Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 20/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 20/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 20/A
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR – C. B.
GREFIER – R. S.
Ministerul Public– P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol, judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de contestatorul N. M., împotriva sentinței penale nr.814 din data de 24.11.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr. _ .
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune in discuție admisibilitatea in principiu a contestației in anulare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere în principiu a contestației în anulare, întrucât motivele invocate nu se regăsesc in motivele limitativ prevăzute de lege.
CURTEA
La data de 1.07.2014 condamnatul N. M., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 754/A/12.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, întemeiată pe dispozițiile art. 426 litera d Cpr.pen, respectiv existența unui caz de incompatibilitate.
În motivarea din cererea inițială și în precizările scrise înaintate de condamnat la dosarul cauzei la solicitarea instanței, aflate la fila 18 dosar instanță, condamnatul a arătat că judecătorul care a pronunțat sentința de condamnare în primă instanță și judecătorul care a soluționat recursul împotriva acestei sentințe sunt soți, prin urmare se impune anularea deciziei Curții de Apel București și anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1359/16.06.2014 emis de Judecătoria sectorului 1 București.
La termenul din 24.11.2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, argumentată astfel:
Având în vedere că apariția cazului de incompatibilitate invocat de către petent, s-a produs la Curtea de Apel București, prin . cu soluționarea recursului împotriva sentinței instanței de fond a unui judecător care, apreciază petentul, ar fi fost incompatibil întrucât anterior soțul/soția acestuia soluționase cauza în fond, solicitându-se practic anularea deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 429 C.pr.pen, apreciază ca fiind competentă să soluționeze prezenta cauză, Curtea de Apel București.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin.2 și 4 C.pr.pen, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
Cererea petentului a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București cu termen de soluționare la data de 8 ianuarie 2015, termen la care instanța a pus în discuție admisibilitatea contestației, urmând a fi făcute a fi făcute următoarele precizări:
Potrivit art.426 Cod procedură penală, se poate face contestație în anulare, împotriva hotărârilor penale definitive, în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Coroborat acest text de lege cu prevederile art. 431 Cod proc pen, se constată că analiza admisibilității contestației în anulare presupune nu numai circumscrierea susținerilor contestatorului cazurilor expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod procedură, dar depunerea sau invocarea unor dovezi care există la dosar.
Cum petentul și-a argumentat contestația pe dispozițiile art. 426 lit.d Cod proc pen, dar nu s-au depus sau invocat dovezi în acest sens (mai mult, din propiile verificări al instanței a rezultat că susținerile contestatorului nu se confirmă), în baza art.431 Cod procedură penală, Curtea va respinge contestația ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat N. M. împotriva deciziei penale nr. 754/A/12.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._/299/2012.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. C. C. B.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./9.01.2015
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
