Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1104/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1104/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1104/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1104
Ședința publică din data de 12.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: M. D. G.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de d-na procuror C. L..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul formulat de inculpatul BUȘTEI M. împotriva sentinței penale nr. 1098/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat Buștei M., pentru care a răspuns apărătorul oficiu, av. P. A., în baza delegației pentru asistență judiciară nr._/2013 (atașată la fila 10 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost acordat acest termen de judecată pentru imposibilitatea de prezentare a recurentului-inculpat din motive medicale.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu, av. P. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, iar rejudecând să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor personale și reale ale faptei, precizând că anterior comiterii infracțiunii de conducere fără permis, inculpatul a comis o infracțiune de altă natură decât cea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
Consideră că pedeapsa aplicată, raportat la dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p. este mult prea mare și solicită a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului acestei cât și cu privire la modalitatea de executare.
Arată că instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a săvârșit fapta în termenul de liberare condiționată din executarea unei pedepse anterioare și faptul că inculpatul în momentul surprinderii în trafic conducea pe o arteră și la o oră relativ circulată, punând în pericol participanții la trafic.
Solicită a se avea în vedere și poziția procesuală a inculpatului care a înțeles să se prezinte doar la un singur termen de judecată.
În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii atacate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin sentința penală nr. 1198/07.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în baza art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul BUȘTEI M. din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195 /2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a C.p.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195 /2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și art. 3201 C.p.p., a fost condamnat inculpatul BUȘTEI M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 61 C.p. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 873 zile din pedeapsa totală de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 170/05.02.2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 2740/20.05.2004 a ÎCCJ, rest de pedeapsă ce se contopește cu pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință conform art. 33- 34 C.p., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 873 zile închisoare.
În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, avocat V. G., fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 09.03.2010, în jurul orei 22:00, inculpatul Buștei M. a condus autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Călărașilor, din direcția T. către .> La controlul organelor de poliție s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Instanța a constatat că inculpatul Buștei M. a mai fost condamnat anterior.
Astfel, inculpatul a fost condamnat definitiv la 7 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 170/05.02.2004 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 2740/20.05.2004 a ÎCCJ.
Acesta a fost arestat preventiv la data de 29.08.2003 și liberat condiționat la data de 07.10.2008 având un rest rămas neexecutat de 873 zile. Inculpatul a săvârșit prezenta faptă la data de 09.03.2010, în perioada de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei.
Față de această pedeapsă inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. a C.p., motiv pentru care instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei, reținând și această stare de recidivă.
În drept, fapta inculpatului Buștei M. care la data de 09.03.2010, a condus autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Călărașilor, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. b C.p.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepselor poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat și în condiții privative de libertate.
Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul Buștei M., care o critică pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de fapta comisă.
Examinându-se cauza sub toate aspectele, se constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, situația de fapt, dând și o încadrare juridică corespunzătoare faptei săvârșite de inculpat.
Astfel, fapta săvârșită de inculpatul Buștei M., constând în aceea că la data de 09.03.2010, a condus autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Călărașilor, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate se reține că s-a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor prev. de art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă și limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator.
De asemenea, a fost avută în vedere la individualizare împrejurarea că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, el având statut de recidivist, precum și faptul că a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei.
Astfel, prin sentința penală nr.170/05.02.2004, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 2740/20.05.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă din care a fost liberat condiționat, rămânând un rest neexecutat de 873 zile, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, referitoare la recidiva postcondamnatorie.
Având în vedere cele ce preced, se apreciază că nu există niciun motiv de reducere a cuantumului pedepsei aplicate.
Constatându-se, așadar, că pedeapsa a fost în mod just individualizată, atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, critica formulată de petent urmează a fi înlăturată, iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul BUȘTEI M. împotriva sentinței penale nr. 1198 din 07 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București .
Obligă pe recurent la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. DUMITRIȚA B. L. M. D. G.
GREFIER
C. G.
Red. L.B.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. A. U. – Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Penală
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1095/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
