Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 182/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 182/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 182/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr.182
Ședința publică din data de 22.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte: C.-C. C.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror P. R..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de petentul I. G. R. împotriva Rezoluției nr.457/II-2/2013 din data de 12.02.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Ordonanței adoptate în dosarul nr.25/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 22.04.2013 când a dat următoarea soluție
CURTEA
Prin rezoluția nr. 25/P/2013 din data de 17.01.2013 P. de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 209 alin. 4 rap. la art. 281 lit. b și art. 228 alin. 1 rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistratului judecător G. D. I. din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prev. de art. 246 și art. 289 Cod penal.
Pentru a dispune această rezoluție, s-a constatat că:
La data de 14.12.2012 numitul I. G. R. s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată împotriva judecătorului G. D. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prev. de art.246 și 289 Cp.
Dosarul a fost înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel București la data de 07.01.3013 cu nr. de mai sus.
Petentul a arătat că a fost condamnat definitiv în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sector 5 București prin sentința penală nr.499/29.02.2012 la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni de către magistratul judecător G. D. I. în mod abuziv, deoarece i-au fost îngrădite drepturile procesuale recunoscute de lege. Astfel, petentul a susținut că judecătorul a dispus în mod defectuos cu privire la administrarea probatoriului (a refuzat verificarea înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere din cele două săli de jocuri, a revenit asupra unei probe încuviințate la un termen anterior), a reținut circumstanțe personale nereale, ceea ce a dus la o soluție greșită de condamnare.
Analizând actele premergătoare efectuate în acest dosar, se constată că petentul critică hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei condamnări, criticile sale putând constitui veritabile motive de recurs împotriva hotărârii de condamnare, nu însă și indicii semnificative de încălcare a atribuțiilor de serviciu, cu rea-credință, de către magistratul judecător care a pronunțat sentința respectivă.
Împrejurarea că petentul este nemulțumit de modul în care instanța de judecată a soluționat cererile și excepțiile invocate, sau de aprecierea judecătorului cu privire la probele administrate în dosar nu este de natură a reține în sarcina judecătorului fapte penale.
Judecătorul cauzei este împuternicit prin lege - art.65 C.p.p.- să dispună cu privire la administrarea probelor în dosar, încuviințarea probelor solicitate de părți fiind o atribuție exclusivă a acestuia, care se fundamentează pe criterii de pertinență, utilitate și concludență a mijloacelor de probă solicitate. Revenirea asupra unei probe încuviințate la un termen anterior este permisă în măsura în care administrarea probei devine inutilă, dispozițiile art.329 alin.3 fiind în acest sens.
Urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art.124 alin.3 din Constituție - cadrul legal care consacră principiul independenței judecătorilor și care permite ca, în baza probelor administrate și în conformitate cu normele legale, judecătorul să se pronunțe asupra litigiului dedus judecății, fără ca prin hotărârea pronunțată să fie susceptibil de săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, nu se poate afirma că judecătorul a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului sau a omis cu știință reținerea acestora, prin interpretarea materialului probator. În conformitate cu dispozițiile art. 63 alin.2 C.p.p. aprecierea probelor se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului în cauza dedusă judecății, astfel încât interpretarea tendențioasă a probelor (la care face referire petentul) este exclusă.
Față de cele expuse, întrucât actele premergătoare nu au relevat minime indicii de nerespectare a atribuțiilor de serviciu, cu rea-credință de către judecător sau de atestare a unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului în soluționarea dosarului nr._, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei rezoluții, în conformitate cu art. 275 și art. 278 Cod procedură penală petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin rezoluția nr. 457/II-2/2013 din 12.02.2013, procedând la verificarea actelor premergătoare efectuate în dosarul penal nr. 25/P/2013, procurorul general a constatat că soluția dispusă este legală și temeinică.
Împotriva acestei rezoluții, în conformitate cu art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală, petentul a formulat plângere înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ din data de 01.03.2013.
Examinând plângerea formulată de către petent, în conformitate cu art. 278 alin. 7 Cod procedură penală, pe baza probelor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că rezoluția atacată este legală și temeinică și o va menține, în condițiile art. 278 alin. 7 lit. a Cod procedură penală în considerarea următoarelor argumente.
Petentul, în esență, a fost condamnat prin sentința penală nr. 499/2012 de magistratul judecător intimat din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 București, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de tâlhărie în forma de participație a complicității, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
Petentul este nemulțumit de modul de administrare a probatoriului de către judecător, reclamând că a reținut în considerentele sentinței situații neadevărate, în totală contradicție cu probele administrate, vătămarea fiind evidentă prin soluția de condamnare în condițiile în care i-au fost îngrădite drepturile procesuale.
Pronunțarea condamnării de către judecătorul investit cu soluționarea cauzei penale în fond, în condițiile în care administrarea probelor s-a făcut conform dispozițiilor procedurale, iar interpretarea probelor în baza principiului liberei interpretări,consacrat prin art. 63 Cod procedură penală, nu echivalează cu o îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu prin care să fie lezate interese legale ale persoanei.
Totodată, prin modul în care motivează hotărârea, nu se poate afirma că judecătorul a atestat fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului sau a omis,cu știință reținerea acestora.
Hotărârea judecătorească este supusă cenzurii instanței de control judiciar în calea de atac a „celui nemulțumit”, iar în cauză, sentința de condamnare împotriva petentului a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat, prin decizia penală nr. 1784/R din data de 21.09.2012 a Curții de Apel București.
Prin urmare, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pentru impedimentul procedural prev. de art. 10 lit. a Cod procedură penală, fapta nu există, este legală și temeinică.
D. pentru care, Curtea în temeiul disp. art.278/1 alin.8 lit. a). Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I. G. R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 17.01.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din dosarul nr.25/P/2013.
Va menține rezoluția atacată.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul disp. art.278/1 alin.8 lit. a). Cod procedură penală respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I. G. R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 17.01.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din dosarul nr.25/P/2013.
Menține rezoluția atacată.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
C.-C. C.
GREFIER
C.-M. S.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 825/2013. Curtea... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
