Marsa(impreuna cu fratele sau D. G. I. si S. C. A.) inculpatul nu a avut niciun fel de incident si nici nu a lovit vreun agent de politie.Potrivit acestuia, la un moment dat a iesit din discoteca, iar in momentul in care a vrut sa reintre in local, a fost oprit de un jandarm care i-a cerut sa prezinte actele de identitate.Neavind asupra sa actul de identitate si nestiind, pe de rost datele de stare civila inculpatul(aflat sub inflenta bauturilor alcoolice) a refuzat sa-si decline identitatea, fratele sau precizindu-i agentului de ordine datele solicitate.In acel moment, fara sa agreseze in vreun fel jandarmul si pe cei doi agenti de politie(unul dintre acestia fiind partea vatamata), a fost imobilizat prin folosirea unui spray cu gaz lacrimogen(ce i-a fost pulverizat in fata).
Sustinerile sale in legatura cu imprejurarile de fapt au fost confirmate de martorii audiati in cauza(S. G.,D. G. I.), inclusiv de unul dintre martorii propusi prin actul de inculpare(respectiv numitul Lautaru G.), susnumitii precizind ca inculpatul, la refuzul de a se legitima a fost lovit de jandarmii si politistii aflati la fata locului(precizare facuta de martorul S. G.).De asemenea, primii doi martori au aratat ca inculpatul era sub influenta bauturilor alcoolice, era mai agitat din acesta cauza, fara insa sa adreseze injurii sau sa incerce sa-l loveasca pe agentul P. I., martorul S. G. precizind ca, a doua zi, intilnindu-se cu inculpatul, acesta i-a aratat martorului urmele de lovituri pe care le avea pe corp, urmare a agresiunii suferite din partea jandarmilor si a lucratorilor de politie.Acest din urma martor a mai precizat ca dupa ce a fost imobilizat prin folosirea spray-ului lacrimogen a fost urcat si condus la sediul postului de politie unde, la ., inculpatul a cazut la pamint pentru ca i s-a facut rau.In ceea ce priveste depozitia martorului Lautaru Gergel instanta retine ca acesta, desi audiat pe situatia de fapt pe parcusul urmaririi penale, a precizat in fata instantei ca nu a fost de fata la incidentul dintre inculpat, jandarmi si agentii de politie, declaratia din faza de urmarire penala fiind data la presiunea partii vatamate P. I..
Relativ la declaratia partii vatamate(constituita parte civila cu suma de 5000 lei cu titlu de daune morale) instanta a reținut ca acesta nu se coroboreaza cu imprejurarile de fapt relatate de martorii audiat in cauza(singura declaratie care vine sa confirme sustinerile sale fiind cea a numitului C. M. B., ajutorul de sef de post din . constatarile retinute prin actul medico-legal.Aceasta deoarece, desi din declaratia acestuia si a martorului C. M. B., rezulta ca partea vatamata a fost lovita cu pumnul peste umar si cu piciorul peste coapsa stinga(precizare facuta chiar de partea vatamata in raportul intocmit initial) in declaratia data pe parcursul urmaririi penale aceasta a precizat ca a fost lovita de inculpat cu pumnul in umarul drept si cu talpa piciorului in partea stinga a spatelui.Aceste sustinerii contradictorii sunt de asemenea contrazise de declaratia aceleiasi parti vatamate, data in fata instantei, in sensul ca a fost lovit atit cu pumnul cit si cu piciorul in spate, ipoteza foarte putin probabila data fiind starea avansata de ebrietate in care se afla inculaptul) precum si de constatarile retinute pein certificatul medico-legal, constatari din care rezulta ca leziunile(ce puteau fi produse prin lovire cu corp dur) s-au situat exclusiv lateral stinga de coloana vertebrala.Potrivit certificatului medico-legal singura leziune constata a fost o echimoza palid violacee, de 5/4 cm, la nivelul toraco-lombar stinga.Ori, fata de imprejurarea ca partea vatamata a fost lovita cu pumnul in umarul drept si cu piciorul in coapsa stinga(nefiind constata niciun fel de leziune in aceste zone ale corpului) iar potrivit declaratiile celor doi martori S. G. si Lautaru G. inculpatul a fost cel lovit de partea vatamata instanta apreciaza ca nu este realizata latura obiectiva a infractiunii retinute in sarcina acestuia.
De asemenea instanta, in raport de aceleasi considerente a apreciat ca nici elementul material a faptei in modalitatea simpla nu a fost realizat deoarece nu s-a facut dovada amenintarii partii vatamate de catre inculpat.In acest context instanta retine ca probatoriul administrat in faza urmaririi penale s-a limitat la audierea inculpatului, a partii vatmate si a martorilor propusi prin actul de inculpare fara a fi audiati si ceilati jandarmi(si agenti de politie) care au fost de fata la incident fata de precizarea atit a inculpatului cit si a partii vatamate, in sensul ca la fata locului au fost de fata trei agenti de politie si mai multi jandarmi.
Coroborind probele administrate pe parcursul urmaririi cu cele administrate in cursul cercetarii judecatoresti instanta a apreciat ca faptei de ultraj retinute in sarcina inculpatului ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv latura obiectiva.Mai mult decit atit, instanta retine ca potrivit declaratiei partii vatamate inculpatul a fost retinut si condus la sediul postului de politie din . a luat legatura cu superiorii sai, acesta a fost lasat sa plece pentru a fi luat si dus la spital, precizare care, in opinia instantei vine sa confirme indirect ipoteza agresarii inculpatului in timpul incidentului de catre partea vatamata, colegii sai si jandarm. In raport de probatoriul administrat, ce a fost analizat in conditiile art. 63 alin. 2 Cod proc. pen., instanta a reținut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de ultraj in modalitatea prevazuta de art.239 alin.2 din Codul penal, raportul medico-legal neavind corespondent in probatoriul administrat, asa zisa lovire fiind apararea prin care partea vatamata a incercat sa preintimpine o eventuala plingere a inculpatului impotriva sa pentru exercitarea abuziva a atributiilor de serviciu.
In aceste conditii, instanta a dispus achitarea inculpatului D. C. V. sub aspectul faptei pentru care s-a dispus trimiterea acestuia in judecata, temeiul achitarii fiind art.10 lit.d Cod procedura penala. In ceea ce priveste circumstantele personale ale inculpatului instanta a reținut atitudinea constanta a acestuia in sensul necomiterii faptei si imprejurarea ca nu este cunoscut cu antecedente penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judeăctoria B. V. criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului D. C. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal.
Un al doilea motiv de recurs al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V. vizează obligarea inculpatului D. C. V. la despăgubiri civile către partea civilă P. I., fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului D. C. V. în saăvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 5 Cod procedură penală.
În recurs au fost audiați martorii B. M., N. L. E. și S. M. C., jandarmi ai Inspectoratului de Jandarmi Județean G..
Din declarațiile martorilor B. M. și S. M. C. rezultă că inculpatul D. C. V. a execitat acte de lovire asupra agentului de poliție P. I. care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în noaptea de 11.04.2010, așa încât sunt întemeiate atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 239 alin.2 Cod penal.
Cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului, Curtea va avea în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii împotriva unui polițist, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, așa încât va da eficiența corespunzătoare atât dispozițiilor art. 72 Cod penal, cât și prevederilor art. 52 Cod penal.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că o pedeapsă neprivativă de libertate realizată în condițiile art. 861 Cod penal își găsește pe deplin justificarea în raport de dispozițiile legale mai sus menționate.
De asemenea, va impune inculpatului D. C. V. măsurile obligării menționate în art. 863 Cod penal pe durata termenului de încercare prev. de art. 862 Cod penal.
Va impuneinculpatului D. C. V. și respectarea obligațiilor prav de art. 863 lit. d Cod penal.
Va face aplicarea art. 71 – 64 alin. 1 lit. a teza a II-a. lit. b Cod penal, precum și a prevederilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
De asemenea, Curtea apreciază că suma de 5000 lei cu titlu de daune morale constituie o reparație adusă părții civile P. I., agent de poliție din cadrul Postului de Poliție Marsa, ca urmare a infracțiunii săvârșite de către inculpatul D. C. V. în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. V. și va proceda în consecință.
Văzând și dispozițiile art. 191 alin. 1 Cod procedură penală și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. d cod de procedură penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. V., împotriva sentinței penale nr. 89 din 03 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ /2012.
Casează în totalitate sentința recurată și în fond rejudecând:
În baza art. 239 alin. 2 cod penal (și cu referire la alin. 5 cod penal) condamnă pe inculpatul D. C. V. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare .
Face aplic. art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b cod penal .
În baza art. 86 ind. 1 cod penal dispune suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G..
În baza art. 86 ind. 3 cod penal inculpatul se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte o dată la două luni, conform datelor care se vor fixa la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul G.;
b) va anunța prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va anunța și justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art. 83 ind. 3 alin. 2 cod penal impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu partea vătămată P. I..
În baza art. 359 cod de procedură penală atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 cod penal privind revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal pedeapsa accesorii se suspendă pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii .
În baza art. 14 și 346 cod de procedură penală admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă P. I. și obligă inculpatul la plata către acesta a sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 cod de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 de lei cheltuielile judiciare în fond.
În baza art. 192 alin. 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. G. C.-B. I.-T. M. C.
GREFIER
M.-M. S.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. L. L. – Judecătoria B. V..
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 45/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
