Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 79/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 79/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.79/A
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: M. C. M.
Judecător: T. A.
Grefier: B. L.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul O. R. D. împotriva sentinței penale nr.471 din data de 16.10.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc la data de 16.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art.391 alin.1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea la data de 20.01.2015, moment la care a decis următoarele:
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 471/16.10.2014 a Judecătoriei Cornetu s-a respins cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului O. R. D..
În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul O. R. D. (fiul lui C. și M., născut la data de 10.10.1976 în București, cu același domiciliul, .. 286, ., etaj 8, apartament 110, sector 3, fără antecedente penale, studii 12 clase, necăsătorit, administrator societate comercială, CNP_), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 861 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare sub supraveghere, pe o durată de 4 (patru) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 Cod penal din 1969.
În baza art. 863 Cod penal din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a-d Cod penal din 1969:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București;
b)să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele
lui de existență;
În baza art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal din 1969 pe durata termenului de încercare s-a interzis inculpatului dreptul de a conduce orice fel de vehicule cu tracțiune mecanică.
În baza art. 864 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 3565/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 06.02.2014 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O. R. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În urma probelor aflate la dosarul de urmărire penală precum și a celor administrate în faza de judecată instanța de fond a reținut că la data de 16.06.2013, în jurul orelor 22,54, inculpatul a condus autoturismul marca Hyundai, model Santa Fe, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 3 din orașul P., județ I., având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (1,35 grame la 1000 ml sânge).
În acest sens au fost reținute ca mijloace de probă proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de constatare, bon testare alcoolemie aparat Drager, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, declarațiile martori N. V., B. N. S., D. D., Inderiu M. coroborate cu declarațiile oferite în cauză de inculpat.
De asemenea, au fost înlăturare apărările inculpatului prin care acesta a încercat să acrediteze ideea unei concentrații a alcoolului mult mai redusă care ar fi transferat răspunderea sa în materie contravențională.
Astfel, instanța a reținut că la momentul recoltării probelor biologice, inculpatul a declarat personalului medical al unității sanitare și a certificat sub semnătură faptul că a consumat alcool, mai exact 1350 ml de bere, în intervalul orar 16,00-18,00, concomitent cu ingerarea de alimente. Ulterior nu a contestat în niciun fel cantitatea de alcool ingerată (1350 ml de bere), intervalul orar (cuprins între 16,00 – 18,00) sau valoarea indicată de aparatul etilotest la momentul constatării infracțiunii (0,76 mg/l alcool pur în aerul expirat). După declanșarea procesului penal, fără nicio justificare rezonabilă, inculpatul a susținut că a băut circa 300-350 ml de palincă și a mâncat o șaorma în intervalul orar 22,20 – 22,50. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, pentru a da credibilitate ultimei sale declarații de consum, inculpatul a susținut că nu a declarat niciodată nici în fața organelor de poliție și nici a personalului medical faptul că ar fi consumat bere. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul și-a schimbat din nou declarația susținând că a declarat într-adevăr polițiștilor și personalului medical că a ingerat bere, însă a procedat în acest mod „din dorința de a scăpa mai ușor”.
Comparând declarațiile date de inculpatul O. R. D. în faza judecății raportat la cea imediat următoare constatării infracțiunii, instanța a reținut că nu există temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale persoanelor audiate, instanța fiind îndreptățită a le reține pe acelea care se coroborează cu celelalte probe și pe care le consideră că exprimă adevărul.
Simpla retractare a declarațiilor anterioare fără nicio motivare verosimilă, nu conduce automat la înlăturarea acestora din ansamblul probator supus aprecierii instanței odată cu judecarea cauzei, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) Cod procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, consacrându-se astfel principiul liberei aprecieri a probelor.
Instanța a reținut în ansamblul probator declarația de consum a inculpatului dată și certificată sub semnătură în fața organelor de poliție la momentul constatării infracțiunii și în fața cadrelor medicale, la momentul recoltării probelor biologice de sânge, atât sub aspectul cantității de naturii băuturii alcoolice, cât a intervalului orar de ingerare. De asemenea, a constatat că la dosarul cauzei se află o probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală a inculpatului la momentul săvârșirii infracțiunii, determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării și concretizată în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1374/19.06.2013 emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, care se coroborează cu probele reținute în cauză și care conduc la concluzia că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul O. R. D..
Cu privire la legea penală mai favorabilă instanța de fond a constatat că raportat la persoana inculpatului și prin prisma condițiilor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile de pe durata termenului de încercare sunt mai puține etc.), dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere din reglementarea vechiul Cod penal sunt mai favorabile decât dispozițiile similare reglementate de noul Cod penal.
În concluzie a respins cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului O. R. D. în infracțiunea prev. de art. 336 al. 1 NCP.
În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
A reținut că, sub aspect obiectiv, fapta inculpatului O. R. D. care, la data de 16.06.2013, în jurul orelor 22,54, a condus autoturismul marca Hyundai, model Santa Fe, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 3 din orașul P., județ I., având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (1,35 grame la 1000 ml sânge), întrunește elementele constitutive ale infractiunii de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis infracțiunea cu intenție indirectă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal din 1969, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului Penal; limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială; gradul de pericol social al faptelor pe care instanța îl apreciază ca fiind mediu, raportat la faptul că inculpatul a condus un autovehicul pe un drum național intens circulat, în timpul nopții, când vizibilitatea este redusă, la valoarea concentrației de alcool în sânge, la relațiile sociale încălcate și care privesc siguranța circulației pe drumurile publice; persoana și conduita inculpatului – acesta este cetățean român, în vârstă de 38 ani, studii liceale, are ocupație și loc de muncă, fiind administrator societate comercială, iar raportat la prezenta cauză nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, nu a conștientizat pe parcursul procesului penal gravitatea infracțiunii săvârșite, formulându-și apărări în scopul de a fi exonerat de răspundere penală și de a împiedica aflarea adevărului.
S-a arătat și că nu trebuie pierdut din vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier, de natura celei săvârșite de inculpat, au în ultima perioadă de timp o frecvență foarte mare și se impune aplicarea unor pedepse atât pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care, prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
În raport de acestea, în baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
De asemenea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod penal din 1969 instanța a apreciat oportună lipsa privării de libertate, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 861 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare sub supraveghere, pe o durata de 4 (patru) ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 Cod penal din 1969, impunând inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a-d Cod penal din 1969.
De asemenea, s-a apreciat că, având în vedere modalitatea și circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului și atitudinea manifestată de acesta pe durata procesului penal, în baza art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal din 1969 pe durata termenului de încercare se impune interzicerea inculpatului dreptul de a conduce orice fel de vehicule cu tracțiune mecanică.
Cu privire la pedeapsa accesorie, aceasta a fost aplicată conform legii penale mai favorabile, respectiv Codul penal din 1969, astfel că s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal din 1969, executarea acesteia fiind suspendată conform art. 71 al. 5 Codul penal din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul invocând următoarele:
- în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptei, legea penală mai favorabilă fiind Noul Cod penal raportat la faptul că există posibilitatea aplicării amenzii penale
- cu privire la pedepsele complementare, acesta sunt prevăzute pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani față de vechil cod unde sunt cuprinse între 2 și 5 ani
- în ceea ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului, s-a solicitat achitarea conform art. 16 lit. b Cpp raportat la faptul că prin raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei au rezultat două valori, una dintre acestea indicând o alcoolemie în creștere de aproximativ 0,45 g/l. Această valoare ar trebui să fie avută în vedere ținând cont de faptul că declarațiile inițiale privind consumul de alcool nu sunt reale
- în subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei amenzi penale sau renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, apreciind că sunt întrunite condițiile legale ținând cont de poziția de recunoaștere a săvârșirii faptei, lipsa unui prejudiciu concret, ora la care a condus autovehiculul, traficul redus, lipsa antecedentelor penale precum și a altor sancțiuni contravenționale cu excepția unei amenzi pentru lipsa centurii de siguranță.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelul formulat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Conducerea unui autoturism pe drumurile publice după consumarea de băuturi alcoolice a fost recunoscută de către inculpat, fiind însă contestat nivelul alcoolemiei la momentul realizării acestei acțiuni.
Instanța de fond a motivat pe larg, argumentele fiind în totalitate însușite de Curte, motivul pentru care au fost avute în vedere concentrațiile reieșind din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie precum și cea de-a doua variantă expusă în raportul de expertiză medico-legală nr. 1966/i/2013 al INML, declarațiile ulterioare ale inculpatului, avute în vedere la calculul primei variante, neprezentând credibilitate. În plus instanța subliniază ceea ce se arată de fiecare dată în cuprinsul unor astfel de rapoarte de interpretare retroactivă a alcoolemiei, respectiv faptul că rezultatele obținute au un caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.Este evident că nu se poate conferi o valoare absolută unei astfel de probe care este obținută exclusiv pe baza unor declarații ale inculpatului. Mai mult, în cazul de față în care aceste declarații s-au modificat succesiv de-a lungul procesului penal, a crede că se poate da eficiență exclusiv unei variante de calcul retroactiv reprezintă un aspect de neînțelegere a modalității de apreciere a materialului probator într-o cauză și chiar de naivitate din partea inculpatului.
Curtea consideră că cele mai clare probe ale nivelului alcoolemiei și care sunt în totalitate concordante sunt reprezentate de rezultatul etilotestului, respectiv 0,76 mg/l (ora 22.54) precum și cel al analizei probelor de sânge, evidențiate prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, respectiv 1,35 g/l la ora 00.00 și 1,25 g/l la ora 01.00. Aceste rezultate se coroborează în totalitate, fiind de notorietate că, de regulă, nivelul alcoolemiei în sânge este relativ dublul rezultatului etilotestului. Pe cale de consecință, ținând cont și de faptul că recoltarea probelor s-a realizat la un interval apropiat de momentul surprinderii în trafic, nu există nici un motiv pentru care s-ar fi impus un astfel de calcul retroactiv, reieșind cu evidență că nivelul alcoolemiei la ora 22.50 se situa peste limita legală de 0,80 g/l.
Pe cale de consecință, față de toate aspectele analizate pe larg de instanța de fond precum și cele expuse de Curte mai sus, se constată că nu există nici un dubiu, nivelul alcoolemiei fiind peste limita prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune, astfel că în mod corect s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1din OUG 195/2002 (faptă prevăzută în prezent de art. 336 al. 1 NCP) .
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, Curtea reține că instanța de fond și-a argumentat soluția ținând cont de condițiile mai favorabile inculpatului în cazul dispunerii unei soluții de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere în raport cu prevederile art. 91 NCP. În plus față de motivele expuse în cuprinsul sentinței apelate, Curtea arată și că, din perspectiva Codului penal din 1969, reabilitarea intervine la expirarea termenului de încercare în timp ce conform Noului Cod penal termenul de reabilitare curge de la împlinirea termenului de supraveghere, intervenind deci după un interval de timp mai lung, și în raport de acest criteriu vechea lege fiind mai favorabilă.
Susținerile apărătorului inculpatului privind faptul că Noul Cod penal este mai favorabil prin prisma posibilității aplicării amenzii penale nu ar putea fi întemeiate decât în măsura în care instanța ar dori să se îndrepte spre o astfel de sancțiune. În speță însă, raportat la elementele analizate în cuprinsul prezentei, în special nivelul alcoolemiei care este relativ ridicat, starea de ebrietate a inculpatului dovedită prin declarațiile martorilor precum și poziția acestuia pe parcursul procesului penal nu se justifică aplicarea pedepsei amenzii penale.
De asemenea, s-ar putea reține Noul Cod penal ca lege mai favorabile în situația în care instanța ar dori să aplice una dintre instituțiile nou introduse prin această lege, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei astfel cum a solicitat inculpatul.
Analizând această solicitare în conformitate cu prevederile art. 80 NCP instanța constată că nu există nici unul dintre cazurile prevăzute de alineatul 2 care fac inaplicabilă o astfel de soluție, nefiind pronunțată anterior o condamnare față de inculpat sau o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei în ultimii doi ani anterior comiterii infracțiunii pentru care este judecat în prezenta cauză. De asemenea, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală sau judecată, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat și nici nu a încercat în vreun fel zădărnicirea aflării adevărului. În același timp este îndeplinită și condiția ca pedeapsa prevăzută de legea pentru infracțiunea săvârșită să nu fie mai mare de 5 ani închisoare, maximul legal pentru art. 336 al. 1 NCP fiind de 5 ani închisoare.
Cu toate acestea, urmează a se avea în vedere condițiile prevăzute la alineatul 1, respectiv să se constate că infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.
În speță, în opinia Curții, nu se poate vorbi de o gravitate redusă a faptei. Astfel, chiar dacă nu există un rezultat concret, fiind vorba de o infracțiune de pericol, nu se pot ignora consecințele extrem de grave pentru integritatea corporală și chiar viața persoanelor care pot rezulta din astfel de acțiuni. Mai mult, deși acțiunea de conducere s-a derulat într-adevăr la o oră relativ târzie la care traficul este mai redus, se va avea în vedere că inculpatul a condus pe o distanță relativ lungă și, în plus, după cum chiar el a recunoscut, fără să fie determinat de vreun motiv deosebit sau o urgență care să justifice măcar într-o minimă măsură o astfel de acțiune. Dimpotrivă, ușurința luării unei astfel de decizii de încălcare a unei norme elementare care guvernează circulația pe drumurile publice demonstrează tocmai neinteriorizarea corespunzătoare a acestora la nivelul inculpatului care conduce la concluzia insuficienței unei sancțiuni atât de blânde ca avertismentul.
Față de toate criteriile analizate, Curtea consideră că fapta nu prezintă gravitatea redusă la care face referire art. 80 NCP astfel că nu se justifică renunțarea la aplicarea pedepsei.
De asemenea, nu se impune nici reducerea cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului ținând cont de aspectele analizate de judecătorul fondului la momentul individualizării pedepsei, cele expuse de Curte în secțiunea anterioară dar și raportat la atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului care a crezut că, urmând sfaturi cel mai probabil din mediul online, ar putea obține exonerarea de la răspundere penală, neînțelegând să-și asume în mod corespunzător încălcarea legii.
Pe cale de consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică în condițiile în care în mod corespunzător s-a stabilit că fapta constituie infracțiune, a fost individualizat cuantumul pedepsei precum și modalitatea de executare, stabilindu-se în mod corect Codul penal din 1969 ca fiind lege penală mai favorabilă, astfel că apelul promovat de inculpat urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 1 lit. b Cpp.
În baza art. 275 al. 2 Cpp va fi obligat apelantul – inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul O. R. G. împotriva sentinței penale nr. 471/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul cu numărul de mai sus.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. M. MOISĂANAMARIA T.
GREFIER,
L. B.
Red./Dact. MCM
22.01.15 2 ex.
Jud. fond: M. N. C.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Infracţiuni la legea privind piaţa de capital. Legea nr.... → |
|---|
