Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 666/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 666/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 666/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 666 / A

Ședința publică din data de 30 aprilie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: I. C.

JUDECĂTOR: C. B.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile formulate de inculpații T. A. și B. I. C. și partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru apelantul-inculpat T. A. apărătorul desemnat din oficiu, avocat Tatut M., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4189 din data de 29.04.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, și pentru apelantul-inculpat B. I. C. apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. Floretina, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4190 din data de 29.04.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, lipsă fiind apelanții-inculpați, apelanta-parte civilă și intimata - parte responsabilă civilmente S.C. D. COMPLEX S.R.L., prin lichidator judiciar REVIVA CONSULTING SPRL T. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocate sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Apărătorul apelantului-inculpat T. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 36 din data de 11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, și, pe fond, rejudecând, să fie reindividualizată pedeapsa aplicată inculpatului, prin reducerea cuantumului acesteia, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Apărătorul apelantului-inculpat B. I. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 36 din data de 11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, și, pe fond, rejudecând, să fie reindividualizată pedeapsa aplicată inculpatului, prin reducerea cuantumului acesteia, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că prejudiciul stabilit este mult mai mare în raport de posibilitățile materiale ale inculpatului.

De asemenea, solicită ca măsurile de supraveghere să se facă de către Serviciul de Probațiune V..

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului inculpatului T. A., ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pedeapsa aplicată inculpatului fiind just individualizată. Cu privire la inculpatul B. I. C., solicită admiterea apelului acestuia doar cu privire la aspectul privind efectuarea supravegherii de către Serviciul de Probațiune V., urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pe latură civilă, solicită a se avea în vedere împrejurarea că prejudiciul a fost stabilit prin controlul efectuat de către inspectorii antifraudă.

Referitor la apelul formulat de partea civilă, apreciază că în cauză se impune instituirea unor sechestre asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, pentru a se asigura recuperarea prejudiciului.

Apărătorul apelantului-inculpat T. A., având cuvântul, referitor la apelul formulat de partea civilă, arată că nu se impune instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului.

Apărătorul apelantului-inculpat B. I. C., având cuvântul, referitor la apelul formulat de partea civilă, arată că nu se impune instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 36/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 C.pr.pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 2 ani închisoare în sarcina inculpatului T. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 83 alin. 1 C.pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C.pen., de 2 ani, de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.

În baza art. 85 alin. 2 C.pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C.pen., cu privire la consecințe nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 alin. 1, 4 și 10 C.pr.pen. raportat la art. 83 C.pen., s-a stabilit pedeapsa de 2 ani închisoare în sarcina inculpatului B. I. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 83 alin. 1 C.pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C.pen., de 2 ani, de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.

În baza art. 85 alin. 2 C.pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 404 alin. 3 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C.pen., cu privire la consecințe nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.

Au fost obligați, în solidar, inculpații, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către partea civilă a sumei de 283.415 lei, reprezentând prejudiciul nerecuperat, la care se adaugă majorări de întârziere calculate până la data stingerii sumei datorate.

S-a respins cererea formulată de partea civilă cu privire la instituirea de măsuri asiguratorii în vederea recuperării pagubei.

În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de câte 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței, Judecătoria a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1182/P/2014 din data de 03.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații T. A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificată, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și B. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, modificată, privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, parte civilă fiind Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, iar parte responsabilă civilmente - S.C. D. C. S.R.L., prin lichidator judiciar REVIVA CONSULTING SPRL T. M..

În actul de sesizare s-a reținut în fapt că încă de la înființare, respectiv din data de 21.09.2011, inculpatul T. A. a deținut calitatea de unic asociat si administrator la S.C. D. C. S.R.L., cu sediul social în satul Scrioaștea, corn. Scrioaștea, jud. Teleorman, până la data de 11.02.2013. Societatea în cauză este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman sub nr. J_ și are codul de identificare fiscală -_. Conform certificatului de înregistrare, obiectul de activitate principal al firmei este: "lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale" - cod CAEN 4120.

Ulterior, în conformitate cu Decizia nr. 1 /l 1.02.2013 a inculpatului T. A., emisă în calitate de asociat unic, a fost atras în societate și inculpatul B. I. C., prin majorarea capitalului social. În fapt, capitalul social a fost majorat doar cu suma de 10 lei, depunere efectuată de noul asociat. Prin aceeași decizie a fost revocat din calitatea de administrator inculpatul T. A. și a fost numit administrator inculpatul B. I. C..

În data de 12.02.2013, prin Hotărârea nr. 2 a A., s-au făcut modificări structura societății, în sensul că s-a retras din societate inculpatul T. A., cedând părțile sociale pe care le deținea, către celălalt inculpat - B. I. C..

Ulterior, conform încheierii civile nr. 541/09.10.2013 pronunțată de Tribunal Teleorman s-a deschis procedura de insolvență fiind numit lichidator judiciar - Reviva Consulting SPRL T. M..

Prin procesul-verbal încheiat la data de 08.05.2014 și înregistrat sub nr. 3232/05.06.2014, la A.N.A.F - A.J.F.P. Teleorman - Activitatea de Inspecție Fiscală, s-a constatat că firma deținută succesiv de cei doi inculpați, în perioada supusă controlului, 22.09._13, a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în termenul de 30 zile de la data scadenței, în suma totală de 237.041 lei, din care: impozit pe venit - 233.748 lei; impozit pe venituri din salarii - 1.116 lei; contribuții de asigurări sociale de stat datorate de angajați - 723 lei; contribuții de asigurări pentru șomaj datorate de angajați - 72 lei.

Pentru neplata în termen au fost calculate obligații fiscale accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) în cuantum total de 46.374 lei.

Pentru justa soluționare a cauzei penale, respectiv pentru a se stabili cu exactitate cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, de către inspectorii anti-fraudă din cadrul Direcției de Combatere a Fraudelor, detașați la P. de pe lângă Tribunalul Teleorman.

În raportul de constatare tehnico-științifică nr. 91 încheiat la data de 09.10.2014, de către inspectorii anti-fraudă din cadrul Direcției de Combatere a Fraudelor, detașați la P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, raportat la obiectivele adresate, s-au concluzionat următoarele: - S.C. D. C. S.R.L. Scrioaștea a reținut pe statele de plată contribuțiile salariale (C.A.S., C.A.S.S., șomaj) și impozitul pe venitul din salarii, acestea nefiind declarate de către societate și au fost stabilite de către organul fiscal prin decizia de impunere nr. 301 din 06.06.2014, în urma inspecției fiscale din perioada 22-28 aprilie 2014 și respectiv 05-08 mai 2014. Singura declarație depusă de către firma în cauză a fost în data de 25.10.2012, pentru impozitul pe veniturile din alte surse, administrator fiind inculpatul T. A.; S.C. D. C. S.R.L. Scrioaștea nu și-a îndeplinit obligațiile de achitare în termenul legal a impozitului pe salarii și contribuțiilor salariale reținute ca stopaj la sursă.

Perioada în care au fost reținute pe statele de plată contribuțiile salariale și nu au fost virate în termenul legal de 30 de zile de la scadență în conturile stabilite de lege, s-a stabilit a fi: 01.11._13.

Din analiza efectuată nu au fost depistate cauze economice care să conducă la neachitarea în termen, a impozitului pe salarii și contribuțiilor salariale reținute ca stopaj la sursă, cât și a impozitului pe veniturile din alte surse; S.C. D. C. S.R.L. Scrioaștea a dispus de lichidități pentru achitarea obligațiilor de plată, disponibilul din casierie și contul bancar la 30.09.2012 totalizând suma de 721.215,84 lei, suficient pentru achitarea impozitului pe veniturile din alte surse în sumă de 109.215 lei declarat în data de 25.10.2012, cât și a sumelor reținute ca stopaj la sursă, datorate pentru cei doi salariați.

Cu privire la prejudiciu, s-a stabilit că acesta totalizează suma de 233.392 lei. Din suma respectivă, 3.293 lei reprezentând rețineri la sursă de la salariați, au fost realizate în perioada 01.11._13, iar suma de 108.859 lei, reprezentând impozit: veniturile din alte surse, a fost declarată în data de 25.10.2012, perioadă în care administrator a fost inculpatul T. A.. Deci, totalul prejudiciului alocat inculpatului T. A. este de 108.859 lei.

Suma de 124.533 lei, reprezentând impozit pe veniturile din alte surse, care a fost stabilită de către Activitatea de inspecție fiscală din cadrul A.J.F.P. Teleorman, prin decizia de impunere nr. 301 din data de 06.06.2014, nu a putut fi defalcată deoarece este aferentă întregii perioade de funcționare a societății, respectiv 21.09._13.

Fiind audiat în calitate de inculpat, B. I. C., a declarat faptul că, în cursul lunii februarie 2013, ar fi fost întrebat de către un tânăr, poreclit "Romario", pe care-1 știa din liceu și a cărui identitate nu o cunoaște, dacă lucrează și ce situație materială are. Auzind că nu realizează venituri și are nevoie de bani, i-ar fi spus că are un unchi, care deține o firmă, pe care ar vrea să o închidă, întrucât dorește să-și înființeze una nouă. Tot acesta i-ar fi precizat că pentru a închide acea firmă trebuie să o treacă pe numele altei persoane. Astfel, i-a propus să preia el acea firmă, urmând a primi pentru acest serviciu suma de 600 lei. Tot acel tânăr i-ar fi spus că firma respectivă are ca obiect de activitate colectarea fierului vechi și efectuarea de lucrări în domeniul construcțiilor. I-a precizat că dacă dorește poate menține firma activă și implicit poate să lucreze în domeniile menționate, iar în cazul în care nu prestează niciun fel de activitate, se va închide singură. Întrucât inculpatul în cauză a acceptat, în seara aceleiași zile a fost luat de la domiciliu, din satul Voicești, corn. Voicești, jud. V., de unchiul lui "Romario", cu autoturismul, pentru a se deplasa să încheie tranzacția de preluare a acelei firme. Inculpatul a precizat că la acel moment nu știa unde anume trebuie să meargă, acest lucru aflându-1 în mașină, de la unchiul lui "Romario", pe care de asemenea, nu-1 cunoștea. în legătură cu acesta știe doar că este poreclit "Vicențio". Astfel, "Vicențio" ar fi venit la domiciliul său cu un autoturism marca Dacia L., al cărui număr de înmatriculare nu 1-a reținut. Nu a fost însoțit de către "Romario". În jurul orei 22.00, în aceeași zi, ar fi ajuns pe raza mun. Roșiorii de Vede și s-au cazat la un hotel, a cărei denumire nu a putut-o preciza și aici s-au întâlnit cu o persoană de etnie rromă, a cărei identitate, de asemenea, nu a indicat-o, motivând că nu o știe. Ar fi aflat ulterior, respectiv a doua zi, că acea persoană ar fi unchiul lui T. A., întrucât acesta i se adresa cu apelativul "unchiule". Știe doar că acea persoană a vorbit cu "Vicențio" în mașina sa, despre care-și amintește că era marca Opel Vectra înmatriculată cu numărul TR - DVD. Cu privire la conținutul acelei discuții, inculpatul B. I. C. a declarat că nu știe ce anume au vorbit cei doi. A doua zi, împreună cu "Vicențio" ar fi mers în mun. A., cu mașina sa. Aici, s-ar fi întâlnit în centru localității, cu inculpatul T. A., pe care l-ar fi văzut atunci pentru prima dată, cu unchiul său, mai sus menționat, cu soția acestuia și încă c persoană de sex masculin, mai în vârstă, despre care consideră că ar avea în jur de 50-60 ani. Toate persoanele menționate au mers într-o clădire, despre care a precizat că nu știe dacă era birou notarial sau sediul vreunei instituții, unde după ce au urcat pe niște scări și. pe rând, au intrat într-un birou, a semnat niște acte, fără a le citi. Inculpatul în cauză a mai susținut că nu a primit nici atunci, cu ocazia semnării actelor și nici ulterior, niciun fel de înscrisuri ale acelei firme, cu atât mai puțin documente de evidență contabilă. Ulterior inculpatul ar fi primit de la "Vicențio" suma de 600 lei, conform înțelegerii, pentru serviciul pe care-1 prestase. Același inculpat a mai declarat că, personal, niciodată nu a desfășurat niciun fel de activitate cu firma respectivă, astfel consideră că nu i s-ar imputa neplata vreunei sume de bani datorată bugetului de stat, de către acea societate. Cele declarate de inculpatul B. I. C., nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă. Cu atât mai mult, inculpatul în cauză chiar afirmă că și-ar fi dat seama că activitatea pe acea firmă a fost continuată, probabil de către inculpatul T. A., care a fost primul administrator, întrucât în vara anului 2014 a primit la domiciliu două amenzi ce însumează 9.000 lei (una în sumă de 5.000 lei și respectiv una în sumă de 4.000 lei), ambele pe numele său, în calitate de administrator al S.C. D. C. S.R.L., însă nu a făcut niciun demers așa cum s-ar fi impus și motivând că i-a fost fiică de consecințe, ar f plătit până în prezent, la Primăria . tranșe, suma de 100 lei.

Procedându-se și la audierea inculpatului T. A., acesta a negat cele declarate de B. I. C., susținând că, după aproximativ opt sau nouă luni, de la înființarea S.C. D. C. S.R.L., a luat hotărârea de a nu mai administra această firmă Astfel, întâlnindu-se întâmplător cu inculpatul B. I., pe raza mun. A. deși nu-l cunoștea, i s-ar fi propus de către acesta să-i cesioneze lui firma. A fost de acord cu acest lucru, astfel că, după circa o săptămână s-ar fi întâlnit cu inculpatul B. I. la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman, unde au perfecta" actele de cesiune ale S.C. D. C. S.R.L. Același inculpat a precizat că atât la prima întâlnire, cât și la data cesionării firmei nu au fost de față alte persoane. La momentul cesionării firmei i-ar fi înmânat inculpatului B. I. și toate documentele de evidență contabilă ale acesteia.

Situația de fapt mai sus menționată este susținută cu următoarele mijloace de probă: plângerea și înscrisurile depuse, raportul de constatare tehnico-științifică, coroborate cu declarațiile inculpaților.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21 ianuarie 2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C.pr.pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-li-se la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și a procedat la audierea acestora, în conformitate cu art. 378 C.pr.pen. Totodată, s-a încuviințat inculpaților proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul probei fiind depuse la dosarul cauzei înscrisurile solicitate.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:

Situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: la data de 18.06.2014 a fost primită spre soluționare plângerea formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman. În plângere s-a sesizat că, în urma controlului efectuat la S.C. D. C. S.R.L., s-a constatat că firma respectivă înregistrează impozite și contribuții cu reținere la sursă, neachitate în termenul legal de 30 de zile, de la scadență, în sumă totală de 237.041 Iei.

În drept, faptele inculpaților T. A. și B. I. C. - care în calitate de administratori ai S.C. D. C. S.R.L. Scrioaștea, în perioada de 22.09._13, au reținut și nu au vărsat la bugetul consolidat al statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 237.041 lei - întrunesc elementele constitutive al infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, s-a reținut că elementul material constă în acțiunea de a nu reține și a nu vărsa la bugetul statului în calitate de administratori ai firmei respective în perioada stabilită a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă în cuantum de 237.041 lei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei sale și au urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor.

La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpaților, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C.pen., pedeapsa stabilită fiind de cel mult 2 ani închisoare; inculpații nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii; aceștia și-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpaților, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de aceștia pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile lor de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei lor pentru o perioadă determinată. De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpați se încadrează într-o valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C.pen., iar inculpații nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată și nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

În conformitate cu art. 249 C.pr.pen., s-a respins cererea formulată de partea civilă cu privire la instituirea de măsuri asiguratorii în vederea recuperării pagubei, întrucât din adresele emise de Administrațiile Financiare ale Primăriilor de domiciliu rezultă că inculpații nu figurează cu bunuri mobile și imobile ori cu alte venituri.

Împotriva acestei sentințe, în data de 23.03.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, partea civilă Agenția Națională de Administrate Fiscală - DirecțiaRegională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele aflate la filele 6-7 și 14-15 din prezentul dosar).

De asemenea, în datele de 19.03.2015 și 23.03.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, inculpații T. A. și B. I. C. au declarat apeluri pe care le-au motivat în scris (motivele aflate la filele 2-3 și 5 din prezentul dosar).

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 02.04.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).

Motivele de apel

Partea civilă Agenția Națională de Administrate Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul admiterii cererii de instituire a măsurilor asiguratorii.

În motivarea în fapt a apelului, partea civilă a precizat că în mod greșit prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea de instituire a măsurilor asiguratorii, în raport de art. 397 alin. 2 C.pr.pen. În acest sens, partea civilă a precizat că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie. Astfel, faptul că inculpații nu dețin bunuri asura cărora să se poată institui sechestru nu prezintă relevanță juridică în ceea ce privește instituirea sau nu a sechestrului asigurator, atâta vreme cât o astfel de măsură are în primul rând un scop preventiv și produce efecte nu numai prezente, ci și în viitor. În acest sens, chiar dacă la momentul pronunțării hotărârii de condamnare inculpații nu aveau bunuri asupra cărora să se poată institui sechestru, urmare instituirii sechestrului asigurator, creditorul - A.N.A.F. are posibilitatea oricând în viitor de a pune în aplicare această măsură, o dată cu identificarea unor bunuri în patrimoniul inculpaților.

Așadar, partea civilă a criticat pentru nelegalitate sentința penală apelată, în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la instituirea de măsuri asiguratorii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 412 C.pr.pen.

Inculpatul T. A. a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura penală a cauzei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 74, art. 76 și art. 81 din Legea nr. 15/1968, ca lege penală mai favorabilă, și, în consecință, reținerea circumstanțelor atenuante și dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a precizat că nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală și este singurul întreținător al familiei sale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 408 și următoarele C.pr.pen.

Inculpatul B. I. C. a solicitat admiterea apelului, cu privire la latura penală și latura civilă a cauzei, în sensul diminuării considerabile a cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță și al reducerii cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.

În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a precizat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, a avut o contribuție redusă la săvârșirea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă. A mai precizat că domiciliază în județul V., sens în care a solicitat ca măsurile și obligațiile ce i-au fost impuse de către prima instanță să fie sub supravegherea Serviciului de Probațiune V..

În drept, au fost invocate prevederile art. 408 și următoarele C.pr.pen.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelurile formulate de partea civilă și inculpatul B. I. C. sunt întemeiate, iar apelul formulat de inculpat T. A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt

Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din 11.02.2015, ambii inculpați s-au prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând faptele în modalitatea în care acestea au fost descrise în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale.

Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale

Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal și adresa nr. 3233/05.06.2014 întocmite de către A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman - A.J.F.P. Teleorman - Activitatea de Inspecție Fiscală, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 91/09.10.2014 și înscrisurile anexate, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile inculpaților, prin care aceștia au recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă.

În drept

Curtea constată că faptele reținute în sarcina ambilor inculpați întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.

Analiza motivelor de apel

Motivul de apel invocat de inculpatul B. I. C. referitor la modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei

Prin adresa și procesul-verbal nr. 3233/05.06.2014 (aflate la filele 11-17 din dosarul de urmărire penală nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede), s-a constatat faptul că, urmare a controlului efectuat în perioada 22-28.04.2014 și 05-08.05.2014 la S.C. D. C. S.R.L., administrată de către cei doi inculpați în mod succesiv, contribuabilul înregistra, pentru perioada supusă controlului, 22.09._13, impozite și contribuții cu reținere la sursă, neachitate în termen de 30 de zile de la scadență, în sumă totală de 283.415 lei, compusă din impozit pe venit, impozit pe venituri din salarii, contribuții de asigurări sociale de stat, contribuții de asigurări sociale de sănătate și contribuții de asigurări pentru șomaj, precum și accesorii calculate la aceste impozite și contribuții.

Prin cererea formulată în data de 07.01.2015 (aflată la filele 14-15 din dosarul nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede), A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Teleorman s-a constituit, în baza art. 20 C.pr.pen., parte civilă cu suma totală de 283.415 lei, compusă din impozit pe venit, impozit pe venituri din salarii, contribuții de asigurări sociale de stat, contribuții de asigurări sociale de sănătate și contribuții de asigurări pentru șomaj, precum și accesorii calculate la aceste impozite și contribuții, precum și majorări de întârziere ce se vor calcula potrivit art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Totodată, partea civilă a solicitat introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, precum și instituirea măsurilor asiguratorii în vederea reparării pagubei.

În acest context, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpaților, conform art. 1357 și următoarele C.civ., constând în existența faptei ilicite - infracțiunea, existența vinovăției autorului faptei ilicite - intenția, existența prejudiciului cauzat - reținerea și nevărsarea la bugetul consolidat de stat a sumelor datorate cu titlu de impozite și contribuții datorate la bugetul consolidat de stat și existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat prin fapta ilicită.

În același timp, conform art. 1373 C.civ., comitenții sunt răspunzători de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.

Potrivit art. 1382 C.civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.

Astfel, având în vedere că inculpații au comis faptele în exercitarea funcției de administrator al S.C. D. C. S.R.L., Curtea constată că această societate comercială are, în procesul penal, potrivit art. 86 C.pr.pen., calitatea de parte responsabilă civilmente, neputând fi reținută pentru aceasta din urmă vreo cauză exoneratoare de răspundere civilă. Astfel, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 1373 C.civ., în vederea angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta altei persoane, constând în existența raportului de prepușenie și exercitarea de către inculpați a faptei ilicite în funcția de administrator al acestei societăți comerciale, în vederea îndeplinirii obiectului său de activitate pentru care a fost înființată.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile, Curtea constată că acesta a fost în mod just stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 91/09.10.104 (aflat la filele 24-28 din dosarul de urmărire penală nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede), ale cărei concluzii sunt în sensul că în perioada supusă controlului efectuat de către organele fiscale, 21.09._13, deși a dispus de lichidități pentru achitarea obligațiilor fiscale de plată, disponibilul din casierie și contul bancar deținut fiind suficient în acest sens, S.C. D. C. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligațiile de achitare în termenul legal de 30 de zile de la scadență a impozitului pe salarii și a contribuțiilor salariale reținute ca stopaj la sursă.

Referitor la obligarea, în solidar, a inculpaților, și în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata, pe lângă despăgubirile civile constând în debitul principal reprezentat de impozitele și contribuțiile reținute la sursă și nevirate la bugetul de stat, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, Curtea reține următoarele.

Potrivit art. 120 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de cătr edebitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Totodată, conform art. 1385 alin. 3 C.civ., repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, în sensul de a cuprinde atât pierderea suferită constând în debitul principal, cât și câștigul nerealizat constând, în speță, în obligațiile fiscale accesorii debitului principal.

În consecință, având în vedere ansamblul motivelor de fapt și de drept anterior expuse, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect suma la care i-a obligat, în solidar, pe inculpați, și în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile către partea civilă.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată că motivul de apel vizând modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei este nefondat.

Motivul de apel invocat de ambii inculpați vizând individualizarea judiciară a cuantumului pedepselor și a modalității lor de executare

Analiza incidenței în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile

Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, respective Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt incidente prevederile art. 5 alin.1 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în varianta normativă în vigoare atât la data săvârșirii faptelor, cât și în varianta normativă actuală sunt de la 1 an la 6 ani închisoare.

Așadar, se constată că, din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care au fost cercetați inculpații, nu se poate stabili legea penală mai favorabilă.

În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.

Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel deosebit de important, și anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situație juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidența în cauză a diferitelor instituții juridice cum ar fi cele referitoare la individualizarea și modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

În acest context, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță în sensul că în cauză nu este suficientă dispunerea suspendării condiționate a executării pedepei, posibilitate conferită prin prisma dispozițiilor art. 81 - 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen., ca lege penală mai favorabilă, pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce succed.

Prin urmare, analizând situația juridică concretă a apelanților-inculpați, având în vedere și aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt în care a fost comisă infracțiunea, Curtea constată că legea penală mai favorabilă apelanților-inculpați este Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

Pe de altă parte, Curtea are în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 C.pen., decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.

Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.

În consecință, Curtea constată că în mod corect a avut în vedere prima instanță atât încadrarea juridică a faptelor, cât și pedepsele stabilite apelanților-inculpați, precum și modalitatea de executare a pedepselor prin raportare la dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pe care le-a aplicat în mod global, unitar.

Curtea mai constată că, urmare a soluționării cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 374 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 375 C.pr.pen., apelul formulat de inculpați nu poate viza decât aspecte legate de cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către prima instanță.

Referitor la cuantumul pedepsei principale a închisorii stabilite, Curtea apreciază faptul că în mod corect prima instanță a stabilit apelanților-inculpați pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea comisă, pedeapsă al cărei cuantum este orientat spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime conform art. 396 alin. 10 C.pr.pen., având în vedere, pe de o parte circumstanțele reale de săvârșire a faptei – reliefate prin realizarea mai multor acte materiale, în baza aceleiași rezoluții infracționale, într-un interval îndelungat de timp, de 2 ani și 3 luni, producând bugetului de stat un prejudiciu deosebit de însemnat, în cuantum total de 283.415 lei, nerecuperat până în prezent – iar pe de altă parte, circumstanțele personale ale apelanților-inculpați – constând, pe de o parte, în lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul T. A. (conform fișei de cazier judiciar aflate la fila 88 din dosarul de urmărire penală nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede), respectiv aplicarea în anul 2011 a unei amenzi administrative pentru săvârșirea de către inculpatul B. I. C. a infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e și g din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal (conform fișei de cazier judiciar aflate la fila 102 din dosarul de urmărire penală nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede), iar pe de altă parte, în atitudinea constantă adoptată de inculpați de recunoaștere a faptei comise.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță asupra faptului că în cauză nu este necesară aplicarea pedepsei, astfel că devin incidente prevederile art. 83 C.pen., sens în care în mod corect a apreciat prima instanță asupra îndeplinirii, în mod cumulativ, a condițiilor prevăzute de acest text de lege în vederea dispunerii amânării aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere înăuntrul căruia inculpații vor trebui să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, aspect care constituie o garanție suficientă în sensul că, pe de o parte, inculpații au înțeles gravitatea faptelor comise, iar pe de altă parte, nu vor mai săvârși alte fapte de natură penală.

Așadar, prin aplicarea prevederilor art. 83 C.pen., Curtea apreciază că în cauză se va garanta îndeplinirea scopurilor și funcțiilor, deopotrivă coercitive și preventive, ale pedepselor stabilite de către prima instanță.

Prin urmare, Curtea apreciază că în cauză, pe de o parte, nu se impune reținerea niciuneia dintre circumstanțele atenuate legale sau judiciare prevăzute de art. 75 C.pen., nefiind identificate în concret aspecte de fapt de natură a se putea circumscrie acestor prevederi legale, iar pe de altă parte, nu se impune nici suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 - 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, întrucât dispunerea acestei măsuri de individualizare judiciară a executării pedepsei, în lipsa impunerii în sarcina inculpaților a respectării unor obligații și măsuri de supraveghere, nu este suficientă în vederea garantării scopurilor și funcțiilor pedepsei închisorii.

În consecință, Curtea apreciază că atât cuantumul pedepselor stabilite, cât și modalitatea de executare a acestora corespund ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen.

Pentru toate aceste motive, Curtea constată că motivele de apel formulate de ambii apelanți-inculpați vizând individualizarea judiciară a cuantumului pedepselor stabilite și a modalității de executare a acestora sunt nefondate.

Motivul de apel invocat de partea civilă vizând obligativitatea instituirii în cauză a măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator

Din acest punct de vedere se reține că, prin cererea de constituire de parte civilă s-a mai solicitat, în conformitate cu prevederile art. 249 - 254 C.pr.pen., instituirea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și ale părții responsabile civilmente, pentru garantarea acoperirii prejudiciului stabilit în sarcina acestora, cauzat bugetului de stat.

Sub acest aspect, Curtea reține că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Totodată, din adresa nr. 2946/28.07.2014 emisă de Primăria comunei Scrioaștea, județul Teleorman (aflată la fila 72 din dosarul de urmărire penală nr. 1182/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede), rezultă că nici inculpatul T. A. și nici partea responsabilă civilmente nu figurează în evidențele instituției cu bunuri mobile sau imobile.

Astfel, având în vedere dispozițile legale anterior menționate, rezultă că luarea măsurii sechestrului asigurator nu depinde de existența, în chiar momentul dispunerii măsurii, în patrimoniul persoanei, fizice sau juridice, a vreunui bun mobil sau imobil asupra cărora să se instituie, în concret, respectiva măsură.

În consecință, în baza art. 249 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, Curtea va institui măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente și ale inculpaților, inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumei de 283.415 de lei și a accesoriilor aferente debitului până la data stingerii sumei datorate.

Pentru aceste motive, Curtea constată că apelul formulat de partea civilă este întemeiat, urmând a fi admis și a se dispune în consecință.

Analizarea din oficiu a celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate

În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.

Astfel, Curtea constată că în mod nelegal a omis prima instanță să facă aplicarea, în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, atât a prevederilor art. 35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 C.pen. privind forma continuată a infracțiunii, cât și a dispozițiilor art. 12.din Legea nr. 241/2005, potrivit cărora nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.

Însă, având în vedere că, sub aspectul laturii penale a cauzei, au fost declarate apeluri numai de către inculpați, Curtea constată că nu poate face aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 C.pen. și art. 12 din Legea nr. 241/2005, în calea de atac a apelului, întrucât, a proceda în acest sens ar însemna încălcarea principiului “Non reformation in pejus”, și anume principiul neagravării situației juridice în propria cale de atac, prevăzut de art. 418 alin. 1 C.pr.pen.

Având în vedere soluția de condamnare a inculpaților, se constată că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 274 alin. 1, 2 și 3 C.pr.pen., obligându-l pe fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin urmare, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în sensul celor anterior menționate.

Soluția ce va fi pronunțată în cauză

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de faptși al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelurile formulate de apelanta - parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și apelantul-inculpat B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 36/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 249 și art. 397 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, va institui măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente S.C. D. C. S.R.L., prin lichidator judiciar REVIVA CONSULTING S.P.R.L., și ale inculpaților T. A. și B. I. C., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care inculpații figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumei de 283.415 lei și a obligațiior fiscale accesorii aferente debitului principal, calculate până la data stingerii sumei datorate.

Va desemna, ca autoritate de supraveghere pentru apelantul-inculpat B. I. C., Serviciul de Probațiune V., având în vedere împrejurarea că acest inculpat domiciliată pe raza județului V..

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat T. A. împotriva sentinței penale nr. 36/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor formulate de apelanta-parte civilă și apelantul-inculpat B. I. C. vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 300 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnațt din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-inculpat T. A. la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelurile formulate de apelanta - parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și apelantul-inculpat B. I. C. împotriva sentinței penale nr. 36/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 249 și art. 397 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituie măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurator, în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente S.C. D. C. S.R.L., prin lichidator judiciar REVIVA CONSULTING S.P.R.L., și ale inculpaților T. A. și B. I. C., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care inculpații figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare, până la concurența sumei de 283.415 lei și a obligațiior fiscale accesorii aferente debitului principal, calculate până la data stingerii sumei datorate.

Desemnează, ca autoritate de supraveghere pentru apelantul-inculpat B. I. C., Serviciul de Probațiune V..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelulf ormulat de apelantul-inculpat T. A. împotriva sentinței penale nr. 36/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor formulate de apelanta-parte civilă și apelantul-inculpat B. I. C. rămân în sarcina statului, din care suma de 300 de lei, reprezentân donorariul cuvenit apărătorului desemnațt din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-inculpat T. A. la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2015.

Președinte, Judecător,

I. C. C. B.

Grefier,

R. S.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

30.04.2015 / 2 ex.

Judecătoria Roșiorii de Vede

Dosar nr._

Judecător Fond: D. V. I.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 545/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Hotărâre din 16-04-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 632/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 631/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 667/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Mandat european de arestare. Sentința nr. 74/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. Art. 323 C.p.. Decizia nr. 660/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 75/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI