Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1108/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1108/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1108/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1108
Ședința publică din data de 12.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: M. D. G.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de d-na procuror C. L..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.129/08.03.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul-inculpat C. I., răspunzând pentru acesta apărătorul desemnat din oficiu, av. F. L. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/03.06.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost acordat acest termen de judecată în vederea acordării posibilității recurentului-inculpat să-și angajeze un apărător ales.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.129/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 81-82 C.p.
Apreciază că față de fapta săvârșită de inculpat: conducerea sub influența băuturilor alcoolice a unui autoturism, dar și față de condițiile reale în care s-a produs fapta și față de circumstanțele personale, se poate aplica o pedeapsă mai mică.
Arată că, astfel cum rezultă din actele dosarului, inculpatul C. I. a recunoscut din prima clipă săvârșirea faptelor și a arătat că a consumat băuturi alcoolice, la acea dată fiind nevoit să plece cu autoturismul pentru a aduce mașina la fiica sa însărcinată în vederea transportării la spital de către ginerele inculpatului.
Consideră că sub impulsul momentului, inculpatul a îndrăznit să urce la volan, arătând că distanța de deplasare pe drumurile publice este foarte mică, de 300 m.
Față de circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta, apreciază că pericolul social este unul redus, cu atât mai mult față de circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană ce a activat în cadrul Ministerului de Interne, este pensionar, nu este cunoscut cu antecedente penale, are caracterizări depuse la dosar din care rezultă că este o persoană onorabilă, respectat în societate.
Menționează că deși s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p., nu s-a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul C. I. ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, considerând că s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, raportat la circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, gradul de pericol social al acesteia și poziția procesuală a inculpatului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.129/08.03.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. I. (fiul lui G. și M., născut la data de 24.10.1953, în ., domiciliat în com. Brănești, .. 79, jud. I., c.n.p._) la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pe o durată de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.pen.
În baza art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 C.pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 C.penal, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a) teza a doua si lit.b) C.penal.
În baza art. 71 alin.5 C.penal, s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a) teza a doua si lit. b) C.penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.189 C.pr.penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu C. E. G., în cuantum de 200 lei, conform împuternicirii nr._/28.03.2013, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului I..
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul roman.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 31.03.2012, în jurul orei 18,45, inculpatul C. I. a condus autoturismul marca Chevrolet Aveo cu număr de înmatriculare_ pe DN 3 din ., ocazie cu care fiind testat de către lucrătorii de poliție cu aparatul etilotest marca “Drager”, rezultatul a fost de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar în urma prelevării probelor de sânge, s-a constatat că inc. C. I. avea o alcoolemie de 1,70 g/l la prima probă recoltată la ora 19,30 și de 1,45 g/l la a doua probă recoltată la ora 20,30.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, astfel cum inculpatul și le-a însușit.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului C. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, astfel cum a fost trimis în judecată, astfel că a procedat la condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța fondului a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen., și anume: dispozițiile din partea generală a Codului Penal; limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială; gradul de pericol social al faptei pe care instanța îl apreciază ca fiind mediu, raportat la faptul că inculpatul a condus sub influența alcoolului un autovehicul pe un drum intens circulat din interiorul localității, seara, la relațiile sociale încălcate și care privesc siguranța circulației pe drumurile publice; persoana și conduita inculpatului – acesta este în vârstă de 58 ani, este căsătorit, nu are antecedente penale, studii liceul și școala profesională, pensionar, raportat la prezenta cauză a cooperat cu organele judiciare, recunoscând săvârșirea infracțiunii.
A mai arătat instanța de fond că, nu trebuie pierdut din vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier de natura celei săvârșite de inculpat, în ultima perioadă de timp au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului, cât și a altor conducători auto care, prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice, pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
Instanța fondului a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unei pedepse ale cărei limite vor fi reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
De asemenea, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc și fără privare de libertate, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal și compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Judecătorul fondului a atras atenția inculpatului, asupra disp. art. 83 Cod penal, privitoare la săvârșirea altei infracțiuni în cursul termenului de încercare și care atrage revocarea suspendării acordate și executarea pedepsei în regim penitenciar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 12 martie 2013, potrivit ștampilei Poșta Română, fila 4 dosar C.A.B.), a declarat recurs inculpatul C. I., fără a arăta, în scris, motivele pe care se întemeiază această cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, inculpatul – prin apărător desemnat de Curte din oficiu - apreciază că față de fapta săvârșită de inculpat: conducerea sub influența băuturilor alcoolice a unui autoturism, dar și față de condițiile reale în care s-a produs fapta și față de circumstanțele personale, se poate aplica o pedeapsă mai mică.
Arată că, astfel cum rezultă din actele dosarului, inculpatul C. I. a recunoscut din prima clipă săvârșirea faptelor și a arătat că a consumat băuturi alcoolice, la acea dată fiind nevoit să plece cu autoturismul pentru a aduce mașina la fiica sa însărcinată în vederea transportării la spital de către ginerele inculpatului.
Consideră că sub impulsul momentului, inculpatul a îndrăznit să urce la volan, arătând că distanța de deplasare pe drumurile publice este foarte mică, de 300 m.
Față de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, apreciază că pericolul social este unul redus, cu atât mai mult față de circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană ce a activat în cadrul Ministerului de Interne, este pensionar, nu este cunoscut cu antecedente penale, are caracterizări depuse la dosar din care rezultă că este o persoană onorabilă, respectat în societate.
De asemenea, se susține că, deși s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 C.p.p., nu s-a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Analizând hotărârea pronunțată de către instanța de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, înainte de citirea actului de sesizare, a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, cu privire la recunoașterea vinovăției, procedură cu care inculpatul a fost de acord.
Infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, modificată și completată prin Legea nr.49/2006 este o infracțiune de pericol, așa încât, în mod corect, a reținut instanța de fond că fapta comisă de inculpatul (recurent în speță) prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Indiferent de celelalte motive invocate (deși nedovedite), un lucru este cert, inculpatul C. I. a consumat alcool, după care s-a urcat la volanul autoturismului, pe care l-a condus pe drumurile publice și, fiind oprit în trafic la un control de rutină, pe bază de probe științifice s-a demonstrat consumul de alcool.
În cazul acestei infracțiuni, la stabilirea - în concret - a gradului de pericol social se are în vedere nu numai urmarea produsă, ci și urmarea care s-ar fi putut produce.
Ori, în cauza dedusă judecății, având în vedere starea în care se afla inculpatul la momentul depistării de către organele de poliție, în orice moment se putea produce un accident rutier grav, capacitatea sa de a conduce autovehiculul fiind, în mod evident, redusă și chiar afectată, întrucât limita maximă admisă legal, fusese cu mult depășită.
Împrejurarea că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, că a recunoscut consumul de alcool chiar de la momentul depistării, și toate celelalte date personale ce pot fi apreciate ca pozitive, sunt aspecte ce au fost avute în vedere de judecătorul fondului, care a optat - în alegerea modalității de executare, pentru suspendarea condiționată - și nu pot constitui, prin ele însele împrejurări care să conducă la reținerea de circumstanțe judiciare atenuante, întrucât acestea sunt puse în balanță cu gradul de pericol social ridicat al infracțiunii și cu starea în care se afla inculpatul la momentul când a fost depistat de către organele de poliție la un control de rutină, în timp de conducea un autovehicul, iar din cauza faptului că emana vapori de alcool, a fost condus la spital în vederea recoltării de probe biologice, situația presupusă fiind confirmată de rezultatul analizelor.
D. urmare, Curtea nu poate primi critica recurentului, în sensul acordării netemeiniciei sentinței fondului, cu privire la pedeapsa aplicată, deoarece circumstanțele personale ale acestuia au fost avute în vedere, iar aspectele privind datele personale au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72 C. pen., considerându-se că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, ținându-se cont și de împrejurarea că judecătorul fondului a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționarea acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, a dat dovadă de clemență și a luat în considerare, cu precădere, datele referitoare la persoana inculpatului.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârii atacate, în temeiul art.38515 pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului C. I. va fi respins ca nefondat.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 129 din 08 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Obligă pe recurent la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA B. L. M. D. G.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.N.C.-Jud.Cornetu
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 177/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1095/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
