Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 250/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2012 în dosarul nr. 250/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.250
Ședința publică de la 03 februarie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – P. P.
JUDECĂTOR – V. C.
JUDECĂTOR – F. D.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Structura Centrală este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIICOT – STRUCTURA CENTRALĂ împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr._ 10.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat Z. W. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat Ș. N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că interpretul de limbă chineză V. Juliu nu se poate prezenta la acest termen de judecată.
Apărătorul intimatului inculpat consideră că dosarul se poate judeca și fără interpretul de limbă chineză având în vedere obiectul cererii. Consideră că amânarea cauzei s-ar transforma într-o formă de inutilitate a cererii inițiale. Arată că inculpatului i s-a încuviințat de către instanța de fond să părăsească teritoriul României în anumite condiții. În situația în care instanța consideră necesară prezența unui interpret de limbă chineză, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a încerca să găsească un alt interpret autorizat în condițiile legii.
Curtea, lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea intimatului inculpat să își asigure un interpret de limbă chineză.
După reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat Z. W. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat Ș. N., cu delegație la dosar.
Apărătorul intimatului inculpat arată că inculpatul a luat legătura cu un interpret de limbă chineză care a precizat că încearcă să ajungă cât poate de repede, însă având în vedere că art.8 C.p.p. certifică asigurarea unui interpret ca un drept și nu neapărat ca o obligație pentru inculpat, solicită a se consemna faptul că înțelege, având în vedere obiectul cererii de astăzi, să renunțe la acest drept. Solicită a se observa faptul că inculpatului i s-a încuviințat părăsirea teritorială a României cu o destinație precisă, cu un traseu fix și cu obligația de a se întoarce până în preziua termenului următor fixat, respectiv 22 februarie. În cazul în care s-ar amâna prezentul dosar dintr-un motiv care nu este imputabil clientului său, practic i s-ar restrânge dreptul de care a beneficiat prin hotărârea instanței de fond. Clientul său înțelege limba română la un nivel suficient pentru a se judeca cauza la acest termen.
Reprezentantul Ministerului Public, consideră că se impune prezența interpretului de limbă chineză și nu se poate lăsa la latitudinea inculpatului acest aspect.
Apărătorul intimatului inculpat precizează că în art.8 C.p.p. se arată că persoana care nu cunoaște limba română sau nu se poate exprima în limba română are dreptul la un interpret asigurat în mod gratuit de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată. Dacă este vorba de un drept, consideră că inculpatul poate renunța la acest drept.
În situația în care instanța consideră necesară prezența unui interpret de limbă chineză, solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitatea interpretului să se prezinte la instanță.
După deliberare, Curtea lasă dosarul la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitatea interpretului de limbă chineză să se prezinte în instanță.
După reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat Z. W. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat Ș. N., cu delegație la dosar. Se prezintă interpretul de limbă chineză Qi Haifeng.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, avocat M. M., solicită a se lua act că delegația sa a încetat prin prezentarea apărătorului ales, urmând ca instanța să se pronunțe cu privire la onorariul parțial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, respingerea cererii de modificare a controlului judiciar, considerând că motivele invocate de inculpat, respectiv starea de sănătate precară a tatălui său în vârstă de 73 de ani, nu sunt suficiente pentru a se dispune modificarea controlului judiciar, în sensul acordării posibilității de a părăsi temporar România. Solicită a se avea în vedere că cercetarea judecătorească nu s-a încheiat, natura și complexitatea cauzei în care este cercetat inculpatul.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca inadmisibil. În fapt, în opinia sa, parchetul se află într-o eroare de drept întrucât nu a formulat cerere de modificare a controlului judiciar. Arată că prin decizia nr.1407 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 10.09.2011 a fost admisă cererea liberare provizorie sub control judiciar și s-au fixat o . condiții, printre care și cea potrivit căreia clientul său nu are voie să părăsească limita teritorială decât în condițiile fixate de instanță. Nu cere o modificare a condițiilor, ci doar fixarea unor condiții prin care să se poată depăși limita teritorială fixată. În data de 12.05.2011, Tribunalul București a admis o cerere de modificare a controlului judiciar. Invocă temeiul legal prevăzut de art.1602 alin.3 lit.a C.p.p.
Precizează că cererea formulată de inculpat are în vedere starea de sănătate a tatălui inculpatului, care este foarte gravă. Solicită a se constata că părții inculpații au venit în România și au stat până la momentul când inculpatul a fost pus în libertate sub control judiciar. De asemenea, în C., în afară de părinți, inculpatul nu mai are nimic și singura sursă de venit a acestuia se află în România, familia sa se află în România.
Totodată, învederează faptul că întotdeauna a solicitat să se constate că inculpatul nu a săvârșit faptele și în condițiile în care speră să fie achitat, acesta nu ar avea interes să-și agraveze situația, încercând să se sustragă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că recursul formulat în cauză este admisibil. În al doilea rând, textul de lege incident în cauză este art.1603 C.p.p.. De asemenea, în ceea ce privește dorința inculpatului, din încheierea instanței de fond rezultă faptul că acesta dorește să beneficieze de dispozițiile art.3201 C.p.p..
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul nu a solicitat să beneficieze de dispozițiile art.3201 C.p.p...
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a i se acorda posibilitatea să-și viziteze tatăl care este bolnav și promite să se întoarcă în România înaintea termenului acordat de instanță. Arată că toată averea sa și familia se află în România, în C. nu mai are decât părinții.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.01.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ 10, printre alte măsuri, s-a dispus admiterea cererii inculpatului Z. W. și a încuviințat acestuia părăsirea temporară a teritoriului României cu destinația Republica Populară Chineză, în perioada 27.01.2012 -2.02.2012.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că la termenul din data de 26.01.2012, inculpatul Z. W., prin apărător, a solicitat admiterea cererii privind părăsirea temporară a teritoriului României pentru o perioadă de 30 de zile, sau după caz până în preziua următorului termen dispus de către instanță, motivată de împrejurarea efectuării unei deplasări în țara natală, republica Populară Chineză, datorită stării grave de sănătate a tatălui său Z. Sirong în vârstă de 73 de ani arătând faptul că în cele 16 luni de la punerea sa în libertate a respecta cu strictețe toate dispozițiile impuse de către instanță, a fost prezent la toate termenele de judecată, s-a prezentat cu regularitate la organul de poliție de la domiciliul conform programului de supraveghere. Totodată, a arătat faptul că nu are nici un motiv să încerce să încalce dispozițiile stabilite de către instanță în sarcina sa sau prevederile legale.
Tribunalul, analizând susținerile inculpatului formulate prin apărător ales, a constatat că deși temeiurile avute în vedere la luarea măsuri preventive instituită în sarcina inculpatului nu s-au schimbat, iar scopul procesului penal impune, precum și faptul că cercetarea judecătorească și administrarea probatoriului în cauză nu s-au finalizat, este necesar ca inculpatul să rămână în continuare la dispoziția acesteia.
Deoarece intervalul de timp pentru care s-a cerut părăsirea temporară a teritoriului României de către inculpatul Z. W. respectiv pentru o perioadă de 30 de zile, sau după caz până în preziua următorului termen dispus de către instanță și motivul invocat de către acesta respectiv: posibilitatea inculpatului de a merge în țara natală pentru a-și vizita tatăl aflat într-o stare de sănătate extrem de gravă, acesta suferind de metastaze la plămânul drept, metastaze pleurale și ossoase dovadă fiind actele medicale depuse la dosarul cauzei respectiv: raport de examinare CT, - trei exemplare, raport de electrocardiogramă, precum și vârsta înaintată a acestuia de 73 de ani, constituie temeiuri suficiente, pe deplin dovedite și nu produc nici o vătămare bunei desfășurări a procesului penal, Tribunalul a admis cererea formulată de către inculpatul Z. W. în sensul încuviințării părăsirii în mod temporar a teritoriului României în perioada 27.01.2012 și până la data de 22.02.2012 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că, cererea de modificare a controlului judiciar promovată de inculpat nu este întemeiată, motivul invocat de acesta, respectiv starea de sănătate precară a tatălui său în vârstă de 73 de ani, este suficient pentru admiterea acestei cereri, avându-se în vedere și că cercetarea judecătorească nu s-a încheiat, natura și complexitatea cauzei penale în care inculpatul este cercetat.
Curtea examinând încheierea recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată fondat recursul.
Inculpatul Z. W. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de inițiere a unui grup organizat, complicitate la contrabandă, complicitate la prezentarea de documente nereale organelor de vamă, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani, iar la data de 10.09.2010 prin decizia penală nr.1407 a Curții de Apel București, s-a dispus în baza art.1602 Cod procedură penală punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestuia, iar printre obligațiile impuse a fost să nu depășească limita teritorială a municipiului București, și județul I., prev. de art.1602 alin.3 lit.a Cod procedură penală.
Cererea promovată de inculpat pe rolul instanței de fond, de încuviințare a părăsirii temporare a teritoriului României cu destinația Republica Populară Chineză pentru o perioadă de 30 zile, fără a invoca și temeiul legal al acesteia, constituie de fapt o cerere de ridicare totală a controlului judiciar instituit de instanța de recurs, cerere care trebuia analizată și soluționată de instanța de fond în condițiile prev. de art.1603 Cod procedură penală, fapt care nu s-a realizat în speța de față.
Inculpatul nu a înțeles să-și motiveze în drept cererea formulată în fața instanței de fond, temei legal care nu a fost invocat și analizat și de această instanță, iar susținerea inculpatului în fața instanței de recurs că, cererea sa vizează doar fixarea unor condiții prin care să poată depăși, temporar, limita teritorială fixată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, este vădit greșită, deoarece nu are nici un temei legal, nefiind prevăzută de procedura penală.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul Ministerului Public în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, se va casa în parte încheierea recurată și rejudecând:
Se va respinge ca nefondată cererea inculpatului de încuviințare a părăsirii temporare a teritoriului României cu destinația Republica Populară C..
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, împotriva încheierii de ședință din 26.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2010.
Respinge ca nefondată cererea inculpatului Z. W. de încuviințare a părăsirii temporare a teritoriului României cu destinația Republica Populară C..
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 25 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul translator limba chineză pentru 2 ore, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
P. PopescuViorica C. F. D.
GREFIER,
A. M.
Red. D:F.
Dact. A.L. 2 ex./14.02.2012
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 465/2013. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 471/2013.... → |
|---|
