(Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr. 486/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 486/2015
Dosar Nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr. 486
Ședința publică din data de 30 martie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: D. P.
Judecător: V. B.
Grefier: A. L. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de apelantul-petent-condamnat A. M. împotriva Sentinței penale nr.3/08.I.2014 a Tribunalului Călărași, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-petent-condamnat A. M., personal, în stare de detenție, asistat juridic de apărător ales C. R., în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al apelantului-condamnat solicită acordarea unui termen pentru a depune contractul de asistență juridică prin care inculpatul a fost reprezentat la instanța de fond, întrucât necesită demersuri speciale. Cu această probă dorește să dovedească faptul că inculpatul nu a semnat acest contract și nici nu a avut cunoștință despre desfășurarea unui proces penal, astfel că, i-a fost încălcat abuziv dreptul la apărare.
Reprezentantul Ministerului Public având în vedere aspectele arătate de instanța de fond, în cuprinsul hotărârii prin care a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului, instanța de fond a arătat că inculpatul a fost prezent, atât în apel, cât și în recurs, astfel încât consideră că nu este utilă proba, iar aspectele pe care apărarea înțelege să le susțină nu au legătură cu dispozițiile art. 466 din Codul de Procedură penală, iar alte probe nu pot fi solicitate în cauză.
Curtea respinge, ca inutilă proba, întrucât dispozițiile art. 466 alin. 2, teza a II-a din Cod de Procedură penală referitoare la calitatea de persoană judecată în lipsă se referă doar la apel și recurs, doar la căile de atac.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții sau probe, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-petent-condamnat A. M., prin apărător ales, susține că petentul nu a avut cunoștință de proces și la termenul de apel a aflat de desfășurarea procesului. De asemenea, susține că cererea de redeschidere procesului a fost formulată în termen de o lună de la data la care a luat cunoștință de proces și nu a mai formulat astfel de cereri.
Consideră că inculpatul are calitatea de persoană care s-a judecat în lipsă.
În consecință solicită admiterea apelului, iar rejudecând solicită admiterea cererii de redeschidere a procesului, considerând că sunt îndeplinite prevederile art. 466 din Cod de Procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, astfel că solicită respingerea apelului ca nefondat considerând că în mod corect a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal, întrucât a fost depășit termenul de o lună din ziua când a luat cunoștință că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa, și având în vedere că la data de 24.09.2010, când s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, condamnatul a fost prezent la dezbateri.
De asemenea, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 466 alin. 2 din Cod de Procedură penală, potrivit căruia, condamnatul nu este om persoană judecată în lipsă având în vedere că acesta a fost prezent atât în fața instanței de apel, cât și în fața instanței de recurs.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul-petent-condamnat A. M., personal solicită admiterea apelului, considerând că a fost o persoană judecată în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.3/08.I.2014 a Tribunalului Călărași, în baza art.469 al.4 C.p.p., a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul A. M., cu obligarea petentului la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 3 aprilie 2014, petentul A. M., condamnat prin Sentința Penală nr.118/2009 a Tribunalului Călărași, definitivă la data de 24 septembrie 2010, prin Decizia nr.3321 din 24 septembrie 2010 a Î.C.C.J., a solicitat redeschiderea procesului penal desfășurat în lipsa sa.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin Sentința Penală nr.118/2009 a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 12 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în 17 august 2008, la sfârșitul unei petreceri din satul Cucuieți, ., partea vătămată S. I. C., împreună cu inculpatul M. M. au început să se îmbrâncească, pentru ca, în final, inculpatul M. A. să-l lovească pe S. C. în spate cu un băț.
În acest moment s-a reținut că a apărut și el, chemat de M. A., însoțit de un grup de 10-15 persoane neidentificate și fiind înarmat cu un topor i-a aplicat o singură lovitură părții vătămate în zona capului producându-i o fractură confundară.
Împotriva acestei sentințe precizează că a declarat apel, iar prin Decizia Penală nr.60/2010, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de el numai în ceea ce privește deducerea reținerii și arestării preventive.
Împotriva acestei decizii, precizează că a declarat recurs însă i-a fost respins prin Decizia Penală nr.3321/2010 a Î.C.C.J..
A arătat prima instanță că noul cod de procedură penală prevede o nouă cale extraordinară de atac, de retractare în scopul înlăturării dificultăților create în practică, apreciază că cererea de redeschidere este întemeiată întrucât nu a avut cunoștință despre existența acestui proces chiar dacă a avut avocat ales.
Apărătorul ales a fost angajat de către fosta sa soție A. A., dar nu i-adus la cunoștință acest lucru, întrucât se aflau în divorț, iar aceasta este cumnata lui M. M. și era în interesul acesteia ca soțul și fiul surorii ei să fie exonerați de răspundere penală.
Faptul că se arată că a avut avocat ales în condițiile în care avocatul era angajat de soția sa cu care se afla în divorț vine în contradicție cu art.6 din CEDO.
Deși din toate actele existente rezultă că domiciliul era în Italia, el a fost nelegal citat la domiciliul din România (proces verbal din 26 ianuarie 2009 din care rezultă că este plecat din țară, la fel proces verbal din 12 martie 2009, încheierea de ședință din 26 martie 209, încheierea de ședință din 12 martie 2009, încheierea de ședință 14 mai 2009).
A precizat petentul, că în contractul de muncă existent se prevede adresa sa din Italia și, ca atare, fiind domiciliat în străinătate a fost judecat în lipsă, cu încălcarea dispozițiilor privind citarea, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil înscris în art.6 din CEDO.
A mai arătat că nu a fost personal anunțat despre proces și înștiințat de motivele acuzării să fi renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței și de a se apăra în persoană. Organele judiciare s-au bazat pe o presupunere și au tras concluzia că s-a sustras urmăririi penale și judecății în fond.
Mai mult, nu rezultă că ar fi avut vreo idee despre deschiderea unor proceduri penale împotriva sa, presupunându-se că știa de acest lucru din citațiile afișate la sediul Consiliului local din . la domiciliu său, deși se cunoștea faptul că nu mai era în țară.
Ca atare, petentul a apreciat că este îndeplinită condiția prev. de art.466 al.4 C.p.p. și anume aceea că nu a solicitat să fie judecat în lipsă și nici nu a mai formulat o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal care să fie judecată definitiv.
De asemenea, este îndeplinită condiția prev. de art.466 al.2 C.p.p.
Pe parcursul desfășurării procesului prima instanță a respins proba cu martori propuși de apărătorul său ales, fiindu-i încuviințate doar proba cu înscrisuri și, prin urmare, s-a pronunțat o hotărâre de condamnare bazată doar pe declarațiile părții civile și a martorilor părtinitori.
Deși la instanța de apel a făcut referire la efectul devolutiv al acestei căi de atac, atât asupra situației de fapt, cât și asupra situației de drept și că era datoria acesteia să analizeze cauza sub toate aspectele, în cuprinsul deciziei nu se evidențiază acest aspect.
Curtea de Apel București a reținut că el a propus în apărarea sa un martor, respectiv G. F., audiere pe care a respins-o.
Ceea ce dorește să reliefeze este faptul că el, a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare, în condițiile în care nu i s-a asigurat dreptul la o apărare efectivă și concretă, având în vedere că a lipsit atât la urmărirea penală cât și la judecata în fond fiind plecat să muncească în Italia.
Mai mult de cât atât, nu i s-a permis în apel administrarea singurei probe propuse în apărare, încălcându-se în acest fel principiul egalității armelor și principiul dreptului la apărare și, ca atare, nu se poate susține faptul că a avut o apărare efectivă în apel.
Din cele prezentate, petentul a considerat că sunt îndeplinite cerințele prev. de art.466 C.p.p., respectiv cererea a fost făcută în termen, nu a fost citat, nu și-a desemnat un apărător ales sau un mandatar, nu a solicitat să fie judecat în lipsă și nu a formulat anterior o cerere de redeschidere a procesului penal.
În drept au fost invocate dispozițiile art.466-470 C.p.p., art.6 CEDO, protocolul 7, art.7 al.2 CEDO.
În susținerea cererii au fost atașate următoarele înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul: Sentința Penală 118/2009 a Tribunalului Călărași, Decizia Penală 60/2010 a C., decizia penală 3321/2010 a ICCJ, Hotărârea Colozza contra Italia fila 4 din rechizitoriu, procese verbale din 26 ianuarie 2009 și 12 martie 2009 întocmite de agent șef D. D. I., Încheierile din 12 martie 2009, 26 martie 2009 și 14 mai 2009 ale Tribunalului Călărași, dovezi de îndeplinire a procedurii de citare prin afișare la sediul Consiliului local al comunei Plătărești, contract de muncă.
La solicitarea instanței, au fost atașate dosarele în care au fost pronunțate Sentința penală nr.118/2009 a Tribunalului Călărași, Decizia penală nr.60/2010 a C. și Decizia penală nr.3321/2010 a Î.C.C.J..
Tribunalul Călărași a analizat admisibilitatea în principiu a cererii petentului condamnat A. M. de redeschidere a procesului penal, constatând că aceasta nu este întemeiată.
Petentul condamnat A. M. a invocat judecarea sa în lipsă, susținând că nu a avut cunoștință de soluționarea dosarului penal nr._ al Tribunalului Călărași în care a fost pronunțată sentința penală nr.118/2009, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3321/2010 a Î.C.C.J..
S-a arătat de către Tribunalul Călărași că petentul nu se găsește în niciuna din situațiile prevăzute de lege pentru redeschiderea procesului penal.
Potrivit art.466 al.1 C.p.p., persoana condamnată definitiv, care a fost judecată în lipsă, poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună de zile în care a luat cunoștință prin orice notificare oficială că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
În plus, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată în proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre aceasta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat apărător ales ori un mandatar dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului și nici persoana care, după comunicare, potrivit legii, a sentinței de condamnare nu a declarat apel, a renunțat la declarația lui ori și-a retras apelul.
A reținut prima instanță că, într-adevăr, la instanța de fond acesta nu a fost prezent, însă a avut apărător ales și a fost legal citat. A fost înlăturată critica referitoare la faptul că fost sa soție A. A. i-a angajat apărător, dar nu i-a adus la cunoștință acest aspect, întrucât la data angajării apărătorului nu se afla în proces de divorț cu fosta sa soție și nu rezultă că ar fi fost despărțiți în fapt sau că s-ar fi aflat în relații de dușmănie.
În schimb, în fața instanței de apel acesta a fost de asemenea legal citat și a fost prezent angajându-și apărători aleși, fiind audiat în ședința din 19 februarie 2010, propunând probe, solicitând achitarea sa conform art.10 lit.a Cod procedură penală, întrucât nu este autorul infracțiunii și neinvocând faptul că la instanța de fond nu a fost legal citat.
De asemenea, împotriva deciziei pronunțate de C.A.B., a formulat recurs prin apărătorul ales, fiindu-i respins prin decizia penală nr.3321/2010 a Î.C.C.J..
Cum din actele dosarului a rezultat că petentul condamnat a fost legal citat, atât la instanța de fond, dar și la cea de apel și recurs, unde a formulat critici cu privire la soluția de condamnare, solicitarea de redeschidere a procesului penal a fost apreciată ca nefondată, nejustificându-se reluarea judecății, astfel că motivele invocate sunt neîntemeiate.
Mai mult decât atât, de-a lungul timpului, condamnatul a formulat mai multe cereri de revizuire care i-au fost respinse, așa cum rezultă din dosarele atașate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul A. M., arătând că nu a avut cunoștință de proces, aflând de desfășurarea acestuia în apel, că cererea sa este formulată în termen de o lună de la data luării la cunoștință și, astfel, are calitatea de persoană judecată în lipsă.
Verificând sentința apelată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată apelul ca fiind nefondat.
Astfel, conform art.466 alin.2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persona condamnată care nu a fost citată și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre aceasta.
De asemenea, nu se consideră judecată în lipsă persona care și-a desenat apărător ales, dacă acesta s-a prezentat în proces.
Condamnatul nu îndeplinește niciuna dintre aceste condiții, fiind citat la fond, apel și recurs, fiind prezent în apel, având angajat apărător ales, formulând căile de atac ordinare, precum și ulterior, mai multe cereri de revizuire.
Neîndeplinind aceste condiții cerute de lege, este nerelevant faptul că a formulat cererea de redeschidere la mai mult de o lună de la luarea la cunoștință de existența procesului penal.
Pentru toate aceste argumente, Curtea va respinge – ca nefondat – apelul declarat de condamnatul A. M. și constatând culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în prezentul proces,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-petent-condamnat A. M. împotriva Sentinței penale nr.3/8.I.2015 a Tribunalului Călărași – Secția penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, obligă pe apelantul-petent-condamnat la plata sumei de 300 lei, cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.III.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. V. B.
GREFIER,
A. L. P.
red.V.B.
dact.L.G.
ex.4
red.M.C.G.-Trib.Călărași
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 487/2015.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 520/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
