Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 945/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 945/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 945/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 945 / CO

Ședința publică din data de 18.12.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. B.

GREFIER: O. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul-condamnat R. A. împotriva sentinței penale nr. 645/26.09.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință public a răspuns contestatorul-condamnat, aflat în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Prala C., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/02.12.2014, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 9 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul Ministerului Public solicită emiterea unei adrese către Tribunalul Hunedoara, pentru a se atașa sentința penală în care este menționată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, în plus, care nu a fost avută în vedere de judecătorul din cadrul instanței de fond care a soluționat cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulate de petent.

Totodată, precizează că Tribunalul București a reținut în mod eronat 4 infracțiuni pedepsite cu câte 4 ani închisoare fiecare, în loc de 3 astfel de infracțiuni.

De asemenea, solicită emiterea unei adrese către Tribunalul București - Biroul de Executări penale, pentru a se comunica perioada efectivă în care contestatorul-condamnat s-a aflat în întreruperea pedepsei din motive medicale.

Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul, arată că reprezentantul Ministerului Public a învederat instanței în mod corect faptul că mai există o pedeapsă de 2 ani și 6 luni care nu a fost luată în calcul la pronunțarea sentinței penale nr. 1381/2007 a Tribunalului București, dar și faptul că în această sentință apare în plus o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Totodată, arată că nu se impune emiterea unei adrese către Tribunalul București - Biroul de Executări penale, pentru a se comunica perioada în care contestatorul s-a aflat în întreruperea executării pedepsei din motive medicale, întrucât această perioadă este specificată clar.

De asemenea, arată că executarea pedepsei a fost întreruptă în perioada 19.11._10.

Curtea, deliberând cu privire la solicitările formulate de reprezentantul Ministerului Public, le respinge, ca nefondate, exclusiv în raport de faptul că în prezenta cauză a declarat contestație doar contestatorul-condamnat, astfel că este incident principiul “Non reformation in pejus”, respectiv neagravarea situației juridice în propria cale de atac, principiu prevăzut în art. 418 alin. 1 C.pr.pen.

În acest sens, cu privire la emiterea unei adrese către Tribunalul Hunedoara, pentru a se atașa sentința penală în care este menționată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, în plus, care nu a fost avută în vedere de judecătorul din cadrul instanței de fond care a soluționat cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulate de petent, apreciază că, dacă ar fi avută în vedere și această pedeapsă, ar însemna ca petentului să i se agraveze situația juridică în propria cale de atac, contrar art. 418 alin. 1 C.pr.pen ., prin aceea că la calculul sporului obligatoriu de pedeapsă, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-ar adăuga și o treime din această pedeapsă neavută în vedere inițial.

Totodată, cu privire la emiterea unei adrese către Tribunalul București - Biroul de de Executări penale, pentru a se comunica perioada efectivă în care contestatorul-condamnat s-a aflat în întreruperea executării pedepsei din motive medicale, apreciază că această solicitare este neîntemeiată, exclusiv în raport de incidența în cauză a principiului “Non reformation in pejus” prevăzut de art. 418 alin. 1 C.pr.pen., întrucât, dacă această perioadă nu ar fi avută în vedere la deducere, ar însemna o agravare a situației juridice a petentului în propria cale de atac, prin mărirea perioadei pe care acesta o mai are de executat.

Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate, întrucât prin sentința penală nr. 196/2004 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat la 3 pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, iar nu 4 pedepse, astfel cum acestea au fost reținute de către instanța de fond, urmând a se dispune scăderea din pedeapsă a sporului aplicat prin pedeapsa de 4 ani închisoare reținută în plus, respectiv o treime din cei 4 ani închisoare.

Totodată, solicită emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii și deducerea perioadei executate.

Depune note de concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate și desființarea sentinței penale atacate, urmând a se elimina pedeapsa de 4 ani închisoare reținută în plus, rămânând o pedeapsă rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare.

Contestatorul-condamnat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.

CURTEA,

Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:

Sentința penală contestată

Prin sentința penală nr. 645/26.09.2014 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C.pr.pen., s-a admis contestația la executare formulată de petentul-condamnat R. A., deținut în Penitenciarul Jilava.

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 14 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1381/2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, astfel cum a rămas aceasta definitivă, și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 14 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal;

- pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 din vechiul Cod penal;

- pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din vechiul Cod penal;

- pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din vechiul Cod penal;

- pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din vechiul Cod penal;

- pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din vechiul Cod penal;

- pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din vechiul Cod penal .

În baza art. 6 alin. 1 C.pen., s-a redus pedeapsa principală de 14 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal, la un cuantum de 5 ani de închisoare, în conformitate cu art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

În baza art. 6 alin. 1 C.pen., s-a redus pedeapsa principală de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1,3, 4 și 5 din vechiul Cod penal, la un cuantum de 3 ani de închisoare, în conformitate cu art. 244 alin. 1 C.pen.

În baza art. 38 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, cea de 5 ani de închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedepsele de 2 ani de închisoare, 3 ani de închisoare și cele 4 pedepse de câte 4 ani de închisoare, în final petentul-condamnat urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de 12 ani de închisoare.

S-a dedus, din pedeapsa principală rezultantă de 12 ani de închisoare, aplicată petentul-condamnat, durata deja executată, de la 04.09.1998 până la 05.09.1998, de la 03.03.1999 până la 08.10.1999, de la 05.09.2000 până la 25.09.2000 și de la 13.05.2005 până la zi.

În baza art. 6 alin. 6 C.pen., s-a menținut durata pedepsei complementare aplicate constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 12 ani de închisoare.

S-a dispus ca, la rămânerea definitivă a sentinței, să se anuleze mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1653/2007 al Tribunalului București - Secția a II-a Penală și să se emită de către Tribunalul I. un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru pedeapsa principală rezultantă de 12 ani de închisoare, aplicată petentului-condamnat prin această sentință, precum și pentru pedeapsa complementară aplicată pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante aplicate prin această sentință.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:

În raport de art. 6 alin. 1 C.pen., s-a constatat că, în ceea ce privește pedeapsa de 14 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 5 din vechiul Cod penal, aceasta se situează peste limita maximă de 5 ani de închisoare prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 C.pen., sens în care se impune reducerea acesteia, conform art. 6 alin. 1 C.pen. De asemenea, s-a constatat că și în ceea ce privește pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din vechiul Cod penal, aceasta se situează peste limita maximă de 3 ani de închisoare prevăzută de art. 244 alin. 1 C.pen., sens în care se impune reducerea și a acesteia, conform art. 6 alin. 1 C.pen.

Având în vedere cele mai sus menționate, prima instanță a apreciat că se impune admiterea contestației la executare și, în consecință, descontopirea pedepsei principale rezultante de 14 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1381/2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, procedând la repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente și la reducerea pedepsei principale de 14 ani de închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 din vechiul Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal, la un cuantum de 5 ani de închisoare, și a pedepsei principale de 10 ani de închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din vechiul Cod penal, la un cuantum de 3 ani de închisoare. S-a apreciat că se impune aplicarea art. 38 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., precum și deducerea din pedeapsa principală rezultantă a duratei deja executată. În baza art. 6 alin. 6 C.pen., s-a apreciat că se impune menținerea duratei pedepsei complementare aplicate, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c din vechiul Cod penal.

Împotriva acestei sentințe penale, în data de 06.10.2014, în termenul legal de 3 zile de la comunicarea minutei sentinței, condamnatul R. A. a formulat contestație, pe care a motivat-o oral, prin apărătorul desemnat din oficiu.

Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 17.11.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul-condamnat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, apreciază contestația ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt

În prezenta cauză, contestatorul-condamnat execută pedeapsa principală rezultantă de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1381/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2007, definitivă în data de 06.11.2007 prin nerecurare, pentru care s-a emis M.E.P.Î. nr. 1653/06.11.2007.

Prin această sentință penală, contestatorul a fost condamnat la următoarele pedepse:

- 1) pedeapsa de 14 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 2) pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 3) pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 4) pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 5) pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 6) pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Dispozițiile legale incidente

În temeiul art. 244 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (noul Cod penal), maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de înșelăciune este de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 244 alin. 2 din noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de înșelăciune este de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 322 alin. 1 din noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, în caz de concurs real de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În baza art. 4 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Conform art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau a amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Analiza motivelor de contestație

Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 și art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal

În raport de ansamblul textelor de lege anterior enunțate, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din noul Cod penal doar pentru infracțiunile de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 și art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, actualmente art. 244 alin. 1 și 2 din noul Cod penal, pentru următoarele motive.

Pedeapsa de 14 ani închisoare, aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, depășește maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 alin. 2 din Noul Cod penal.

De asemenea, pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată condamnatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, depășește maximul special de 3 ani închisoare prevăzut de art. 244 alin. 1 din Noul Cod penal.

Prin urmare, Curtea constată că în mod corect a procedat prima instanță la reducerea cuantumului pedepselor aplicate contestatorului-condamnat pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 și art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, de la 14 ani închisoare la 5 ani închisoare și, respectiv, de la 10 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 și art. 290 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal

Cuantumurile pedepselor aplicate pentru toate cele 4 infracțiuni sus-menționate - 2 ani închisoare și 3 pedepse a câte 4 ani închisoare fiecare - sunt inferioare maximelor speciale prevăzute de noul Cod penal pentru fiecare dintre cele 4 infracțiuni – astfel: 3 ani închisoare, prevăzut de art. 322 alin. 1 din noul Cod penal, și, respectiv, 5 ani închisoare, prevăzut de art. 244 alin. 2 din noul Cod penal.

În consecință, în ceea ce privește cele 4 infracțiuni pentru care a fost condamnat contestatorul, Curtea reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Referitor la forma continuată a infracțiunii prevăzută de art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal

Curtea constată că prin sentința penală de condamnare, în cazul uneia dintre cele 6 infracțiuni, s-a reținut forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

În acest context, Curtea reține că în cauză, la verificarea reducerii sau nu a cuantumului pedepsei aplicate condamnatului pentru una dintre cele 6 infracțiuni, nu se vor avea în vedere efectele formei continuate a infracțiunii prevăzute de art. 36 alin. 1 din noul Cod penal.

Astfel, prin decizia nr. 7/26.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 471/26.06.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori prin încheierea din data de 13.03.2014 în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept ce vizează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, conform art. 6 din noul Cod penal, și a stabilit următoarele: în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma “maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită” se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.

Având în vedere aspectele anterior prezentate, în sensul reducerii cuantumului a două dintre pedepsele aplicate condamnatului, Curtea constată că în mod corect a procedat prima instanță la descontopirea pedepsei rezultante, la repunerea pedepselor componente în individualitatea lor și, apoi, la reducerea cuantumului pedepsei rezultante aplicate contestatorului prin sentința penală de condamnare.

Referitor la concursul real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. 1 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal

Prin decizia nr. 1/14.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 349/13.05.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, și a stabilit următoarele: în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale; în a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal; în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim; în caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.

Așadar, având în vedere modalitatea de aplicare a art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constată că în cauză este incidentă prima variantă expusă de către instanța supremă în decizia nr. 1/14.04.2014, referitoare la ipoteza în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge ca urmare a aplicării regulilor concursului de infracțiuni conform art. 39 din noul Cod penal, sens în care cuantumul pedepsei rezultante trebuie redus.

Astfel, într-o primă etapă, s-a procedat la reducerea cuantumului a două dintre pedepsele aplicate pentru două dintre infracțiuni, ca urmare a constatării incidenței în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din noul Cod penal cu privire la pedepsele individuale, iar într-o a doua etapă, aceea a stabilirii cuantumului pedepsei rezultante, prin aplicarea regimului juridic sancționator al concursului de infracțiuni prevăzut de art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, s-a constatat că pedeapsa rezultantă aplicată conform Legii nr. 15/1968 privind Codul penal depășește maximul la care se poate ajunge potrivit art. 39 din noul Cod penal, având în vedere următoarele considerente.

În prezent, condamnatul are de executat o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare; or, pedeapsa rezultantă aplicată potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal este de 10 ani și 8 luni închisoare, fiind stabilită după cum urmează.

Inițial, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, se aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare (aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. 2 din noul Cod penal), la care se adaugă, în mod obligatoriu, un spor de pedeapsă reprezentând o treime din totalul celorlalte 5 pedepse - spor compus astfel din o treime din cumulul unei pedepse de 2 ani închisoare cu o pedeapsă de 3 ani închisoare și cu 3 pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare (o treime din 17 ani închisoare), rezultând un spor de pedeapsă de 5 ani și 8 luni închisoare.

În consecință, pedeapsa rezultantă, calculată potrivit dispozițiilor noului Cod penal, este de 10 ani și 8 luni închisoare.

În acest context, Curtea mai constată că atât din sentința penală nr. 1381/16.10.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală (definitivă în data de 06.11.2007 prin nerecurare, aflată la filele 15-19 din prezentul dosar), în baza căreia s-a emis M.E.P.Î. nr. 1653/06.11.2007 în a cărui executare se află în prezent condamnatul, cât și din sentința penală nr. 196/08.07.2004 a Tribunalului Hunedoara - Secția Penală (definitivă în data de 11.01.2005 prin nerecurarea deciziei penale nr. 419/A/23.12.2004 a Curții de Apel A. I. - Secția Penală, aflată la filele 21-36 din prezentul dosar), rezultă în mod indubitabil faptul că petentul a fost condamnat pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, iar nu 4 astfel de infracțiuni, cum în mod eronat a reținut prima instanță.

Prin urmare, Curtea urmează a înlătura din operațiunea de contopire și, implicit, din cumulul pe care îl va avea în vedere la stabilirea cuantumului sporului de pedeapsă, una dintre cele 4 pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate

Reținând faptul că prima instanță a fost sesizată de către condamnat, căruia instanța i-a admis contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 C.pr.pen., în sensul rămânerii în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În consecință, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate, în sensul celor anterior menționate.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată, ținând seama, cu precădere, de principiul “Non reformation in pejus” prevăzut de art. 418 alin. 1 C.pr.pen. - în raport de considerațiile expuse în practicaua prezentei decizii referitoare la neincluderea în procedeul de contopire și a unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare,aplicată prin sentința penală nr. 175/19.05.1999 a Tribunalului Hunedoara - Secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 885/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, respectiv art. 244 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și luarea în considerare a perioadei de la data de 19.11.2008 până la data de 17.06.2010 în care condamnatul s-a aflat în întreruperea executării pedepsei din motive medicale, procedeu în aparență, și anume în lipsa efectuării în acest scop a unor verificări amănunțite, contrar art. 87 alin. 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, respectiv, art. 71 alin. 3 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal - că cererea contestatorului-condamnat de aplicare a legii penale mai favorabile este întemeiată, în limitele și în condițiile anterior prezentate, urmând a fi admisă și a se dispune în sensul celor ce preced.

Soluția ce va fi pronunțată în cauză

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, va admite contestația formulată de contestatorul-condamnat R. A. împotriva sentinței penale nr. 645/26.09.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._ .

Va desființa, în parte, sentința penală contestată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C.pr.pen., va admite contestația la executare formulată de petentul-condamnat R. A..

Va descontopi pedeapsa principal rezultantă de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1381/16.10.2007 pronunțată de TribunalulBucurești - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2007, definitivă în data de 06.11.2007 prin nerecurare, și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 1) pedeapsa de 14 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 2) pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 3) pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 4) pedeapsa de 4 ani închisoare,aplicatăpentrusăvârșireainfracțiuniiprevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 5) pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 6) pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

În baza art. 6 alin. 1 C.pen., va reduce cuantumul pedepsei principale de 14 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, la 5 ani închisoare, potrivit art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

În baza art. 6 alin. 1 C.pen., va reduce cuantumul pedepsei principale de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, la 3 ani închisoare, potrivit art. 244 alin. 1 C.pen.

În baza art. 38 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., va aplica petentului-condamnat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 5 ani și 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedepsele de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și cele 3 pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, în final petentul-condamnat urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C.pen., va deduce, din pedeapsa principal rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin prezenta decizie, perioada executată de la 04.09.1998 până la 05.09.1998, de la 03.03.1999 până la 08.10.1999, de la 05.09.2000 până la 25.09.2000 și de la 13.05.2005 până la zi.

Va menține durata pedepsei complementare aplicate prin sentința penală nr. 1381/16.10.2007, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pe o perioadă de 5 ani după executare pedepsei principale rezultante de 10 ani și 8 luni închisoare aplicate prin prezenta decizie.

Va dispune anularea mandatulului de executare a pedepsei închisorii nr. 1653/06.11.2007, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza sentinței penale nr. 1381/16.10.2007, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată petentului-condamnat prin prezenta decizie, precum și pentru pedeapsa complementară aplicată pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante aplicate prin prezenta decizie.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate referitoare la aplicarea art. 275 alin. 3 C.pr.pen. constând în rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, admite contestația formulată de contestatorul-condamnat R. A. împotriva sentinței penale nr. 645/26.09.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală contestată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C.pr.pen., admite contestația la executare formulată de petentul-condamnat R. A..

Descontopește pedeapsa principal rezultantă de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1381/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2007, definitivă în data de 06.11.2007 prin nerecurare, și repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 1) pedeapsa de 14 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 2) pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 3) pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 4) pedeapsa de 4 ani închisoare,aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 5) pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplic. art. 13 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal;

- 6) pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

În baza art. 6 alin. 1 C.pen., reduce cuantumul pedepsei principale de 14 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, la 5 ani închisoare, potrivit art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

În baza art. 6 alin. 1 C.pen., reduce cuantumul pedepsei principale de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, la 3 ani închisoare, potrivit art. 244 alin. 1 C.pen.

În baza art. 38 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., aplică petentului-condamnat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care adăugă un spor de 5 ani și 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedepsele de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și cele 3 pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, în final petentul-condamnat urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C.pen., deduce, din pedeapsa principal rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin prezenta decizie, perioada executată de la 04.09.1998 până la 05.09.1998, de la 03.03.1999 până la 08.10.1999, de la 05.09.2000 până la 25.09.2000 și de la 13.05.2005 până la zi.

Menține durata pedepsei complementare aplicate prin sentința penală nr. 1381/16.10.2007, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pe o perioadă de 5 ani după executare pedepsei principale rezultante de 10 ani și 8 luni închisoare aplicate prin prezenta decizie.

Dispune anularea mandatulului de executare a pedepsei închisorii nr. 1653/06.11.2007, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza sentinței penale nr. 1381/16.10.2007, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare aplicată petentului-condamnat prin prezenta decizie, precum și pentru pedeapsa complementară aplicată pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante aplicate prin prezenta decizie.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale contestate referitoare la aplicarea art. 275 alin. 3 C.pr.pen. constând în rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei contestații rămân în sarcina statului, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.12.2014.

Președinte, Grefier,

C. B. O. P.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. O.P.

19.12.2014 / 2 ex.

Tribunalul I. - Secția Penală

Dosar nr._

Judecător Fond: M. R. R.

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....  Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1583/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 945/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI