Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 924/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 924/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 924/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 924/R
Ședința publică de la data de 15 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. C.
JUDECĂTOR - V. C.
JUDECĂTOR - G. C. A.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul S. D. C., împotriva încheierii de ședință din data de 30 aprilie 2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat S. D. C. în stare de arest și asistat de avocat C. R. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 6 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, revocarea măsurii arestării preventive. În acest sens solicită a se avea în vedere că riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, iar natura și gravitatea infracțiunii nu legitimează singură măsura arestării preventive, în cauză nefiind incidente alte motive care să justifice această măsură, întrucât pericolul ca inculpatul să se sustragă de la procesul penal a scăzut pe măsura trecerii timpului petrecut în stare de arest. Totodată, consideră că măsură nu este legitimă în raport de scopul acesteia prev. de art. 136 Cod procedură penală, inculpatul neavând cum să împiedice buna desfășurare a procesului penal prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în raport de probele cauzei și în raport de cerințele textelor de lege care au stat la baza menținerii măsurii arestării preventive, apreciază încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, criticile aduse fiind nefondate. Ca atare, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate, se va prezenta la termenele de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30 aprilie 2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ 12, in baza art.3002 Cod de procedură penală, cu referire la art.160b Cod de procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul S. D. C..
În temeiul art.300/2 alin.3 C.proc.pen., raportat la art. 160/b alin. 3 C.proc.pen., a fost mentinuta starea de arest preventiv - a inculpatului S. D. C. zis „V.” (fiul lui I. și L., născut la data de 05.09.1978 în București, C.N.P.:_, în prezent aflat în Arestul Central al D.G.P.M.B.), arestat în baza M.A.P. nr. 195/UP/12.10.2012 emis de Tribunalul București - Secția A- II-A Penală în dosarul nr._/3/2012.
Pentru a pronunța aceasta încheiere, prima instanță a reținut că, măsura arestării preventive a inculpatului S. D. C., a fost dispusă cu respectarea art.160a Cod proc.pen., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 681 Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, raportat la art.148 lit.a și f Cod proc.pen., motiv pentru care, a constatat legalitatea și temeinicia acesteia.
Analizand probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de depistare a inculpatului S. D. C. din data de 20.07.2012, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/07.08.2012, declarație martor asistent D. V., declarații inculpat S. D. C., din data de 21.07.2012, procesul verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul S. D. C. cu inculpatul C. A. G. și martorul B. C. V., care au stat la baza prinderii în flagrant a inculpatului, procesul verbal de depistare, planșe fotografice, raport preliminar, declarații inculpat C. A. B., declarațiile martorilor: B. C. V., L. M. și P. C., notele de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, prima instanța a observat că există indicii temeinice, în sensul art. 143 C.p.p în referire la art. 681 C.p.p. de natură a induce bănuiala legitimă, în sensul art. 5 paragraf 3 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina lui, acestea fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
S-a mai retinut ca, lăsarea în libertate a inculpatului S. D. C. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă mai sus expuse: gravitatea deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise (trafic de droguri de risc), modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională (acte repetate); valorile sociale lezate; recrudescența acestui gen de fapte și impactul negativ indus în comunitatea locală, sentimentul de insecuritate pe care comiterea unor asemenea fapte îl generează în rândul potențialelor persoane vătămate, față de frecvența cu care sunt comise. Totodată, prima instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a mai fost cercetat în alte cauze penale pentru o infracțiune prevăzută de Legea nr.143/2000 și pentru infracțiuni contra patrimoniului, ceea ce denotă persistență infracțională.
Or, în speță, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, care rezultă nu numai din limitele mari de
pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, modalitatea concretă în care se reține că acestea au fost comise precum și recrudescența faptelor de acest gen.
Toate aceste aspecte au determinat prima instanta sa traga concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale, rportat si la prevederile art.136 C.p.p., pentru buna desfășurare a procesului penal, impunandu-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pentru aceleasi considerente, prima instanța a apreciat drept neintemeiata cererea inculpatului S. D. C. de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei soluții, a declarat recurs inculpatul care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive.
S-a aratat faptul că riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, iar natura și gravitatea infracțiunii nu legitimează singură măsura arestării preventive, în cauză nefiind incidente alte motive care să justifice această măsură, întrucât pericolul ca inculpatul să se sustragă de la procesul penal a scăzut pe măsura trecerii timpului petrecut în stare de arest.
S-a mai aratat ca măsura arestarii preventive nu este legitimă în raport de scopul acesteia prev. de art. 136 Cod procedură penală, inculpatul neavând cum să împiedice buna desfășurare a procesului penal prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei.
Curtea, examinând încheierea atacată, în raport cu criticile formulate de către inculpat, de actele si lucrările dosarului, dar si din oficiu, conform art. 3856 al.3 c.p.p., constata ca recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 3002 C.p.p., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit disp. Art. 160b C.p.p.
Potrivit disp. art. 160b alin. 2 C.p.p. dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
A.. 3 al aceluiași articol prevede că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Curtea constata că în cauză sunt îndeplinite cerințele alin. 3 al art. 160b C.p.p., in sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, motiv pentru care se impune menținerea acestei măsuri.
Presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata se întemeiază pe împrejurările de fapt ce rezultă din analiza actelor si lucrarilor dosarului cauzei, fiind relevante în acest sens cele menționate în încheierea recurată și pe care s-a fundamentat și actul de trimitere în judecată.
Curtea amintește și faptul că la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă nu este necesar să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit), fiind suficientă existența unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracțiune(cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit).
Curtea apreciaza ca subzista si temeiul prevăzut de art. 148 lit.f) C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce face obiectul judecății este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol este evidențiat de modul și împrejurările săvârșirii faptei, de gravitatea deosebită a acesteia, determinată de natura și valorile sociale lezate, de natura drogului comercializat, de antecedența penală a inculpatului (recidivist postcondamnatoriu), aspecte care în mod evident trezesc un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
În acest context, Curtea reține că, față de gravitatea infracțiunii pentru care recurentul inculpat este cercetat, consecințele posibile ale acesteia asupra consumatorilor, caracterul repetat și circumstanțele personale ale inculpatului, sunt respectate exigențele art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acestea au fost statuate în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele V. der Tang vs. Spania, Pantano vs. Italia).
Prin urmare, luarea față de recurentul inculpat a unor măsuri alternative, cum ar fi a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 136 alin. 1 lit. b raportat la art. 145 C.proc.pen. sau a măsurii de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 136 alin. 1 lit. c raportat la art. 145 indice 1 C.proc.pen. nu ar fi suficiente la acest moment, măsura privării de libertate neprezentând caracter nerezonabil prin raportare la interesul public ocrotit, mai ales în contextul unei atitudini a recurentului inculpat de necooperare cu organele judiciare.
In consecință, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul declarat de către inculpat este nefondat, astfel încât în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca atare.
Vazand si disp. art. 192 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. D. C. împotriva încheierii de ședință din 30.04.2013 a Tribunalului București.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul aparatorului din oficiu se avansează din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2013.
L. C. V. C. G. C. A.
Grefier
M. G.
Red./tehnored. GCA
J. fond C.C
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 904/2013. Curtea de... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
