Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 825/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 825/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 825
Ședința publică din data de 08.05.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: V. B.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 22.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București – în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 08 mai 2013, astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 36/22.01.2013 Judecătoria Sectorului 1 București – Secția penală, în temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal raportat la art. 63 alin 3 teza a II a C.p., cu aplicarea art. 320 ind.1 Cod pr. penală a condamnat pe inculpatul N. S. C. la o pedeapsă de 5000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
A pus in vedere inculpatului dispozițiile art. 63/1 C.p.
În baza art. 14, art. 16 și art. 346 Cod pr. penală a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL - prin administrator judiciar OPTIMUS INSOLV IPURL, cu sediul în București, sector.3, .. 9, ., . la plata către S. Român, a sumei de 136.546 lei reprezentând:_ lei - impozit pe salarii,_- CAS asigurați, 3612 lei - șomaj asigurați și 3612 lei – sănătate asigurați, sume la care se vor calcula și obligațiile fiscale accesorii (majorări, dobânzi, penalități) potrivit legislației fiscale în vigoare la momentul producerii prejudiciului .
S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr. 5484/P/2011 din data de 20.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală - motivat de faptul că la termenul de judecată din 20.11.2012, inculpatul și-a recunoscut vinovăția în fața instanței și a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală – prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 05.08.2009 a fost înregistrată sesizarea formulată de Garda Financiară cu privire la faptul că în urma controlului efectuat la . SRL s-a constatat că societatea înregistrează la data de 31.03.2009 restante la plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă mai mari de 30 de zile de la data scadenței, solicitând totodată efectuarea de cercetări cu privire la existența sau inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Din cercetările efectuate s-a constatat că . SRL figurează înregistrată la ORCMB sub nr. J/_ având ca obiect principal de activitate „Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”, administrarea societății revenind inculpatului N. S. C. .
Fiind audiat, inculpatul a arătat că avea cunoștință de existența datoriilor către bugetul de stat, dar neplata impozitelor cu reținere la sursă nu se datorează intenției de a prejudicia bugetul de stat, ci se datorează neîncasării creanțelor datorate de debitorii societății. Totodată, inculpatul a declarat că în perioada supusă controlului din disponibilul financiar a fost nevoit să achite cu precădere furnizorii de materiale și salariile angajaților pentru a nu se opri activitatea societății. Tocmai din acest motiv societatea a solicitat instanței deschiderea procedurii de insolvență prin reorganizare făcând totodată toate demersurile pentru recuperarea sumelor datorate de către beneficiarul South Pacific Group Construcții Adelaide SRL.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, în actele contabile ale societății sunt evidențiate sume reținute ca impozite și contribuții cu reținere la sursă. Totodată, raportul de expertiză contabilă evidențiază că societatea a prezentat disponibil în perioada analizată exceptând lunile august 2010, noiembrie 2010 și decembrie 2010 având astfel posibilitatea reală de plată a datoriilor către bugetul de stat.
Din cuprinsul expertizei reiese ca producerea prejudiciul cauzat bugetului de stat s-a datorat neefectuării plății datorate bugetului de stat deși aceste datorii erau calculate si evidențiate în contabilitate.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarațiile inculpatului care arată că societatea a avut disponibil în cont, dar acesta se folosea cu prioritate pentru plata contractelor de leasing, plata chiriei și salariile angajaților.
Sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii, s-a reținut, că fapta inculpatului N. S. C., care în perioada 01.01._11, în calitate de administrator al . SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a reținut și nu a vărsat la bugetul consolidat al statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, de împrejurările concrete ale comiterii faptei, prejudiciul cauzat, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, datele ce caracterizează persoana inculpatului care este la primul impact cu legea penală, anterior acestei fapte a avut un comportament corespunzător în societate, inclusiv atitudinea acestuia manifestată pe parcursul procesului penal materializată în prezentarea în fața organelor judiciare și, cooperarea cu organele de ancheta și instanța de judecată.
În raport de aceste aspecte, având în vedere că norma de incriminare prevede pedepse alternative, instanța a apreciat că scopul educativ și în același timp punitiv al pedepsei poate fi pe deplin atins prin aplicarea pedepsei amenzii penale de 5000 lei amendă penală, având în vedere limitele speciale calculate ca urmare a aplicării dispozițiilor privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Soluționând latura civilă a cauzei, instanța a constatat că S. Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă pentru suma de 136.546 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, solicitând ca la această sumă să se calculeze și obligațiile fiscale accesorii potrivit legislației în vigoare la momentul producerii prejudiciului.
În cauză instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, astfel că a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL - prin administrator judiciar OPTIMUS INSOLV IPURL, la plata către S. Român a sumei de 136.546 lei reprezentând:_ lei - impozit pe salarii,_- CAS asigurați, 3612 lei - șomaj asigurați și 3612 lei – sănătate asigurați, sume la care se vor calcula și obligațiile fiscale accesorii(majorări, dobânzi, penalități) potrivit legislației fiscale în vigoare la momentul producerii prejudiciului .
Pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune instanța a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța nr. 5484/P/2011 din data de 20.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.
După rămânerea definitiva a prezentei hotărâri judecătorești s-a procedat la comunicarea dispozitivului hotărârii judecătorești la Oficiul Național al Registrului Comerțului București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, susținându-se că amenda penală aplicată inculpatului nu corespunde criteriilor art. 72 Cod penal, având în vedere, perioada îndelungată de desfășurare a activității infracționale (2008 – 2011), prejudiciul cauzat bugetului de stat de 136.546 lei, gravitatea faptei, de faptul că a rezultat că firma administrată de inculpat avea disponibil financiar, dar inculpatul a direcționat plata nu către bugetul de stat, ci pentru stingerea altor datorii.
Se mai critică sentința pentru neaplicarea art. 13 din Legea nr. 241/2005 și necomunicarea hotărârii către Monitorul Oficial al Registrului Comerțului.
Se solicită aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, recursul parchetului prin prisma criticilor formulate, cum și din oficiu, constată că acesta este întemeiat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că aprecierea instanței de fond asupra împrejurărilor faptice ale cauzei, a existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului este corectă și în concordanță cu probele administrate în cauză, pe care instanța le-a apreciat prin prisma dispozițiilor art. 63 Cod procedură penală, inculpatul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, acceptând în întregime și necondiționat dovezile administrate la urmărirea penală.
Critica parchetului privind greșita individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse cu amenda penală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, în formă continuată prevăzută de art.41 alin.2 Cod penal, se privește ca întemeiată, întrucât se constată că aceasta nu este proporționale cu natura și gravitatea faptei comise, împrejurările comiterii (existența disponibilului financiar și direcționarea acestuia către alte datorii ale firmei), perioada îndelungată de desfășurarea a activității infracționale (2008-2011), de prejudiciul însemnat creat bugetului de stat (136.546 lei), de situația creată salariaților pentru care, pe o perioadă îndelungată inculpatul nu a virat sumele aferente ajutorului de șomaj, asigurări de sănătate, CAS, deși le reținuse sumele corespunzătoare, așa încât se impune aplicarea unei sancțiuni mai ferme, respectiv o pedeapsă cu închisoare, într-un cuantum redus prin prisma aplicării dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală, dar și a dispozițiilor art.13 Cod penal, infracțiunea fiind comisă anterior modificării art. 6 din Legea nr.241/2005, prin Legea nr.50/2013 care a înăsprit regimul sancționator.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, este justificată suspendarea condiționată prevăzută de art. 81 Cod penal, întrucât aceasta corespunde într-o mai mare măsură circumstanțelor cauzei și persoanei inculpatului, putându-se realiza mai eficient prevenția și reinserția socială a inculpatului, fiind îndeplinite cerințele legale, dar rezultând și date că inculpatul a înțeles gravitatea faptei, urmările acesteia. De asemenea, inculpatul este lipsit de antecedente penale, a desfășurat o activitate lucrativă, a avut o poziție procesuală sinceră, are afecțiuni de sănătate dovedite prin acte medicale depuse în recurs (filele 16-21), astfel că se constată că și o executare a pedepsei fără privare de libertate, prin aplicarea art.81 Cod penal și cu stabilirea unui termen de încercare în concordanță cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, este de natură să asigure scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, așa încât, sub acest aspect critica parchetului este întemeiată.
În privința pedepsei accesorii, în raport de dispozițiile art.71 Cod penal și de natura infracțiunii, se impune interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II, lit. b, dar lit. c (numai cu referire la funcția de administrator al unei societăți comerciale), întrucât inculpatul a comis fapta în calitatea sa de administrator al firmei.
Se mai constată că instanța de fond nu a făcut aplicarea art.13 din Legea nr.241/2005 care obligă instanța, ca în cazul condamnării inculpatului că facă cunoscu Oficiului Național al Registrului Comerțului, acest fapt, măsură care se va dispune prin decizia prezentă.
Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, va fi admis recursul parchetului și se va modifica sentința doare în limitele ce preced.
Urmează a se face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva Sentinței penale nr. 36/F din data de 22 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal în ref. la art. 13 din Codul penal rap. la art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul N. S. C. la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
În temeiul art. 71 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. l lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (cu referire la funcția de administrator al unei societăți comerciale) din Codul penal.
În temeiul art. 81 alin. 1 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 din Codul de procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 din Codul penal, referitoare la cazurile de revocare a suspendării condiționate.
În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, dispune ca, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a inculpatului, să se comunice către Oficiul Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului acestei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. S. V. B. C. V. G.
GREFIER,
L. A. P.
Red. N.S.
Dact.G.P./31.05.2013
2 ex.
Red. E. V. – Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
