Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 361/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 361/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.361/R
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. B.
JUDECĂTOR: D. M.
JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTOR 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.1016/16.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: intimatul inculpat I. B. B. pentru care a răspuns avocat din oficiu R. T. cu împuternicire avocațială nr._/2013 emisă de Baroul București – S.A.J., intimata reprezentantă legal M. V. și S. de Probațiune pe de lângă Tribunalul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, învederându-se că citațiile de la domiciliu pentru intimatul inculpat I. B. B. și intimata reprezentantă legal M. V. s-au restituit cu mențiunea „Destinatarul nu locuiește la adresa indicată”.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită efectuarea unei adrese la S. de Evidență Informatizată a Persoanei pentru a se comunica noul domiciliu.
Curtea, după deliberare, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, față de împrejurarea că intimatul inculpat I. B. B. și intimata reprezentantă legal M. V. au fost citați și prin afișare la ușa Consiliului Local Sector 1 București.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu înțelege să susțină primul motiv din recursul formulat în scris. Critică soluția instanței de fond sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, apreciind că inculpatul, minor la data săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată, trebuia să fie obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă în solidar cu reprezentantul său legal M. V., conform art.1000 al.2 C.civ.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond obligarea inculpatului minor în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile și la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat I. B. B. pune concluzii de respingere a recursului Parchetului, având în vedere că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că acesta avea vârsta de 17 ani la data comiterii faptei, avea o familie proprie, trăiește în concubinaj și are un copil.
Considerând că sunt aplicabile disp.art.1000 alin. 5 C. civ., solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1016 din data de 06.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 1 – Secția Penală a hotărât următoarele:
În baza art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. i) Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, a condamnat pe inculpatul I. B. B. (fiul lui A. și V., ns. la data de 06.02.1991, în București, cu domiciliul în oraș Z., ., județul Teleorman, CNP_), la pedeapsa de 1(unu) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 152/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în pedepsele componente:
- 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 749/2.12.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1058/2.07.2010 a Curții de Apel București (data faptei: 28.06.2008);
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 412/12.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1591/11.10.2010 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală (data faptei: 28/29.06.2008);
- 2 ani și 6 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 132/18.01.2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin dec.pen. nr. 641/22.04.2010 a Curții de Apel București (data faptei: 25.06.2009);
- sporul de 4 luni închisoare.
În baza art. 36 C.pen. rap. la art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. a contopit pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 152/21.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, urmând ca inculpatul I. B. B. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul I. B. B. urmând să execute o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. a interzis petentului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen. și art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, de la 9.08.2009 la 09.04.2012.
A menținut măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300 RON dispusă prin sentința penală nr. 412/12.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, precum și măsura confiscării de la petent a sumei de 35 RON dispusă prin sentința penală nr. 749/2.12.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București.
În baza art. 346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art. 14 C.pr.pen.la art. 998-999 C.civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. O. și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 6.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei, urmând să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nr._/P/2007 din data de 23.04.2012, a fost trimis în judecată inculpatul I. B. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția Penală la data de 24.04.2012 sub nr._ .
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 05.09.2007, în jurul orelor 11.00, inculpatul I. B. B. a pătruns prin escaladarea ferestrei lăsate deschisă în locuința situată în București, ., sector 1, aparținând părții vătămate P. O., de unde a sustras mai multe bijuterii din aur și argint, cauzându-i acesteia un prejudiciu estimat la 6000 lei.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu declarațiile inculpatului (filele 18 – 19 dup), declarațiile părții vătămate (filele 5 – 7 dup), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 8 – 13 dup), raport de constatare tehnico - științifică dactiloscopică (filele 22 – 26 dup).
În faza de judecată, inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen, deși a fost citat prin toate mijloacele, nereușindu-se localizarea sa.
Acesta a fost reprezentat prin avocat numit din oficiu.
De asemenea, a fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București (fila 27).
Prin declarația dată în faza de urmărire penală (fila 6), partea vătămată P. O. s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 lei, reprezentând daune materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în ziua de 05.09.2007, în jurul orelor 11.00, inculpatul I. B. B., minor la acea dată, observând faptul că imobilul situat în București, ., sector 1 avea fereastra deschisă, a escaladat zidul imobilului și a pătruns pe fereastră în dormitorul părții vătămate P. O., după cum el însuși a recunoscut prin declarația de la fila 19 dup.
La momentul comiterii faptei, partea vătămată era singură acasă și, auzind zgomotul produs de săritura inculpatului, a crezut că s-a întors vreun membru al familiei.
În consecință, victima și-a strigat soțul și fiul și, întrucât nu a primit niciun răspuns, s-a deplasat în dormitor unde a observat o urmă de încălțăminte pe covor, iar lucrurile fiului său răvășite pe jos și pe pat.
A mai constatat partea vătămată că din locuință lipseau mai multe bijuterii de valoare, pe care inculpatul le-a sustras dintr-un sertar și le-a vândut pentru a-și asigura cele necesare traiului.
S-a reținut că aceste aspecte rezultă din coroborarea declarației inculpatului (fila 19 dup) cu declarația părții vătămate (fila 6 dup) și sunt confirmate de procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (filele 8 – 13 dup).
În vederea identificării inculpatului, în cauză au fost ridicate mai multe urme papilare cu ocazia cercetării la fața locului, prin raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopică (filele 22 – 26 dup) concluzionându-se că acestea aparțineau inculpatului I. B. B.. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta așa cum a fost reținută în sarcina sa și a declarat că o regretă.
În drept, fapta inculpatului I. B. B., care în ziua de 05.09.2007, în jurul orelor 11.00, a escaladat imobilul părții vătămate P. O., situat în București, ., sector 1 și, intrând pe fereastra deschisă în dormitorul victimei, a sustras mai multe bijuterii din aur și argint, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu de aproximativ 6000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., față de împrejurarea că inculpatul era minor la data comiterii faptei.
Elementul material al infracțiunii de furt îl reprezintă acțiunea inculpatului de a sustrage bijuteriile ce aparțineau părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept a acestora.
Urmarea imediată este reprezentată de deposedarea părții vătămate și împosedarea inculpatului, producându-se astfel un prejudiciu estimat de partea vătămată la valoarea de 6000 lei. S-a reținut că în cauză, există o deposedare constând în scoaterea bijuteriilor de sub stăpânirea în fapt a părții vătămate și o împosedare, constând în trecerea efectivă a bunurilor sub puterea inculpatului, care, ulterior, a procedat la vânzarea acestora.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă întrucât a vrut să pătrundă în imobil pentru a sustrage bunuri, dându-și seama de caracterul nejustificat al acțiunii sale și de faptul că prin aceasta se produce o pagubă în patrimoniul părții vătămate, rezultat pe care l-a urmărit.
Instanța de fond a constatat că reținerea art. 209 alin. 1 lit. i) C pen, care pedepsește furtul săvârșit prin escaladare, se impune față de modalitatea concretă de comitere a faptei, respectiv escaladarea imobilului situat pe . și pătrunderea pe fereastra deschisă în dormitorul părții vătămate.
De asemenea, s-a constatat că, întrucât infracțiunea a fost săvârșită de inculpat în anul 2007, la vârsta de 16 ani, sunt incidente în cauză prevederile art. 99 și urm. C pen privind minoritatea.
Față de cele analizate, instanța de fond a apreciat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul I. B. B. la data de 05.09.2007, urmând să i se aplice pedeapsa prevăzută de lege.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C pen, circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 109 alin. 1 C pen, în cazul infracțiunilor săvârșite în stare de minoritate, limitele pedepselor se reduc la jumătate.
Totodată, față de starea de minoritate a inculpatului existentă la data comiterii faptei, instanța de fond a dat eficiență și art. 100 C pen, potrivit căruia la alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul nu a putut beneficia de o educație temeinică, tatăl său fiind decedat, iar mama neavând posibilitatea de a-și dedica timpul supravegherii și educării inculpatului minor, întrucât se ocupa cu procurarea și revânzarea unor obiecte de îmbrăcăminte în scopul de a asigura subzistența familiei formată din 6 membri. În aceste condiții, familia s-a mutat în București, iar minorul a abandonat studiile, s-a integrat într-un anturaj necorespunzător și s-a implicat într-o relație de concubinaj din care a rezultat un copil. Veniturile reușea să le obțină, în principal, din vânzarea fierului vechi. Față de aceste considerente și având în vedere că se impune aplicarea unei pedepse, instanța consideră că o pedeapsă orientată spre minimul special este echilibrată și răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării.
Pe cale de consecință, prima instanță l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, potrivit art. 71 C.pen. rap. la art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., instanța de fond a interzis inculpatului exercițiul drepturilor electorale de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, până la executarea pedepsei, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii.
Observând fișa de cazier a inculpatului (fila 9), instanța de fond a constatat că acesta a mai suferit o . condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de aceeași natură, iar prin sentința penală nr. 152 din 21.01.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă la 09.02.2011, prin nerecurare, au fost contopite pedepsele anterioare și a fost condamnat la executarea unei pedepse de 2 ani și 10 luni închisoare.
La data de 09.04.2012, inculpatul a fost liberat condiționat, cu un rest de 60 de zile. Față de datele săvârșirii faptelor pentru care a fost condamnat anterior, respectiv 25.06.2009, 29.06.2008, 28.06.2008, instanța de fond a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunile menționate anterior.
Conform art. 36 C pen, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și 35 C pen.
Prin urmare, instanța de fond a descontopit pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152/21.01.2011 Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă la 09.02.2011 în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:
- 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 749/2.12.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1058/2.07.2010 a Curții de Apel București (data săvârșirii faptei: 28.06.2008);
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 412/12.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1591/11.10.2010 a Curții de Apel București – Secția a II –a Penală (data săvârșirii faptei: 28/29.06.2008);
- 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 132/18.01.2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 641/22.04.2010 a Curții de Apel București (data săvârșirii faptei: 25.06.2009);
- sporul de 4 luni închisoare.
Având în vedere dispozițiile art. 36 C pen. raportat la art. 33 lit. a – 34 lit. b C pen, instanța de fond a contopit pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele de mai sus, repuse în individualitatea lor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 4 luni închisoare, în final inculpatul trebuind să execute o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare.
Potrivit art. 71 C.pen. rap. la art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., instanța de fond a interzis inculpatului exercițiul drepturilor electorale de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie, de la rămânerea definitivă a sentinței menționate, până la executarea pedepsei, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii.
Întrucât inculpatul s-a aflat în executarea unei pedepse începând cu data de 09.08.2009 până la 09.04.2012, când a fost liberat condiționat, instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, conform art. 36 alin. 3 C pen și art. 88 C pen.
Instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr. 412/12.05.2010, Judecătoria Sectorului 2 București a dispus măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300 lei, iar prin sentința penală nr. 749/2.12.2009 Judecătoria Sectorului 2 București a dispus confiscarea de la același inculpat a sumei de 35 lei, măsuri pe care le-a menținut.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că partea vătămată P. O. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6000 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase de către inculpat, prin declarația dată în faza de urmărire penală (filele 6 – 7 dup).
Prima instanță a observat că răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 998 – 999 din Vechiul C.civ. și impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție, existența unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Astfel, s-a constatat că fapta ilicită constă tocmai în infracțiunea de furt a cărei victimă a fost partea vătămată P. O., prejudiciul este reprezentat de contravaloarea bijuteriilor care au fost sustrase de către inculpat, legătura de cauzalitate există dincolo de orice îndoială, infracțiunea de furt numărându-se printre infracțiunile contra patrimoniului, iar vinovăția inculpatului a fost demonstrată anterior.
Partea vătămată nu a fost în măsură să aducă dovezi în sensul întinderii prejudiciului, iar instanța de fond a învederat că o astfel de probă ar fi reprezentat, în situația de față, o - probatio diabolica -, având în vedere că partea vătămată nu era obligată să preconstituie un înscris în care să fie consemnată valoarea bijuteriilor.
De altfel, instanța de fond a apreciat că ar fi fost inechitabil să se pretindă unei persoane să preconstituie înscrisuri cu care să poată dovedi valoarea unor bunuri în eventualitatea în care ar fi victima unei infracțiuni contra patrimoniului.
De asemenea, s-a apreciat că ar fi fost inechitabil să se respingă acțiunea civilă a unei persoane vătămate prin infracțiune, pe motiv că se află în imposibilitatea obiectivă de a face dovada întinderii prejudiciului.
Pentru aceste considerente, la care se adaugă și faptul că inculpatul nu a contestat valoarea cu care partea vătămată P. O. s-a constituit parte civilă, instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei către partea civilă P. O., cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva sentinței penale nr. 1016 din data de 06.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 – Secția Penală în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București criticând nelegalitatea soluției atacate pe motivul că instanța de fond nu a revocat, în temeiul art. 1101 alin. 2 C. pen. rap. la art. 83 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului I. B. B. prin sentința penală nr. 627/14.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă prin neapelare și nu a adăugat această pedeapsă la pedeapsa stabilită în prezenta cauză. În fața Curții, Ministerul Public a arătat că nu mai susține acest motiv de recurs
Un alt motiv de casare invocat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 a vizat nelegalitatea soluției atacate în ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciind că, având în vedere starea de minoritate a inculpatului la data săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată, acesta trebuia să fie obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă, P. O., în solidar cu reprezentantul său legal, M. V., mama inculpatului, așa cum prevăd dispozițiile art. 1000 alin. 2 C civ. De asemenea, P. a mai apreciat că, în măsura în care partea responsabilă civilmente, M. V., era obligată în solidar cu inculpatul I. B. B. la repararea pagubei, trebuia să fie obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 191 alin. 3 C. pr. pen.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază recursul ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
În fapt, în ziua de 05.09.2007, în jurul orelor 11.00, inculpatul I. B. B., minor la acea dată, observând faptul că imobilul situat în București, ., sector 1 avea fereastra deschisă, a escaladat zidul imobilului și a pătruns pe fereastră în dormitorul părții vătămate P. O., după cum el însuși a recunoscut prin declarația de la fila 19 dup.
La momentul comiterii faptei, partea vătămată era singură acasă și, auzind zgomotul produs de săritura inculpatului, a crezut că s-a întors vreun membru al familiei.
În consecință, victima și-a strigat soțul și fiul și, întrucât nu a primit niciun răspuns, s-a deplasat în dormitor unde a observat o urmă de încălțăminte pe covor, iar lucrurile fiului său răvășite pe jos și pe pat.
A mai constatat partea vătămată că din locuință lipseau mai multe bijuterii de valoare, pe care inculpatul le-a sustras dintr-un sertar și le-a vândut pentru a-și asigura cele necesare traiului.
Curtea reține că aceste aspecte rezultă din coroborarea declarației inculpatului (fila 19 dup) cu declarația părții vătămate (fila 6 dup) și sunt confirmate de procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (filele 8 – 13 dup).
Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, Curtea reține că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art.72 Cp și art.109 al.1 Cp, pedeapsa aplicată, de 1 an și 8 luni închisoare, fiind necesară și suficientă în raport de gravitatea faptei săvârșite, ținând seama și de faptul că inculpatul mai suferise anterior o condamnare la pedeapsa închisorii, suspendată condiționat, aplicată tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
În mod corect a procedat prima instanță și în privința descontopirii pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152/21.01.2011 Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă la 09.02.2011 în pedepsele componente, repunându-le în individualitatea lor, astfel: 1 an și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 749/2.12.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1058/2.07.2010 a Curții de Apel București (data săvârșirii faptei: 28.06.2008); 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 412/12.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1591/11.10.2010 a Curții de Apel București – Secția a II –a Penală (data săvârșirii faptei: 28/29.06.2008); 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 132/18.01.2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 641/22.04.2010 a Curții de Apel București (data săvârșirii faptei: 25.06.2009); sporul de 4 luni închisoare.
De asemenea, justificat s-a constatat că infracțiunea ce face obiect al prezentului dosar și infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele sus-menționate sunt concurente, dispunându-se contopirea pedepselor și executarea pedepsei celei mai grele, deducându-se perioada executată.
Totodată, în cauză nu se mai putea dispune revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.627/14.03.2007 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin neapelare, cu consecința adiționării pedepselor, deoarece suspendarea sus-menționată a fost deja revocată prin sentința penală nr. 749/2.12.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1058/2.07.2010 a Curții de Apel București, iar pedeapsa de 8 luni a fost cumulată cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ce a făcut obiectul cauzei respectiv; prin urmare, suspendarea condiționată fiind definitiv revocată în raport de altă infracțiune, nu se mai putea să se dispună iarăși revocarea aceleiași suspendări condiționate, în raport de infracțiunea de față.
Sub aspectul rezolvării laturii civile, criticile Ministerului Public sunt fondate, în privința omisiunii de a obliga în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă P. O..
Astfel, sub un prim aspect, în mod justificat a fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate, apreciindu-se că aceasta a dovedit că a suferit un prejudiciu material în cuantum de 6000 lei; Curtea constată că sunt întrunite toate condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, sub aspectul existenței prejudiciului, a faptei ce a produs prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și cu privire la vinovăția inculpatului.
Curtea mai constată însă că la momentul săvârșirii faptei inculpatul I. B. B. avea vârsta de 17 ani, precum și că locuia împreună cu mama sa, M. V. (aspecte ce rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză). Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1000 al.2 cod civil în vigoare la momentul săvârșirii faptei, referitoare la răspunderea părinților pentru faptele producătoare de prejudicii săvârșite de copiii minori, dar și dispozițiile art.1003 Cod civil, referitoare la solidaritatea între persoanele ce răspund pentru repararea prejudiciului.
Totodată, M. V. a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente la judecata în primă instanță, fără ca în final să fie obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, soluția nefiind motivată de prima instanță.
Având în vedere cele anterior menționate, Curtea va admite recursul și va casa sentința atacată sub acest aspect, urmând să oblige inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente M. V. la plata sumei de 6000 lei, reprezentând despăgubiri civile., constând în daune materiale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr.1016/6.11.2012 a Judecătoriei sector 1 București, pe care o casează în parte și rejudecând:
În baza art.346 alin.1 Cod de procedură penală rap.la art.14 Cod de procedură penală și art.998-999 Cod civil admite acțiunea civilă formulată de Partea civilă P. O. și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente M. V. la plata sumei de 6000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariu avocat din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. E. B. D. M. F. B. V.
GREFIER,
C. B.
Red. V.B.F. /Tehnr.VBF/ P.A.M.. – ex.2/25.03.2013
J Sector 1 București – jud.: M. D. I.
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 332/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
