Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 505/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 505/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 505
Ședința publică din data de 18 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: S. N.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: A. L. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 45 din data de 25.01.2013, pronunțată de judecătoria Sectorului 2 București, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, C. A. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, Atanasov M. N. în baza delegației avocațiale, depusă la fila 4 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru recurentul-inculpat C. A., solicită în baza art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Critică hotărârea instanței de fond pentru greșita apreciere că nu se poate reține incidența art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
De asemenea, critică hotărârea instanței de fond pentru greșita reținere a circumstanțelor agravante prev de art. 75 alin. 2 Cod penal, respectiv, valoarea ridicată a alcoolemiei și împrejurarea că inculpatul a fost sancționat contravențional.
Solicită a se avea în vedere, valorile alcoolemiei care sunt de 1,20 g/l alcool pur în sânge și de 0,95 g/l alcool pur în sânge la proba a II-a, însă, după ce se evidențiază în buletinul de examinare clinică, aflat la fila 10 în dosarul de urmărire penală rezultă, că atât manifestările neurologice, respectiv păstrarea echilibrului, cât și manifestările psihice, comportarea, orientarea, atenția, au fost în parametri normali, ceea ce a dus la concluzia că A. C. nu părea a fi sub influența băuturilor alcoolice, acesta fiind și motivul pentru care inculpatul s-a urcat la volanul mașinii, apreciind greșit cantitatea de alcool consumată.
Față de aceste elemente apărătorul solicită admiterea recursului, în temeiul art. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, casarea hotărârii, iar rejudecând pe fond solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul general, cu aplicarea art. 74 alin.1 a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de conducere a autoturismului având o alcoolemie de 1,35 g/l %o, și faptul că inculpatul are 13 sancțiuni pentru contravenții la regimul circulației pe drumurile publice și față de starea de pericol creată de inculpat. Ministerul Public, consideră că nu se justifică o reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege urmare a reținerii art. 3201 Cod procedură penală, circumstanțele personale fiind avute în vedere de către instanța de fond, iar pentru atingerea scopului educativ, apreciază că se impune a fi menținută pedeapsa stabilită de către instanța de fond.
Recurentul-inculpat C. A., solicită admiterea recursului, precizând că regretă mult fapta.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 45/25.01.2013 Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală, în temeiul art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 alin. 2 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul C. A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de conducere, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, a unui autovehicul pe drumurile publice.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o durata de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 359 Cod procedura penala a pus inculpatului în vedere dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, motivat de faptul că inculpatul și-a recunoscut vinovăția și a solicitat judecarea cauzei potrivit art. 3201 Cod procedură penală, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 17.07.2012, în jurul orelor 05,00, inculpatul a fost depistat conducând autoturismul marca Volkswagen Passat, cu nr. de înmatriculare_, pe . Mun. București, Sector 2, dinspre Piața I. către Piața Muncii și, fiind oprit la intersecția cu . control de către un echipaj al poliției rutiere și testat cu aparatul etilotest Drager .- nr. 0107 a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat (ora 05:08).
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 398/18.02.2011 întocmit de INML M. Minovici București a rezultat că inculpatul C. A. avea, la data de 18.02.2011, o îmbibație alcoolică de 1,20 g/l alcool pur în sânge la proba I, recoltată la ora 05:45 și de 0,95 g/l alcool pur în sânge la proba II, recoltată la ora 06:45.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 382/i/_ din 07.05.2012 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei a reieșit că, în data de 18.02.2011, la ora 05:00, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,35 g/l alcool pur în sânge, medicul legist arătând ca exista neconcordante intre consumul declarat si rezultatul analizelor, neconcordanță explicata printr-un consum mai mare decât cel declarat.
Din cazierul auto al inculpatului a rezultat că acesta a fost sancționat de numeroase ori pentru contravenții grave la regimul circulației pe drumurile publice, instituit prin OUG nr.195/2002 republicată.
Din fisa de cazier a inculpatului a rezultat ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, din buletinul de examinare clinică a acestuia a rezultat că inculpatul nu părea sub influența băuturilor alcoolice, iar din actele depuse de inculpat la dosar se reține că acesta este integrat social.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei inculpatului C. A. de a conduce, pe data de 18.02.2011, in jurul orelor 05:00, un autovehicul pe un drum public (pe . raza sectorului 2 din Mun. București), in condițiile in care se afla . de ebrietate - cu o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere, cu o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g%o alcool pur in sânge, a unui autoturism pe drumurile publice, prevăzuta de art. 87 alin. 1 O.U.G. 195/2002 republicata atât sub aspect obiectiv, cat si subiectiv (intenție indirectă).
Pentru a aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al faptei, instanța a avut in vedere faptul ca infracțiunea de conducere sub influenta băuturilor alcoolice a unui autovehicul pe drumurile publice este o infracțiune de pericol.
Gradul de pericol social al aceste infracțiuni, in concret, se stabilește in funcție de modalitatea de săvârșire a faptei, de riscul pe care aceasta îl prezintă pentru participanții din trafic.
Or, in prezenta cauza, riscul conducerii pe drumurile publice, de către inculpat, sub influenta băuturilor alcoolice, a unui autovehicul este accentuat de împrejurarea ca inculpatul se afla . de avansata de ebrietate - relevata de valoarea destul de ridicata a alcoolemiei -, capacitatea sa de a conduce un autovehicul fiind in mod evident afectata de consumul de alcool.
De asemenea, sub aspectul pericolului social concret al faptei si făptuitorului s-a avut în vedere si faptul ca inculpatul a fost sancționat anterior pentru numeroase contravenții la regimul circulației rutiere într-un interval extrem de redus de timp, astfel că instanța, a reținut ca fapta săvârșită întrunește condițiile din conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată si prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 18 Cod penal.
La stabilirea pedepsei aplicată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod procedura penala, conform cărora limitele de pedeapsă sunt închisoarea de la 4 luni la 3 ani și 4 luni.
De asemenea, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, faptul că anterior comiterii infracțiunii deduse judecății în cauza de față, inculpatul a avut o bună conduită în societate, nu a suferit condamnări anterior, reținând în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Instanța a apreciat, față de poziția procesuală a inculpatului în timpul urmăririi penale (declarații de consum diferite, neconcordante), că în beneficiul acestuia nu se poate reține incidența art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul este integrat social, reținând în beneficiul său circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal.
Având in vedere modul de săvârșire a faptei, astfel cum a fost anterior expus, ca si circumstanțele personale ale inculpatului - in special valoarea ridicata a alcoolemiei, faptul că inculpatul a fost sancționat contravențional de numeroase ori într-un interval redus de timp pentru abateri la regimul circulației rutiere – instanța a reținut in sarcina inculpatului circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 80 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa ce a fost orientată spre minimul special, de 1 an închisoare, pedeapsa apreciată de instanță - in raport si cu împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute de instanță - ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social al faptei săvârșite de inculpat.
In raport cu circumstanțele personale ale inculpatului, având in vedere si atitudinea relativ sinceră, cooperantă a inculpatului, instanța a apreciat faptul ca scopul pedepsei - astfel cum este acesta reglementat prin dispozițiile art. 52 Cod penal - poate fi atins si fără executarea pedepsei.
Pentru a decide astfel cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a avut in vedere faptul că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei se impune in raport cu circumstanțele personale ale inculpatului, circumstanțe (lipsa antecedentelor penale, atitudinea sincera in fața instanței) ce generează premisele atingerii scopului pedepsei si fără executarea acesteia in regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, că în favoarea sa poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, cu consecința reindividualizării pedepsei.
Se mai susține că în mod greșit s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art.75 alin. 2 Cod penal în raport cu valoarea alcoolemiei și antecedența contravențională a acestuia și se solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minimul general.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului constată că acesta este întemeiat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, inculpatul recunoscându-și vinovăția și solicitând judecarea cauzei și aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală, iar instanța condamnându-l pe inculpat, a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin. 1 lit. a Cod penal, dar a reținut în mod greșit în defavoarea acestuia și circumstanța agravantă prev. de art.75 alin. 2 Cod penal, deși prin rechizitoriu nu s-a reținut această circumstanță agravantă judiciară..
Acest text prevede că „instanța poate reține ca circumstanță agravantă și alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav”.
Pe lângă faptul că prin rechizitoriu nu s-a reținut această circumstanță agravantă judiciară, în ce privește modul de săvârșire al faptei reținută în sarcina inculpatului, situație în care instanța este ținută de principiul legalității incriminării și a pedepsei, dar instanța a depășit și limitele investirii, așa cum prevede art. 317 Cod procedură penală, prin reținerea unor împrejurări de genul celor prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal.
Respectarea principiului legalității pedepsei presupune că numai prin lege se pot stabili sancțiunile de drept penal, ori în situația aplicării art. 75 alin. 2 Cod penal, instanța poate reține ca circumstanțe agravate împrejurări ce privesc modul de săvârșire a infracțiunii, făcând o apreciere în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, ori aplicare unei circumstanțe de agravare a răspunderii penale, trebuie să aibă un suport legal, ceea ce nu regăsește în cauză.
Sub acest aspect sentința este nelegală, impunându-se ca în urma înlăturării art. 75 alin. 2 Cod penal să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatului, prin stabilirea unui cuantum sub minimul special prevăzut de lege, urmare și a reținerii de către prima instanță a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, pedeapsă ce corespunde exigențelor art. 52 Cod penal.
În ce privește critică formulată în recurs și susținută de inculpat care se referă la reindividualizarea pedepsei, prin aplicare unui cuantum mai redus al pedepsei, se constată că această solicitare nu are un suport faptic probator și comportamental favorabil inculpatului.
Deși a recunoscut comiterea faptei, aceasta nu justifică reținerea acestei poziții și ca circumstanță atenuantă, potrivit art. 74 lit. c Cod penal, întrucât poziția inculpatului a fost determinată de oprirea sa de către lucrătorii de poliție în timp ce conducea autoturismul, prezentând halenă alcoolică, situație ce a determinat solicitarea de a fi supus testării cu alcooltestul și recoltarea de probe biologice, astfel că poziția de recunoaștere a fost consecința evidenței probelor, ceea ce nu justifică reținerea unui beneficiu lipsit de temei.
Pedeapsa aplicată de instanța de recurs este proporțională cu circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, este stabilită în limitele legale, urmare aplicării art. 3201 Cod procedură penală și corespunde cerințelor art. 72 și art. 52 Cod penal, fiind avută în vedere și antecedența contravențională a inculpatului, astfel cum reiese din fișa de cazier auto (fila 30 dif), din care rezultă că inculpatul a fost sancționat contravențional pentru comiterea mai multor abateri la regimul circulației rutiere, ceea ce relevă o perseverență infracțională, după cum se constată că circumstanțele personale invocate nu pot conduce la o reducere mai însemnată a pedepsei, acestea fiind avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei.
Așa fiind, și cum din oficiu nu se constată alte motive de nelegalitate, urmează, ca potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală recursul inculpatului să fie admis și sentința să fie casată doar în limitele ce preced.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-inculpat C. A. împotriva Sentinței penale nr. 45/25.I.2013 a Judecătoriei Sectorului II, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală și, rejudecând în fond:
În temeiul art. 87, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1, alin. 1 și alin. 7, Cod procedură penală, art. 74, alin. 1, litera a, Cod penal, raportat la art. 76, alin. 1, litera e, Cod penal, condamnă pe inculpatul C. A. la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 81, alin. 1, Cod penal și al art. 71, alin. 5, Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepselor principală și accesorie pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 7 luni, potrivit art. 82, alin. 1 și alin. 3, Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 192, alin. 3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.III.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. S. N. D. P.
GREFIER
A. L. P.
Red. N.S.
Dact. G.P./09.04.2013
2 ex.
Red. E.V.A. I. – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 504/2013. Curtea de... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 77/2013.... → |
|---|
