Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 149/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 149/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 149/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.149
Ședința publică de la data de 03 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. C.
GREFIER – D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul M..C. I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de P. de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1845/P/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul M..C. I. personal, lipsind intimatul O. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
In temeiul prev.art.318 C.pr.pen, se procedează la verificarea identității petentului M. I., legitimat cu CI . nr._,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cererii.
Petentul personal, arată că intimatul fără a-i arăta vreun act oficial i-a pus poprire pe salariu, nu cunoaște în ce bază, mai mult consideră că a achitat întreaga sumă. Menționează că intimatul nu i-a explicat pentru ce este executat silit, nu i s-a arătat actul în baza căruia este executat, motiv pentru care apreciază că această executare silită este una abuzivă. Solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulate de petent față intimatul O. C. ca fiind neîntemeiata.
Consideră că petentul putea soluționa litigiu pe calea instanțelor civile, respectiv a unei contestații la executare aceasta fiind calea legală care ar fi fost de urmat vis a vis de punerea în executare.
Apreciază că executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 08.02.2013, a fost înregistrată, pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, plângerea formulată de petentul M. I., împotriva rezoluției nr.1845/P/2012 din 28.11.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În cuprinsul plângerii, petentul arată că executorul judecătoresc O. C. au săvârșit un abuz în serviciu întrucât a întocmit dosar de executare silită, în urma solicitării creditorilor I. M. și avocat M. V., pentru dublul sumei datorate acestora.
La termenul din data de 07.03.2013, din dispoziția instanței, s-au atașat dosarul nr. 1845/P/2012 și lucrarea nr. 187/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 1845/P/2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 al. 4 și 6 C.p.p. rap. la art.10 lit. a C.p.p., față de executorul judecătoresc O. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.p.
În motivarea rezoluției se arată că prin adresa nr. 7992/2012 din data de 12.10.2012 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus, trimiterea plângerii formulate de M. C. I., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București motivat de faptul că pretinsul făptuitor O. C. are calitatea de executor judecătoresc.
Pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cauza a fost înregistrată sub nr. 1845/P/2012.
În cuprinsul plângerii s-a arătat că executorul judecătoresc O. C. a instrumentat cu încălcarea dispozițiilor legale dosarul de executare silită nr. 140/2010, având ca obiect punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr.87/2.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală 3907/24.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la cererea creditorului I. M.. Numitul M. C. I. a mai arătat că executorul judecătoresc O. C. 1-a hărțuit cu diverse notificări, considerând că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei și evaziune fiscală.
Din actele premergătoare urmăririi penale a rezultat faptul că, la data de 23.08.2010, a fost deschis dosarul de executare silită nr.140/2010 la B. „O. C.", la cererea creditorilor I. M. și M. V., prin care a solicitat punerea în executare silită a titlului reprezentat de sentința penală nr..87/2.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală 3907/24.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și implicit obligarea debitorului M. C. I. să achite suma de 1500 lei reprezentând cheltuielile de judecată din dosarele penale sus-menționate, precum și a sumelor de 1000 lei și 200 lei reprezentând onorariul avocatului, respectiv cheltuieli de executare.
La data de 5.10.2011, Judecătoria L. Gară a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de B. „O. C." și a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr.87/2.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală 3907/24.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele premergătoare urmăririi penale efectuate în dosarul cu numărul de mai sus, s-a constatat că în sarcina executorului judecătoresc O. C., care a instrumentat dosarul de executare silită nr. 140/2010, nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cp.
Astfel, pentru existența infr. prev. de art.246 Cp., este necesar ca funcționarul public fie să nu îndeplinească un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, fie să îl îndeplinească în mod defectuos, și prin aceasta să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Ori, în speță, executorul judecătoresc O. C. și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, toate actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.239/2011 fiind efectuate cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează activitatea executorilor judecătorești, respectiv Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, codul de procedură civilă și Ordinul nr.210 din 5 februarie 2001 pentru probarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.
Astfel, somațiile emise de executorul judecătoresc O. C. au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art.387 și art.5802 C.proc.civ., iar cu privire la valabilitatea acestora nu se poate pronunța decât instanța de judecată, într-o eventuală contestație la executare.
Potrivit art.399 și urm.C.proc.civ., actele de executare silită apreciate ca nelegale de către persoana interesată sau vătămată prin executare pot fi contestate, trecerea în sfera ilicitului penal a modului de efectuare a actelor de executare silită având loc numai în cazul în care aspectele invocate în susținerea unei plângeri penale reprezintă aspecte care depășesc cenzura instanței învestită cu judecarea contestației la executare (a se vedea decizia Înaltei Curți de
Casație și Justiție - Secția Penală nr.2409/2009 din 23.06.2009).
De asemenea, din ansamblul materialului probator nu au rezultat indicii cu privire la săvârșirea de către executorul judecătoresc O. C. a infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev.de art.9 din Legea 241/ 2005.
Din analiza actelor dosarului Curtea constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a C.p.p. dispusă față de executorul judecătoresc O. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.p., întrucât faptele nu există, este legală și temeinică.
Din cuprinsul atât a plângerii penale cât și a plângerii împotriva soluției formulate de petentul M. I., rezultă că acesta a fost obligat atât prin sentința penală nr. 87/02.04.2009 a Curții de Apel București – Secția I Penală cât și prin decizia penală nr.3907/24.11.2009 la plata cheltuielilor judiciare către I. M., în cuantum de 700 de lei, respectiv către I. M. și M. V., în cuantum de 1500 lei.
Pentru recuperarea debitului, creditorii I. M. și M. V. a solicitat Biroului executorului Judecătoresc O. C., punerea în executare silită a titlurilor executorii.
Susținerile petentului referitoare la faptul că punerea în executare a fost realizată pentru o sumă reprezentând dublul datoriei sale, rezultă, așa cum este relevat de înscrisurile aflate la dosar din suma ce reprezintă pretențiile, la care au fost adăugate onorariul apărătorului și cheltuielile din realizarea executării silite ( proces verbal nr.140/10/26.10.2010, întocmit de B. O. C.).
De asemenea, în mod corect s-a reținut că, în cauză, nu au fost relevate împrejurări privind exercitarea cu rea credință de către numitul O. C., executor judecătoresc, a funcției acestuia, iar împrejurarea că petentul, deși nu a achitat debitul, contestă punerea în executare silită a titlului, nu este de natură a atrage răspunderea penală a acestora .
Față de cele de mai sus, constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale prin rezoluția nr. 1845/P/2012 dispusă la data de 28.11.2012, de P. de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică, în temeiul art. 2781 al.8 lit. a C.p.p., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul M. I..
Va menține rezoluția nr. 1845/P/2012 dispusă la data de 28.11.2012, de P. de pe lângă Curtea de Apel București și rezoluția nr.187/II-2/2013, dispusă la data de 17.01.2013 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 192 al.2 C.p.p., va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781 al.8 lit. a C.p.p., respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul M. I., împotriva rezoluției nr.1845/P/2012 dispusă la data de 28.11.2012, de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluția nr. 1845/P/2012 dispusă la data de 28.11.2012, de P. de pe lângă Curtea de Apel București și rezoluția nr.187/II-2/2013, dispusă la data de 17.01.2013 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă petentul la plata sumei de 100 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.
PREȘEDINTE,
I. C. GREFIER,
D. P.
Red.I.C./24.04.2013
Dact.EA-2ex
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1067/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 437/2012. Curtea de... → |
|---|
