Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 427/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 427/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 427/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.427
Ședința publică din 25 octombrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. P.
GREFIER – A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol se află soluționarea plângerii penale formulată de către petentul B. N. în temeiul art.2781 C.p.p.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 octombrie 2012 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la acest termen pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 04.05.2012 petentul B. N. formulează o plângere sub aspectul dispozițiilor art.2781 Cod penal împotriva ordonanței din data de 18.02.2011.
Din cuprinsul plângerii desprindem faptul că petentul a reclamat printr-o plângere penală la postul de poliție Jilava, faptul că mai mulți muncitori de la S.C. „Delta A.C.M. București SA și primarul M. A. au furat circa 20 tone de asfalt, circa 50 tone balastru și piatră spartă și circa 10 tone beton care se regăsesc și au fost folosiți la asfaltarea curții numitei M. C. contabilă la S.C.”Delta A.C.M.” București.
De aspectele sesizate de petent s-a ocupat poliția din cadrul Postului de Poliție Jilava sau I.P.J.I. care „au obținut un avantaj patrimonial față de aceștia, în valoare de peste 300 milioane lei.”
Astfel, petentul consideră că intimații M. C., P. I., M. A., agentul de poliție Iurci, agentul de poliție S. N., inspectorul de poliție B. M. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, furt și furt calificat, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual pentru aceste infracțiuni din cei enumerați mai sus se fac vinovați M. C., P. I. și M. A..
Se precizează în continuare că făptuitorii Iurci I., S. N. și B. M., se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice și favorizarea infractorului iar făptuitorii S. N. și și B. M. sunt vinovați pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uzul de fals.
Se mai menționează la plângere că procurorul de caz nu a trecut la audierea de martori, nu a acceptat proba cu înscrisuri propusă de petent și i s-au respins acestuia toate probele și toate mijloacele de probă propuse de acesta.
Petentul depune în instanță un set de acte intitulat „Noi motive de desființare a ordonanței din data de 18.02.2011, dispusă în dosarul nr.137/P/2010” cu mențiunea că o . acte depuse în acest dosar și cel al instanței i-au fost sustrase.
Față de această plângere și alte înaintate de petent organelor de Poliție și P. la data de 18.02.2011, Procurorul șef la Biroului Teritorial Slobozia – Serviciu Teritorial București emite Ordonanța înregistrată sub nr.137/P/2010 prin care dispune neînceperea urmăririi penale față de numiții B. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.132 din Legea 78/2000 raportat la art.246 Cod penal.
Neînceperea urmăririi penale față de numiții M. C., P. I. și M. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.17 lit.b,c și d din Legea 78/2000.
Disjunge și declină competența soluționării cauzei privind pe numiții B. M. – ofițer de poliție, S. N. - agent de poliție, Iurci I.- agent de poliție, M. C., P. I. și M. A. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru infracțiunile ce se regăsesc în plângerea petentului.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul B. N., astfel prin ordonanța nr.95/II-2/2012 din data de 11.04.2012 a Procurorului șef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, se respinge plângerea formulată de B. N. împotriva ordonanței procurorului adoptată în dosarul nr.137/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție Teritorial București - Biroul Teritorial Slobozia, ca neîntemeiată.
Curtea luând spre examinare cele două ordonanțe sub aspectul dispozițiilor a art.2781 pct.7 Cod procedură penală care arată că „judecătorul soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.”
Din această perspectivă apreciem că ordonanța din 18.02.2011 cât și cea din data de 11.04.2012 au fost soluționate în mod judicios și numai în limitele prevăzute de Legea 78/2000 de competența Direcției Naționale Anticorupție sesizate a fi comise de către inspectorul de poliție B. M.- infracțiunea prevăzută de art.132 din Legea 78/2000 raportat la art.246 Cod penal și către numiții M. C., P. I. și M. A. – infracțiunile prevăzute de art.17 lit.b, c și d din Legea 78/2000.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-a putut concluziona că B. M. a obținut pentru sine sau pentru altul avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale incidente la Legea 78/2000.
Același lucru se poate susține și față de numiții M. C., P. I. și M. A. nefiind indicii de săvârșire a infracțiunilor în realizarea scopului prevăzut de Legea 78/2000.
Pentru celelalte infracțiuni sesizate de petent în plângerea sa, ordonanța din 18.02.2011 a declinat competența de soluționare a cauzei privind și pe intimații B. M., M. C., P. I. și M. A. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Cât privește setul de acte depuse în instanță de petent, aceste nu sunt în măsură să ne formeze convingerea că pot fi probe concludente pentru a opri cauza spre o nouă cercetare penală a intimaților sau a trimite cauza la procuror pentru a continua această cercetare atâta vreme cât procuror de caz s-a pronunțat într-o manieră legală față de plângerea petentului.
Față de aceste împrejurări, plângerea petentului este nefondată și se respinge în temeiul dispozițiilor art.2781 pct.8 lit.a Cod procedură penală.
Văzând și art.192 alin.2 Cod procedură penală privind cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781 pct.8 lit.a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. N..
Menține ca legală și temeinică ordonanța nr.137/P/2010 din 18.02.2011 precum și ordonanța nr.95/II-2/2012 emise de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție –Serviciul Teritorial București .
Obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariul avocat din oficiu pentru intimatul M. A. ce se suportă din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. P. A. M.
Red.PP
Dact.EA-2ex/06.12.2012
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 787/2013. Curtea de... → |
|---|
