Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 25/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 25/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.25/A
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuientul M. I. împotriva Sentinței penale nr.2641/F din data de 10 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul revizuient M. I., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. C., în baza delegației nr._/2015, eliberată de Baroul București (atașată la fila 16 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul revizuient depune la dosarul cauzei un memoriu spre a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu judecarea căruia a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuient solicită, în baza art.421 din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și rejudecând cauza, să se aibă în vedere motivele pe care le va susține apelantul revizuient în susținerea cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de revizuient, ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât în cauză nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege. Mai susține că apelantul revizuient, prin cererea formulată nu a precizat, în concret, în ce constă revizuirea sentinței penale, acesta invocând doar nevinovăția, care nu are nicio legătură cu cazurile expres și limitativ prevăzute de art.453 din Codul de procedură penală.
Apelantul revizuient, personal, având ultimul cuvânt, dorește să fie audiat, întrucât pe parcursul procesului penal a fost obligat să nu recunoască comiterea faptei, iar acum, contrar celor susținute în procedura ordinară, dorește să recunoască fapta pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.2641/F din data de 10.11.2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I, a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către condamnatul M. I. privitor la sentința penală nr. 14/F/10.01.2014 Tribunalului București-Sectia I-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.224/A/04.03.2014, a Curții de Apel București-Secția a II-a Penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că prin cererea înregistrată la data de 15.10.2014, sub nr._, condamnatul M. I. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare, acesta aflându-se în executarea unei pedepse de 6 ani si 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, în forma complicității.
A susținut revizuentul că este nevinovat, urmând să prezinte probele pe care le deține în acest sens.
La dosarul cauzei a fost depusă sentința penală de condamnare, respectiv sentința penală nr.14 /F/10.01.2014 a Tribunalului București-Secția I-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 224/A/04.03.2014 a C. din care rezultă că revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.
A mai arătat prima instanță că în urma sesizării instanței, i s-a pus în vedere revizuentului că până la termenul stabilit pentru judecarea cauzei să își completeze cererea, în sensul indicării cazului de revizuire și a mijloacelor de probă în dovedirea acesteia, condiții cerute conform prevederilor art.456 alin.2 si 3 C.p.p. La solicitarea instanței, revizuentul a arătat doar aceea că nu dorește să fie prezentat la termenul stabilit (ceea ce ,de altfel, nici nu se impunea, față de procedura examinării admisibilității în principiu), neconformându-se în fapt cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin.4 C.p.p.
Analizând cererea de revizuire formulată de condamnatul M. I., tribunalul a constatat că potrivit dispozițiunilor art.459 al.2 și 3 C.p.p. are a examina, în cameră de consiliu, fără citarea părților asupra următoarelor:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art.455; cum cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând și prezenta cerere este formulată de una dintre părtile din proces (potrivit art.32 al.2 C.p.p. inculpatul, partea civila și partea responsabila civilmente sunt părti în procesul penal) și anume inculpat S. C. a cărei condamnare s-a dispus prin sentința penala nr. 934/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul București-sectia I penală, în dosarul nr._/3/2012, definitivă în ceea ce-l privește pe acest condamnat prin decizia penală nr.1512/02.05.2013 a Inaltei Curți de Casație si Justiție, tribunalul constată că este îndeplinită aceasta condiție;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art.456 al.2 și 3 C.p.p.; conform prevederilor art.456 al.2 C.p.p. cererea se formulează în scris și trebuie motivată cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, la cerere alăturându-se copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul.
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, această condiție fiind în strânsă legătură cu cea prevăzută la lit.e din același articol și anume faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulata cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
In raport de argumentele de fapt invocate, Tribunalul a apreciat că temeiul de drept incident în cauză îl constituie prevederile art. 453 alin. 1 lit a C.p.p. care stipulează că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă acestea sunt de natura să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare.
Din analiza acestui caz de revizuire rezultă că acesta stabilește următoarele condiții de admisibilitate:
1) s-au descoperit fapte sau împrejurări noi;
2) faptele și împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, în sensul că nu au fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă;
3) faptele și împrejurările noi dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare.
Pentru existența cazului de revizuire prev.de art.453 al.1 lit.a C.p.p. este absolut necesar ca „faptele și împrejurările să fie noi, necunoscute de instanța de judecată, numai existența unor astfel de fapte putând conduce la constatarea unor erori de fapt și la netemeinicia hotărârii pronunțate în cauza. Este prevăzută această condiție pentru a preîntâmpina acele situații în care s-ar cere analizarea soluției adoptate doar pe baza materialului probator existent la dosar, ceea ce practic ar transforma calea de atac a revizuirii într-o cale ordinară de atac și astfel ar lungii un ciclu procesual în mod nejustificat.
S-ar încălca astfel principiul autorității de lucru judecat care prevede că nu se poate realiza o nouă judecată cu privire la aceeași fapta și aceeași persoană dacă acestea au mai făcut obiectul unei judecăți pentru care există o hotărâre definitivă. Numai astfel se poate da activității de înfaptuire a justitiei un caracter de stabilitate.
S-a mai arătat că este necesar ca faptele și împrejurările necunoscute la soluționarea cauzei să conducă la o soluție diametral opusă decat cea adoptată în cauza, în speță la achitarea revizuientului.
Or, în prezenta cauză singurele susțineri ale condamnatului sunt cele privitoare la nevinovăția sa, fără a fi invocate fapte ori împrejurări noi, necunoscute la soluționarea cauzei, a căror existentă ar putea conduce la o soluție diametral opusă celei adoptate în cauză, respectiv la achitarea revizuentului. Mai mult, în dovedirea acestei susțineri nu au fost invocate nici un fel de mijloace de probă.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 21 noiembrie 2014) apelantul M. I..
Cererea de apel a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 27 noiembrie 2014.
La termenul de judecată de astăzi, condamnatul M. I. a precizat că motivul pentru care a formulat cererea de revizuire este că a recunoscut săvârșirea faptelor și dorește reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul cu care judecarea căruia a fost învestită este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art.452 C. proc. pen. și se poate formula numai pentru cauzele prevăzute de art.453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Curtea apreciază în acord cu cele reținute de Tribunal că motivul invocat de petent în cererea sa de revizuire nu poate fi subscris decât cazul prevăzut de art.453 alin.1 lit.a cod proc.pen., respectiv existența unei fapte sau împrejurări noi.
Prin fapte sau împrejurări noi ca și motiv de revizuire reglementat de art.453 alin.1 lit.a cod proc.pen. trebuie înțeleasă orice întâmplare, situație, stare care în mod autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare. Aceste fapte sau împrejurări trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, elementul de noutate fiind esențial pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire formulată pe acest temei.
Instanța de apel reține că motivul invocat de revizuent este în realitate o solicitare de reindividualizare a pedepsei prin reținerea dispozițiilor art.396 alin.10 și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. Or, Curtea constată că reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă se putea valorifica doar urmând procedura de drept comun, prin solicitarea adresată instanței învestită cu soluționarea pe fond a cauzei, după citirea actului de sesizare conform art.374 alin.4, art.375 cod proc.pen.
Din analiza sentinței penale nr.14 /F/10.01.2014 a Tribunalului București-Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 224/A/04.03.2014 a Curții de Apel București, a cărei revizuire o solicită apelantul condamnat, Curtea constată că acesta a avut posibilitatea de a se judeca folosind procedura simplificată în condițiile hotărârea a fost pronunțată la data de 10.01.2014, dată la care în vigoare se aflau dispozițiile art.3201 alin.1-7 cod proc.pen. care reglementau aceeași soluție legislativă preluată de actualul art.374 alin.4 cod proc.pen. și cu efectele prevăzute de art.396 alin.10 cod proc.pen., respectiv soluționarea cauzei prin procedura simplificată a recunoașterii vinovăției și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. Însă, apelantul a refuzat să beneficieze de prevederile art.3201cod proc.pen., o astfel de manifestare de voință având efect ireversibil.
Condamnatul apelant nu poate reveni ulterior cu o solicitare de aplicare a acestor prevederi, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, o asemenea soluție putând aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârea în cauză.
Curtea apreciază că formularea într-o cerere de revizuire a unei solicitări privind individualizarea pedepsei de care a putut beneficia într-un prim ciclu procesual, nu poate fi considerată drept o faptă sau împrejurare noi descoperită după soluționarea cauzei. Textul legal impune existența unor împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță cu ocazia soluționării cauzei, sau ce s-au întâmplat ulterior pronunțării sentinței de condamnare. Textul art. 453 lit. a C.proc.pen. nu permite o reapreciere a individualizării pedepsei aplicate inițial și nici o nouă apreciere cu privire la încadrarea juridică dată inițial faptelor.
Prin urmare, acest motiv invocat de petent, nu poate constitui nici în opinia instanței de apel, o faptă sau împrejurare care să poată duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, astfel încât în mod corespunzător prima instanță a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b cod proc.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M. I. împotriva sentinței penale nr.2641/F din data de 10.11.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală.
În baza art. 275 alin.2 cod proc.pen. va obliga apelantul M. I. la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, cod proc.pen. onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului (judecat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b cod proc.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M. I. împotriva sentinței penale nr.2641/F din data de 10.11.2014 a Tribunalului București – Secția I, penală.
În baza art. 275 alin.2 cod proc.pen. obligă apelantul M. I. la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. V. GĂINĂOVIDIU R. – N.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 / 16 ianuarie 2015
G. B. E. – T.Teleorman
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 18/2015.... | Contestarea măsurii asigurătorii. Art.250 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
