Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 904/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 904/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 904
Ședința publică din data de 16 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTECORNELIU-B. I.-T.
JUDECĂTORMATEI D. - G.
JUDECĂTORDANIEL G.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de recurentul inculpat P. D. împotriva Sentinței penale nr. 191 din data de 6 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat P. D., personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, dna. avocat L. D. – în baza împuternicirii avocațiale .._/2013 din data de 16 mai 2013, depusă la dosar (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu solicită să se constate că i-a încetat delegația, întrucât s-a prezenta apărătorul ales al inculpatului și, totodată, solicită să-i fie acordat onorariul parțial.
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales, având cuvântul, critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Solicită să se constate incident cazul de casare prevăzută de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală și să fie admis recursul casată hotărârea atacată și rejudecând cauza să fie aplicată o pedeapsă într-un cuantum mai mic, dându-se eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră nefondată critica privind cuantumul pedepsei aplicate, întrucât prima instanță a făcut o corectă și justă individualizare a pedepsei aplicate orientându-se spre minimul prevăzut de lege. Instanța de fond a avut în vedere perseverența infracțională a inculpatului în săvârșirea de infracțiuni de același gen și, totodată a reținut conduita procesuală a acestuia făcând aplicarea art.art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen.. Instanța de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minim, în cuantum de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să-i fie diminuată pedeapsa cu un an închisoare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 191 din data de 6 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală, în baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e) din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a) din Codul penal, precum și art.320/1 alin.7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul P. D. (fiul lui I. și M., născut la data de 26.05.1976 în București, domiciliat în București, ., sector 1, CNP_, arestat în altă cauză la Penitenciarul Rahova), la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 86/5 alin.1 raportat la art. 85 alin.1 C.pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.959/24.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 5.11.2011.
În temeiul art.33 lit.a din Codul penal, s-a constatat că infracțiunea care face obiectul cauzei este în concurs cu cele pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.959/24.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 5.11.2011.
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr.959/24.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 5.11.2011, după cum urmează:
-pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.221/22.07.2010 a C. – Secția a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr.2348/3.07.2012 a ICCJ – Secția penală, cu privire la care s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării(prin sentința penală nr.959/24.10.2012);
-pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002,
-pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În baza art.39 alin.1 raportat la art.34 lit. b) din Codul penal, a fost contopită pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.221/22.07.2010 a C. – Secția a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr.2348/3.07.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, cu pedeapsa aplicată în speță, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, a fost contopită pedeapsa aplicată inculpatului în cauza dedusă judecății (ca urmare și a reținerii tratamentului sancționator de la art.39 alin.1 Codul penal, raportat la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.221/22.07.2010 a C. – Secția a II-a Penală) cu pedepsele de 8 luni și 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr.959/24.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 5.11.2011, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, inculpatul P. D. urmând să execute în final 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 27.11.2012 la zi.
În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului P. D..
S-a luat act că partea vătămată S.C. LEROY MERLIN BRICOLAJ S.R.L., cu sediul în sector 1, București, .-296 nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.191 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata a 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 5.10.2012, în jurul orei 14:19, inculpatul P. D. a sustras din magazinul LEROY MERLIN, situat în București, sector 1, .-286, trei seturi Bosch conținând capete de șurubelniță, în valoare de 117 lei, fiind depistat de agenții de pază ai magazinului după ce a ieșit din dreptul caselor de marcat.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, astfel cum inculpatul și le-a însușit, respectiv: plângerea și declarațiile reprezentantului părții vătămate, coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camera de supravegheat a magazinului, dovada de restituire a bunurilor sustrase, precum și cu declarațiile martorului M. G. I. și ale inculpatului, acesta din urmă recunoscând fapta.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e din Codul penal.
De asemenea, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 al.1 lit.a din Codul penal, având în vedere că fapta a fost comisă înainte de considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.221/22.07.2010 a C. – Secția a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr.2348/3.07.2012 a ICCJ – Secția penală, cu privire la care s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării (prin sentința penală nr.959/24.10.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 5.11.2011).
Față de cele expuse, instanța de fond a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, instanța fondului a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 C.p.p.), atitudinea sinceră de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta, în condițiile procedurii prevăzute la art.3201 C.p.p., dar și starea de recidivă mare postcondamnatorie.
Astfel, s-a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, faptul că deși inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea, pentru fapte similare, executarea acestora, parțial în penitenciar, nu a dus la formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, din partea inculpatului, acesta săvârșind din nou o infracțiune de furt calificat.
S-a arătat că, în speță, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, în ceea ce îl privește pe inculpat, atitudinea sa de recunoaștere a faptei fiind deja valorificată prin reținerea dispozițiilor art.3201 alin.7 C.p.p., având în vedere, sub acest aspect, și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A mai reținut judecătorul fondului că, în speță, este imperios necesară aplicarea sporului, având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, dar și numărul și cuantumul pedepselor ce urmează a fi contopite, o orientare către sistemul absorbției creând inculpatului impresia impunității, pentru celelalte fapte la care a fost condamnat.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a luat act că partea vătămată S.C. LEROY MERLIN BRICOLAJ S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituire.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul P. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând hotărârea pronunțată de către instanța de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și de drept, Curtea urmând a și-o însuși.
Inculpatul critică hotărârea primei instanțe, exclusiv, prin prisma individualizării pedepsei, solicitând reținerea de largi circumstanțe atenuante.
Curtea apreciază că prima instanță a făcut o judicioasă analiză a criteriilor de individualizare, așa cum sunt acestea prevăzute de art.72 Cod penal.
Inculpatul este recidivist și nu a ținut seama de severul avertisment dat de societate, prin condamnarea anterioară.
Pedeapsa de 3 ani închisoare este îndreptată deja, spre minimul special, prima instanță dând dovadă de clemență.
Nu există vreun motiv de reținere a unor circumstanțe atenuante legale sau judiciare, pedeapsa aplicată fiind legală și temeinică.
Față de aceste argumente, Curtea - în temeiul art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală - va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul P. D. ca nefondat.
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea - în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală – îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatul P. D. împotriva Sentinței penale nr. 191 din data de 6 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția Penală, în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se va înainta din fondurile Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. M. D. - G. D. G.
GREFIER,
I. P.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.2
red.G.T.-Jud.Sect.1
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 306/2012.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
