Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 621/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 621/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 621
Ședința publică de la 04 aprilie 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR R. G.
JUDECĂTOR C. C.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a participat procuror M. V. .
Pe rol se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat B. S.-C. împotriva Încheierii de ședință din data de 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosar nr._/3/2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat B. S.-C., personal și asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere sens în care depune la dosar (filele 32-40) un set de înscrisuri medicale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de încuviințare și administrare a probei solicitate.
Curtea, deliberând încuviințează și administrează proba cu înscrisurile depuse la dosar (filele 32-40), așa cum a fost formulată de recurentul inculpat prin apărător ales.
Părțile, întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, critică încheierea atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată că a formulat cerere de modificare a controlului judiciar prin revocarea măsurii interdicției de a părăsi țara, în temeiul art.139 alin.2 Cod procedură penală, solicitând instanței să constate că nu mai există temeiuri pentru menținerea acestei măsuri.
Solicită să fie avute în vedere toate motivele de recurs detaliate în scris, aflate la dosar (filele 2-15).
Pune concluzii de admitere a recursului, de modificare a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de revocare a măsurii interdicției de a părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât susținerile inculpatului nu reprezintă un motiv temeinic, iar din înscrisurile depuse rezultă doar date sub aspect medical.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului subliniind că este necesar a se deplasa în afara țării, pentru a-și susține examenul de licență în drept.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2010, printre alte măsuri, în temeiul art.1603 teza a II-a Cod de procedură penală, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpatul B. S.-C. (fiul lui I. și M., născut la data de 14.03.1958 în mun. C., jud. D., C.N.P.:_, domiciliat în mun. C., ., ., .), control judiciar impus prin încheierea de ședință din data de 22.09.2010 (modificată și definitivă prin decizia penală nr.1598/R/11.10.2010 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală) și modificat prin încheierea de ședință din data de 13.09.2011 (definitivă prin nerecurare).
Referitor la această cerere, în considerentele încheierii recurate s-a reținut că inculpatul B. S.-C. și-a întemeiat solicitarea solicitarea de ridicare a controlului judiciar pe împrejurarea că acesta a reușit să își termine studiile de drept și este obligat să se deplaseze la Chișinău pentru a-și da licența (împrejurare învederată și în alte rânduri instanței).
Totodată, s-a reținut că, în susținerea cererii, se invocă și comportamentul inculpatului - corespunzător obligațiilor impuse de către instanță, atât la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cât și la admiterea cererii de modificare a controlului judiciar.
Tribunalul a reținut de asemenea că, în cauză, controlul judiciar modificat, în vigoare, își găsește mai departe justificare, iar inculpatul nu a făcut dovada existenței unor „motive temeinice” - cum pretinde legiuitorul.
Astfel, s-a constatat că susținerea unui examen de licență nu reprezintă un motiv temeinic, acesta - eventual - putând face obiectul unei cereri de încuviințare a părăsirii teritoriului țării pe o durată determinată.
În final, Tribunalul a reținut că natura, complexitatea și circumstanțele speței impun în continuare ca instanța să beneficieze de pârghii legale de control asupra inculpaților aflați în stare de libertate, respectarea obligațiilor impuse acestora garantând acest control.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal (la data de 27 martie 2013, data poștei) inculpatul B. S. C., prin intermediul apărătorului său ales.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 02 aprilie 2013.
În motivele scrise de recurs (filele 2-8, d.r.), susținute întocmai cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi, inculpatul recurent, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului său ales, a reiterat susținerile privitoare la existența unor motive temeinice care îndreptățesc revocarea măsurii interdicției de a părăsi țara, constând în necesitatea deplasării în afara teritoriului țării în vederea susținerii examenului de licență ca urmare a absolvirii studiilor unei facultăți de drept cu sediul principal în Chișinău, Republica M., la îndeplinirea cu strictețe a obligațiilor ce i-au fost impuse pe durata liberării provizorii și la modificarea motivelor ce au dus la stabilirea, respectiv menținerea controlului judiciar, în condițiile în care pe parcursul celor trei ani ce s-au scurs de la data punerii sale în libertate provizorie sub control judiciar nu a încercat să influențeze în niciun fel aflarea adevărului și a demonstrat că este pe deplin integrat în societate, absolvind studiile universitare și având un loc de muncă stabil, motive în raport cu care a solicitat admiterea recursului declarat și modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de revocare a măsurii interdicției de a părăsi țara.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limitele anterior menționate, în raport cu motivele invocate de inculpat, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul B. S. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.150/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală din data de 08 martie 2010, alături de alți șaisprezece inculpați, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prev. de art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, prev. de art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; fabricare și deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art.25 din Legea nr.365/2002; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.27 alin.1 rap. la art.1 pct.11 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; accesul fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, prev. de art.42 alin.3 din Legea nr.161/2003 rap. la art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; toate cu aplic. art.33 lit.a și b Cod penal.
în sarcina acestui inculpat s-a reținut în fapt că, în cursul anului 2009, a constituit o grupare infracțională împreună cu numiții „A. B.” și „C.”, în vederea desfășurării unor activității de skimming pe teritoriul Spaniei, iar în executarea scopului grupării infracționale, a achiziționat echipamente destinate copierii datelor de pe carduri bancare de la inculpatul H. Petrel, care au fost folosite de numiții „A. B.” și „C.” în activități de skimming pe teritoriul Spaniei.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei încheierii recurate, Curtea constată că în mod corect Tribunalul, prin încheierea din data de 22 martie 2013, a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului B. S. C. de ridicare a controlului judiciar instituit de instanța de judecată cu prilejul punerii sale în stare de libertate provizorie sub control judiciar, întrucât acesta nu a dovedit existența unor motive temeinice, în accepțiunea art.1603 din Codul de procedură penală, care să justifice o asemenea măsură.
Astfel, în ceea ce privește susținerea inculpatului că în urma definitivării studiilor universitare în cadrul unei facultăți de drept din municipiul Târgu J., dar care face parte dintr-o universitate cu sediul principal în Chișinău, republica M., este necesar să se deplaseze în afara granițelor statului român în vederea susținerii examenului de licență la sediul din Chișinău al respectivei universități nu poate justifica ridicarea, în parte, a controlului judiciar, cu privire la obligația de a nu depăși limita teritorială a țării, obligație impusă în temeiul legii pentru verificarea și supravegherea comportamentului social al inculpatului pe durata liberării provizorii, întrucât, chiar reală de ar fi, o asemenea problemă poate fi rezolvată într-o perioadă limitată de timp, astfel încât, aceasta ar putea face obiectul unei cereri de încuviințare a părăsirii teritoriului țării pe o perioadă determinată de timp.
De asemenea, nici împrejurarea că, până în prezent, inculpatul a respectat întocmai obligațiile impuse pe durata liberării provizorii sub control judiciar nu constituie un motiv temeinic de ridicare a interdicției de a părăsi teritoriul țării ca parte a controlului judiciar legal instituit de instanță, întrucât el era dator să adopte această conduită, în caz contrar impunându-se revocarea liberării provizorii și arestarea sa preventivă, potrivit art.16010 alin.1 lit.b teza I și alin.3 din Codul de procedură penală.
În același timp, Curtea apreciază că raportat la gravitatea sporită a faptelor de care este acuzat inculpatul, pusă în evidență de împrejurările în care acestea au fost comise (prin implicarea mai multor persoane în activitatea de skimming și de efectuare de operațiuni financiare frauduloase în scopul obținerii nejustificate și în mod facil a unor importante beneficii materiale), de modul de acțiune folosit (prin mai multe acte materiale săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale), de caracterul transfrontalier, premeditat, organizat și prelungit în timp al activității infracționale, de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat și, nu în ultimul rând, de amploarea fenomenului infracțional pe care o înregistrează în ultimul timp fraudele bancare de acest gen, care reprezintă o puternică tentație prin importantele resurse financiare pe care le facilitează, precum și la atitudinea procesuală manifestată până în actualul stadiu procesual de către inculpat care nu pare a conștientiza consecințele negative ale faptelor de care este acuzat, buna desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, poate fi asigurată în mod eficient numai prin menținerea în continuare a tuturor obligațiilor și măsurilor de supraveghere ce alcătuiesc controlul judiciar instituit față de inculpat pe durata liberării provizorii.
Față de aceste considerente și întrucât, nici din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. S. C., pe care îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecarea recursului său, potrivit art.192 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. S. C. împotriva Încheierii de ședință din data de 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosar nr._/3/2010.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. R. G. C. C.
GREFIER,
I. P.
Red.jud.C.C.
ex.2
Red.jud.M.C.C.-T.B.-S.I.P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 437/2012. Curtea de... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 112/2013.... → |
|---|
