Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 23/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 23/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.23/A
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuientul condamnat F. M. împotriva Sentinței penale nr.2540 din data de 22 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul revizuient F. M., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. G., în baza delegației nr._/2014, eliberată de Baroul București (atașată la fila 6 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea Curții, apelantul revizuient precizează că nu a avut posibilități financiare să-și angajeze apărător.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuient solicită, în susținerea motivului de revizuire invocat, încuviințarea probei cu înscrisuri constând în depunerea adresei nr._/2014, emisă de Consiliul Local Sector 2, Direcția Publică de Evidență Persoane și Stare Civilă Sector 2- Serviciul Evidență Persoane, din care rezultă că locuința respectivă nu figura pe numele său.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu depunerea înscrisului respectiv.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri constând în depunerea la dosarul cauzei a înscrisului prezentat, urmând a se aprecia asupra utilității probei prezentate cu ocazia deliberării.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu judecarea căruia a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuient solicită, în baza art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală rap.la art.453 lit.a din același cod, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecând cauza, admiterea cererii de revizuire formulată de condamnat, având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus un înscris din care rezultă că acel apartament nu era al său, astfel că, în opinia revizuientului, acesta nu poate fi condamnat pentru punerea la dispoziție a acelei locuințe.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de revizuient, ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât în cauză nu s-a dovedit existența unor fapte sau împrejurări noi necunoscute instanțelor care au soluționat cauza, și care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, neexistând nicio dispoziție legală care să condiționeze existența de faptei de deținerea cu titlu legal a imobilului respectiv. Mai susține că în cauză nu este incident niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, astfel că, cererea de revizuire este inadmisibilă, motiv pentru care solicită respingerea, ca nefundat a apelului.
Apelantul revizuient condamnat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de revizuire a hotărârii de condamnare, față de înscrisul depus la dosar, care face dovada că nu a locuit niciodată în acel apartament și nici nu l-a pus la dispoziție pentru consumul de droguri.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.2540 din data de 22.10.2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I, a penală a dispus reunirea dosarului nr._/3/2014 la dosarul nr._ conform disp.art.43 C.p.
In temeiul disp.art.459 pct.5 C.p.p. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul F. M., fiul lui R. și I., născut la data de 06.03.1975, în prezent deținut în penitenciarul Jilava.
In temeiul disp.art.275 alin.2 C.p.p. a obligat revizuentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti-Secția a II-a Penală, la data de 04.09.2014, sub nr._ petentul F. M. a formulat cerere de revizuire, fără a fi motivată în drept.
S-a arătat în motivarea cererii că în mandatul de executare a pedepsei închisorii mai sus menționat, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru trafic de droguri, la 4 ani pentru consum de droguri și la 2 ani pentru punerea locuinței la dispoziție, locuință care nu a fost si nu este a petentului și nici un fel de act atașat la dosar nu dovedește că locuința este a sa și nu a locuit niciodată la această adresă.
Toate probele administrate la dosar de către parchet dovedesc incontestabil că nu a locuit la acea adresă și nici nu era locuința petentului, dar cu toate acestea a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani.
Pedeapsa de 4 ani pentru consum de droguri și pedeapsa de 2 ani pentru punerea casei la dispoziție s-au contopit cu pedeapsa de 12 ani pentru trafic de droguri și i s-a adăugat un spor de contopire de 2 ani, urmând să execute o pedeapsă de 14 ani.
In cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri, respectiv MEPI nr. 1458/25.06.2010 ,emis de Tribunalul Bucuresti-Secția II-a Penală, sentinta penală nr. 957/F/17.11.2009, dosar nr._ al Tribunalului București-Secția a II-a Penală, dispozitivul deciziei penale nr. 50/A/01.03.2010, dosar nr._/3/2008al Curtii de Apel București- Secția I-a Penală, copia deciziei penale nr. 2484/23.06.2010, dosar nr._/3/2008 al ICCJ- Secția Penală, dosarul nr._/3/2008 al Tribunalului București-Secția I-a Penală.
In conformitate cu disp.art. 459 C.p.p, instanța de fon a examinat, în principiu, cererea în Camera de consiliu, fără citarea părților, dar cu participarea procurorului.
In urma examinării înscrisurilor de la dosar, instanța de fond a constatat că cererea nu este motivată în drept si nu rezultă probe care ar evidenția cazurile de revizuire prevăzute de disp.art. 453 C.p.p.
Sunt considerentele pentru care, în temeiul disp.art. 459 pct.5 C.p.p. Tribunalul a respins ca inadmisibilă. Instanța a constatat că sunt îndeplinite cerințele legale pentru a reuni dosarul nr._/3/2014 la prezenta cauză (aceleasi părți, același obiect .
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 31 octombrie 2014) apelantul F. M..
Cererea de apel a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 17 noiembrie 2014.
La termenul de judecată de astăzi, condamnatul F. M. a precizat că motivul pentru care a formulat cererea de revizuire este că i-a fost aplicată în mod nelegal pedeapsa de 2 ani închisoare pentru punerea locuinței la dispoziție, deși locuința în cauză a fost a sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul cu care judecarea căruia a fost învestită este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art.452 C. proc. pen. și se poate formula numai pentru cauzele prevăzute de art.453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Curtea apreciază în acord cu cele reținute de Tribunal că motivul invocat de petent în cererea sa de revizuire nu poate fi subscris decât cazul prevăzut de art.453 alin.1 lit.a cod proc.pen., respectiv existența unei fapte sau împrejurări noi.
Prin fapte sau împrejurări noi ca și motiv de revizuire reglementat de art.453 alin.1 lit.a cod proc.pen. trebuie înțeleasă orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Aceste fapte sau împrejurări trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, elementul de noutate fiind esențial pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire formulată pe acest temei.
Instanța de apel reține că motivul invocat de revizuent este în realitate o solicitare de reapreciere a probelor în baza cărora s-a pronunțat o soluție de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art.5 din Legea nr.143/2000. Or, Curtea constată că acest motiv a fost deja invocat în cursul primului ciclu procesual, fiind supus analizei instanței de judecată în momentul în care s-a dispus condamnarea acestuia prin sentința penală nr. 957/F/17.11.2009 definitivă prin decizia penală nr. 2484/23.06.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală.
Astfel, formularea într-o cerere de revizuire a unei solicitări privind reaprecierea probelor, nu poate fi considerată drept fapte sau împrejurări noi descoperite după soluționarea cauzei. Textul legal impune existența unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia soluționării cauzei, sau ce s-au întâmplat ulterior pronunțării sentinței de condamnare. Textul art. 453 lit. a C.proc.pen. nu permite o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza, astfel cum nu permite nici o reapreciere a individualizării pedepsei aplicate inițial și nici o nouă apreciere cu privire la încadrarea juridică dată inițial faptelor.
Prin urmare, acest motiv invocat de petent, nu poate constitui nici în opinia instanței de apel, o faptă sau împrejurare care să poată duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, astfel încât în mod corespunzător prima instanță a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b cod proc.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul F. M. împotriva sentinței penale nr.2540/22.10.2014 a Tribunalului G..
În baza art. 275 alin.2 cod proc.pen. va obliga apelantul M. I. la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, cod proc.pen. onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului (judecat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b cod proc.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul F. M. împotriva sentinței penale nr.2540/22.10.2014 a Tribunalului G..
În baza art. 275 alin.2 cod proc.pen. obligă apelantul F. M. la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. V. GĂINĂOVIDIU R. – N.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 / 22 ianuarie 2015
B. A. O. – T.București
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 19/2015.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
