Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 437/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 437/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-02-2012 în dosarul nr. 437/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA ĂPENALĂ NR. 437
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DUMITRIȚA P.
JUDECĂTOR: L. B.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-condamnat-revizuient G. C. împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 18.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – secția penală, în dosarul nr_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-condamnat-revizuient G. C., personal, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu C. M. L., în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-condamnat-revizuient G. C. solicită, în temeiul dispozițiilor art. art. 38515 pct. 2 lit. a Cod de Procedură penală, admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 18.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, casarea hotărârii și rejudecând, pe fond, solicită admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată și reanalizarea materialului probator administrat în cauză, având în vedere că instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile inculpaților și ale martorilor luate în cauză, astfel că, inculpatul G. C. a declarat că a dus o mașină pentru reparație la service-ul inculpatului Abdul Hakim și s-a prezentat de mai multe ori pentru a se interesa de reparații, însă nu rezultă, în niciun fel, legătura dintre cei doi în vederea săvârșirii a 12 infracțiuni.
Invocă cazul de revizuire prev de art. 394 alin. 1 lit. a, b și e Cod de Procedură penală, față de faptul că martorii au dat declarații false în cauză, sens în care inculpatul a și formulat o plângere împotriva acestora pentru mărturie mincinoasă.
De asemenea, susține că inculpatul, la data săvârșirii faptelor, se afla în alte locații decât cele reținute în rechizitoriu.
În consecință, solicită admiterea recursului, iar pe fond solicită admiterea cererii de revizuire formulată de către recurentul-condamnat-revizuient G. C. .
Reprezentantul Ministerului Public solicită - în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct.1 lit.b Cod de Procedură penală respingerea recursului formulat de recurentul-condamnat-revizuient G. C. ca nefondat, menținerea sentinței penale nr. 24/18.01.2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București ca fiind legală și temeinică, considerând că susținerea apărării nu se încadrează în art. 394 lit. a Cod de Procedură penală, întrucât nu aduce aspecte noi, necunoscute instanței, și față de acestea, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În ce privește aspectul că recurentul-condamnat a formulat o plângere împotriva martorilor pentru mărturie mincinoasă, însă, potrivit art. 394 alin. 2 Cod de Procedură penală cazul de revizuire trebuie dovedit printr-o hotărâre judecătorească definitivă, sau printr-o ordonanță a procurorului de aplicare a unei sancțiuni administrative, ori, în această situație nu există la dosar vreo dovadă în acest sens.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. d Cod de Procedură penală sunt aplicabile doar dacă există o hotărâre definitivă, și o infracțiune comisă, împotriva revizuientului, astfel că, revizuientul nu se încadrează în această situație, întrucât nu există la dosar nicio hotărâre.
Recurentul-condamnat-contestator G. C. arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 24 din data de 18.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală, în baza art. 403 alin. 3 C.proc.pen., a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de petentul G. C. (fiul lui M. și Z., născut la data de 04.03.1980 în București, domiciliat în București, .. 10, ., ., sector 2, și fără forme legale în Voluntari, .. 20, județul I., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova) împotriva sentinței penale nr. 688/18.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 745/31.03.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., a fost obligat petentul-revizuent la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a apreciat că cererea formulată de către petentul condamnat revizuient nu poate fi admisă în principiu, întrucât în conformitate cu prevederile art.394 Cod procedură penală, vizând cazurile de revizuire, aceasta nu se încadrează în niciunul dintre ele.
Astfel, împrejurările invocate în cerere constituie critici de fond ale hotărârii atacate, critici ce nu pot fi valorificate decât prin intermediul căilor ordinare de atac și nu pot constitui temeiuri pentru admisibilitatea căii de atac extraordinare a revizuirii. De altfel, în speță, revizuentul a folosit calea de atac a recursului, apărările sale fiind găsite neîntemeiate de instanța de către control judiciar. În ceea ce privește susținerile că unul dintre agenții de poliție care au efectuat cercetarea penală ar fi fost condamnat într-un alt dosar pentru “fapte cu mașini furate”, instanța a reținut că nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. d) C.proc.pen., nefiind invocată o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul G. C. (care a beneficiat de asistența unui avocat desemnat de Curte din oficiu), criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, arătând că aceasta se încadrează în dispozițiile disp. art. 394 alin. 1 lit. a, b și e Cod de Procedură penală.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală, constată că este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, cu următoarea motivare:
Potrivit art.394 alin.1 din Codul de procedură penală, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire trebuie să existe ori să se invedereze unul din cele cinci cazuri de revizuire, prevăzute la literele a-e din norma mai sus citată, respectiv: când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; în situația în care un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză, dacă un înscris care aservit ca temei a hotărârii în discuție a fost declarat fals, dacă un membru al completului care a judecat cauza, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza și când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.
Prin urmare, aceste cazuri de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege.
În cauza dedusă judecății, petentul critică - în fapt - soluția fondului de condamnare pe motiv că, instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile inculpaților și ale martorilor luate în cauză, în sensul că nu a fost demonstrată legătura dintre cei doi inculpați pentru a putea comite 12 infracțiuni; că martorii au dat declarații false în cauză, sens în care inculpatul a și formulat o plângere împotriva acestora pentru mărturie mincinoasă, precum și faptul că, la data reținută ca fiind ce a săvârșirii faptelor, recurentul din speță se afla în alte locații decât cele reținute în rechizitoriu.
Însă, deși se susține o condamnare greșită, pe baza unor probe eronat administrate, revizuientul nu aduce aspecte noi, necunoscute de instanța care a judecat cauza pe fond și de instanța de control judiciar, și față de acestea, Curtea apreciază că - în mod corect – judecătorul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Referitor la împrejurarea că revizuientul ar fi formulat o plângere împotriva martorilor, pentru mărturie mincinoasă, dispozițiile art. 394 alin. 2 Cod de Procedură penală impun - în mod obligatoriu – dovedirea acestui fapt, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, sau printr-o ordonanță a procurorului de aplicare a unei sancțiuni administrative, ori în cauza dedusă judecății nu există - la dosar - vreo dovadă în acest sens.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. d Cod de Procedură penală sunt aplicabile doar dacă există o hotărâre definitivă, și o infracțiune comisă, împotriva revizuientului, astfel că, nu este incident nici acest motiv de revizuire, întrucât nu există la dosar nicio hotărâre.
Curtea apreciază că soluția fondului este legală și temeinică, aspectul invocat excede cazurilor de revizuire și, în consecință, în baza art.38515 pct.1, lit.b din Codul de procedură penală urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de către condamnatul revizuient G. C..
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 Iit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat GHheorghe C. împotriva Sentinței penale nr. 24 din data de 18 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București .
În temeiul art.192, alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DUMITRIȚA P. L. B. M. N.
GREFIER,
L. A. P.
red.D.P.
dact.L.G.
ex.2
red.M.M.-Jud.Sect.2
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... → |
|---|
