Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 899/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 899/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 899/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 899/C
Ședința publică de la 18 decembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea contestației formulată de petentul condamnat N. M. B. împotriva sentinței penale nr. 453/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul condamnat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat P. C. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și apărător din oficiu, avocat N. R. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se lua act că delegația a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, prin prezentarea la acest termen de judecată a apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța asupra onorariului parțial cuvenit.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, contestatorul condamnat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii pronunțată de Tribunalul G. și rejudecând, a se face aplicarea dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală raportat la art. 6 Cod penal. In acest sens, solicită a se constata că in mod corect Comisia de evaluare din cadrul penitenciarului G. a apreciat ca sunt incidente dispozițiile legii penale mai favorabile, că pedeapsa aplicată este mai mare decât maximul legal prevăzut de legea nouă. De asemenea, solicită a se constata faptul că cel pe care il apără a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare, pedeapsă ce a rezultat din convertirea pedepsei dată de Curtea regală de Apel Londra la pedeapsa nedeterminată. Inculpatul a dorit să ispășească pedeapsa in România, iar instanța din Londra a apreciat că petentul va fi transferat in România numai dacă va executa pedeapsa cea mai grea prevăzută de legea penală română de la acea vreme. Ulterior, intervenind legea penală mai favorabilă, potrivit disp. art. 211 alin.2, este prevăzută o pedeapsă de 12 ani închisoare. Mai mult decât atât, chiar si cu aplicarea sporului de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultă o pedeapsă de 19 ani închisoare, depășind maximul prevăzut și de legea penală veche. Față de aceste aspecte, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii Tribunalului G. și rejudecând, a se face aplicarea disp. art. 595 Cod procedură penală raportat la art. 6 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că faptele condamnatului – dacă ar fi fost judecat in România – ar fi întrunit elementele constitutive a mai multor infracțiuni și dacă – teoretic – ar fi fost condamnat la aceste pedepse, chiar si îndreptate spre minim, adăugându-se sporul de 1/3, ar fi depășit pedeapsa aplicată în urma conversiunii efectuată de instanța din România. In atare situație, consideră că în mod corect a fost respinsă solicitarea de aplicare a legii penale mai favorabile.
Pe cale de consecință, nu poate fi aplicată legea penală mai favorabilă, astfel că solicită respingerea contestației ca fiind nefondată.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, având cuvântul in replică, arată că petentul condamnat execută pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că dorește să rămână la pedeapsa de 12 ani, conform legii penale noi.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 453/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a dispus în baza art.23 din Legea 255/2013 rap la art.595 Cod procedură penală, respingerea ca neîntemeiată a sesizării formulate de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului G., privind aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului N. M. B. aflat în executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.380F din 06.09.2013 a Curții de Apel București, definitivă prin nerecurare, ca urmare a recunoașterii sentinței din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Regal din Manchester modificată prin sentința penală pronunțată de Curtea Regală de Apel Londra.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Cu adresa nr._ din 11.02.2014, Curtea de Apel București, secția I-a II-a penală a înaintat acestei instanțe sesizarea Comisiei de evaluare constituită conform HG nr.836/2013 modificată prin OUG nr.116/2013 la Penitenciarul G., prin care, în temeiul art. 23 alin. 5 din Legea 255/2013 modificată prin O.U.G. nr. 116/2013, sesizează cazul de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei prevăzut de art. 6 din Noul Cod penal privind pe condamnatului N. M. B. (fiul lui B. și N., născut la data de 11.08.1987 în mun. A., județul Teleorman), deținut în Penitenciarul G., cu privire la condamnarea la 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.380F din 06.09.2013 a Curții de Apel București, definitivă prin nerecurare, ca urmare a recunoașterii sentinței din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Regal din Manchester modificată prin sentința penală pronunțată de Curtea Regală de Apel Londra.
S-a arătat că, executarea pedepsei a început la data de 15.11.2013, urmând să expire la data de 24.08.2027 întrucât se scad 1543 zile arest preventiv.
Comisia apreciază că pedeapsa aplicată este mai mare decât maximul legal prevăzut de legea nouă, așa cum reiese din fișa de evaluare anexată sesizării.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare privind pe condamnat, copia mandatului de executarea a pedepsei închisorii nr.406 din 0710.2013 emis de Curtea de Apel București, secția II-a penală și copia sentinței penale nr.380F din 06.09.2011 a Curtea de Apel București, secția II-a penală.
La data de 02.04.2014 a fost atașat la dosar memoriul prin care condamnatul N. M. B. solicită aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând cauza, prin prisma actelor existente la dosar și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.380 din 06.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin nerecurare, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect transferarea persoanei condamnate N. M. B..
A fost recunoscută sentința din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Regal Manchester, modificată prin sentința pronunțată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra.
În baza art. 159 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 a fost convertită pedeapsa nedeterminată cu închisoarea aplicată condamnatului N. M. B. prin sentința penală recunoscută în pedeapsa închisorii în cuantum de 18 ani.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate N. M. B. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 18 ani închisoare.
S-a dedus din durata pedepsei perioada executată din 26.01.2011 la zi, precum și cele 519 zile de arest preventiv.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că sesizarea formulată este întemeiată .
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată, transferul unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții:
a) condamnatul este resortisant al statului de executare;
b) hotărârea este definitivă;
c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei;
d) transferul este consimțit de către persoana condamnată;
e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;
f) statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.
În cauza de față, potrivit verificărilor efectuate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, condamnatul N. M. B. este cetățean român, cu domiciliul în . (f. 8 d.p.).
De asemenea, din datele aflate la dosarul cauzei rezultă faptul că N. M. B. a fost condamnat definitiv prin sentința din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Regal Manchester, modificată prin sentința pronunțată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra, la pedeapsa închisorii pe o durată nedeterminată, cu posibilitate de liberare condiționată începând cu data de 25.02.2020.
S-a observat și faptul că persoana condamnată și-a dat consimțământul pentru transfer în fața unui reprezentant al Ambasadei României Secția Consulară, după o informare prealabilă asupra consecințelor transferului (f. 21 d.i.).
A mai constatat Curtea faptul că infracțiunile pentru care a fost condamnat N. M. B. în Marea Britanie constituie infracțiuni și potrivit legii române, Curtea reținând însă o încadrare juridică corespondentă diferită de cea menționată în rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Astfel, persoana transferabilă N. M. B. a fost condamnată prin sentința din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Regal Manchester, modificată prin sentința pronunțată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra, la pedeapsa închisorii pe o durată nedeterminată, cu posibilitate de liberare condiționată după executarea a 10 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a cinci fapte de fapte de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, prev. de art. 57 al. 1 din Legea din 2003 privind infracțiunile de natură sexuală; a patru fapte de control de prostituție pentru câștig personal prev. de art. 53 al. 1 din Legea din 2003 privind infracțiunile de natură sexuală; a cinci fapte de atac prev. de art. 47 Legea din 1861 privind infracțiunile comise împotriva persoanelor; a trei fapte de trafic de persoane pe teritoriul Marii Britanii în scopul exploatării sexuale, prev. de art. 58 al. 1 din Legea din 2003 privind infracțiunile de natură sexuală; a unei fapte de intimidare de martori, prev. de art. 51 al. 1 din Legea din 1994 privind Justiția Penală și Ordinea Publică; a patru fapte de viol, prev. de art. 1 al.1 din Legea din 2003 privind infracțiunile de natură sexuală; a unei fapte de trafic de persoane din Marea Britanie, în scopul exploatării sexuale prev. de art. 59 al. 1 din Legea din 2003 privind infracțiunile de natură sexuală; a două fapte de determinare a unei persoane să ia parte la activități sexuale fără consimțământul acesteia prev. de art. 4 al. 1 din Legea din 2003 privind infracțiunile de natură sexuală; și a unei fapte de conspirație la organizarea de trafic a unei femei în Marea Britanie, în scopul exploatării sexuale prev. de art. 1 al. 1 din Legea nr. 1977.
Faptele care au stat la baza pronunțării hotărârii de condamnare au constat în aceea că, în perioada noiembrie 2007 - octombrie 2008, împreună cu alte persoane, N. M. B. a facilitat . Britaniia mai multor tinere - cetățeni români, în scopul exploatării sexuale a acestora; că, în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008, împreună cu membrii grupului infracțional, au controlat activitățile de prostituție desfășurate de victime în scopul obținerii câștigului propriu; că în perioada menționată a agresat victimele care practicau prostituția, provocându-le vătămări corporale; că, în perioada de referință, a facilitat traficarea pe teritoriul Marii Britanii, a mai multor tinere - cetățeni români, în scopul exploatării sociale; că, în ianuarie 2009, în scopul obstrucționării anchetei penale, a amenințat una dintre victime, cerându-i să se întoarcă în România; că, în perioada aprilie 2008 - octombrie 2008, în mai multe împrejurări, a întreținut raporturi sexuale cu trei dintre victime împotriva voinței acestora, prin folosirea de violențe și amenințări; că, în perioada iunie 2008 - octombrie 2008, a facilitat traficarea din Marea Britanie a uneia dintre victime, în scopul exploatării sexuale; că, în perioada august 2008 - octombrie 2008, a constrâns una dintre victime să-și introducă în anus diverse obiecte în scopul simulării unui act sexual, iar, în aceeași perioadă, persoana condamnată a constrâns aceeași victimă la acte sexuale orale și acte sexuale cu alte femei; că, în perioada noiembrie 2009 - decembrie 2009, împreună cu alte persoane, a organizat și facilitat traficarea în Marea Britanie a unei victime ce nu a fost identificată în scopul exploatării sexuale.
A mai constatat Curtea, aspect omis de către P., faptul că din cuprinsul hotărârii de condamnare rezultă împrejurarea că unele dintre victimele infracțiunii de trafic de persoane erau minore (f. 18 verso d.p.). Totodată, din cuprinsul actelor înainte de autoritățile britanice rezultă faptul că victime ale traficului de persoane au fost numitele L. D. M., născută la data de 20.08.1990 și traficată în Marea Britanie în luna februarie 2008, și M. B., născută la data de 01.12.1990 și traficată în Marea Britanie în luna aprilie 2008, ambele victime fiind minore la momentul la care au fost aduse pe teritoriul Marii Britanii (M. B. prin folosirea unui pașaport fals obținut de N. M. B.) și la momentul la care a început exploatarea acestora, aspect care rezultă că era cunoscut de către condamnat (f. 66 d.p.).
Rezultă astfel că încadrarea juridică în dreptul român a faptelor reținute în sarcina inculpatului este următoarea:
- o infracțiune continuată de trafic de majori prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 5 la 15 ani);
- o infracțiune continuată de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 (minorele M. B. și L. D. M. au fost induse în eroare cu privire la motivul deplasării în Marea Britanie) cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 7 la 18 ani);
-șase infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 3 la 10 ani);
-cinci infracțiuni de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. (faptă sancționată cu amendă sau închisoare de la 3 luni la 2 ani);
-o infracțiune de împiedicare a participării la proces prev. de art. 2611 C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani).
Suplimentar, Curtea a constatat faptul că autoritățile britanice și-au dat acordul cu privire la conversiunea pedepsei închisorii pe durată nedeterminată (pedeapsă similară pedepsei detențiunii pe viață) aplicate condamnatului prin sentința din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Regal Manchester, modificată prin sentința pronunțată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra, pedeapsă incompatibilă cu legislația română (f. 42-43 d.p.).
La conversiunea pedepsei aplicate condamnatului, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 159 din Legea nr. 302/2004, dar și necesitatea de a asigura o sancționare corespunzătoare a persoanei condamnate și aplicarea unei pedepse cât mai apropiate de cea din statul de transfer, pedeapsă similară detențiunii pe viață sancțiune ce nu este însă prevăzută de dreptul român pentru infracțiunile reținute în sarcina condamnatului.
În consecință, Curtea a procedat la convertirea pedepsei nedeterminate cu închisoarea aplicată condamnatului N. M. B. prin sentința penală din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul Regal Manchester, modificată prin sentința pronunțată la 20.07.2011 de către Curtea Regală de Apel Londra, în pedeapsa închisorii în cuantum de 18 ani, cuantumul maxim al pedepsei închisorii pentru infracțiunea de trafic de minori reținută în sarcina acestuia.
Procedând în acest fel, nu se creează o situație mai gravă condamnatului, în ipoteza respingerii cererii de transfer acesta putând fi pus în situația de a executa în Marea Britanie corespondentul unei pedepse cu detențiunea pe viață.
Curtea a mai constatat faptul că nu se impune recunoașterea datei la care inculpatul ar deveni propozabil în Marea Britanie pentru liberare condiționată – data de 25.02.2020 – întrucât, potrivit dispozițiilor art. 157 alin. 3 din Legea nr. 302/2004, în cazul transferului unei persoane condamnate executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare, dispoziții similare regăsindu-se și în 9 par. 3 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate.
Or, stabilirea condițiilor pentru a se dispune liberarea condiționată ține în mod indubitabil de executarea pedepsei, fiind reglementată de legea statului de executare, în cazul de față de dispozițiile art. 59-61 C.pen. În același sens s-a pronunțat, de altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 2942/11.09.2009, instanța supremă stabilind faptul că în cazul transferului unei persoane condamnate nu se impune și recunoașterea datei la care aceasta ar deveni propozabilă pentru liberare condiționată în statul de condamnare, întrucât dispozițiile relative la durata pedepsei ce urmează să fie executată în România și data la care condamnatul urmează să fie liberat condiționat se impun a fi stabilite potrivit legii române de executare, de autoritățile judiciare române competente.
Curtea a mai reținut faptul că executarea fracției minime obligatorii nu atrage automat liberarea condiționată a condamnatului nici în România și nici în Marea Britanie, ci deschide doar o posibilitate în acest sens.
S-a reținut că, în aceste condiții, este evident că nu se impune conversiunea pedepsei pe durată nedeterminată aplicată condamnatului într-o pedeapsă de doar 10 ani și 6 luni închisoare, după executarea căreia condamnatul ar putea fi, în mod teoretic, liberat condiționat în Marea Britanie. A proceda în acest fel ar însemna a ignora pedeapsa pe care inculpatul este în fapt obligat să o execute în Marea Britanie și gravitatea concretă a faptelor reținute în sarcina sa.
S-a mai observat faptul că persoanei condamnate nu i-au fost aplicate de către autoritățile britanice pedepse accesorii sau complementare, condiții în care acestea nu vor fi aplicate în urma recunoașterii și a transferului, în ciuda dispozițiilor art. 64-65 și 71 C.pen.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012.
Ca urmare a intrării în vigoare a acestor acte normative, a fost abrogată Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, revizuită în anul 2003, conform cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, deși persoana privată de libertate N. M. B., este o persoană condamnată definitiv, se impune a se analiza situația juridică a acestui condamnat pentru a se stabili dacă, prin . Codului penal, a intervenit o lege penală mai favorabilă față de acesta, sub aspectul incidenței prevederilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Verificarea incidenței legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni, presupune o analiză în două etape.
Într-o primă etapă instanța va analiza fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, verificându-se dacă acestea nu depășesc limita maximă prevăzută de noul cod penal. Ulterior, instanța va verifica dacă pedeapsa rezultantă nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 Cod penal.
Cu toate acestea, reducerea pedepselor pentru infracțiunile ce intră în componența concursului de infracțiuni, nu determină întotdeauna reducerea pedepsei rezultante, caz în care condamnatul va executa în continuare pedeapsa stabilită în baza hotărârii de condamnare.
Instanța a constatat că pentru infracțiunea continuată de trafic de majori prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 5 la 15 ani), Noul Cod penal prevede în art.210 alin.1 o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare.
Pentru infracțiunea continuată de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 (minorele M. B. și L. D. M. au fost induse în eroare cu privire la motivul deplasării în Marea Britanie) cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 7 la 18 ani) Noul Cod penal prevede în art.211 alin.2 o pedeapsă maximă de 12 ani închisoare.
Pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. din 1969 (faptă sancționată cu închisoarea de la 3 la 10 ani) Noul Cod penal prevede în art.218 alin.1 o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare.
Pentru infracțiunea lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. din 1969 (faptă sancționată cu amendă sau închisoare de la 3 luni la 2 ani) Noul Cod penal prevede în art.193 alin.1 o pedeapsă maximă de 2 ani închisoare.
Pentru infracțiunea de împiedicare a participării la proces prev. de art. 2611 C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani), Noul Cod penal prevede în art.272 alin.1 o pedeapsă maximă de 5 ani închisoare.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, potrivit cărora când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultă că pedeapsa pe care condamnatul o execută în prezent, de 18 ani închisoare nu depășește pedeapsa ce s-ar putea stabili potrivit dispozițiilor arătate mai sus, cu luarea în calcul a pedepselor în limita maximului special menționat, (12 ani închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din suma pedepselor de 10 ani închisoare, 10 ani închisoare, 2 ani închisoare, și 5 ani închisoare= 19 ani închisoare), neimpunându-se a fi redusă pedeapsa pe care o execută în prezent condamnatul.
În consecință, întrucât în aplicarea art. 6 din Codul penal, nu se pot combina dispoziții mai favorabile din legi penale diferite, rezultă că nu este un caz de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța urmând să respingă sesizarea formulată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, petentul condamnat solicitând reducerea pedepsei principale rezultante având în vedere că prin în prezent pedepsele prevăzute pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat în Marea Britanie și care au fost recunoscute în România sunt mai mici decât cele aplicate prin hotărârea de recunoaștere.
Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, prin raportare la disp. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală și art. 425 indice 1 din C.p.p, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată.
Curtea reține astfel că instanța de fond a aplicat în mod legal dispozițiile legale care prevăd legea penală mai favorabilă în ceea ce privește pedepsele definitive, reținând că petentul a fost anterior condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 18 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a unei infracțiune continuate de trafic de majori prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 5 la 15 ani), unei infracțiuni continuate de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 (minorele M. B. și L. D. M. au fost induse în eroare cu privire la motivul deplasării în Marea Britanie) cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 7 la 18 ani), șase infracțiuni de viol prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 3 la 10 ani), cinci infracțiuni de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. (faptă sancționată cu amendă sau închisoare de la 3 luni la 2 ani) unei infracțiuni de împiedicare a participării la proces prev. de art. 2611 C.pen. (faptă sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani), așadar în total un număr de 14 infracțiuni.
Potrivit art.6 alin.1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim, art. 4 prevăzând că dacă legea nouă nu depășește acest maxim, pedeapsa nu se reduce, fiind practic înlăturată explicit instituția aplicării facultative a legii penale mai favorabile, prin reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege.
Față de aceste dispoziții, Curtea constată că deși pedepsele principale aplicate condamnatului pentru unele dintre infracțiuni sunt situate sub limita maximă prevăzută de noua lege, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mult mai sever decât cel prevăzut de legea anterioară, fiind obligatoriu sporul de 1/3 din totalul pedepselor rămase după aplicarea celei mai grele dintre acestea, astfel încât prin aplicarea acestor dispoziții petentul ar ajunge la o pedeapsă rezultantă peste cea de 18 ani închisoare în executarea căreia se află.
Față de aceste considerente, reținând că hotărârea este legală, Curtea va respinge contestația ca nefondată, conform art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) C.p.p., obligând petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin 7 pct 2 Cpp rap la art. 23 alin 9 din Lg. 255/2013 respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat N. M. B. împotriva sentinței penale nr. 453/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin 2 Cpp obligă petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 25 lei se va avansa din fondul Min. J..
Definitivă.
Pron în șed. publică azi, 18.12.2014.
PREȘEDINTE
M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red. A. I. – Tribunalul G. – Secția Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 942/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
