Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 415/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2012 în dosarul nr. 415/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.415
Ședința publică din data de 24 februarie 2012
Curtea compusă din:
Președinte - D. D.
Judecător - C.-C. C.
Judecător - M. N.
Grefier - C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror B. C..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr.286 din data de 16.12.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2012, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 24.02.2012 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr.286 din data de 16.12.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ s-a hotărât:
În temeiul art.208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit.i. cp cu aplicare disp. art.41 alin. 2 cp a condamnat pe inc. C. I. Ș. B., la 3 ani închisoare.
În baza art.81 C.p a suspendat executarea pedepsei.
În baza art.82 C.p a stabilit un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 83 C.p a pus în vedere inc. disp. referitoare la revocarea pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În temeiul art. 74-64 lit.a a aplicat pedeapsa complementară a dreptului de a alege și a fi ales în aut. publice sau în funcții elective publice.
În temeiul art. 71 alin 5 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și pedepsele accesorii.
Se ia act de faptul că prejudiciul a fost recuperat.
În temeiul art.18 alin.5 C.p, a confiscat suma de 195, sumă ce provine din furt de la L., P., A. A..
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 300 lei chelt. Jud. către stat.
Prin rechizitoriul din data de 21.04.2009, a fost sesizată prezenta instantă la data de 22.04.2009 solicitându-se cercetarea judecătorească și condamnarea inculpatului C. I. Ș. B. pentru infarctiunea prevăzută si pedepsită de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. i C.pen. cu aplicarea dispozitiilor art. 41 al. 2, C.pen.
În motivare, s-a arătat că învinuitul a fost angajat în calitate de paznic la . din com. Jilava, .. I..
La 06.06.2008, în jurul orelor 18.00, în timp ce era de serviciu, a pătruns în clădirea societătii folosind cheia de la panoul din punctul de pază si a sustras din biroul directorului comercial, un laptop marca HP cu accesoriile aferente, pe care l-a vândut Răscanu G. pentru suma de 400 lei.
La 15.06.2008, în jurul orelor 18.00, folosind acelasi mod de operare a sustras 4 telefoane noi marca Nokia, cu încărcătoare si 6 telefoane mobile Nokia folosite.
Învinuitul a vândut 6 telefoane următoarelor persoane: L. M., pentru 40 lei (Nokia 1208), A. M. I. (2 telefoane noi – 40 lei), A. A. M. M. (2 telefoane Nikia model 1600), P. I.(telefon Nokia – 80 lei).
Prejudiciul a fost recuperat în totalitate prin restituire.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de conducere în teren, procese verbale de predare-primire, plângerea și declarația părții vătămate, declarație martor, declarație inculpat.
Audiat în fața instanței în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a declarat că își menține declarația dată la organul de urmărire penală.
La 06.06.2008 a intrat în biroul directorului central de unde a sustras un laptop, iar la 15.06.2006 a sustras 4 telefoane Nokia și 6 telefoane mobile folosite.
Audiați în fața instanței, martorii A. M. I., L. M., Răscanu G., A. A. M. M., au declarat că inculpatul le-a vândut telefoane mobile și un laptop (lui Răscanu G.) în schimbul unor sume de bani, fară a cunoaște proveniența acestor bunuri.
Analizând materialul probator din faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, a reieșit că cele două fapte ale inculpatului săvârșite în baza aceleiași soluții infracționale de a pătrunde în clădirea societății unde lucra ca paznic, folosind fără drept o cheie adevărată și de a sustrage la data de 06.06.2008 un laptop, iar la data de 15.06.2008, 10 telefoane mobile, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1 lit. i C.P.., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 al. 2 C.P..
Partea vătămată . nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit în totalitate.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite de persoana infractorului și de împrejurările în care s-a săvârșit fapta conform art. 72 C.P..
Considerând că fapta întrunește toate elementele constitutive prevăzute de art. 208 al.1 – 209 al. 1 lit. i C.P.. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.P.., a condamnat inculpatul C. I. Ș. B. la 3 ani închisoare.
Constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 81 C.P.., a suspendat executarea pedepsei și în temeiul art. 82 C.P.., va stabili un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 83 C.P.., a pus în vedere inculpatului dispozițiile referitoare la revocarea pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În temeiul art. 74-64 lit. a Cod penal, a aplicat pedeapsa complementară a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În temeiul art. 71 al. 5 C.P.., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendat și pedepsele accesorii.
S-a luat act de faptul că prejudiciul a fost recuperat.
În temeiul art. 18 al. 5 C.P.., a confiscat suma de 195 lei ce provine din furt de la L. M., P. I., A. A. M. M..
În temeiul art. 191 C.Pro.Civ., a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli de judecată către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pronunțarea pe fond a unei soluții legale și temeinice.
În motivarea scrisă a recursului parchetul arată că pedeapsa aplicată inculpatului C. I.-Ș.-B. nu corespunde exigențelor impuse de art.53 alin.1 Cod penal, întrucât lipsește sintagma „la o pedeapsă”.
Al doilea motiv de recurs vizează greșita dispunere a suspendării executării pedepsei aplicate inculpatului în loc de „suspendarea condiționată a executării pedepsei”.
Al treilea motiv de recurs are în vedere incompleta și greșita aplicare a dispozițiilor art.83 Cod penal, temeiul complet fiind cel prevăzut de art.359 alin.1 C. proc. pen. rap. la art.83 Cod penal, iar obligația legală a instanței este de a atrage atenția celui condamnat „asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării”.
Al patrulea motiv de recurs se referă la greșita dispunere a pedepselor accesorii, inculpatului fiindu-i aplicată „pedeapsa complementară”, denumirea corectă fiind cea de pedepse accesorii iar temeiul de drept corect este cel prevăzut de art.71 Cod penal și nu art.74 Cod penal, cum greșit s-a consemnat. Totodată, parchetul critică faptul că în dispozitivul hotărârii temeiul suspendării pedepselor accesorii este indicat ca fiind „art.71 al.5”, fără a fi indicat sediul materiei, respectiv Codul penal. P. mai critică hotărârea primei instanțe pentru greșita și incompleta confiscare specială a sumelor dobândite de inculpat în urma săvârșirii infracțiunii, instanța invocând eronat ca temei „art.18 al.5 C.p.” în loc de art.118 al.1 lit.e C.p. și omițând în dispozitiv din enumerarea celor care nu s-au constituit părți civile și care se circumscriu respectivei sume de 195 lei pe martorul V. P.-G..
În fine, ultimul motiv de recurs vizează greșita obligare a inculpatului „în temeiul art.191 Cod procedură civilă la 300 lei cheltuieli judiciare căte stat”, temeiul corect fiind art.191 C. proc. pen.
Cu prilejul susținerii orale a motivului de recurs, procurorul de ședință a precizat că nu înțelege să susțină motivele de recurs astfel cum au fost dezvoltate în scris, însă extinde motivele de recurs constatând că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.74-64 lit.a Cp aplicând o pedeapsă complementară, în condițiile în care s-ar fi impus interzicerea doar a exercițiului dreptului prev. de art.71, 64 lit.a teza a II-a Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește măsura confiscării, s-a constatat că în mod greșit a fost confiscată suma de 195 lei, în condițiile în care numai persoanele P. I., L. I. și A. A. au precizat că nu au fost despăgubite de către inculpat sau familia acestuia cu suma totală de 160 lei. De asemenea, nu s-a luat în considerare suma de 25 lei de care a beneficiat inculpatul prin vânzarea telefonului mobil marca Motorolla către numitul V. P., în condițiile în care inculpatul a menționat că acest telefon Motorolla îi aparținea, iar partea parte vătămată . a precizat că i-au fost sustrase doar 10 telefoane mobile marca Nokia.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Instanța fondului a reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă că la data de 06.06.208 inculpatul C. I.-Ș.-B. a folosit fără drept o cheie adevărată și a pătruns în clădirea societății unde lucra ca paznic, sustăgând un laptop, iar la data de 15.06.2008 a sustras 10 telefoane mobile marca Nokia, folosind același mod de operare.
Situația de fapt a fost pe deplin dovedită cu plângerea și declarația reprezentantului legal al părții vătămate .., cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu procesul-verbal de conducere în teren, cu procesele-verbale de predare-primire a bunurilor sustrase, cu declarațiile martorilor R. G., L. M., A. M.-I., A. A.-M.-M. și P. I. (cumpărători de bună-credință ai telefoanelor mobile), toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere completă date de inculpat.
Criticile formulate în scris de parchet și nesusținute de procurorul de ședință nu pot fi primite de Curte, toate cele 6 motive de recurs enunțate referitoare la greșita individualizare a pedepselor sub aspectul vizând simple erori materiale strecurate fie în minuta, fie în dispozitivul hotărârii instanței de fond și care nu pot fi invocate drept motive de casare a hotărârii.
Este fondată însă critica referitoare la greșita interzicere a exercițiului dreptului de a alege, cu titlu de pedeapsă accesorie, în raport de gravitatea redusă a infracțiunii Curtea apreciind că inculpatul poate beneficia de dreptul electoral de a vota. De asemenea, atâta timp cât instanța i-a interzis inculpatului exercițiul dreptului de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice se impunea a-i interzice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, cele două drepturi fiind strâns legate între ele.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de casare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.d Cod penal va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr. 286 din data de 16 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Va casa, în parte, sentința penală recurată și rejudecând, în fond:
În temeiul art. 71 Cod penal va interzice inculpatului C. I. Ș. B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal va dispune confiscarea sumei de 195 lei, dobândită de inculpat, prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Va menține celelalte dispoziții.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva sentinței penale nr. 286 din data de 16 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Casează, în parte, sentința penală recurată și rejudecând, în fond:
În temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului C. I. Ș. B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal dispune confiscarea sumei de 195 lei, dobândită de inculpat, prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 24 februarie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. D. C. C. C. M. N.
GREFIER,
C. M. S.
Red. D.D.
Dact.A.A.
2 ex.-22.05.2012
Judecătoria Cornetu
Jud. fond: D.L.
| ← Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 629/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
