Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 173/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 173/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.173/C
Ședința publică de la 22.04.2014
Curtea constituită din:
P. - I. C.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 4*.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat G. A. C., aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar și de apărător din oficiu Leminte M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra contestației formulate de P..
Reprezentantul Ministerului Public arată că în mod greșit la instanța de fond s-a discutat menținerea arestării preventive de către judecătorul de fond, având în vedere că procedura de cameră preliminară nu era finalizată. Solicită menținerea arestării preventive a inculpatului, apreciind că nu s-a depășit termenul rezonabil al arestului preventiv. Solicită a se avea în vedere natura infracțiunii, cantitatea de droguri traficată și împrejurarea că inculpatul era consumator de droguri.
Apărătorul ales al intimatului inculpat G. A. C. solicită respingerea contestației formulate de P. și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, fiind pronunțată de instanța competentă. Arată că în mod corect instanța de fond a dispus luarea măsurii controlului judiciar, această măsură fiind aptă să asigure buna desfășurare a cercetării judecătorești. Mai arată că inculpatul va respecta toate obligațiile impuse de instanță și solicită a se avea în vedere și persoana acestuia care nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil în vârstă de 3 ani, avea un loc de muncă și are nevoie de o consiliere psihologică în urma consumului de droguri.
Intimatul inculpat G. A. C., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său și solicită lăsarea sa în libertate, urmând a respecta toate obligațiile impuse de instanță și nu se va sustrage de la judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față
Prin încheierea de ședință din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală s-a dispus admiterea cererii inculpatului G. A. C., prin apărător ales, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art.208 alin.2 cod proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul de inculpatul G. A. C..
În baza art.242 alin.1 cod proc.pen. raportat la art.214 cod proc.pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului G. A. C., arestat în baza MAP nr. 401/UP/19.12.2013, emis de Tribunalul București – Secția a II-a, penală, cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 215 alin.1 cod proc.pen. s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații, pe durata măsurii:
a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară sau instanța cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Secția Poliție în circumscripția căruia își are domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de către acest organ sau ori de câte ori este chemat;
În baza art. 215 alin.2 cod proc.pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
d) să nu se apropie de cealaltă participantă la săvârșirea infracțiunii și să nu comunice cu aceasta direct sau indirect, pe nicio cale;
g) să se supună unui program de dezintoxicare și unui control antidrog, a căror rezultate le va prezenta organului desemnat cu supravegherea sa.
În baza art. 215 alin.3 Cod proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.2350D din 29.01.2013 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a dispus trimitere în judecată a inculpatului G. A. C.- în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
În sarcina inculpatului G. A. C. s-a reținut faptul că la data de 18.12.2013 a fost depistat în timp ce deținea cantitatea de 395,14 grame cannabis, droguri pe care le cumpărase anterior de la o persoană de sex feminin neidentificată.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 10.01.2014 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, dată în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. A. C., pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 17.01.2014 până la data de 15.02.2014, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f C.p.p., în sensul că, în cauză, există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 31.01.2014 a Tribunalului București - Secția I, Penală, dată în dosarul nr._ 4, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului G. A. C. până la următoarea verificare, conform art.3001 cod proc.pen. anterior.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 19.02.2014 a Tribunalului București - Secția I, Penală, dată în dosarul nr._ 4*, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului G. A. C. până la următoarea verificare, conform art.348 cod proc.pen. raportat la art.207 alin.4 cod proc.pen. anterior. Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a dispus începerea procedurii de cameră preliminară față de acest inculpat.
Prin încheierea de ședință - din Camera de Consiliu - din data de 19.03.2014 a Tribunalului București - Secția I, Penală, dată în dosarul nr._ 4*, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului G. A. C. cu măsura controlului judiciar. Prin încheierea nr.107/C din data de 24.03.2013 a fost admisă contestația formulată de parchet, desființată în parte încheierea atacată și a fost menținută starea de arest preventiv până la următoarea verificare.
Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 03.04.2014, instanța a respins excepția neregularității actului de sesizare invocată de inculpat și a dispus începerea judecății.
Cu titlu preliminar, instanța de fond a apreciat că procedura de cameră preliminară s-a încheiat, prin necontestarea în termenul legal a încheierii din camera de consiliu din data de 03.04.2014. Astfel, conform referatului întocmit la data de 16.04.2014, încheierea din data de 03.04.2014 a fost comunicată inculpatului prin administrația locului de deținere, la data de 07.04.2014, inculpatul luând la cunoștință sub semnătură de conținutul încheierii la data de 10.04.2014. Începând cu acea dată, inculpatul avea un termen de 3 zile pentru a formula contestație, termenul calculat conform art.269 alin.1 cod proc.pen. împlinindu-se cel mai târziu la data de 14.04.2014. Formularea la data de 15.04.2014 a contestației nu a înlăturat caracterul definitiv al încheierii și nici dispoziția instanței de începere a judecății. Prin urmare, la acest termen, procedura de cameră preliminară s-a încheiat, în cauză urmând continuarea judecății în fond.
Însă, prin formularea contestației, conform art.4251 alin.4 raportat la art.416 cod proc.pen. a fost suspendată dispoziția judecătorului de cameră preliminară privind începerea judecății, dosarul fiind înaintat Curții de Apel București în vederea soluționării căii de atac, la acest moment procesual neputându-se verifica decât legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G. A. C., conform art. 208 alin.2 C.p.p., instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și s-au menținut temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Având în vedere că în cursul judecății a intrat în vigoare un nou cod de procedură penală precum și un nou cod penal, judecătorul a analizat menținerea măsurii arestării preventive și prin prisma dispozițiilor tranzitorii.
Potrivit art.224 alin.2 cod proc.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de trafic de stupefiante, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Există în continuare suspiciunea rezonabilă în sensul art.224 alin.2 cod proc.pen. cu privire la săvârșirea de către inculpatul G. A. C. a faptei care face obiectul dosarului, sens în care instanța a avut în vedere procese-verbale de investigații, proces-verbal de constatare, raport preliminar de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.12.2013, declarații de martor, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
Conform mijloacelor de probă sus-menționate a rezultat că inculpatul G. A. C., la data de 18.12.2013 a fost depistat în timp ce deținea cantitatea de 395,14 grame cannabis, droguri pe care le cumpărase anterior de la o persoană de sex feminin neidentificată.
În ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive a acestui inculpat pe mai departe, Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual scopul măsurii arestării preventive poate fi atins în continuare prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Potrivit art.211 alin.2 noul cod de procedură penală „Judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1).”
Instanța a apreciat că se impun a fi analizate și dispozițiile art.202 alin.1 din codul de procedură penală, privind scopul măsurilor preventive respectiv trebuie analizate dacă există probe sau indicii temeinice din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă măsura preventivă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Totodată, aceste dispoziții din dreptul intern trebuie coroborate și cu dispozițiile art.5 paragraful 1 lit.f și paragraful 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr._/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată când instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea observă că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 § 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Sub aspectul temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului G. A. C., judecătorul a apreciat că scopul măsurii arestării preventive poate fi atins prin punerea în libertate sub control judiciar a acestuia.
Instanța a constatat că în cauză nu există indicii că buna-desfășurare a procesului penal ar fi împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În acest sens, instanța a constatat că inculpatul G. A. C. se află în stare de arest preventiv de peste 4 luni de zile.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru că la data de 18.12.2013 a fost depistat în timp ce deținea cantitatea de 395,14 grame cannabis, droguri pe care le cumpărase anterior de la o persoană de sex feminin neidentificată.
Instanța a apreciat că perioada de 4 luni de zile în care a fost în arest preventiv este suficientă pentru a atrage atenția inculpatului cu privire la conduita sa ulterioară, neexistând o presupunere rezonabilă că în situația în care ar fi pus în libertate inculpatul ar săvârși noi fapte de natură penală sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, cu atât mai mult cu cât acesta pare a fi la primul contact cu legea penală, iar prezenta fapta ar fi săvârșită doar cu totul întâmplător, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că inculpatul este căsătorit, are un copil în întreținere, precum și o activitate aducătoare de venituri, în acest sens fiind contractele de prestări servicii privind ridicarea unor construcții.
Acceptând susținerile inculpatului, că este un consumator de astfel de substanțe, cantitatea impresionantă de substanțe interzise găsită și scopul achiziționării acesteia fiind stabilită în cursul prezentului proces penal.
Totuși, având în vedere faptul că inculpatul pare a fi integrat în mediul social, caracterizările acestuia privind comportamentul în familie și în activitățile desfășurate fiind pozitive, fapta de care a fost acuzat poate fi considerată singulară în raport de profilul moral al acestuia, de lipsa antecedentelor penale, de mediul din care provine, inculpatul putându-și asigura în mod normal venituri din surse legale, neputându-se considera că acesta ar prezenta o stare de pericol pentru ordinea publică care să necesitate arestarea sa preventivă.
Totodată, reacția opiniei publice nu poate sa justifice, în mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivalând cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate ar trebui menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri pe fond de către instanța de judecată, fără posibilitatea liberării acesteia în cursul procedurii.
Este adevărat că inculpatul este un posibil autor al unei infracțiuni de trafic de droguri, însă acest element a fost avut în vedere la individualizarea eventualei sancțiuni ce i-a fost aplicată în cauză. Dar, în lipsa antecedentelor penale și față de situația familială a acestuia, singurul întreținător al familiei sale, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că măsura arestării preventive, considerată a fi cea mai gravă din măsurile preventive reglementate de codul de procedură penală, afectând în cea mai mare măsură libertatea unei persoane, nu se mai impune în cauză, scopul procesului penal, putând fi atins și prin punerea în libertate și luarea față de acesta a măsurii controlului judiciar.
Cu toate acestea instanța, față de cele sus-expuse, a apreciat că este în interesul desfășurării urmăririi penale, prezența inculpatului G. A. C. la sediul organelor de urmărire penală la fiecare solicitare a acestora, în scopul furnizării informațiilor necesare pentru stabilirea tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta precum și interzicerea contactului de orice fel cu ceilalți participanți.
Instanța a constatat că măsura controlului judiciar este proporțională cu gravitatea acuzelor aduse și respectiv cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, în raport cu particularitățile cauzei, respectiv achiziționarea unei cantități impresionante de droguri de risc, care ulterior urmau a fi puse în circulație. De asemenea, această măsură este necesară pentru a înlătura starea de pericol pe care inculpatul îl prezintă la acest moment pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul București
P. consideră ca netemeinică încheierea contestată sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Apreciază ca netemeinică soluția instanței de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar. Consideră ca arestarea preventivă este singura măsură preventivă oportună la acest moment procesual cu privire la acest inculpat.
P. face referire și la prevederile art. 223 alin. 2 C.p.p. referitoare la condițiile în care se poate dispune arestarea preventivă și la dispozițiile art. 242 alin. 2 C.p.p. referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară.
Apreciază că măsura arestului preventiv întrunește toate condițiile de legalitate și temeinicie prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p. referitoare la pedeapsa prevăzută de lege, gradul ridicat de gravitate al faptei, circumstanțele concrete de comitere: modalitatea premeditată și organizată de săvârșire a faptei privind achiziționarea unei cantități mari de aprox. 400 grame de cannabis pentru consum propriu, dar și în vederea traficării acesteia, având în vedere cantitățile pe care inculpatul a declarat că le consuma în mod constant de cea. 5-6 grame cannabis zilnic, atitudinea de indiferență și ignoranță față de normele legale privind deținerea și vânzarea/oferirea de substanțe interzise dar și în ceea ce privește integritatea corporală și sănătatea cetățenilor, ținând cont că din declarațiile inculpatului din datele de 19.12.2013 și respectiv 19.03.2014 a reieșit că „...este adevărat că de principiu am avut o discuție cu niște prieteni din C. în sensul de a le procura droguri, respectiv de a le trimite o cantitate de cannabis pentru a ieși mai ieftin ca preț...", după care arată că „.. .am acceptat să cumpăr o cantitate mai mare, deoarece doream să obțin un preț mai mic. De asemenea pentru că era o cantitate mai mare, doream să împart aceste droguri cu prieteni, însă nu doream să le vând, aveam un cerc de prieteni care consumau aceste substanțe..."
Astfel că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual nu este oportună, privarea de libertate fiind proporțională cu natura și gravitatea faptei și în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal și să garanteze siguranța societății, durata măsurii arestului preventiv fiind una rezonabilă ce răspunde exigențelor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Înlocuirea măsurii arestului preventiv la acest moment poate crea impresia atât inculpatului, cât și opiniei publice că astfel de fapte sânt de o gravitate scăzută și autorii acestora pot beneficia de impunitate. În acest sens și în scopul prevenirii acestor infracțiuni P. apreciază ca privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea.
În motivele expuse oral, reprezentantul parchetului a arătat că în mod greșit la instanța de fond s-a discutat menținerea arestării preventive de către judecătorul de fond, având în vedere că procedura de cameră preliminară nu era finalizată.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de P., cât și din oficiu, în conformitate cu art. 4251C.p.p., sub toate aspectele:
Curtea, fiind învestit cu judecarea contestației privind încheierea instanței care a fost admisă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu controlului judiciar, constată, în conformitate cu dispozițiile art. 242 al.2 C. proc. pen., că în cauză, contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul București este nefondată.
Măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară în condițiile prevăzute de art. 242 al.2 C.p.p., respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 al.1 C.p.p.
Potrivit art. 211 C.p.p., se poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p., respectiv dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Analizând dispozițiile legale invocate, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor presupus săvârșite de către inculpatul G. A. C., dar și circumstanțele personale ale inculpatului, precum și atitudinea procesuală a acestuia pot indica instanței noi parametri în aprecierea oportunității luării unei ale măsuri preventive în privința inculpatului.
Instanța investită cu soluționarea unei cereri de înlocuire a unei măsuri preventive cu una mai ușoară nu mai trebuie, așa cum se prevede în normele procedurale mai sus amintite, în prezent în vigoare, să analizeze oportunitatea acestei înlocuiri din perspectiva schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii, ci doar din cea a evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului.
În concret, în sarcina inculpatului G. A. C. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la data de 18.12.2013 a fost depistat în timp ce deținea cantitatea de 395,14 grame cannabis, droguri pe care le cumpărase anterior de la o persoană de sex feminin neidentificată.
Fără a intra în analiza încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpat, care este atributul exclusiv al instanței investită cu judecarea fondului, Curtea reține că, față de modalitatea concretă de săvârșirea a infracțiunii, împrejurarea că inculpatul a deținut cantitatea de droguri fără a încerca vânzarea acesteia, natura drogului deținut, dar și circumstanțele personale ale acestuia, care are loc de muncă, asigurându-și venituri, precum și împrejurarea că acesta nu are antecedente, este oportună în cauză punerea în libertate a inculpatului.
De altfel, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a controlului judiciar, instanța asigură un control asupra inculpatului, prin instituirea măsurilor conținute de prevederile legale, control care este în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal.
În privința criticii aduse încheierii instanței de către P., cu privire la cadrul procesual în care instanța s-a pronunțate asupra legalității și oportunității menținerii măsurii preventive, instanța constată că, deși, într-adevăr, dezbaterile asupra acesteia, precum și pronunțarea s-au realizat în ședință publică, instanța, în considerentele încheierii, a menționat că verificarea măsurii preventive s-a realizat în procedura de cameră preliminară.
Față de cele reținute, În baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge, ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, împotriva încheierii de ședință din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2014.
PREȘEDINTE,
I. C. GREFIER,
S. N.
Red.I.C.
Dact.EA-5 ex/15.05.2014
T.B.S.I.P.-jud.R.N.O
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 505/2014. Curtea de... | Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... → |
|---|
