Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1093/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1093/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1093/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1093/A
Ședința publica de la 30.09.2014
P. - I. T.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror AMARYL S..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul O. P. împotriva sentinței penale nr.1412/30.04.2014 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat O. P., personal și asistat de apărător ales R. M. V., cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu Balascan R., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat solicită încetarea delegației sale avocațiale prin prezentarea apărătorului ales al acestuia și acordarea de onorariu parțial.
Apelantul inculpat O. P. identificat cu CI . nr._ eliberat de Poliția Comana arată că menține declarațiile date în cauză și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat O. P. solicită admiterea apelului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului conform art.181 din vechiul Cod penal. În subsidiar, solicită amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei. Solicită a se avea în vedere atingerea minimă adusă siguranței publice, gravitatea redusă a faptei, dat fiind că acesta a condus autoturismul pe un drum necirculat. Arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat comiterea faptei și a colaborat cu organele de anchetă, nu este cunoscut cu antecedente penale și utilizează utilaje agricole pentru asigurarea veniturilor sale, fiind agricultor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, individualizarea pedepsei făcându-se în mod corect în raport de modalitatea de comitere a faptei și persoanei inculpatului.
Apelantul inculpat O. P., în ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.1412 din 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria G., în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 375 alin. 1, 2 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul O. P., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr.187/2012 și art. 71 C.pen. din 1969 i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 15 din Legea nr.187/2012 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83 C.pen. din 1969.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 417/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul O. P. pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzuta și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 20.01.2013, în jurul orei 19,25, inculpatul O. P. a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, proprietate personală, pe .. Vărăști, jud. G. și, fiind testat cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 19,28.
Ulterior, inculpatului i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii valorii alcoolemiei, rezultând o îmbibație alcoolică de 1.50 g% (prima probă), respectiv 1.30 % (a doua probă), conform buletinului de analiză toxicologică nr. 666/2012.
Pentru a dispune sesizarea instanței, organul de urmărire penală a avut în vedere procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile învinuitului, declarațiile martorilor, buletinul de analiză toxicologică cu nr. A_, eliberat de INML la data de 28.01.2013, raport de expertiză medico-legală nr. 649/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, buletin aparat etilotest, buletin de examinare clinică, cerere de analiză.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În procedura camerei preliminare inculpatul nu a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar prin încheierea din data de 18.03.2014,judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin 2 C. pr. pen. a constata legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 417/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. și a dispus începerea judecății cauzei.
La primul termen cu procedura completă, respectiv la termenul din data de 23.04.2014 inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1, 2 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen declarând că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare solicitând astfel ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.
Instanța, analizând întregul material probator a constatat și reținut că fapta dedusă judecății există și a fost săvârșită de inculpatul O. P.
Având în vedere că de la momentul săvârșirii faptei până la pronunțarea condamnării a intervenit o lege penală nouă, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal cu privire la legea penală mai favorabilă.
Instanța de fond a reținut că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă reglementată de dispozițiile art.87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului) se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani, în timp ce infracțiunea de conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin.1 din Codul penal (dispoziții în vigoare la momentul judecării), se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă.
Având în vedere că, în cauza dedusă judecății, instanța de fond s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoare și ținând cont că din perspectiva limitelor de pedeapsă niciuna dintre cele două legi penale succesive nu este identificată ca fiind mai favorabilă, se vor aprecia ca fiind mai favorabile dispozițiile legii vechi, reținând ca argument împrejurarea că această din urmă lege permite suspendarea condiționată a pedepsei aplicate, dispoziții care sunt mai favorabile în raport cu dispozițiile care reglementează amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere (atât amânarea aplicării pedepsei cât și suspendarea sub supraveghere impun măsuri de supraveghere și obligații).
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră adoptată pe parcursul procesului penal precum și de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, ținând cont de pedeapsa aplicată și de faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, astfel că instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.474 alin.4 Cod procedură penală și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța de fond nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c din Codul penal din 1969 în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din Codul penal din 1969.
Astfel, natura și gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b. din Codul penal din 1969, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi din Codul penal din 1969, întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu a fost reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul O. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul, prin avocat ales, în motivele de apel depuse la dosar la filele 3-5, a arătat că instanța de fond în mod greșit i-a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare, solicitând achitarea în temeiul art. 181 Cp din 1968 ori amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.
La termenul din 30.09.2014 inculpatul a arătat că își menține declarațiile date anterior și nu mai dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente.
Din probele aflate la dosar și analizate de prima instanță rezultă că la data de 20.01.2013, în jurul orei 19:25, inculpatul a condus autoturismul marca DACIA cu nr. de înmatriculare GR O3 DAL, pe . Văcărești, județul G., având o alcoolemie de 0,70 mg/l pur în aerul expirat, la ora 19:28.
Inculpatului i s-au mai recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând o îmbibație alcoolică de 1,50 g %0 la prima probă, iar la a doua, o valoare de 1,30 g %0.
Situația de fapt a fost reținută pe baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii, pe declarațiile inculpatului O. P., pe declarațiile martorilor D. C. și B. D., pe buletinul de analiză toxicologică, pe raportul de expertiză medico-legală, pe baza buletinelor aparat etilotest și examinare clinică.
Curtea apreciază că in raport de criteriile prev. de art. 181 alin. 2 Cp (posibil a fi aplicat și după . Noului Cod Penal în temeiul art. 19 din legea nr. 195/2012): modul si mijloacele de savarsire- seara, când reflexele conducătorilor auto sunt diminuate, pe un drum pe care ar fi putut circula autovehicule agricole, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, de cantitatea mare de alcool din sângele inculpatului (dublul limitei care determină includerea faptei în sfera ilicitului penal), de circumstanțele personale ale inculpatului (care nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat comiterea faptei și a colaborat cu organele judiciare), fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât nu se impune aplicarea unei sancțiuni administrative.
De altfel, prima instanță a avut în vedere la individualizarea pedepsei atât circumstanțele de săvârșire a faptei, cât și pe cele personale ale inculpatului, aplicând minimul special prevăzut de lege, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Totodată, având în vedere că limitele pedepsei închisorii au rămas aceleași și după . Noului Cod Penal, exista posibilitatea aprecierii legii noi ca fiind mai favorabilă inculpatului în cazul în care instanța ar fi apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei. În raport de criteriile analizate anterior, instanța de apel apreciază, însă, că nu este suficientă aplicarea unui avertisment, astfel încât nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 80 NCp. Cât privește amânarea aplicării pedepsei, această instituție nu poate fi aplicată, fiind defavorabilă inculpatului în raport cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul Penal din 1968 (ca urmare a faptului că sunt impuse obligații pe durata termenului de supraveghere).
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O. P..
În temeiul art.275 alin.2 C. pr. pen., va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, vor rămâne în sarcina statului și se vor avansa din bugetul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O. P. împotriva sentinței penale nr.1412/30.04.2014 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului și se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. TocanDan L.
GREFIER,
S. N.
Red. I.T./10.10.2014
Dact, A.L 2 ex.
Jud. G. – jud.: P. A.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 1122/2014.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1094/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
