Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 165/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 165/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 165
Ședința publică din data de 03 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Judecător:A. B. R.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București prin procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul - revizuient M. I. L. împotriva sentinței penale nr. 2849/16.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns apelantul – inculpat reprezentat juridic de apărător ales, avocat R. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului – revizuient depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului - revizuient arată că apelul declarat vizează sentința penală nr. 2849/16.12.2014 a Tribunalului București, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către condamnat, apreciindu-se că aspectele care țin de inadmisibilitate sunt două, respectiv:
În cauză avem un condamnat care a fost condamnat definitiv pentru fapta de finanțare de trafic internațional de droguri; concret, este vorba despre un cărăuș care se pare că ar fi fost finanțat de către inculpat, dar și către un alt coinculpat, să efectueze un transport de 3 kg heroină din Turcia în România.
Acel cărăuș, pe nume B. L., în prezent este cercetat de către autoritățile judiciare pentru trafic intern de droguri, pe teritoriul statului turc.
Acest aspect esențial nu a fost avut în vedere de către instanțele din România la momentul la care s-a făcut judecarea acestei cauze, atât în primul ciclu procesual, în fond și apel, cât și după o contestație în anulare admisă.
Problema ridicată de apărare în fața judecătorului fondului este aceea că a adus atât rechizitoriul cât și acte mai noi procedurale de la Tribunalul din Istanbul, din care rezultă că, la acest moment, pe rolul Tribunalului din Istanbul se află în curs de soluționare procesul penal în care inculpatul B. L. este acuzat de trafic intern, pe teritoriul Turciei, de droguri de mare risc.
În aceste condiții, apărarea a învederat instanței din România că nu poate să fie judecată o persoană și nu putem avea fapta de finanțare trafic internațional de droguri fără existența infracțiunii scop, aceea a traficului internațional de droguri. Cu alte cuvinte, instanțele din Turcia nu au relevat existența intenției de a se scoate de pe teritoriul Turciei respectivele droguri.
Un prim argument avut în vedere de apărare a fost acela că instanța de fond, în motivarea hotărârii de revizuire, a arătat că se face trimitere de către revizuient la acte judiciare emise de către autoritățile judiciare turce, care nu au autoritate de lucru judecat în fața autorităților judiciare române și care nu stabilesc, cu caracter definitiv, asupra unor acuzații penale.
O principală critică la o astfel de dezlegare este că, sub aspectul argumentării, este deficitară din punct de vedere logico – juridic; vorbim despre un cadrul procesual fixat deja de către autoritățile turce și care nu mai poate să fie schimbat la acest moment; nu contează soluția finală de achitare ori de condamnare a inculpatului B. L., iar ceea ce contează este cadrul procesual deja stabilit de către autoritățile turce.
Faptul că instanța a respins cererea de admisibilitate în principiu cu privire la documentele pe care le-a depus la dosar și care făceau dovada inexistenței traficului internațional de droguri, apreciind în mod greșit.
Reține instanța de fond ca faptele și împrejurările care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate cu privire la condamnatul M. ar fi fost fapte care oricum nu puteau să fie avute în vedere, pentru că probele pe care instanța le-a avut în vedere la judecarea în fond a acestei cauze erau suficiente.
Apreciază că judecătorul fondului a depășit limitele stabilite de legiuitor privind admiterea în principiu ori pipăirea fondului în ideea admiterii în principiu a cererii de revizuire întrucât, astfel cum se poate constata, s-a făcut o analiză a probatoriului în raport de apărările inculpatului or, caracterizarea unor noi fapte ori împrejurări putea fi constatate că existau înainte de pronunțarea hotărârii de revizuire, însă nu puteau fi produse la acel moment.
Arată că, astfel cum sunt în prezent disp. art. 421 pct. 2 Cod de procedură penală, în cazul admiterii apelului și desființării hotărârii instanței de fond, dacă s-ar pronunța o hotărâre de admitere în principiu a cererii de revizuire, ar urma să se procedeze la soluționarea acesteia potrivit regulilor referitoare la soluționarea cererii de revizuire potrivit lit. a). a textului de lege.
Din această perspectivă solicita ca, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, să se dispună potrivit art. 460 pct.1 Cod de procedură penală, suspendarea executării hotărârilor care fac obiectul cererii de revizuire, în vederea asigurării prezenței inculpatului, în stare de libertate, la rejudecarea cauzei; pe fondul cererii de revizuire, în temeiul disp. art. 461 Cod de procedură penală, să se dispună rejudecarea cauzei, cu repunerea în discuție a probatoriului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, de fapt, motivul revizuirii este foarte simplu:
Susține apărarea că nu poate să fie condamnată o persoană în România pentru finanțare trafic internațional de droguri, iar cărăușul să fie cercetat în Turcia pentru trafic național de droguri – pe teritoriul Turciei; că cele două situații de fapt nu se pot concilia.
Prin urmare, motivul de revizuire nu este acela al descoperirii unor fapte și împrejurări noi, necunoscute la momentul condamnării, ci faptul că aceste două situații de fapt nu se pot concilia.
Acest caz reprezintă un caz separat de revizuire și pentru a putea discuta despre el ar trebui să avem două hotărâri definitive, pe fondul cauzei, una de condamnare a revizuientul și cea de-a doua din Turcia, pe fondul cauzei – recunoscută de statul român.
Prima situație o avem, însă ce-a de-a doua, cu hotărârea din Turcia de condamnare/încetare/achitare nu există.
D. consecință, apreciază că în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă astfel că solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.
În replică, apărătorul apelantului – inculpat, cauza de revizuire pe care a invocat-o nu a fost aceea a două hotărâri contrare ci a elementelor noi care nu au fost avute în vedere de către instanță.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2849/16.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă în principiu - cererea de revizuire formulată de revizuentul M. I. L. [fiul lui P. și M., născut la 19.08.1978 în București, CNP_, domiciliat în București, . nr.8, ., ., sector 3], cu obligarea acestuia la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, petentul B. C. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.908/11.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II Penală, în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1075/A din 30.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ (1010/2014) a Curții de Apel București - Secția a Il-a Penală. Totodată, s-a solicitat ca odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, să se dispună potrivit art. 460 pct. 1 C.pr.pen. suspendarea executării hotărârilor ce fac obiectul cererii de revizuire în vederea asigurării prezenței inculpatului în stare de libertate la rejudecarea cauzei.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat următoarele:
Prin hotărârea mai sus menționată s-a dispus ”...în baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen.schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art.3 al.1, 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art.9 din Legea nr. 143/2000 raportat la art.3 al.1, 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen. În baza art.9 din Legea nr. 143/2000 raportat la art.3 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnarea inculpatului M. I. - L. la pedeapsa de 10 ani.”
Cazul de revizuire invocat este cel prevăzut de disp. art. 453 pct. 1 lit. a) C.pr.pen., respectiv "când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză".
Revizuentul arată că solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire, urmând să se constatate că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 459 pct. 3 C.pr.pen., respectiv:
- cererea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 457 pct. 1 C.pr.pen.; cererea este formulată de către o persoană din cele prevăzute la art. 455 C.pr.pen.- respectiv de către inculpatul condamnat.
-cererea este formulată în scris și motivată, cu arătarea cazului de revizuire (art. 453 pct. 1 lit. a) C.PR.P..),
-cererea este formulată cu arătarea mijloacelor de probă (înscrisuri doveditoare emise de autoritățile din Turcia - atașate la prezenta cerere, în traducere efectuată de către un traducător autorizat, precum și proba cu adresă de confirmare către Autoritățile turce pentru confirmarea celor arătate prin înscrisurile depuse de revizuent);
-faptele si mijloacele de proba in baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate . de revizuire care a fost judecata definitiv;
-faptele si mijloacele de proba in baza cărora este formulata cererea conduc, in mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
Pe fondul cererii de revizuire, s-a solicit să se dispună, potrivit art. 461 C.pr.pen. rejudecarea cauzei, cu repunerea în discuție a probatoriului solicitat - și neîncuviințat în cursul primului ciclu procesual, dar și al readministrării probatoriului efectuat în cauză - în raport de faptele și împrejurările noi descoperite, și care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.
Totodată, s-a solicit admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârilor ce fac obiectul cererii de revizuire și pronunțarea unei hotărâri de achitare a condamnatului M. I.- L. potrivit disp. art. 17 pct. 2 raportat la disp. art 16 pct. 1 lit. a și c C.pr.pen.
Prima instanță - analizând motivele invocate de revizuent în raport cu dispozițiile art. 453 și 459 C.pr.pen. - a constatat că acestea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile în care revizuirea poate fi cerută, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Tribunalul a constatat că revizuentul face trimitere la acte judiciare emise de autoritățile judiciare ale Republicii Turce, care nu au autoritate de lucru judecat în fața autorităților judiciare române și care nu stabilesc cu caracter definitiv asupra unei acuzații penale.
A observat prima instanță că este vorba de o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale dată de Procuratura Generară din Istambul, de un rechizitoriu al Procuraturii Generale din Bakirkoy și de o încheiere de menținere a arestului față de mai mulți inculpați, între care și față de L. C. B..
Cum nu este vorba de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate cu privire la revizuentul condamnat M. I. L., este evident că cererea de revizuire este inadmisibilă în principiu.
În plus, Tribunalul a reținut că sentința a cărei revizuire se cere, astfel cum aceasta a fost modificată de Curtea de Apel București, este cea dintâi rămasă definitivă, spre deosebire de acte judiciare emise de autoritățile judiciare ale Republicii Turce, care nu au fost urmate de o hotărâre definitivă de condamnare sau de achitare.
Nu în ultimul rând, s-a reținut de către Tribunal că hotărârea a cărei revizuire se cere a avut la bază probe certe, necunoscute de autoritățile judiciare turce, din care rezultă fără dubiu vinovăția și justețea hotărârii de condamnare, printre care:
- procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și ambientale interceptate, ce atestă fără putință de tăgadă implicarea inculpatului în activitatea de finanțare a traficului internațional de droguri, acesta acționând în strânsă legătură cu Z. M. (audiat ca martor în cauză), precum și cu B. L., în scopul de a achiziționa și introduce în țară cantitatea de 3 kg heroină din Turcia;
- martorii cu identitate protejată audiați (I. I., P. I., U. V., I. Ș.), dintre care unii, aflați în anturajul inculpatului, au arătat că inculpatul M. I. L. face parte dintr-o grupare denumită Panarie, iar împreună cu Z. M. finanțează și organizează transportul de heroină din Turcia în România de mai mulți ani. Martorii au mai arătat că martorul B. L. nu avea mijloacele financiare necesare pentru a cumpăra o cantitate atât de mare de droguri, banii fiind puși la dispoziție de M. I. L. și Z. M.. Deși martorul B. L., în urma efectuării unei comisii rogatorii internaționale, a declarat că nu l-ar cunoaște pe M. I. L., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice atestă contrariul, cei doi discutând personal la telefon, inculpatul promițând ajutor martorului ce era arestat preventiv în Turcia, fiind surprins având asupra sa cantitatea de 3 kg heroină (discuția telefonică din data de 13.06.2012, ora 13:24:06);
- celelalte probe enunțate și analizate pe larg atât prin sentința instanței de fond, cât și prin deciziile instanței de apel.
În aceste condiții, este evident că actele procesuale de trimitere în judecată sau de menținere a stării de arest nu pot schimba realități juridice stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanțele române, în urma unor probe certe de vinovăție, probe necunoscute de organele de cercetare penală și de instanțele de judecată din Turcia.
Prin urmare, faptul că martorul B. L. C. nu a fost și nu este cercetat de către autoritățile din Turcia pentru săvârșirea infracțiunii pe trafic internațional de droguri, precum și faptul că martorul a fost trimis în judecată în Turcia pentru vânzare de droguri în această țară nu înseamnă că faptele reținute de instanțele române nu au existat.
Faptul că autoritățile turce nu au făcut o anchetă atentă, pentru a stabili care era destinația celor 3 kg de heroină găsite asupra inculpatului B. L., nu poate fi convertit într-o probă absolută de nevinovăție a condamnatului M. I. L..
Prin urmare, reținând că nu este vorba de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, ci de acte judiciare ale autorităților turce, care nu au avut la bază și probele administrate de organele judiciare române, Tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M. I. L..
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel condamnatul M. I. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale.
Examinând motivele invocate și verificând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază apelul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Prima instanță a apreciat, în mod just, că cererea de revizuire nu este admisibilă, întrucât din probele dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire o solicită apelantul din speță, s-a constatat că, motivele invocate nu se regăsesc printre cele impuse de lege și oricum, condamnarea apelantului din speță nu s-a datorat motivelor invocate în revizuire, ci pe baza coroborării tuturor probelor administrate în cauză.
Concluzionând, Curtea constată că ceea ce se urmărește în fapt este doar o prelungire a probatoriului, ceea ce este inamisibil, pe această cale.
D. urmare, Curtea va respinge apelul condamnatului, ca nefondat.
Apreciind apelul ca nefondat, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b cppen, respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul M. I. L. împotriva sentinței penale nr.2849/F/16.12.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală.
În baza art. 275 alin 2 cppen, obligă pe revizuent la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. N. A. B. R.
GREFIER,
A. P.
red.A.B.R.
dact.L.G.
ex.4/27.03.2015
red.F.P.-T.B.-S.I.P.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 130/2015. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 169/2015. Curtea de... → |
|---|
