Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1509/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1509/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-08-2013 în dosarul nr. 1509/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
Decizia penală nr. 1509 R
Ședința publică din data de 27 august 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: C. A. G.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror Eliana B..
Pe rol soluționarea recursul declarat de inculpatul N. G. I., împotriva încheierii de ședință din data de 14 august 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a penală, în dosarul nr._ 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat N. G. I. în stare de arest și asistați de avocat P. D. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/23.08.2013 depusă la fila 12 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul recurentului inculpat N. G. I. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 14 august 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a penală, în dosarul nr._ 2 și rejudecând să fie revocată măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că în cauză există dubii cu privire la săvârșirea faptei de către acesta, în acest sens urmând a se avea în vedere declarațiile contradictorii date de către inculpați si martori audiați.
Totodată, solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 5 CEDO, considerând că în cauză a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, inculpatul fiind arestat de 1 an si 3 luni.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este tatăl unui copil minor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, urmând a se avea în vedere argumentele avute în vedere de către instanța de fond, în cauză subzistând temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului.
Recurentul inculpat N. G. I., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din data de 14.08.2013 pronunțată de Tribunalul I., în baza art.3002 raportat la art.160b alin.3 C. pr. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a fost menținută această stare de arest a inculpatului N. G. I..
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1543/P/2012 din data de 01.10.2012, Parchetului de pe lângă Tribunalul I. a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art 174-art. 175 litera i Cod Penal, și art. 321 alin. 1 și 2 cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a cod penal și inculpatul D. M. L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 rap. la art 174-art. 175 litera i Cod Penal, și art. 321 alin. 1 și 2 cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 33 litera a cod penal.
Prin actul de sesizare s-a arătat în esență că, la data de 07.06.2012, ora 23,30, în zona intersecției . . B., jud. I., partea vătămată M. Nicușor (cu domiciliul în aceeași localitate), a fost victimă a agresiunilor fizice extrem de violente exercitate asupra sa de către cei cinci inculpați în cauză, precizându-se că faptele au fost comise în loc public, la oră de noapte, au tulburat grav liniștea și ordinea în zona citadină respectivă.
S-a mai menționat în actul de sesizare și faptul că primul care a lovit a fost D. M. L., care a aplicat, din spate, o lovitură cu un cuțit (briceag) în zona capului, după care T. C. M. a pulverizat un spray paralizant în fața părții vătămate, aceasta căzând la pământ, iar D. M. L. a lovit în continuare partea vătămată, cu același briceag, în zona feței, de mai multe ori, în timp ce inculpații E. A. I., T. D. E. și N. G. I. au aplicat fiecare părții vătămate, cazută la pământ, mai multe lovituri cu piciorul, atât în zona corpului dar mai ales în zona capului. Totodată, s-a mai arătat că inculpatul T. C. M. a susținut permanent conduita violentă a celorlalți, strigând că trebuie omorâtă partea vătămată și a aplicat personal, cu un alt cuțit (briceag) decât cel folosit de D. M. L., cu lama, o lovitură puternică în zona abdominală a părții vătămate - care nu se mai putea apăra nici măcar instinctual datorită multiplele lovituri anterioare.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 62 din data de 09.06.2012 pronunțată de Tribunalul I.-Secția Penală, în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 230/R/28.06.2012 dată de Curtea de Apel București-Secția I Penală, s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul I. și în baza art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală, art. 148 al. 1 lit. b, f Cod procedură penală și art.149 1 Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților T. C. M., D. M. L., T. D. E., E. A. I., N. G. I. pe o durata de 29 de zile, cu începere de la 09.06.2012 și pana la data de 06.07.2012, inclusiv.
Ulterior, măsura a fost pusa in executare, pe numele inculpatului T. C. M. fiind emis mandat de arestare preventivă nr.17/UP/09.06.2012, pe numele inculpatului D. M. L. - mandatul de arestare preventivă nr. 18/UP/09.06.2012, pe numele inculpatului T. D. E. - mandatul de arestare preventivă nr. 19/UP/09.06.2012, pe numele inculpatului E. A. I. - mandatul de arestare preventivă. nr. 20/UP/09.06.2012 și pentru inculpatul N. G. I. - mandatul de arestare preventivă nr. 21/UP/09.06.2012.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul săvârșirii de inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor (pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani) și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un grad sporit de pericol concret pentru ordinea publică (față de faptul că una dintre infracțiunile comise este îndreptată împotriva unei valori esențiale (viața persoanei), iar cealaltă infracțiune a produs o tulburare gravă a ordinii și liniștii publice, modul de săvârșire a infracțiunilor (de mai multe persoane, împreună, prin aplicarea unor lovituri de cuțit, prin lovirea persoanei vătămate cu picioarele și alte obiecte în zone vitale), atitudinea procesuală a inculpaților (care au fost în mod vădit nesinceri, încercând în mod constant să inducă în eroare organele judiciare), antecedentele penale ale inculpaților (inculpații T. C. M., D. M. L., T. D. E. și E. A. I. fiind condamnați anterior și sancționați administrativ pentru diverse infracțiuni, ceea ce dovedește perseverența infracțională a acestor inculpați, faptul că aceștia înțeleg în mod constant să ignore valori sociale ocrotite de normele de drept penal).
Potrivit dispozițiilor art. 300 indice 2 C.pr.pen., în cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 indice b C.pr.pen.
Prin dispozițiile art. 160/b al. 1 C.p.p. s-a prevăzut ca în cursul judecății, instanța să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160/b al. 3 C.p.p., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privare de libertate, instanța dispune, menținerea arestării preventive.
Tribunalul a apreciat că inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. au fost arestați, întrucât există motive „rezonabile” susceptibile de a-i face suspecți de comiterea presupuselor fapte pentru care sunt cercetați. „Rezonabilitatea” suspiciunilor pe care trebuie să se bazeze o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragr.1 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului contra privărilor arbitrare de libertate.
Or, la acest moment procesual, Tribunalul a apreciat că există in continuare probe sau indicii temeinice în accepțiunea art. 143 C.pr.pen., fără să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I..
În acest sens s-au reținut următoarele mijloace de probă din dosarul de urmărire penală: proces-verbal de consemnare a declarației date de partea vătămată M. Nicușor, proces-verbal încheiat de P. de pe lângă Tribunalul I. la 08.06.2012, planșa fotografică aferentă cercetării la fața locului; procesul verbal încheiat de IPJ I.- PO B. la 08.06.2012 ,acte medicale emise de Spitalul Clinic de Urgență București- Floreasca- Departament Garda UPU- SMURD, declarațiile părții vătămate; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor M. C., L. G., M. R. A., Iabangiu D., R. V., procesele verbale de prezentare spre recunoaștere, certificatul medico-legal nr. A2/J/491/13.06.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență I., raport de constatare tehnico-științifică nr. 449.738 din 30.08.2012 emis de Ministerul Administrației și Internelor – IGPR – Serviciul Criminalistic – C. de Detecție a Comportamentului Simulat; raport de constatare tehnico-științifică nr. 449.817 din 31.08.2012 emis de Ministerul Administrației și Internelor – IGPR – Serviciul Criminalistic – C. de Detecție a Comportamentului Simulat), fără să se aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I., potrivit art. 5/2 C.pr.pen.
Referitor la condiția privind cuantumul pedepsei prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f teza I C.pr.pen, Tribunalul a constatat ca este indeplinita, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea de tentativă de omor calificat pentru care sunt cercetați inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. este închisoarea de la 15 ani la 25 ani și chiar dacă inculpații sunt cercetați pentru tentativă la omor calificat - înjumătățirea limitelor pedepsei nu poate fi pusă în discuție în actualul moment procesual și, mai mult, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit f teza I C.pr.pen. fac referire la pedeapsa prevăzută de lege în sensul art. 1411 Cod penal, deci la pedeapsa prevăzută de lege pentru forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei. În ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta este de la 2 la 7 ani.
Prin raportare la dispozițiile art.148 alin. 1 litera f Cod procedură penală, temei ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul a apreciat că acest temei subzistă și în prezent, astfel că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I..
În ce privește a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.pr.pen., pericolul pentru ordinea publică, Tribunalul a apreciat că, și în prezent, lăsarea în libertate a celor patru inculpați T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, s-a avut în vedere că inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. sunt cercetați pentru două infracțiuni de natură diferită (o infracțiune contra vieții, o infracțiune prin care se aduce atingere normelor privind conviețuirea socială), ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, pericol relevat din împrejurările de fapt - în loc public, pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună, violența actelor presupus a fi comise, modalitatea în care au acționat cei 4 inculpați împreună cu inculpatul D. M. L. ce denotă îndrăzneală infracțională, mai multă forță de acțiune și o oarecare organizare ad-hoc a activității infracționale; de urmarea produsă în cazul presupusei fapte de tentativă la omor calificat (leziunile cauzate părții vătămate, astfel cum rezultă din mențiunile certificatului medico-legal nr. A2/J/491/13.06.2012); față de presupusele manifestări ale inculpaților la data de 07.06.2012 s-ar aduce atingere bunelor moravuri atunci când contravin deprinderilor, comportărilor care sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane și se tulbură liniștea și ordinea publică; conduita manifestată de inculpați ulterior comiterii presupuselor fapte.
În plus, față de mențiunile fișei de cazier judiciar din care rezultă că inculpații T. C. M., T. D. E., E. A. I., N. G. I. nu se află la prima abatere de la legea penală, Tribunalul a apreciat că aceștia prezintă un risc ridicat să mai săvârșească fapte similare, ordinea publică fiind astfel în mod serios amenințată.
În acest sens, Tribunalul a avut în vedere că inculpații N. G. I. și E. A. I. au fost sancționați administrativ pentru diverse infracțiuni, printre care și pentru o infracțiune îndreptată împotriva integrității corporale sau sănătății (filele 99-100, 107-108 d.u.p.).
Pentru argumentele anterior expuse, Tribunalul a apreciat că și în prezent, inculpații prezintă in continuare un pericol concret pentru ordinea publică și există în continuare un sentiment de insecuritate în rândul comunității locale, in cauza nefiind administrate pana in prezent mijloace de proba care sa infirme aceasta apreciere.
In privința duratei măsurii arestării preventive deja dispuse fata de inculpați, a fost observat faptul ca verificarea respectării exigentelor art. 5 alin. 1 lit. c CEDO se realizează in concret, prin raportare la circumstanțele cauzei (principiu stipulat prin jurisprudența CEDO în cauzele V. der Tang c/ Espagne, 13.07.1995; Pantano c Italiei, 06.11.2003).
In cauza de fata, in raport cu durata concretă a măsurii dispuse până în prezent față de inculpați, gradul de complexitate a cauzei (gravitatea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, materialul probator ce a fost administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale), stadiul procesual, Tribunalul a apreciat ca durata masurii arestarii preventive dispuse pana in prezent fata de inculpați (de peste 14 luni) nu a depășit o durata rezonabila, fiind respectate in actualul moment procesual exigentele art. 5 alin. 1 lit. c CEDO.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul N. G. I., fără a motiva calea de atac.
La termenul din 27.08.2013, recurentul, prin apărător din oficiu, a solicitat revocarea arestării preventive, apreciind că în cauză există dubii cu privire la săvârșirea faptei de către acesta, în acest sens urmând a se avea în vedere declarațiile contradictorii date de către inculpați si martori audiați.
Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 5 CEDO, considerând că în cauză a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, inculpatul fiind arestat de 1 an si 3 luni.
Nu în ultimul rând, s-a solicitat a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este tatăl unui copil minor.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.3856 alin.2 și 3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele următoarele:
Potrivit art.3002 C.p.p. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160b C.p.
Conform art.160ind.b alin.3 C.p.p. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului N. G. I. nu s-au schimbat ( 148 lit. f si art 143 C.p.p) și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, Curtea constată că probele administrate în cauză până în prezent relevă indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 C.p.p. și art.68 ind.1 C.p.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, după cum rezultă din proces-verbal de consemnare a declarației date de partea vătămată M. Nicușor, proces-verbal încheiat de P. de pe lângă Tribunalul I. la 08.06.2012, planșa fotografică aferentă cercetării la fața locului; procesul verbal încheiat de IPJ I.- PO B. la 08.06.2012 ,acte medicale emise de Spitalul Clinic de Urgență București- Floreasca- Departament Garda UPU- SMURD, declarațiile părții vătămate; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor M. C., L. G., M. R. A., Iabangiu D., R. V., procesele verbale de prezentare spre recunoaștere, certificatul medico-legal nr. A2/J/491/13.06.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență I., raport de constatare tehnico-științifică nr. 449.738 din 30.08.2012 emis de Ministerul Administrației și Internelor – IGPR – Serviciul Criminalistic – C. de Detecție a Comportamentului Simulat; raport de constatare tehnico-științifică nr. 449.817 din 31.08.2012 emis de Ministerul Administrației și Internelor – IGPR – Serviciul Criminalistic – C. de Detecție a Comportamentului Simulat).
Curtea apreciază că declarațiile date până în prezent în fața instanței investite cu soluționarea fondului cauzei nu au produs elemente noi, de natură a înlătura indiciile temeinice din care rezultă că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care acesta este trimis în judecată.
Stabilirea contribuției concrete, efective pe care a avut-o inculpatul N. la săvârșirea faptei și producerea rezultatului urmează a fi stabilite de către judecătorul fondului, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, la acest moment fiind suficiente doar indicii cu privire la posibila săvârșire a faptei de către inculpat. Această interpretare este în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului: în hotararile Brogan c. Marii Britanii si Murray c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritatile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii inca din momentul arestarii. Rolul acestei masuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotriva, inlaturarea suspiciunilor. Faptele care suscita banuieli nu au acelasi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea si, cu atat mai putin, cu cele care permit condamnarea.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 lit.f C.p.p., de asemenea, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cumulativ impuse de acest text de lege, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fata de modul concret de săvârșire a faptei (cu participarea mai multor persoane, prin aplicarea unor lovituri cu obiecte periculoase în zone vizând organe vitale în mod repetat, chiar și după ce victima a căzut la pământ fiind total lipsită de apărare), împrejurările concrete în care a fost comisă, consecințele grave pentru starea de sănătate a părții vătămate și de circumstanțele personale ale inculpatului (a fost anterior sancționat administrativ pentru săvârșirea de fapte penale, dovedind că o astfel de sancțiune nu este suficientă pentru îndreptarea sa și menținând o atitudine profund negativă, de nesocotire a valorilor sociale ocrotite de legea penală).
Pe de alta parte, in raport de incidenta lor, asemenea fapte neurmate de riposta ferma a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea făptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii; o asemenea lipsa de reacție a autorităților ar echivala cu o încurajare tacita la săvârșirea altor fapte similare cu consecință scăderii încrederii populației in capacitatea de protecție a statului, ceea ce inevitabil ar duce la tulburarea stării de normalitate denumita de legiuitor ordine publica.
Faptul că inculpatul are în întreținere un copil minor a fost avut în vedere de judecător de la luarea măsurii și nu poate determina ut singuli punerea în libertate a inculpatului în raport de criteriile analizate anterior.
Curtea are în vedere că la acest moment, în prezenta cauză inculpatul este cercetat din data de 09.06.2012 în stare de detenție. Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a afirmat în mod constant că durata rezonabila a privării de libertate nu poate fi analizata in abstracto, ci in fiecare caz in parte in raport de particularitățile cauzei. Astfel, s-a aratat ca la mentinerea masurii arestarii preventive trebuie analizata persistenta motivelor care justifica privarea de libertate a inculpatului, apreciind ca dupa o anumita perioada de timp motivele existente la luarea masurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea măsurii privative decat daca există indicii concrete in sensul existentei unui interes public ce prevaleaza, în ciuda existentei prezumtiei de nevinovatie, regulii respectarii libertatii individuale (W c. Elvetiei, Hotararea din 26 ianuarie 1993).
Curtea constata că in raport de circumstanțele concrete ale cauzei în care trebuie audiați mai mulți inculpați și martori, fără a constata perioade mari de inactivitate din partea organelor judiciare, care au luat toate măsurile pentru asigurarea dreptului la apărare al inculpaților, detenția provizorie a inculpatului nu se întinde dincolo de limite rezonabile.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică și nu sunt elemente care să ducă la admiterea recursului formulat de inculpatul N. G. I. considerente față de care, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge recursul ca nefondat, iar conform art.192 al.2 C. pr. pen., va obliga recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N. G. I.împotriva încheierii de ședință din 14.08.2013 pronunțată de Tribunalul I..
Obligă recurentul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 400 lei.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. C. A. G. M. L.
GREFIER,
R. S.
Red. I.T./02.09.2013/2 ex.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1491/2013.... → |
|---|
