Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 632/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 632/2015
Dosar nr._
(_ )
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 632/A
Ședința publică din data de 29.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. M.
JUDECĂTOR: C. C. C.
Grefier: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul M. Ș. împotriva sentinței penale nr.16 din data de 21.01.2015, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat M. Ș., personal și asistat de apărător ales, avocat V. A. (fără delegație la dosar) și intimatul-parte civilă T. D., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că apelul formulat vizează doar latura civilă a cauzei.
Întrebat fiind de către instanță, apelantul-inculpat arată că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală și nu dorește să dea o altă declarație în fața instanței de apel, întrucât nu are elemente noi de adăugat.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, arată că din actele dosarului rezultă că partea civilă a fost internată în spital o perioadă de 3 zile, însă unitatea spitalicească nu a fost citată în cauză, motiv pentru care solicită instanței a aprecia asupra acestuia aspect.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu este necesară citarea în cauză a unității spitalicești.
Curtea constată că nu este necesară citarea în cauză a unității spitalicești, având în vedere că apelul formulat de către inculpat vizează doar cuantumul daunelor morale, iar partea civilă este prezentă în sala de ședință.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate în ce privește latura civilă a cauzei și reducerea cuantumului daunelor morale de la suma de 30.000 lei la 1000 lei.
Astfel, arată că practica judiciară a statuat criterii ce trebuie a fi avute în vedere la cuantificarea daunelor morale, respectiv valorile sociale lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice și măsura în care i-a fost afectată victimei situația familială, socială și profesională, sens în care solicită instanței a avea în vedere că la dosar se află un certificat medico-legal din care rezultă că partea civilă a necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale și care atestă natura și gravitatea leziunilor produse, că inculpatul și parte civilă sunt rude, respectiv veri și că amândoi au încercat să tranșeze conflictul prin utilizarea violenței. De asemenea, solicită instanței a avea în vedere că nu s-a produs un dezechilibru substanțial, psihic al părții civile ca urmare a agresiunii exercitate de către inculpat, că viața și sănătatea nu i-au fost puse în pericol, precum și că nu au fost de lungă durată consecințele psihice.
Mai arată că partea civilă nu este o personalitate puternică și cu o viață socială intensă, astfel încât consecințele incidentului să se reflecte în mod negativ în spațiul personalității sale.
Mai solicită instanței a avea în vedere că suma de 30.000 lei acordată părții civile cu titlu de daune morale înfrânge principiul proporționalității, echității și a unei juste despăgubiri, precum și că inculpatul este de acord să plătească părții civile daune morale, însă nu în cuantumul solicitat.
Tot în același sens, arată că a fost emis de către Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii un ghid pentru soluționarea daunelor morale prin care s-a statuat că pentru o zi de îngrijiri medicale se poate acorda în medie suma de 474 lei.
În concluzie, solicită admiterea apelului și diminuarea daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-parte civilă T. D., având cuvântul, solicită menținerea hotărârii instanței de fond, apreciind că este legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de către inculpatul M. Ș., desființarea în parte a hotărârii instanței de fond și reducerea cuantumului daunelor morale la suma de 2000 lei, apreciind că suma acordată de către instanța de fond este nejustificat de mare în raport cu numărul de zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare și față de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii.
Apelantul-inculpat M. Ș., având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat,constată următoarele:
Judecătoria Urziceni ,prin sentința penală nr.16 din data de 21.01.2015, pronunțată în dosarul nr._ , a hotărât următoarele:
În baza art.386 C.pr.penală dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.193 alin.2 c.p. cu aplic. art.5 c.p., în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 c.p. din 1969 cu aplic. art.5 c.p.
În baza art. 180 alin.2 c.p. din 1969 cu aplic. art.5 c.p. condamnă pe inculpatul M. Ș. (C.N.P._, fiul lui S. și A., născut la 11.05.1978 în municipiul Urziceni, domiciliat în com. Roșiori, ., județul Ialomița, stag.mil.nesatisf.12 cls., căsătorit, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale), la 3 luni închisoare .
În baza art.71 c.p. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b c.p.
În baza art.81-82 c.p. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
Pune în vedere inculpatului prevederile art.83 c.p. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 c.p. pe durata termenului de încercare, se suspendă executarea pedepselor accesorii .
În baza art.397 C.p.p. rap.la art.19 C.p.p. și art.1391 cod civil obligă pe inculpat la plata sumei de 30.000 lei daune morale către partea civilă T. D.( domiciliat în com. Roșiori, ., județul Ialomița).
În baza art.276 C.p.p. obligă pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă T. D..
În baza art.274 C.p.p. obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2400/P/2013/15.10.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Urziceni, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. Ș. (C.N.P._, fiul lui S. și A., născut la 11.05.1978 în municipiul Urziceni, domiciliat în ., județul Ialomița, stag.mil.nesatisf.12 cls., căsătorit, fără ocupație și loc de muncă, fără antecedente penale), trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 193 al.2 c.p. cu aplic.art.5 c.p.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în seara zilei de 15.12.2013, inculpatul a lovit pe partea vătămată T. D. și i-a produs acestuia leziuni corporale(traumatice) ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată, declarație inculpat, declarații martori, certificat medico-legal,ordonanță de continuare a urmării penale față de M. Ș. și ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de M. Ș..
Atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, inculpatul a recunoscut lovirea părții vătămate însă a susținut că a lovit o singura data, in afara Căminului cultural pe partea vătămata si ca ar fi acționat ca răspuns la provocarea victimei care i-ar fi lovit/avariat oglinda mașinii.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 18.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Deși legal citat inculpatul nu s-a prezentat in instanța.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține că persoana vătămată T. D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale.
În ședința publică din data de 14.01. 2015, în conformitate cu art. 377 alin. 4 C.proc.pen. coroborat cu art. 386 alin. 1 C.proc.pen. și art. 5 C.pen. din 2009, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu cu aplicarea legii pe cu aplic,.art.5 c.p., în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. din 1968, reținând cauza spre soluționare și cu privire la încadrarea juridică.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
La data de 15.12.2013 organele de poliție (Postul de Poliție Roșiori) au înregistrat plângerea părții vătămate T. D. care reclama faptul că fusese victima unei agresiuni fizice comise de către inc. M. Ș..
Fiind audiat în ziua următoare (f.20) partea vătămată a precizat că incidentul a avut Ioc în seara zilei de 15,12.2013, după ora 18,00, la Căminul Cultural din localitate și că la el au asistat ca martori mai multe persoane. T. D. solicita tragerea la răspundere penală a autorului.
În susținerea plângerii penale T. D. a depus ulterior Certificatul medico-legal nr.4848/A.2./765/16.12.2013 (SML Ialomița) în care se concluziona că: la examinare a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii traumatismului.
Cei doi - inculpat și parte vătămată - sunt de vârste relativ apropiate, cu domiciliul în aceeași localitate și se cunosc fiind în relații de afinitate. Aceste circumstanțe personale și faptul că între aceștia nu exista o stare conflictuală, susțin aprecierea că împrejurarea determinantă, „cauza" reală care a dus pe cei doi la neînțelegeri urmate de agresiune, a fost consumul de alcool.
In după-amiaza zilei de 15.XII.2013 cei doi și martorii, împreună cu alți locuitori ai comunei, au participat la o adunare cetățenească organizată la Căminul Cultural.
Unii dintre participanți au rămas în incinta Căminului după adunare pentru a discuta: pe parcursul „discuțiilor prietenești" cei prezenți au consumat băuturi alcoolice.
În jurul orelor 18,00, imputându-și reciproc anumite „scăpări" de limbaj - calomnii, jigniri etc. - intre cei doi s-a iscat un conflict care, în pofida intervenției unora dintre cei prezenți, a escaladat.
Vădit mai predispus la soluționarea prin violență a disputelor inc. M. Ș. a preluat inițiativa, s-a dezbrăcat de geacă cerându-i lui T. D. să se bată și curând a depășit nivelul disputei verbale: a luat o bancă (canapea) și a aruncat cu ea spre oponentul său care în defensivă se „înarmase" și el cu un lemn găsit lângă sobă.
Deși inculpatul, care confirmă că incidentul a debutat în incinta Căminului, nu recunoaște că a lovit (și) aici (în incintă) pe partea vătămată, probele confirmă susținerea pârtii vătămate. El declară că a împins/lovit victima numai o singură dată, după ce amândoi au ieșit din clădirea Căminului, în afara acestuia.
Realizând că disputa celor doi a degenerat, după ce T. D. fusese lovit în zona gurii, unii dintre cei prezenți au intervenit și au reușit să-i despartă pe cei doi, i-au determinat să înceteze, să se potolească.
După consumarea acestei secvențe partea vătămată a părăsit clădirea și ajuns în curte a contactat telefonic pe martorul P. M. C. căruia i-a relatat că fusese lovit de către inculpat și i-a solicitat să vină să-l ajute dacă inculpatul redeschide conflictul și să-l ducă, ca însoțitor, la domiciliu.
În timp ce partea vătămată vorbea la telefon, din Cămin a ieșit și inculpatul care, invocând faptul că partea vătămată i-ar fi lovit mașina, a repornit conflictul și s-a îndreptat determinat spre acesta din urmă.
Între cei doi s-a interpus martorul M. D.. Poziționat cu fața spre inculpat și spatele spre T. D. martorul a încercat să-l îndepărteze pe inculpat. A și reușit aceasta nu însă în timp util ci abia după ce inc. M. Ș. a lovit cu pumnul pe partea vătămată care a căzut.
Cum între timp ajunsese la fața locului și martorul P. M. C. iar cei prezenți stăruiau în oprirea conflictului, inculpatul și-a lăsat mașina în fața Căminului cultural și a plecat la domiciliu cu o altă mașină.
Apropiații victimei au solicitat intervenția asistenței medicale de urgență și a organelor de poliție.
Din certificatul medico-legal depus în cauză rezultă că T. D. a fost la 15.12.2013 victima unei agresiuni prezentând, pe lângă acuzele subiective leziuni corporale produse prin lovire și care confirmă modul și modalitatea de producere descrise mai sus.
Fiind audiat inculpatul recunoaște lovirea părții vătămate însă susține că a) a lovit o singură dată (în afara Căminului Cultural) pe partea vătămată și b) că ar fi acționat ca răspuns la provocarea victimei care i-ar fi lovit/avariat oglinda mașinii.
Pe lângă faptul că și dacă erau reale „apărările" inculpatului nu erau de natură să împiedice angajarea răspunderii sale penale, urmează a se reține că acestea nu se susțin probator.
Având în vedere, pe de o parte, raporturile dintre cei prezenți la fața locului și cei doi ..protagoniști" iar, pe de altă parte, faptul că toți cei prezenți erau - mai mult sau mai puțin - sub influența băuturilor alcoolice, depozițiile martorilor trebuie reținute prin stricta raportare la datele certe, ce au un caracter profund obiectiv.
Un astfel de caracter au, sub primul aspect constatările medico-legale.
Din observarea naturii și poziționării leziunilor rezultă că acestea nu au fost - nu puteau să fie - consecința unei singure (unice) lovituri cu pumnul și, cu atât mai puțin, a unei simple împingeri.
Tot astfel, pe lângă faptul că lovirea mașinii de către T. D. a fost invocată de către inculpat post-festum în zilele următoare și nu în timpul incidentului) și este susținută numai de către cel care a condus mașina de la fața locului la domiciliul inculpatului, nu există nicio probă certă care să confirme astfel de acțiune; nici martorul A. D. cel care declară că atunci când a condus-o a văzut că mașina avea o oglindă spartă, nu și că a văzut pe T. D. lovind-o. Cei care la scurt timp. au ieșit din Căminul Cultural după partea vătămată l-au văzut pe T. D. vorbind la telefonul mobil nu lovind mașina inculpatului.
Situația de fapt reținută a fost probată în faza de urmărire penală cu următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată, declarație inculpat, declarații martori, certificat medico-legal,ordonanță de continuare a urmării penale față de M. Ș. și ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de M. Ș..
A fost depusă la dosar și fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În ședința publică din data de 14.01.2015, în conformitate cu art. 377 alin. 4 C.proc.pen. coroborat cu art. 386 alin. 1 C.proc.pen. și art. 5 C.pen. din 2009, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu cu aplicarea legii penale mai favorabile din infracțiunea prev. de art.193 alin.2 c.p. cu aplic. art.5 c.p., în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 c.p. din 1969 cu aplic. art.5 c.p. Având în vedere că la data săvârșirii faptei (15.12.2013) era în vigoare Codul penal din 1969, iar la data de 01.02.2014, înainte de judecarea cauzei, a intrat în vigoare Codul penal din 2009, instanței îi incumbă obligația de a face aplicarea legii penale mai favorabile.
Cum de la data săvârșirii infracțiunii și până în prezent a survenit o modificare majoră a legislației penale, succesiunea impune (art.5 cp.) stabilirea legii mai favorabile.
Sub ambele regimuri penale fapta constituia o infracțiune supusă regimului disponibilității, punerea în mișcare a acțiunii penale fiind condiționată de existența unei plângeri prealabile.
Vechiul cod penal incrimina fapta la art.180 al.2, infracțiunea fiind pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Cum incriminarea din noul cod (art. 193 al.2 cp.) prevede o pedeapsă cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă este de domeniul evidenței că, în lipsa altor elemente care să influențeze tratamentul juridic (recidivă, concurs etc.) lege mai favorabilă este în cauză legea veche, în activitate până la 31.01.2014.
Pe cale de consecință, în baza art. 386 C.pr.penală dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.193 alin.2 c.p. cu aplic. art.5 c.p., în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 c.p. din 1969 cu aplic. art.5 c.p.
În drept, fapta inculpatului M. Ș. care în seara zilei de 15.12.2013, în împrejurările expuse mai sus. a lovit pe partea vătămată T. D. și i-a produs acestuia leziuni corporale (traumatice) ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 al.2 cp. cu aplic, art.5 cp.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, instanța constată următoarele:
Elementul material al faptei este reprezentat de acțiunea inculpatului, care la data de 15.12.2013 a agresat-o pe persoana vătămată, aplicându-i lovituri și cauzându-i leziuni traumatice.
Urmarea imediată a fost vătămarea integrității corporale a victimei, aceasta din urmă având nevoie pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și urmarea imediată rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Latura subiectivă este reprezentată de vinovăția inculpatului sub forma intenției.
Prin urmare, conform art. 396 alin. 2 C.proc.pen., constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
La stabilirea și individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În acest sens, instanța a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, după cum rezultă din fișa de cazier.
Față de aceste criterii, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 luni închisoare este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, motiv pentru care l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa cu închisoarea în acest cuantum.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, instanța a apreciat că scopul deopotrivă sancționator și preventiv al pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care, în baza art. 81- art. 82 C.pen, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune pentru care se pronunță o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, precum și disp. art. 84 C.pen. din 1969, potrivit căruia dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că persoana vătămată T. D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale.
Potrivit art. 1349 din Codul civil: ,,Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Totodată, art. 1357 C. civil are următorul conținut: ,,Cel care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Din aceste dispoziții legale reies următoarele condiții cumulative care trebuie îndeplinite pentru a se putea acorda despăgubiri unei persoane păgubite: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că fapta săvârșită de inculpatul M. S. reprezintă în planul dreptului civil o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, săvârșită cu vinovăție, fiind probată legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul socialmente periculos, astfel încât devin aplicabile în cauză dispozițiile art. 1349 Cod civil, art. 1357 Cod civil, art. 1381 Cod civil, art. 1385 Cod civil, art. 1386 Cod civil, art. 1391 Cod civil, potrivit cărora oricine cauzează prin fapta sa un prejudiciu altei persoane, este obligat la repararea acestuia.
Prejudiciul suferit însă de o persoană poate fi nu doar de ordin material, ci și moral, în acest sens art. 19 alin. 5 C.proc.pen. prevăzând că acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.
Totodată, art. 1391 alin. 1 din Codul civil prevede următoarele: ,,În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială”.
Astfel, în privința prejudiciului moral suferit de către partea civilă M. S., instanța a apreciat ca existența acestuia rezultă din însăși săvârșirea faptei, suferința fizică și morală pricinuită fiind de natură a justifica acordarea daunelor morale.
Pentru aceste motive, deși o cuantificare a prejudiciului moral este mai greu de realizat, instanța a admis cererea, considerând că suma de 30.000 lei constituie o reparație justă, echitabilă și suficientă, fără a se transforma într-o modalitate de îmbogățire, fiind de necontestat suferința fizică și morală pricinuită prin fapta inculpatului, avându-se în vedere și numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (16-18 zile), instanța a admis cererea cu privire la daunele morale.
În baza art. 276 C.proc.pen., a obligat inculpatul M. S. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă T. D..
Având în vedere soluția care a fost pronunțată, în baza art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel ,în termenul legal,inculpatul M. Ș. care a solicitat reducerea daunelor morale.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constatată că apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut și a stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului M. Ș., precum și încadrarea juridică a faptei deduse judecății.
Materialul probator existent la dosarul cauzei și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată dovedește, fără dubiu, că inculpatul M. Ș., în seara zilei de 15.12.2013, a lovit pe partea vătămată T. D. și i-a produs acesteia leziuni corporale (traumatice) ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale.
De asemenea,Curtea constată că instanța de fond a reținut corect,în aplicarea art.5 C.p. și având în vedere principiul fundamental de drept „mitior lex”, că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este codul penal din anul 1969 ,având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art.180 alin.2 C.p. din anul 1989 și modalitatea de executare a pedepsei, stabilită de instanța de fond, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 și urm. din Codul penal din anul 1969, în raport cu prevederile art. 83 și urm. Cod penal și art. 91 și urm Cod penal ce reglementează amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere obligațiile ce trebuie impuse inculpatului și efectele suspendării.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului M. Ș., Curtea apreciază că a fost corect individualizată de instanța de fond,având în vedere atât dispozițiile art.72 C.p. din anul 1969 ,cât și criteriile consacrate prin art.74 C.p., fiind realizată o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
De asemenea,față de împrejurarea că a fost identificată ca lege penală mai favorabilă codul penal din anul 1969 ,Curtea costată că și pedeapsa accesorie a fost corect stabilită în raport de natura faptelor comise, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie .
De altfel,latura penală a cauzei nu a fost contestată de apelantul inculpat,prin calea de atac exercitată.
În ceea ce privește critica ce vizează cuantumul daunelor morale,Curtea constată că este fondată.
Daunele morale au fost definite ca fiind consecințe de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constand în atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a caror reparare urmează regulile raspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs în afara unui cadru contractual.
Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial, durerea suferita de pe urma unei loviri fiind un astfel de prejudiciu.
La aprecierea prejudiciului moral se are în vedere importanta valorii lezate ca urmare a lovirii, gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice, repercursiunile prejudiciului asupra situatiei sociale a victimei, gradul de culpa al persoanei vătămate.
Recuperarea integrala a prejudiciului moral nu poate avea decât un caracter aproximativ, iar sumele acordate cu acest titlul nu trebuie sa reprezinte niste masuri executive pentru autorul pagubei și nici venituri nejustificate pentru persoana lezata.
Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu,determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să vizeze doar efectul compensatoriu și nu să încerce prețuirea valorii nepatrimoniale lezate,dreptul la viață și sănătate fiind inestimabile și incontestabile.
În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora se stabilește prin raportare la gravitatea vătămărilor produse și la intensitatea suferințelor cauzate.
În prezenta cauza,Curtea consideră că, în raport de valoarea lezata, respectiv integritatea fizica, sănătatea unei persoane și durerile fizice cauzate părții civile ca urmare a lovirii sale de către inculpatul M. Ș.,nu se justifica acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de instanța de fond,respectiv 30 000 lei și că, pentru a se realiza o reparație justa și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă T. D. se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate de la 30 000 lei la 5000 lei.
Curtea are în vedere în acest sens leziunile traumatice produse părții civile T. D. (pe fața vestibulară buză superioară median și paramedian drept și pe fata vestibulară buză inferioară dreapta câte o plagă cu dimensiuni cuprinse între 1,5 cm și 0,8 cm,piramidă nazală tumefiată albăstrui,traiect de fractură baza piramida nazală;la nivelul feței interne a articulației metatarso-falangiene haluce drept ,echimoză rosietică de 2/2 cm),împrejurarea că aceste nu a suferit nici-o intervenție chirurgicală,numărul de îngrijiri medicale acordate și faptul că partea civilă nu a dovedit că această lovire a avut repercursiuni deosebite asupra vieții sale sociale,familiale.
De altfel, o reparație morală pentru partea civilă trebuie să o reprezinte și o reprezintă ,în primul rând, în opinia Curții, pedeapsa aplicată inculpatului M. Ș..
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală,va admite apelul declarat de inculpatul M. Ș. împotriva sentinței penale nr.16 din data de 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul M. Ș. către partea civilă T. D. de la 30 000 lei la 5 000 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul M. Ș. împotriva sentinței penale nr.16 din data de 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând,în fond:
Reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul M. Ș. către partea civilă T. D. de la 30 000 lei la 5 000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, M. N. C.-C. C.
GREFIER
E. V.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
