Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 787/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 787/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 787/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 787
Ședința publică de la 26 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. D.
JUDECĂTOR – R. M.
JUDECĂTOR – C.-C. C.
GREFIER - M. A.
Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. N..
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr.392/20 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25 aprilie 2013 și apoi pentru azi, 26 aprilie 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 392/20 iulie 2012, Judecătoria B., în temeiul art. 334 C.p.p. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului C. F. din infractiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită art. 208 alin.1- art.209 alin.1 lit. a, g, și i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., în infracțiunea de pedepsirea unor furturi la plângere prealabilă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 210 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
În baza art. 208 alin.1- art.209 alin.1 lit. a, g, și i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 320/1 C.p.p. a condamnat pe inculpatul C. F., fiul lui C. și R., născut la data de 23.06.1972, în București, sector 2, domiciliat în ., ., jud. I., CNP-_ la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin. 1 si 2 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua si b) C.pen., pe durata pedepsei principale.
În baza art. 61 alin. 1 C.pen. a revocat liberarea condiționată a inculpatului C. F..
În temeiul art. 61 alin. 1 teaza a II- a a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 144/02.03.2005 a Judecătoriei Oltenița definitivă prin Decizia Penală nr. 149/28.04.2005 a Tribunalului Călărași, respectiv 793 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta de 2 ani închisoare, în final inculpatul C. F. urmând a executa pedeapsa cea mai mare de 793 zile.
În temeiul art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 11.11.2010 până la data de 28.03.2011.
A luat act că partea vătămată C. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1, a obligat inculpatul la plata a 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului s-a avansat din fondurile MJ către Baroul București.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 4332/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. F., sub aspectul savarsirii infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. a, g și i C.pen. cu aplic. art. 37 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 29.06.2010 numita C. M. a sesizat organele de poliție din cadrul I.P.J. I. - Postul de poliție Găneasa cu privire la faptul că în noaptea de 28/29.06.2010, persoane necunoscute au pătruns în locuința sa din comuna Găneasa, . au sustras două televizare tip plasmă și o combină muzicală, apreciind prejudiciul provocat la suma de 7000 lei.
În urma investigațiilor efectuate de organele de cercetare penală a fost identificat ca autor al faptei descrise mai sus inculpatul C. F..
Astfel, în cauză a fost audiată, la data de 10.11.2010, martora V. R., mama inculpatului C. F., care locuiește în vecinătatea imobilului aparținând părții vătămate C. M.. Aceasta a declarat că știe de la partea vătămată că în cursul lunii iunie, persoane necunoscute au pătruns în locuința sa de unde au sustras două televizoare și o combină muzicală. Martorul și-a dat seama că autorii faptei sunt fiul său C. F. și numitul G. C. R.. Mai mult, martora a fost informată de către inculpat cu privire la faptul că acesta a purtat mănuși pentru a-și ascunde urmele.
În baza autorizației nr. 62/05.05.2010 emisă de Judecătoria Cornetu prelungită la data de 04.06.2010 (filele 33,34), organele de cercetare penală au procedat la interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de la și către terminalul mobil cu nr. de apel_ aparținând inculpatului C. F..
Din procesele verbale de transcriere a notelor de redare a convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul C. F. a luat legătura, la data de 29.06.2010, cu o persoană de sex feminin (filele 43-45) căreia îi comunică faptul că ar fi purtat mănuși pentru a-și ascunde urmele.
Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut inițial săvârșirea faptei, arătând că nu știe nimic despre aceasta.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale, arătând că în noaptea de 28/29 iunie 2010 a pătruns pe o fereastră în locuința numitei C. M. din comuna Găneasa, . sustras două televizoare tip plasmă și o combina muzicală. Inculpatul a precizat că a părăsit locul faptei prin aceeași fereastră pe unde intrase.
Ulterior inculpatul a valorificat bunurile sustrase contra sumei de 2500 lei, vânzându-le unei persoane pe care o cunoaște sub numele de „Beti".
În ceea ce privește posibilitatea participării și a unei alte persoane la comiterea faptei, inculpatul a declarat că a fost singur, însă a fost ajutat de către G. C. R. să transporte bunurile sustrase la domiciliul cumpărătoarei. Inculpatul a precizat că G. C. R. cunoștea faptul că bunurile provin din comiterea unei fapte de furt, iar în urma ajutorului acordat, acesta a primit o suma de 400-500 lei.
La data de 12.11.2010, a fost audiat martorul R. S. M. care a declarat că la sfârșitul lunii iunie a fost contactat telefonic de inculpatul C. F. care i-a spus că are de vânzare două televizare tip plasmă și o combină muzicală.
În aceeași zi, martorul s-a întâlnit cu inculpatul C. F. și cu numitul G. C. care au descărcat dintr-un taxi aparatele electronice menționate precum și o sacoșă în care se aflau mai multe obiecte electrocasnice.
Martorul a cumpărat toate bunurile plătind suma de 3000 lei. Totodată, acesta a precizat faptul că nu știut că bunurile ar fi provenit din săvârșirea unor fapte de natură penală.
La data de 12 noiembrie 2010, organele de cercetare penală au predat părții vătămate C. M. bunurile sustrase, prejudiciul fiind recuperat în totalitate.
Din materialul probator administrat a rezultat că în noaptea de 28/29.06.2010, inculpatul C. F. a pătruns, împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, în locuința numitei C. M. de unde a sustras două televizoare și o combină muzicală pe care ulterior le-a valorificat contra sumei de 2500 lei.
În ceea ce privește eventuala participare a numitului G. C. R. la săvârșirea faptei de furt calificat precum și la ajutorul dat de acesta în vederea valorificării bunurilor sustrase, s-a constatat că în cauză urmărirea penală nu este completă urmând a se dispune disjungerea cauzei cu privire la acesta și continuarea cercetărilor într-un dosar separat.
Referitor la infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C.pen. săvârșită de numita V. R., mama inculpatului C. F., constând în aceea că a ascuns urmele infracțiunii arzând mănușile purtate de inculpat la săvârșirea faptei, s-a constatat că în speță există cauza de nepedepsire prev. de art. 264 alin. 3 C.pen, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. i1 C.pr.pen.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor; proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare; proces - verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate; procese-verbale întocmite de organele de cercetare penală.
La termenul din data de 20.06.2012 a fost audiat inculpatul C. F. care a declarat că recunoaște faptele așa cum au fost reținute în prin actul de inculpare în sarcina sa și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 320 ind. 1 Cod procedura penala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Această situație de fapt a rezultat din declarațiile inculpaților de recunoaștere a săvârșirii faptelor, coroborate conf. art 69 Cpp cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală (declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor; proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare; proces - verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice; procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate; procese-verbale întocmite de organele de cercetare penală).
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului C. F. din infractiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită art. 208 alin.1- art.209 alin.1 lit. a, g, și i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., în infracțiunea de pedepsirea unor furturi la plângere prealabilă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 210 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Astfel, instanța la momentul pronunțării hotărârii în prezenta cauză nu s-a putut raporta la sentința civilă nr. 1207/2011 pronunțată în dosarul nr._/94/2010 a Judecătoriei B., prin care se stabilea faptul că inculpatul C. F. este fiul numitului C. P.- fiul părții vătămate C. M., această hotărârea fiind atacată cu apel de către P. de pe lângă Judecătoria B.. În atare condiții instanța nu poate, la stabilirea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței să aibă în vedere hotărârea judecătorească amintită mai sus. În ceea ce privește afirmația apărătorului inculpatului potrivit căruia în cauză ar trebui dispusă schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de prev. de art.210 C.p., instanța a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul locuiește împreună cu persoana vătămată, din simpla studiere a actelor dosarului rezultă faptul că aceștia nu au același domiciliu.
În drept, fapta inculpatului C. F. care în noaptea de 28/29.06.2010 a pătruns împreună cu o persoană rămasă neindetificată în locuința părții vătămate C. M. de unde a sustras 2 televizoare și o combină muzicală pe care ulterior le-a valorificat contra sumei de 2500 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat faptă prev. și ped. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, g și i C.p. cu aplicarea art.37 al.1 lit.a C.p.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cp: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa stabilite in partea speciala a Codului Penal, gradul de pericol social, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.
Instanța a avut în vedere la dozarea pedepselor și reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșite de inculpati ce trebuie aplicată ca urmare a reținerii art. 320/1 C.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând, casarea sentinței și rejudecând, în fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt prev. de art.210 Cp, cu consecința încetării procesului penal ca effect al împăcării părților.
În motivarea scrisă a recursului (filele 17-19) inculpatul, prin apărătorul ales, arată că la data comiterii faptei locuia împreună cu bunica paternă, respective partea vătămată C. V..
În dovedirea motivului de recurs a depus ancheta socială efectuată de Primăria comunei Găneasa, Județul I., precum și fotocopia actelor de identitate ale părților (filele 20-26).
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul-inculpat C. F., cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 C. proc. pen., sentința nefiind susceptibilă de apel, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, rezultată din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și recunoscută d inculpate în condițiile art.3201 C. proc. pen., din care rezultă că în noaptea de 28/29.06.2012 inculpatul C. F. a pătruns împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată în locuința părții vătămate C. M., prin escaladarea ferestrei și a sustras 2 televizoare și o combină muzicală, pe care le-a valorificat contra sumei de 2500 lei.
Critica recurentului-inculpat referitoare la greșita încadrare juridică a faptei, în sensul că în speță ne aflăm în prezența unuui furt pedepsit la plângere prealabilă, deoarece inculpatul locuia împreună cu partea vătămată, este nefondată. La data comiterii infracțiunii inculpatul locuia în satul Piteasca, comuna Găneasa, ., iar partea vătămată în satul Piteasca, comuna Găneasa, ..3. În același sens a declarat și partea vătămată (fila 27 dosar recurs), respectiv că inculpatul și ea locuiesc în încăperi diferite, ambele având intrare și cheie separată. De altminteri, acesta a și fost motivul pentru care inculpatul a trebuit să pătrundă în locuința părții vătămate pe fereastră, el neavând acces la ușa locuinței părții vătămate, purtând mănuși pentru a nu putea fi identificat.
Referitor la ancheta socială depusă la dosar, Curtea apreciază că aceasta nu face dovada faptului că la data comiterii infracțiunii inculpatul locuia împreună cu partea vătămată, având în vedere că este întocmită ulterior săvârșirii faptei, iar pe de altă parte menționează faptul că imobilul este compus din 3 camere, fără a preciza că există o singură intrare sau există două căi de acces distincte în imobil, aspect lămurit prin audierea părții vătămate.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de casare a hotărârii primei instanțe Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod penal, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat C. F. împotriva sentinței penale nr.392 din data de 20.07.2012 pronunțată de Judecătoria B..
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat C. F. împotriva sentinței penale nr.392 din data de 20.07.2012 pronunțată de Judecătoria B..
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. D. R. M. C. C. C.
GREFIER,
M. A.
Red. jud.D.D.
Ex.2 /20.05.2013
I.C.R. – Jud. B.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2084/2012. Curtea... → |
|---|
