Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 846/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 846/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 846/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
Decizia penală nr. 846/2015
Ședința publică din 4 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte C. B.
Judecător D. Donțete
Grefier C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. P..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul F. A.-M. împotriva sentinței penale nr.174 din data de 03 martie 2015, a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat F. A.-M., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N. D. cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6671/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea a constatat cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul apelantului inculpat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 alin. 1 lit. b ind.1 din vechiul Cod de procedură penală cu aplicarea disp. art. 18 ind. 1 Cod Penal achitarea inculpatului și în conformitate cu disp. art. 91 aplicarea unei amenzi administrative.
Inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea aptelor, nu prezintă un grad de pericol ridicat și a colaborat cu organele de urmărire penale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului și menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Totodată arată că pedeapsa aplicată inculpatului este mică, sub minimul special prevăzut de lege și nu se justifică reducerea acesteia, neputând fi vorba de achitare.
De asemenea arată că inculpatul are antecedente penale.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.174 din 03.03.2015 Judecătoria Sectorului 3 București, în baza art 386 alin.1 C.p.p., a admis sesizarea din oficiu de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului F. A. M., din infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin.1 și alin. 2 lit. d C.pen., cu aplic. art. 41 alin.1 C.pen.și art. 5 C.pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
În baza art.260 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969, cu aplic.art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969, art. 396 alin.10 C.pr.pen., art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 C.pen. din 1969, a condamnat pe inculpatul F. A. M. (fiul lui N. și C., ns. la 07.05.1982, în București, Sector 2, CNP_, domiciliat în ., ., ., jud. I., cetățean român, studii 8 clase, stare civilă, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale), la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă (faptă săvârșită la data de 08.12.2010).
În baza art.15 alin. 2 din Lg. 187/2012 rap. la art. 83 alin.1 C.pen.din 1969, a dispus revocarea suspendării condiționate aplicate inculpatului F. A. M., prin s.p. nr. 302/04.06.2009 în dos. nr._ pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin nerecurare la data de 02.11.2009, prin care s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de disp. art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. f C.pen. din 1969, stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C.pen.din 1969, inculpatul având de executat în final pedeapsa închisorii de 3 ani și 2 luni.
În baza art.71 C.pen.din. 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 C.pen., și art. 36 alin. 3 C.pen., a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, respectiv de la 10.02.2009 la 05.06.2009.
În temeiul art.274 alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2010 din 29.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul F. A. M., pentru săvârșirea infractiunii de mărturie mincinoasă în stare de recidivă, prev. de art. 273 alin.1 și alin.2 lit.d cu aplic.art. 41 alin.1 C.p. și art. 5 C.p.
In actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, la data de 08.12.2010, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala, privind pe numitii N. G. și S. C., trimiși în judecata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, inculpatul F. A. M., audiat in cauza penala anterior mentionata in calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările în care a avut loc cumpărarea de către numitul N. G., în seara zilei de 17.03.2010, a două doze de heroină de la numita S. C..
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu al Parchetului de pe lângă Tribunalul București (f. 6-7 d.u.p); copii declarații date de inculpatul F. A. M., în calitate de martor în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în dosarul având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (f.8-9, 10-11, 12-13 d.u.p.); declarații martori N. G. și S. C. (f.22 și 23 d.u.p.); copii declarații date de S. C., în calitate de inculpată, în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în dosarul având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (f.27,44,45 d.u.p.); copii procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, de perchezitie domiciliară și declaratie martor asistent Z. T. R. (f.31-37 d.u.p.); sentința penală nr. 933F din 10.12.2010 pronunțată de Tribunalul București – Sectia I Penală în dosarul nr._/3/2010 (f.14- 20 d.u.p.).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judeăctoriei Sectorului 3 București – Secția Penală la data de 30.09.2014 sub număr de dosar_ .
Prin încheierea din Camera de consiliu din 06._ judecătorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2010 din 29.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și a dispus începerea judecății cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul F. A. M. .
La primul termen de judecată după parcurgerea procedurii de camera preliminara respectiv la termenul din data de 27.01.2015, instanța a dat citire actului de sesizare conform art. 374 C.p.p. și a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art.374 alin.4 N.C.p.p. conform cărora acesta poate solicita ca judecata cauzei să se facă pe baza probelor administrate in cursul urmăririi penale si a înscrisurilor depuse de părți, daca recunoaște in totalitate fapta reținută in sarcina sa, situație în care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută in sarcina sa cu 1/3, conform disp. art. 396 alin. 10 C.p.p, inculpatul învederând instanței că solicită aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin.4 C.p.p., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare al instanței și nu solicită administrarea de noi probe, instanța procedând la ascultarea inculpatului sub acest aspect, potrivit art. 375 alin.1 C.p.p. (declarația de la fila 19 d.i.).
Instanța, văzând poziția procesuală manifestată de inculpat la termenul de judecată din 27.01.2015, inculpatul recunoscând în totalitate săvârșirea faptei reținută în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul rechizitoriului, inculpatul solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care acesta le cunoaște și nu înțelege să le conteste, în baza art. 375 alin.2 C.p.p. a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, urmând ca judecata cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art.374 alin.4 C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând și dispozițiile art.374 alin.4 NC.p.p coroborate cu art.375 al.1 NCpp.,instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 08.12.2010, inculpatul F. A. M., audiat în calitate de martor de către instanța de judecată, în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția I Penală privind pe inculpații N. G. și S. C., trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, a afirmat în mod mincinos contrar, celor percepute cu propriile simțuri și relevate organelor de urmărire penală care au instrumentat cauza înregistrată la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, sub nr. 265D/P/2010, faptul că, la data de 17.03.2010, S. C. a refuzat să-i vândă lui N. G. 2 doze de heroină în schimbul sumei de 100 lei, precum și că nu a fost de față când organele de poliție, cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare, la aceeași dată, în imobilul din ., sector 3, unde se afla S. C., au găsit asupra acesteia în geanta personală suma de 100 lei remisă de cumpărătorul N. G.. Astfel, deși în seara zilei de 17.03.2010, inculpatul F. A. M. se afla împreună cu S. C., I. N. D. și B. A., în locuința din București, ., sector 3, când G. N. a pătruns în interior și i-a solicitat inculpatei S. C. să-i vândă două doze de heroină pentru care i-a remis o sumă de bani, pe care aceasta a introdus-o în geanta personală, aspecte pe care inculpatul din prezenta cauză, le-a relevat în calitate de martor organelor de urmărire penală cu ocazia audierii sale în calitate de martor, în data de 17.03.2010, pentru ca în fața instanței de judecată inculpatul din cauza de față să revină asupra acestor aspecte, afirmând în mod mincinos că inculpata S. C. a refuzat să-i vândă lui G. N. dozele de heroină, restituindu-i în mod repetat banii pe care acesta i-a înmânat în acest scop. De asemenea, inculpatul din prezenta cauză, deși a asistat la efectuarea percheziției domiciliare în imobilul din București, ., sector 3, când organele de poliție au identificat asupra inculpatei din acea cauză penală S. C. în geanta personală, bancnotele remise de G. N., ca preț al celor două doze de heroină, seriile bancnotelor corespunzând cu cele menționate în procesul-verbal întocmit în acea cauză anterior de către organele de politie, împrejurări pe care inculpatul din prezenta cauză, le-a relevat cu ocazia audierii sale în calitate de martor în cursul urmăririi penale, în fața instanței de judecată a afirmat în mod mincinos că nu a observat când organele de poliție au găsit aceste bunuri asupra inculpatei din acea cauză S. C..
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță, a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal, după cum urmează:
Din declarația numitei S. C., audiată în calitate de martor în prezenta cauză (declarația u.p. fila 23), a rezultat că în cursul anului 2010 i-a vândut numitului N. G. heroină, contra sumei de 100 lei, bani pe care i-a băgat în geantă, polițiștii găsindu-i asupra ei. Martora a arătat că în camera unde se afla și a vândut droguri se mai aflau N., B. A. și un prieten al lui N..
Fiind audiat numitul N. G. a arătat că “S. C. mi-a dat două doze de heroină, iar eu i-am dat suma de 100 Ron. Acest lucru s-a petrecut în camera unde se aflau S. C. și cei doi băieți”.
Martorul B. A. arătat că în cursul anului 2010 un băiat a cărui poreclă este ‘’G.” a cumpărat de la S. C. două doze de heroină contra sumei de 100 lei, la scurt timp venind polițiștii și găsind bancnotele înseriate în geanta C.. Martorul a arătat că în momentul în care a venit “G.”, în casă se mai aflau S. C., I. N. și un băiat pe nume M..
Relevante în cauză au fost și declarațiile inculpatului, astfel, în cuprinsul declarației de martor din data de 17.03.2010, dată în faza de urmărire penală efectuată în dosarul penal nr. 265D/P/2010 al P.I.C.C.J-D.I.I.C.O.T., inculpatul a menționat că în seara zile de 17.03.2010 S. C. a primit suma de bani de la numitul N. G., iar la aproximativ 5-10 minute în locuință au venit organele de poliție, au prezentat o autorizație de percheziție, organele de poliție găsind în geanta C. o sumă de bani pe care au verificat-o, găsind printre acestea mai multe bancnote care aveau seriile scrise într-un proces –verbal.
Din cuprinsul declarației inculpatului F. A. dată în fața Tribunalului București, Secția I penală, în calitate de martor, în dos. nr._/3/2010 (filele 8-9 dos. u.p.), s-a desprins o altă situație de fapt prezentată de inculpat, acesta arătând în fața instanței de judecată că numita S. C. îi restituia banii numitului N. G. de câte ori acesta încerca să-i dea, cerându-i, totodată, să iasă afară din casă, deoarece concubinul său N. nu mai era de acord să se drogheze. Totodată inculpatul a mai arătat că nu a văzut momentul în care polițiștii au scos suma de bani din geanta numitei S. C..
Prin urmare, instanța a constatat că declarația dată de inculpat în fața Tribunalului București, Secția I penală, în calitate de martor, în dos. nr._/3/2010, este în contradicție cu declarația de martor din data de 17.03.2010, dată în faza de urmărire penală efectuată în dosarul penal nr. 265D/P/2010 al P.I.C.C.J-D.I.I.C.O.T., instanța constatând că declarația dată în fața organelor de urmărire penală este cea care corespunde realității, situația astfel prezentată rezultând și din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, precum și din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului prin prezenta, instanța a reținut că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal, motiv pentru care, în raport de data comiterii de către inculpat a infracțiunii deduse judecații, respectiv în 08.12.2010, instanța este obligată să identifice și să aplice legea penala mai favorabilă, potrivit dispozițiilor art. 5 al. 1 din NCp.
Astfel, raportat la probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în cursul judecății instanța a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului, constituie infracțiune și a fost săvârșită de aceasta. Instanța a constatat, de asemenea, că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu nu poate fi reținută de instanță, astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului – respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la cauzele de agravare sau de atenuare, în speță reținându-se, infracțiunea de mărturie mincinoasă.
În urma evaluării tuturor criteriilor de identificare a legii penale mai favorabile în cauza de față, raportându-se pe de o parte la pedeapsa principală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă stabilită prin ambele legi, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor legii noi, pedeapsa prevăzută de legiuitor este aceeași cu cea prevăzută prin legea veche (închisoare de la 1 la 5 ani), prin urmare instanța s-a raportat la criteriul individualizării judiciare a pedepsei, în acest sens au fost avute în vedere împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante și care pot fi aplicate inculpatului, astfel sub acest aspect instanța a constatat că legea veche este mai favorabilă, permițând coborârea sub minimul special al pedepsei de două ori, o dată ca efect al aplicării disp. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., pedeapsa fiind redusă cu 1/3, iar ulterior dându-se eficiență disp. art. art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 C.pen. din 1969, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special al pedepsei. Instanță a apreciat că în cauză se impune aplicarea disp. art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 C.pen. din 1969, ca urmare a conduitei inculpatului după săvârșirea infracțiunii, acesta prezentându-se în fața organelor judiciare, colaborând cu acestea. Totodată, instanța a avut în vedere și timpul scurs de la săvârșirea infracțiunii, apreciind că acesta este destul de mare, fapta fiind săvârșită în data de 08.12.2010, prin urmare s-a apreciat că fapta și-a mai pierdut din rezonanța socială negativă ca urmare a scurgerii timpului, precum și temerea inculpatului pe toată această perioadă, conștientizând că oricând poate fi trimis în judecată și condamnat, astfel că toate aceste argumente sunt de natură a convinge judecătorul că se impune coborârea pedepsei sub limita specială.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului F. Alexanru M. care la data de 08.12.2010, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția I Penala ,privind pe numiții N. G. și S. C., trimiși în judecata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, inculpatul F. A. M.,audiat in cauza penala anterior menționată în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările în care a avut loc cumpărarea de către numitul N. G., în seara zilei de 17.03.2010, a două doze de heroină de la numita S. C., întrunește elementele constitutive ale infacțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 din vechiul C.p. cu aplicarea art. 5 C.p.
Având în vedere că, inculpatul F. A. M. a fost anterior condamnat prin sentința penală nr.302/04.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 02.11.2009 la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de disp. art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. f C.pen. din 1969, în raport de data comiterii faptei deduse judecății - 08.12.2010 s-a constatat că aceasta a fost comisă înlăuntrul termenului de definitivare a suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind comisă deci în stare de recidivă postcondmanatorie, motiv pentru care la încadrarea juridică a faptei au fost reținute și dispoz.art.37 lit.a V.C.p.
Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că elementul material al infracțiunii este dat de acțiunea subiectului activ calificat de a face afirmații mincinoase în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat într-o cauză penală (acesta arătând în fața instanței de judecată că numita S. C. îi restituia banii numitului N. G. de câte ori acesta încerca să-i dea, cerându-i, totodată, să iasă afară din casă, deoarece concubinul său N. nu mai era de acord să se drogheze, precum și faptul că nu a văzut momentul în care polițiștii au scos suma de bani din geanta numitei S. C., declarațiile fiind contrare celor susținute în faza de urmărire penală și care nu corespund adevărului).
S-a apreciat că urmarea imediată este starea de pericol pentru realizarea actului de justiție iar legătura de cauzalitate a rezultat in materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că fapta a fost săvârșită cu intenție directă astfel cum este definită de art. 16 alin. 3 lit. a C.p., inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte, aspect ce a rezultat din declarația de recunoaștere dată de inculpat.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.p., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială.
În cauză, instanța a apreciat că este de remarcat faptul că o persoană care participă în calitate de martor la soluționarea unei cauze de natură judiciară are o contribuție la aflarea adevărului și totodată la pronunțarea unor soluții legale și temeinice, motiv pentru care a apreciat că denaturarea adevărului de către aceștia prezintă un evident pericol pentru buna desfășurare a înfăptuirii activității judiciare și pentru apărarea drepturilor și intereselor cetățenilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul F. A. M., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în baza art. 11 pc. 2 lit. a rap la art. 10 alin. 1 lit. b ind.1 din Vechiul Cod Procedură cu aplicarea disp. art. 18 ind. 1 Cod Penal achitarea sa și, în conformitate cu disp. art. 91, aplicarea unei amenzi administrative, precizând că a recunoscut și regretat săvârșirea aptelor, nu prezintă un grad de pericol ridicat și a colaborat cu organele de urmărire penale.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Inculpatul F. A. M. a fost condamnat în prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 C.pen. anterior cu aplicarea art. 5 C.pen., constând în aceea că, la data de 08.12.2010, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția I penala, privind pe inculpații (în acea cauză) N. G. și S. C., trimiși în judecata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, inculpatul F. A. M. a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările în care a avut loc cumpărarea de către numitul N. G., în seara zilei de 17.03.2010, a două doze de heroină de la numita S. C.. Astfel, inculpatul a afirmat în mod mincinos că S. C. a refuzat să-i vândă lui G. N. dozele de heroină, restituindu-i în mod repetat banii pe care acesta i-a înmânat în acest scop. De asemenea, inculpatul din prezenta cauză, deși a asistat la efectuarea percheziției domiciliare în imobilul din București, ., sector 3, când organele de poliție au identificat asupra numitei S. C., în geanta personală, bancnotele remise de G. N., ca preț al celor două doze de heroină, seriile bancnotelor corespunzând cu cele menționate în procesul-verbal întocmit în acea cauză anterior de către organele de politie, împrejurări pe care inculpatul le-a relevat cu ocazia audierii sale în calitate de martor în cursul urmăririi penale, în fața instanței de judecată a afirmat în mod mincinos că nu a observat când organele de poliție au găsit aceste bunuri asupra numitei S. C..
Declarațiile nesincere ale inculpatului, făcute în fața Tribunalului București, sunt în contradicție cu declarațiile aceluiași inculpat date în faza de urmărire penală ale acelei cauze, când a arătat că în seara zile de 17.03.2010 S. C. a primit suma de bani de la numitul N. G., iar la aproximativ 5-10 minute în locuință au venit organele de poliție, au prezentat o autorizație de percheziție, organele de poliție găsind în geanta C. o sumă de bani pe care au verificat-o, găsind printre acestea mai multe bancnote care aveau seriile scrise într-un proces –verbal.
Caracterul mincinos al declarațiilor date de inculpat în fața instanței este dovedit și de probele administrate în cauză, astfel: proces-verbal de sesizare din oficiu al Parchetului de pe lângă Tribunalul București (f. 6-7 d.u.p); copii declarații date de inculpatul F. A. M., în calitate de martor în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în dosarul având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (f.8-9, 10-11, 12-13 d.u.p.); declarații martori N. G. și S. C. (f.22 și 23 d.u.p.); copii declarații date de S. C., în calitate de inculpată, în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, în dosarul având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (f.27,44,45 d.u.p.); copii procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, de perchezitie domiciliară și declaratie martor asistent Z. T. R. (f.31-37 d.u.p.); sentința penală nr. 933F din 10.12.2010 pronunțată de Tribunalul București – Sectia I Penală în dosarul nr._/3/2010 (f.14- 20 d.u.p.).
De altfel, inculpatul F. A. M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat și a beneficiat de judecata în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, iar prin apelul formulat nu contestă soluția primei instanțe decât în ceea ce privește sancțiunea penală ce i-a fost aplicată, respectiv o pedeapsă de 2 luni închisoare. Inculpatul a solicitat astfel, prin apărător, achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind.1 din vechiul Cod de procedură penală cu aplicarea disp. art. 18 ind. 1 Cod penal, cu motivarea că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Sub acest aspect, Curtea consideră însă că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă săvârșită, fiind mai presus de orice discuție că această infracțiune, prin care sunt lezate relațiile sociale legate de înfăptuirea justiției, prezintă o gravitate ridicată, nefiind nicidecum „lipsită în mod vădit de importanță”, cum era formulată cerința de la art. 181 din Codul penal anterior. Mai mult, în speță, gravitatea infracțiunii este augmentată de modul și de circumstanțele în care inculpatul a acționat, fiind de remarcat că acesta, deși fusese condamnat anterior definitiv la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării, în termenul de încercare al căreia se afla, în loc să aprecieze clemența pe care i-au acordat-o organele judiciare și să-și îndrepte comportamentul, a înțeles să săvârșească o nouă infracțiune, prin care a încercat să zădărnicească aflarea adevărului într-o cauză penală și să împiedice tragerea la răspundere penală a autorilor unor infracțiuni. Prin disprețul vădit de care a dat dovadă față de normele dreptului penal și de activitatea de înfăptuire a justiției, inculpatul a demonstrat că nu a meritat clemența acordată anterior și că nu se poate îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că în mod corect prima instanță l-a condamnat, prin sentința apelată, la o pedeapsă cu închisoarea, făcând totodată aplicarea dispozițiilor obligatorii cuprinse în art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior, în sensul revocării suspendării executării pedepsei anterioare și dispunerii ca aceasta să fie executată alături de cea stabilită pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă dedusă judecății.
De altfel, și în prezenta cauză inculpatul a beneficiat de clemență, fiindu-i aplicată o pedeapsă de numai 2 luni închisoare, sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță valorificând de două ori, în favoarea inculpatului, atitudinea acestuia de recunoaștere a faptei, o dată prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., iar a doua oară prin aplicarea dispozițiilor privitoare la circumstanțele atenuante și efectul acestora din Codul penal anterior (art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 76 C.pen. anterior).
Curtea mai reține că nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului, formulată prin cererea scrisă de apel, de a-i fi aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării, în condițiile în care o asemenea posibilitate nu este permisă nici de dispozițiile Codului penal anterior și nici a celui actual, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată, în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei anterioare și în stare de recidivă.
Astfel fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat.
În aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 600 lei. Onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F. A. M. împotriva sentinței penale nr. 174/03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Obligă apelantul inculpat la plata a 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistența juridică a inculpatului, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2015.
Președinte, Judecător,
C. B. D. Donțete
Grefier,
C. B.
Red. D.D./08.07.2015
Tehnored.V.D./4 ex./30.06.2015
Jud.Sect.3 – jud.M.M.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 885/2015. Curtea de... → |
|---|
