Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 134/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 134/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 134/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ nr. 134
Ședința din publică din: 27.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
GREFIER: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului nr. 293/P/2012 din data de 08.11.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta B. F..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală nr. 293/P/2012 și a lucrării nr. 49/II-2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, după care,
Petenta B. F., ns. la 24.09.1967, CNP_, legitimată cu CI . nr._, eliberat de SPCEP Secția 2 la data de 02.02.2012, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar o planșă fotografică pentru a dovedi starea actuală a imobilului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri.
Deliberând, Curtea încuviințează, pentru petentă, proba cu înscrisuri, apreciind că este utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Petenta B. F., având cuvântul, depunând concluzii scrise, solicită admiterea plângerii, în sensul schimbării temeiului soluției de scoatere de sub urmărire penală prin reținerea prevederilor art. 10 lit. d C.p.p.
Astfel, în susținerea plângerii, arată că nu a avut intenția de a efectua lucrări asupra imobilului în cauză fără a deține o autorizație de construire, însă arată că spațiul respectiv era nelocuibil și nici nu putea fi folosit în condiții optime. Apreciază că, prin rezoluția atacată, nu se precizează valoarea socială lezată, titularul acesteia, în ce ar consta pretinsa vătămare ori urmarea imediată produsă prin modificările aduse imobilului.
Pe de altă parte, susține că nu sunt întrunite elementele infracțiunii analizate nici pe latură subiectivă, lipsind intenția ca element subiectiv.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluției atacate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în mod corect, s-a reținut că petenta a comis o faptă penală, fiind indubitabilă intenția acesteia de a face modificări, având în vedere demersurile pe care le-a întreprins pentru a obține o autorizație în acest sens, dar și cunoștințele juridice pe care le deține.
Mai mult, imobilul face parte din categoria celor protejate, iar textul de lege nu prevede că, în acest caz, pot fi făcute modificări, chiar și în situații de urgență. De altfel, petenta nu a făcut dovada stării de necesitate, iar în certificatul de urbanism se menționează că pot fi făcute doar lucrări de izolație termică, nu și acoperișul executat de către petentă.
În consecință, petenta a săvârșit o faptă, cu intenție, însă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu în ultimul rând, solicită obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 27.02.2013, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub numărul_ (_ ), plângerea formulată de petenta B. F. împotriva ordonanței nr. 293/P/2012 din data de 08.11.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, plângere formulată în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C.p.p.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că se impune schimbarea temeiului juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale, în sensul eliminării dispozițiilor art. 10 lit. b1 C.p.p. și a amenzii administrative aplicate, cu reținerea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 10 lit. d C.p.p., întrucât fapta nu a avut ca urmare producerea unei vătămări asupra patrimoniului arhitectural și urbanistic al municipiului București și nu a fost săvârșită cu intenție.
Petenta a arătat că a achiziționat apartamentul nr. 1 din .. 2, vila A, sector 4 la data de 25.03.2011, în vederea utilizării sale ca sediu profesional pentru exercitarea activității de avocat. Curând după achiziționarea imobilului, a inițiat procedura pentru obținerea autorizației de construire, sens în care, la data de 11.04.2011, a depus cerere în vederea obținerii certificatului de urbanism, document eliberat însă abia după 8 luni și după numeroase demersuri la primăria capitalei.
Procedura de obținere a autorizației de construire a fost, la rândul său, anevoioasă, intervalul total de timp scurs până la finalizarea acesteia fiind de un an și jumătate (până la 12.09.2012), durată ce a impus efectuarea unor lucrări parțiale de reabilitare a structurii acoperișului și a izolației termice. În ceea ce privește parapetul de sub fereastră, acesta a fost doar parțial desființat, iar peretele dintre bucătărie și marchiză s-a dărâmat datorită gradului ridicat de uzură. Petenta a descris și o . discuții avute cu directorul Direcției de Inspecție și Control din cadrul Primăriei Sectorului 4 București, relațiile dintre ei deteriorându-se însă datorită lucrărilor de amenajare a unui loc de fumat sub fereastra petentei și a refuzului acesteia din urmă de a zidi fereastra de la marchiză.
Față de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 50/1991, petenta a apreciat că nu s-a adus nicio vătămare relațiilor sociale legate de patrimoniul cultural, arhitectural și urbanistic al municipiului, lipsind, în consecință, urmarea socialmente periculoasă, persoana vătămată, precum și vinovăția. Sub acest din urmă aspect, a invocat, pe de o parte, diligențele depuse pentru obținerea autorizației de construire, durata lungă a procedurii, precum și caracterul necesar al lucrărilor efectuate fără autorizație, în condițiile în care starea avansată de degradare a imobilului reprezenta un real pericol pentru siguranța locatarilor.
Curtea a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 293/P/2012, în care s-a pronunțat ordonanța atacată prin plângerea dedusă judecății, precum și a rezoluției nr. 49/II-2/2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La solicitarea petentei, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
La data de 11.11.2011, Direcția Generală de Poliție Locală și Control a Municipiului București – Direcția Control a sesizat faptul că, în urma verificărilor efectuate la 05.10.2011 de reprezentanții săi, la imobilul din .. 2, vila A, . s-a constatat că petenta B. F. a executat, fără autorizație de construire, următoarele lucrări:
- placarea cu polistiren a pereților exteriori în dreptul încăperilor „bucătărie și marchiză”;
- refacerea acoperișului – înlocuirea șarpantei de lemn și a învelitorii existente cu o nouă învelitoare din țiglă;
- desființarea parapetului de sub fereastra existentă între dormitor și bucătărie și a tâmplăriei;
- închiderea unui gol de fereastră din cele existente, desființarea peretelui dintre încăperile bucătărie și marchiză.
În cuprinsul sesizării, s-a precizat că imobilul în cauză este situat în Zona Construită Protejată nr. 87 „zona Principatele Unite” în conformitate cu planul Urbanistic Zonal – Zone Construite Protejate, aprobat prin Hotărârea C.G.M.B. nr. 279/2000.
Prin ordonanța nr. 293/P/2012 din data de 08.11.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 230 C.p.p. și art. 10 lit. b1 C.p.p., art. 181 C.p., art. 91 lit. c C.p., neînceperea urmăririi penale față de B. F., avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 24 din Legea nr. 50/1991, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 300 lei.
În esență, s-a reținut că făptuitoarea – proprietar al imobilului, a efectuat lucrări asupra clădirii, deși nu obținuse nici certificatul de urbanism, iar caracterul urgent al lucrărilor nu scuză efectuarea acestora fără obținerea documentației necesare, în condițiile în care dispozițiile art. 11 alin. 1 din lege (referitoare la lucrările ce se pot efectua fără autorizație) nu sunt aplicabile în prezenta cauză
Împotriva acestei rezoluții, petenta B. F. a formulat plângere în condițiile prevăzute de art. 275-278 C.p.p., prin rezoluția nr. 49/II-2/2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București dispunându-se respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prezenta plângere adresată instanței de judecată a fost formulată în termen legal, conform dispozițiilor art. 2781 alin. 1 C.p.p., însă din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că ea este nefondată.
Existența unor lucrări de construcție, în materialitatea lor, astfel cum a fost constatată de către funcționarii cu atribuții de control în domeniul disciplinei în construcții, este necontestată de către petenta B. F..
Din examinarea înscrisurilor administrate în faza actelor premergătoare, respectiv a procesului verbal de inspecție din data de 05.10.2011 și a tuturor fotografiilor atașate, Curtea însăși constată că petenta – proprietar al imobilului situat într-o „Zonă Construită Protejată” a Municipiului București – a efectuat lucrări de placare cu polistiren a pereților, de refacere a acoperișului, de desființare a parapetului de sub fereastră, de închidere a unui gol de fereastră și de desființare a peretelui dintre două încăperi, fără a se afla în posesia autorizației de construire obligatorie.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 24 lit. a din Legea nr. 50/1991 coroborate cu art. 3 lit. b din același act normativ, constituie infracțiune executarea, fără autorizație de construire ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a unor lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la anexele acestora, identificate în același imobil - teren și/sau construcții, la construcții amplasate în zone de protecție a monumentelor și în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcții cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentații de urbanism aprobate.
Procurorul a apreciat pe deplin întemeiat că lucrările întreprinse de către petentă nu se subsumează acelei categorii de lucrări care, prin excepție, pot fi efectuate fără autorizație, respectiv cele limitativ prevăzute de art. 11 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu alin. 1 lit. e, j ale aceluiași text de lege, respectiv zugrăveli și vopsitorii exterioare (dacă nu se modifică elementele de fațadă și culorile clădirilor), lucrări de investigare, cercetare, expertizare, conservare și restaurare a componentelor artistice ale construcțiilor prevăzute la art. 3 lit. b), cu avizul Ministerului Culturii și cultelor și al autorității administrației publice județene sau locale, după caz.
Or, este neîndoielnic că lucrările efectuate de către petentă fără autorizație de construire se diferențiază, prin specific și amploare, de cele permise de lege, ele vizând nu doar zugrăveala exterioară a imobilului, ci și refacerea acoperișului, parțiala recompartimentare a interiorului ori închiderea unui gol de fereastră.
În acest context, sunt întrunite formal condițiile de incriminare prevăzute de art. 24 lit. a din Legea nr. 50/1991, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective.
Susținerea petentei în sensul inexistenței unei urmări socialmente periculoase, respectiv a unei atingeri aduse patrimoniului cultural, arhitectural și urbanistic al municipiului București, este nepertinentă raportat la specificul faptei penale reținute în sarcina sa.
Infracțiunea analizată este o infracțiune de pericol, ce se consumă instantaneu în momentul efectuării lucrărilor de construcție fără autorizație, iar nu o infracțiune de rezultat, a cărei latură obiectivă să presupună și o atingere de natura celei la care a făcut referire petenta. Importanța zonelor protejate pentru patrimoniul arhitectural și urbanistic face ca orice modificare a adusă acestora, fără respectarea întocmai a autorizației de construire, să genereze stare de pericol pentru relațiile sociale ce vizează ocrotirea acestui patrimoniu, suficient de însemnată pentru a justifica incriminarea penală a faptelor de natura celor comise în speță.
Aceleași considerente relevă și lipsa de pertinență a susținerilor vizând neidentificarea unei persoane vătămate, o atare cerință fiind de esența infracțiunilor de rezultat.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că fapta penală prevăzută de art. 24 lit. a din Legea nr. 50/1991 se săvârșește cu intenție, ce poate fi directă ori indirectă, conform art. 19 pct. 1 C.p. Prin urmare, chiar în ipoteza în care, prevăzând starea de pericol pentru categoria de relații sociale protejate, făptuitorul acceptă posibilitatea producerii ei, deși nu o urmărește în mod expres, există elementul subiectiv al infracțiunii analizate, situație incidentă și în speță.
Toate împrejurările la care petenta a făcut referire, respectiv diligențele și demersurile repetate în vederea obținerii autorizației de construire, intervalul lung de timp scurs până la eliberarea acestui act de autoritate al administrației publice locale ori deteriorarea relațiilor cu directorul direcției de control specializate, nu au relevanță asupra existenței vinovăției sale sub forma intenției indirecte. Aceste împrejurări doar nuanțează și diminuează gravitatea concretă a faptei, însă nu înlătură împrejurarea incontestabilă că B. F. avea posibilitatea de a-și adapta conduita exigențelor Legii nr. 50/1991, uzând de mijloacele legale pentru obținerea autorizației de construire în termenul legal ori limitându-se la efectuarea lucrărilor urgente și strict necesare pentru conservarea imobilului.
Ansamblul acestor circumstanțe a fost just evaluat de către procuror, care a concluzionat just că ele sunt de natură a caracteriza fapta săvârșită ca aducând o atingere minimă valorii sociale ocrotite de lege și fiind lipsită de gradul de pericol social specific unei infracțiuni.
Pentru toate aceste considerente, constatând că plângerea formulată de către petenta B. F. este neîntemeiată, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p., Curtea o va respinge ca atare.
Va menține ordonanța atacată.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B. F. (domiciliată în București, ., .) împotriva ordonanței nr. 293/P/2012 din data de 08.11.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține ordonanța atacată.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2013.
PreședinteGrefier
S. C. S. D.
Red./th.red. S.C.
3 ex. – 23.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 579/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 592/2013.... → |
|---|
