Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 1528/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1528/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-08-2013 în dosarul nr. 1528/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
DECIZIA PENALĂ NR. 1528
Ședința publică din data de 30.08.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: C. E. R.
JUDECĂTOR: O. M.
GREFIER: C. G.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-revizuent O. M. C., împotriva sentinței penale nr. 120/19.06.2013 a Jud. L. Gară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-revizuent O. M. C., personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-revizuent O. M. C. solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu consecința trimiterii cauzei la prima instanță în vederea soluționării pe fond a cererii de revizuire.
Arată că există contradicții între declarațiile părților; nu a fost audiat ca martor numitul O. V.; procedura a fost viciată prin prezența în sală, la momentul audierii a ambelor părți vătămate; partea vătămată Lemăndroi M. A. a declarat apel peste termen, iar acesta a fost acceptat de instanță.
Toate aceste aspecte se impun a fi clarificate prin rejudecarea cauzei.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, și trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond a cererii de revizuire, la prima instanță.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în prevederile art. 394 C.p.p. care enunță expres și limitativ cazurile în care se poate formula o astfel de cerere. Potrivit art. 394 lit. a) C.p.p., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba, așadar, de erori esențiale de fapt care afectează o hotărâre rămasă definitivă și, care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute și verificate de instanțele jurisdicției ordinare. Sub acest aspect, arată că cererea de revizuire are un conținut identic cu motivele de recurs formulate de condamnatul O. M. C., motive care au fost analizate de Curtea de Apel București, Secția a-II-a Penală, prin decizia penală nr. 2232/R/07.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, prin care a fost respins recursul formulat de acesta ca nefondat.
Recurentul-revizuent O. M. C. solicită admiterea recursului, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 120/19.06.2013 a Jud. L. Gară, în baza art. 403 alin. 3 C.proc.pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul O. M. C..
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 168/15.07.2011, pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr. 2232/07.11.2011 a Curții de Apel București, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Prin prezenta cererea de revizuire s-au invocat: contradicțiile existente între declarațiile părților; faptul că nu a fost audiat ca martor numitul O. V.; faptul că procedura a fost viciată prin prezența în sală, la momentul audierii a ambelor părți vătămate; faptul că partea vătămată Lemăndroi M. A. a declarat apel peste termen iar acesta a fost acceptat de instanță.
Potrivit art. 394 C.proc.pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
S-a arătat că întrucât întregul probatoriu a fost analizat atât de către instanța de fond cât și de către instanța de recurs, invocarea acestor motive pe calea căii de atac extraordinare a revizuirii nu poate fi primită ca reprezentând „fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauzei”, după cum nu poate fi încadrată nici în celelalte cazuri de revizuire.
Având în vedere cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul-revizuent, O. M. C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, și trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond a cererii de revizuire la prima instanță.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea, conform art. 385/6 alin.3. c.p.p., constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
În mod corect prima instanță a concluzionat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în prevederile art. 394 C.p.p. care enunță expres și limitativ cazurile în care se poate formula o astfel de cerere.
Astfel, potrivit art. 394 lit. a) C.p.p., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba, așadar, de erori esențiale de fapt care afectează o hotărâre rămasă definitivă și, care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute și verificate de instanțele jurisdicției ordinare.
Sub acest aspect, se observă că cererea de revizuire are un conținut identic cu motivele de recurs formulate de condamnatul O. M. C., motive care au fost analizate de Curtea de Apel București, Secția a-II-a Penală, prin decizia penală nr. 2232/R/07.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, prin care a fost respins recursul declarat de acesta ca nefondat.
Revizuentul nu a invocat nici unul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 C.p.p., iar situațiile relatate în sensul că există contradicții între declarațiile părților; nu a fost audiat ca martor numitul O. V.; procedura a fost viciată prin prezența în sală, la momentul audierii a ambelor părți vătămate; partea vătămată Lemăndroi M. A. a declarat apel peste termen, iar acesta a fost acceptat de instanță, nu constituie motive de revizuire, întrucât constituie apărarea inițială a acestuia, apărare verificată în tot cursul procesului penal, prin raportare la probele administrate.
Reiterarea în revizuire a unor apărări sau cereri cunoscute de instanțele de fond și de recurs nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluționarea definitivă a cauzei.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere că în esență, prin cererea formulată, revizuentul dorește să obțină o readministrare a probatoriului avut în vedere la momentul condamnării sale, ceea ce nu este posibil într-o cale extraordinară de atac, Curtea, în baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent O. M. C., împotriva sentinței penale nr. 120/19.06.2013 a Jud. L. Gară.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art.3856 al. 3 C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent O. M. C., împotriva sentinței penale nr. 120/19.06.2013 a Jud. L. Gară.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurentul-revizuent la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. C. R. E. O. M.
GREFIER,
C. G.
Tehnored CER
2 ex/ 02.09.2013
D.f. nr. _ -Jud. L. Gară
Jud. fond-M. A. E.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1525/2013. Curtea de... → |
|---|
