Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 893/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 893/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 893/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 893/A

Ședința publică din data de 11 iunie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. B.

JUDECĂTOR: I. C.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de asiguratorul S.C. U. A. S.A. și părțile civile M. TUDOPR, C. A., M. A., G. F. și M. I. împotriva sentinței penale nr. 596 din data de 29.12.2014,pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru intimatul-inculpat D. M. apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. Popiștașu M., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5419 din data de 12.05.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, apelantul-asigurator, prin consilier juridic N. C., și apelanta-parte civilă M. T., personal, și apelantele-părți civile C. A., M. A., G. F. și M. I. prin avocat N. Floretina, cu delegație de substituire pentru apărătorul ales, avocat P. B., cu împuternicirea avocațială nr._/13.05.2015, emisă de Baroul București, fiind prezente și apelantele-părți civile C. A. și M. A., personal, lipsă fiind intimatul-inculpat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Consilierul juridic al apelantului-asigurator, având cuvântul, arată că apelul asiguratorului vizează daunele morale acordate către părțile civile - copiii victimei, întrucât aceștia sunt persoane adulte, căsătorite, aflate la casa lor. Consideră că instanța de fond, în momentul în care a dispus acordarea către acestea a câte 20.000 de euro, același cuantum a acordat și ex-soției victimei, cu care aceasta a conviețuit și după divorț, fiind, așadar, o măsură care nu cântărește cu aceeași balanță suferințele.

Aceste sume sunt exagerate raportat la nivelul de trai al societății, la practica instanțelor și la normele rezultate din Ghidul de soluționare a despăgubirilor privind daune morale, ghid ce însumează un cuantum de 2.400 de soluții ale Curților de Apel.

În cauza dedusă judecății daunele acordate sunt exagerate, astfel încât solicită admiterea apelului și diminuarea acestora la un nivel echitabil pentru ca acesta să îmbrace un efect compensatoriu, iar nu de fructificare a urmărilor accidentului.

Un alt motiv de apel vizează moneda de plată, întrucât instanța de fond a apreciat ca plata daunelor să se facă în echivalent lei la momentul plății, or, raportat la dispozițiile legale, în condițiile în care legiuitorul a avut în vedere data producerii accidentului, și daunele nepatrimoniale trebuie raportate la data producerii accidentului.

În aceste condiții, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în sensul diminuării cuantumul despăgubirilor acordate celor 3 copii ai victimei și al stabilirii cursul valutar ce va fi avut în vedere.

Apărătorul părților civile, având cuvântul, referitor la apelul părților civile, solicită, în baza art. 416 rap. la art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, să fie majorat cuantumul daunelor morale și materiale acordate părților civile.

Pe latură civilă, consideră că instanța de fond în mod corect a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1357, art. 1391 și art. 1392 C.civ., respectiv sunt dovedite fapta ilicită, prejudiciu moral și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția condamnatului.

În ceea ce privește prejudiciul material acordat în cauză de către instanța de fond părților civile, apreciază că în mod greșit cu privire la cele două părți civile M. I. și G. F. instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada suportării de către acestea a vreunei părți cu titlu de daune materiale.

În mod greșit instanța fondului a apreciat că acestea nu au fost susținătoare în ceea ce privește cheltuielile ocazionate cu înmormântări, pomeni și parastasuri, fără a se avea în vedere relațiile de rudenie dintre părțile civile și victime. Pe chitanțe și facturi nu se pot trece numele tuturor părților civile.

Cu privire la aceste două părți civile, solicită acordarea către acestea și a daunelor materiale.

În mod greșit instanța de fond a apreciat că suma de 5.000 de lei pentru fiecare parte civilă este o sumă îndestulătoare, menționându-se că, dincolo de această limită, cheltuielile nu mai au un caracter necesar.

Cu privire la această limită, solicită a se constata că aceasta nu este prevăzută nici de Codul civil și nici de Codul de procedură civilă.

Judecătorul fondului nu a definit cuantumul acestei limite.

În niciun fel nu se detaliază care este caracterul acestei limite, în realitate cazurile fiind diferite de la o familie la alta.

Cu privire la daunele materiale, solicită pentru toate părțile civile majorarea cuantumul acestora, astfel cum au fost solicitate în cererea de constituire de parte civilă.

În ceea ce privește daunele morale, solicită majorarea acestora în raport de traumele și suferințele cauzate părților civile, urmând a fi înlăturată susținerea în sensul comercializării sentimentelor de afecțiune, ca neîntemeiată.

Instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că soția, cei 3 copii și sora au rămas fără tată, soț, respectiv frate.

La stabilirea daunelor morale solicită a se asigura părților civile posibilitatea de a se surmonta în urma decesului, atât sub aspectul suferințelor psihice, cât și al lipsurilor materiale.

În ceea ce privește apelul asiguratorului, solicită respingerea acestuia, întrucât, cu sau fără familie, adult sau minor, pierderea unui părinte este la fel de gravă și se resimte cu aceeași intensitate.

Cu privire la critica adusă în ceea ce privește cursul valutar, apreciază că în mod corect s-a stabilit ca suma să fie achitată prin raportare la cursul valutar de la data plății.

O normă C.S.A. invocată de către asigurator nu poate trece peste o directivă europeană.

Cu privire la Ghidul invocat de către asigurator, arată că acesta este făcut de către asiguratori pentru perioada 2010-2012.

Consilierul juridic al apelantului-asigurator, având cuvântul, referitor la apelul părților civile, solicită respingerea acestuia, urmând a se avea în vedere cuantumul excesiv al daunelor materiale solicitate, respectiv de 20.000 de euro, instanța de fond în mod corect stabilind valoarea acestora prin raportare la dovezile depuse la dosar.

Cu privire la daunele morale, solicită a se ține seama de vârsta înaintată a victimei, respectiv 82 de ani, vârstă la care familia acesteia avea în vedere un eventual deces.

În ceea ce privește Ghidul invocat, arată că acesta este întocmit de către Fondul de protecția al victimelor străzii.

Apărătorul intimatului-inculpat, având cuvântul, referitor la apelul asiguratorului, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, iar cu privire la apelul părților civile, solicită respingerea acestuia, despăgubirile acordate fiind suficiente.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, referitor la apelurile părților civile și al asiguratorului, solicită respingerea acestora, apreciind că instanța de fond în mod corect a apreciat cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate.

De asemenea, apreciază că împrejurarea privind majoratul copiilor victimei nu are relevanță în cauză, aceștia nesuferind mai puțin.

Totodată, apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că martorii audiați în cauză, martori propuși de către părțile civile, nu au putut schimba cu nimic aprecierea instanței.

Instanța de fond a avut în vedere principiul echității, stabilind o justă și reală despăgubire a părților civile.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 596/29.12.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

În baza art. 397 alin. 1 cu referire la art. 19 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357 și urm. C.civ. și art. 1391 C.civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă G. F.. A fost obligat condamnatul D. M. la plata către această parte civilă a sumei de 20.000 de euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune morale.

În baza art. 397 alin. 1 cu referire la art. 19 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357 și urm. C.civ., art. 1391 C.civ. și art. 1392 C.civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M. T.. A fost obligat condamnatul la plata către această parte civilă a sumei de 5.000 de lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 20.000 de euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune morale.

În baza art. 397 alin. 1 cu referire la art. 19 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357 și urm. C.civ., art. 1391 C. civ. și art. 1392 C.civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M. A.. A fost obligat condamnatul la plata către această parte civilă a sumei de 5.000 de lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 20.000 de euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune morale.

În baza art. 397 alin. 1 cu referire la art. 19 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357 și urm. C.civ., art. 1391 C.civ. și art. 1392 C.civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A.. A fost obligat condamnatul la plata către această parte civilă a sumei de 5.000 de lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 20.000 de euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune morale.

În baza art. 397 alin. 1 cu referire la art. 19 și art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357 și urm. C.civ., art. 1391 C.civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I.. A fost obligat condamnatul la plata către această parte civilă a sumei de 5.000 de euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând daune morale.

În baza art. 49 - art. 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, s-a constatat că sumele reprezentând despăgubiri materiale și morale la care a fost obligat inculpatul vor fi achitate de către S.C. U. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr .5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale apelate, Judecătoria a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 14/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu inculpatul D. M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen.

În actul de sesizare, în fapt, s-a reținut că inculpatul, în data de 04.01.2013, în jurul orei 17:30, în timp ce conducea autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Jilava, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, l-a accidentat mortal pe M. M., care era angajat în traversarea drumului pe marcajul de pietoni.

La termenul de judecată din 21.05.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, prima instanță i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., privind judecata în procedură simplificată. Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform art. 374 alin. 4 C.pr.pen.

La termenul de judecată din 25.06.2014, instanța, în temeiul art. 26 alin. 1 C.pr.pen., a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, dosarul astfel format urmând a purta nu alt număr, respectiv _ .

Prin sentința penală nr. 370 din 04.07.2014, pronunțată în dosarul nr._ din care s-a disjuns prezenta cauză, s-au dispus următoarele:

„În baza art. 377 alin. 4 C.pr.pen. cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul D. M. din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. 1969.

În baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 C.pen. 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, aplică aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 861 C.pen. 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 862 C.pen. 1969, stabileste termen de încercare de 4 ani, care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 863 C.pen. 1969, pe durata termenului de încercare inculpatulse va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Măsurile de supraveghere la care este supus inculpatul în temeiul art. 863 alin. 1 lit. a, b, c și d C.pen. 1969 se execută prin comunicarea datelor către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 raportat la art. 83 și art. 84 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare, neexecutării obligaților civile sau neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere impuse.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. 1969, dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Prezenta hotărâre se va comunica, la data rămânerii definitive, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție I. care va proceda potrivit art. 97 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 800 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (urmărire penală și instanță).”.

În considerentele sentinței penale iterate, ca stare de fapt, instanța a reținut că la data de 04.01.2013, în jurul orei 17:30, în timp ce conducea autoturismul marca F. cu nr.de înmatriculare_, pe DN 5 în localitatea Jilava, ca urmarea a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, inculpatul D. M. l-a accidentat mortal pe M. M., care era angajat în traversarea drumului pe marcajul de pietoni.

Totodată, în raport de mijloacele de probă analizate, instanța a constatat că inculpatul poartă culpa exclusivă a producerii accidentului de circulație soldat cu decesul lui M. M., acesta încălcând, deopotrivă, interdicția instituită de dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, cât și normele rutiere ce stabilesc viteza de deplasare a unui autovehicul în zona producerii accidentului (în zonă, în localitate, există indicatoare rutiere ce presemnalizează trecerea de pietoni, respectiv semnalizează trecerea de pietoni cu lămpi intermitente).

Deliberând asupra laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat că, în termen legal, persoanele vătămate G. F. - în calitate de soție a defunctului M. M., M. T. - în calitate de fiu a defunctului M. M., M. A. - în calitate de fiu a defunctului M. M., C. (fostă M.) A. - în calitate de fiică a defunctului M. M. și M. I. - în calitate de soră a defunctului M. M. s-au constituit părți civile astfel (fila 58-60 din dosarul nr._ ):

- partea civilă G. F. a solicitat obligarea condamnatului și a asigurătorului la plata sumei de 800.000 euro cu titlu de daune morale;

- partea civilă M. T. a solicitat obligarea condamnatului și a asigurătorului la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale;

- partea civilă M. A. a solicitat obligarea condamnatului și a asigurătorului la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale;

- partea civilă C. A. a solicitat obligarea condamnatului și a asigurătorului la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale;

- partea civilă M. I. a solicitat obligarea condamnatului și a asigurătorului la plata sumei de 300.000 euro cu titlu de daune morale.

Totodată, toate părțile civile enunțate au solicitat, global, suma de 20.000 euro cu titlu de daune materiale.

La solicitarea instanței privind menționarea cuantumului daunelor materiale pretinse de fiecare parte, părțile civile M. T., M. A., C. A., M. I. și G. F., printr-un înscris (filele 33-38 din dosarul nr._ ), au arătat că s-au efectuat următoarele cheltuieli:

  1. M. T. - 4.885, 69 lei;
  2. M. A. - 3.464, 07 lei;
  3. C. A. - 3.464, 07 lei;
  4. M. I. - 3.464, 07 lei.

În dovedirea pretențiile civile formulate, părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri (filele 75-114 din dosarul nr._ ) și proba testimonială, fiind audiați martorii D. A. și Buluceanu I. (filele 81-84 din dosarul nr._ ).

S-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1357 și urm. C.civ., art. 1391 și art. 1392 C.civ. (aplicabile în cauză față de data săvârșirii faptei - 04.01.2013): fapta ilicită a condamnatului D. M. (nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul moral suferit de părțile civile, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către condamnat urmată de decesul victimei M. M.), vinovăția dovedită a condamnatului (stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă), care a acționat din culpă.

Prejudiciul material constă în aceea că, după decesul lui M. M., părțile civile M. T., M. A. și C. A. au fost nevoite să suporte cheltuielile ocazionate de înmormântare și respectarea obiceiurilor creștine de pomenire.

S-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada neechivocă a faptului că părțile civile M. I. și G. F. au suportat cheltuieli ocazionate de înmormântarea și respectarea obiceiurilor creștine de pomenire a defunctului M. M..

Astfel, cu privire la G. F., s-a constatat că prin înscrisul aflat la filele 33-38 din dosarul instanței nr._ s-a menționat că au efectuat cheltuieli doar M. T., M. A., C. A. și M. I., deci nu și G. F..

Cu privire la M. I., s-a constatat că, deși prin înscrisul aflat la filele 33-38 din dosarul nr._ s-a arătat că această parte civilă a efectuat o . cheltuieli, înscrisurile depuse în acest sens nu confirmă acest aspect, numele acestei persoane nefigurând înscris pe niciun document justificativ.

Mai mult, martora D. A. a menționat că nu știe cine este M. I., iar martora Buluceanu I., deși a arătat că M. I. este sora decedatului, a indicat alte persoane ca fiind cele care au contribuit la cheltuielile ocazionate de înmormântare și pomenire a defunctului.

Cu referire la întinderea prejudiciului material, s-a constatat că în cauză cheltuielile efectuate de părțile civile M. T., M. A. și C. A. sunt dovedite doar în parte, prin înscrisurile depuse la dosar.

Față de suma solicitată cu acest titlu și sub aspectul iterat (20.000 euro), pe de o parte, s-a reținut că aceasta nu a fost probată integral nici prin declarațiile martorilor D. A. și Buluceanu I. (aceștia, prin depozițiile lor, nici măcar nu au putut estimata cheltuielile suportate), nici prin înscrisuri, iar pe de altă parte, că nu pot fi acordate cu titlu de despăgubiri civile orice cheltuieli de înmormântare efectuate de rudele persoanei decedate, ci numai în măsura în care acestea se situează într-o limită rezonabilă (având în vedere cheltuielile ce se efectuează în mod obișnuit și circumstanțele specifice ale cauzei). Dincolo de această limită, cheltuielile de înmormântare nu mai au caracter necesar sau chiar nu mai sunt în legătură directă de cauzalitate cu fapta ilicită.

În context, s-a reținut că la dosar, deși s-au depus o . înscrisuri în dovedirea pretențiilor de ordin material, pe o . acestea apar produse (de pildă: hrană pentru pisici, pampers wipes baby, roll-on-uri, sandale fete, deo spray ., mănuși ciclism, taxă parcare, minge de fotbal, etc.) care evident nu reprezintă cheltuieli suportate de părțile civile care să aibă legătură cu cauza.

Pe de altă parte, față de concluziile asiguratorului de a fi admisă acțiunea civilă numai pentru cheltuielile dovedite prin documente justificative, s-a apreciat că ar fi inechitabil a se pretinde părților civile ca în perioada ce a urmat morții tatălui să se îngrijească, în principal, de preconstituirea de probe pentru procesul penal. Mai mult, dovedirea acestei împrejurări nu este limitată de Codul de procedură penală numai la proba cu înscrisuri. Așadar, cheltuielile materiale efectuate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare pot fi dovedite și prin declarații de martori.

Ținând seama numai de cheltuielile efectuate până în prezent (doar acestea au caracter cert), de sumele probate, de cheltuielile ce se fac în mod obișnuit cu ocazia înmormântării și a pomenirilor, de faptul că o parte a acestora au caracter de notorietate, precum și de circumstanțele concrete în care s-a produs fapta, prima instanță a stabilit despăgubiri materiale în cuantum de 15.000 de lei, considerând că această sumă este suficientă pentru acoperirea prejudiciul material cauzat prin săvârșirea infracțiunii, urmând ca această sumă să fie distribuită în mod egal fiecăreia dintre cele trei părți civile.

Referitor la prejudiciul moral, prima instanță a reținut că acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Potrivit art. 1391 alin. 2 C.civ., instanța poate să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

În cauză, prin actele depuse, precum și prin depozițiile martorilor, s-a făcut dovada că părțile civile M. T., M. A. și C. A. sunt copiii defunctului M. M., partea civilă M. I. este sora defunctului M. M., iar G. F. a fost soția defunctului și că, deși la un moment dat au divorțat, a conviețuit cu M. M. până la decesul acestuia.

În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, s-a reținut că la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt:

- criteriul echității, care presupune existența unei corespondențe între prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii;

- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;

- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.

Toate aceste criterii trebuie să conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justă și reală despăgubire a părților civile, cu efect de satisfacție și să nu reprezinte o sancțiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părților civile.

S-a reținut că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, părților civile le-a fost cauzat de către condamnat un prejudiciu moral important, constând în pierderea unei persoane foarte dragi, a soțului, a tatălui, respectiv a fratelui, în împrejurări dureroase pentru membrii familiei. Astfel, consecințele negative suferite de către părțile civile în plan psihic și afectiv, cauzate de pierderea unei rude apropiate sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de o astfel de pierdere.

În raport de toate criteriile arătate mai sus, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de părțile civile, prima instanță le-a considerat ca fiind nejustificat de mari, ajungându-se prin sumele solicitate practic la o „comercializare a sentimentelor de afecțiune”, motiv pentru care va admite în parte pretențiile părților civile privind despăgubirile pentru daunele morale încercate.

Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, s-a apreciat în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum vârsta victimei la momentul decesului, legăturile de rudenie ale părților civile cu victima, relațiile afective existente între acestea.

Ținând cont de elementele menționate anterior, prima instanță a considerat că suma de20.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile G. F. - în calitate de soție a defunctului M. M., M. T. - în calitate de fiu a defunctului M. M., M. A. - în calitate de fiu a defunctului M. M. și C. (fostă M.) A. - în calitate de fiică a defunctului M. M., precum și suma 5.000 euro pentru partea civilă M. I. - în calitate de soră a defunctului M. M., reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.

Prima instanță a mai constatat că la data producerii accidentului autovehiculul era asigurat în baza poliței de asigurare RCA (fila 105 din dosarul de urmărire penală), având perioada de valabilitate 15.12._13, emisă de asigurătorul S.C. U. A. S.A.

Conform art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în Romania, „asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, iar conform art.55 alin.1 din același act normativ „despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat”. În ceea ce privește calitatea de asigurător a societății de asigurare, aceasta a fost stabilită prin Decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din considerentele acestei decizii s-a reținut că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

În consecință, în baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA încheiate, s-a stabilit ca asiguratorul să plătească în locul condamnatului suma la care acesta a fost obligat cu titlu de daune materiale.

Astfel, potrivit Ordinului C.S.A. nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs. D. urmare, pentru a interveni obligația de plată a asigurătorului, trebuie ca mai întâi să se stabilească o obligație de plată în sarcina celui asigurat și în beneficiul celui păgubit. Abia după stabilirea unei obligații de plată în sarcina asiguratului se va constata că în temeiul poliței de asigurare și a dispozițiilor legale din materia asigurărilor de răspundere civilă devine incidentă obligația de plată a asigurătorului.

Împotriva acestei sentințe, în datele de 05.01.2015 și 16.01.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea sentinței, asiguratorul S.C. U. A. S.A. și părțile civile M. T., C. A., M. A., G. F. și M. I. au declarat apeluri pe care le-au motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 36-41 și 45-49 din prezentul dosar).

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de ApelBucurești – Secția a II-a Penală în data de 29.09.2014, sub nr. unic de dosar_/299/2011* (nr. în format vechi 3392/2014).

Motivele de apel

Asiguratorul S.C. U. A. S.A. a solicitat desființarea în parte a sentinței penale apelate și, rejudecând cauza în ceea ce privește latura civilă, să se dispună modificarea valorilor pecuniare, prin diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile M. T., C. A. și M. A., precum și obligarea la plata despăgubirilor morale în echivalent lei la cursul valutar de la data producerii accidentului.

În motivarea în fapt a apelului, s-a precizat, în primul rând, că, în cuantificarea daunelor morale acordate părților civile, prima instanță nu a luat în considerare criteriul jurisprudenței în spețe similare, sens în care s-a invocat art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 dat în aplicarea Legii nr. 136/1995, potrivit căruia la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere daunele morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, întrucât nu există acte normative care să stabilească expres valorii medii ale despăgubirilor. Astfel, s-a apreciat că în cauză suma dispusă de către prima instanță cu titlu de daune morale este nejustificată sub aspectul cuantumului stabilit și nu respectă principiul echității având în vedere situația de fapt, astfel încât suma stabilită să fie suficientă în raport de suferința psihică cauzată de accident. Solicită ca, în acest sens, să se aibă în vedere situația economică a părților civile, reținând și faptul că la dosar nu există dovezi din care să rezulte că victima contribuia cu sume de bani la întreținerea copiilor sau a surorii sale. Cuantificarea despăgubirilor nu poate viza decât obținerea unui efect compensatoriu, de alinare a prejudiciului moral, prin urmare, acordarea daunelor morale trebuie făcută într-un cuantum adecvat, pe criterii obiective. Ca atare, prima instanță avea obligația ca, în stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, să procedeze la examinarea jurisprudenței naționale și europene, pentru ca despăgubirile să nu constituie o îmbogățire fără just temei. S-a mai solicitat ca, la acordarea daunelor morale, să se aibă în vedere argumentele expuse în studiul privind practica națională și europeană în materie, intitulat generic Ghidul pentru soluționarea daunelor morale. S-a mai menționat că funcția reparatorie specifică răspunderii civile este iluzorie atunci când este vorba despre daunele morale. În consecință, s-a considerat că se impune ca stabilirea sumelor destinate reparării prejudiciului moral să se raporteze la principiul echității, astfel încât să se asigure o justă și integrală dezdăunare a părților civile.

În al doilea rând, s-a apreciat că sentința penală apelată este nelegală, sub aspectul stabilirii ca plata daunelor morale acordate părților civile să se efectueze în moneda euro, în echivalent în lei la data efectuării plății. În acest sens, s-a invocat faptul că, în cauză, fiind vorba despre o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto RCA, stabilirea și acordarea despăgubirilor se face conform unor criterii expres instituite de lege, respectiv art. 24 alin. 3 și art. 56 alin. 5 din Normele RCA aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, dispoziții legale potrivit cărora calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor stabilite se face la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data producerii accidentului, respectiv 04.0.2013. Astfel, prima instanță a dispus în mod eronat ca plata daunelor stabilite în moneda euro să fie achitate la alt curs valutar, cu aplicarea greșită a legii.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 136/1995 și art. 408, art. 412 alin. 4 și art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

Părțile civile au solicitat desființarea în parte a sentinței penale apelate și, rejudecând cauza în ceea ce privește latura civilă, să se majoreze cuantumul daunelor materiale și morale acordate în cauză părților civile, la nivelul celor solicitate de părțile civile.

În motivarea în fapt a apelului, s-a precizat, în primul rând, sub aspectul cuantumului daunelor materiale privind părțile civile M. I. și G. F., că în mod greșit a apreciat prima instanță că cele două părți civile nu au făcut dovada susținerii cheltuielilor efectuate. În acest sens, s-a precizat că în mod evident într-o familie cheltuielile au fost susținute de toți membrii familiei, iar pe înscrisurile doveditoare nu se pot trece numele tuturor părților civile. D. pentru faptul că numai unii dintre ei apar ca titular înscriși pe acele cheltuieli nu înseamnă că cele două părți civile nu au susținut o parte din aceste cheltuieli, sens în care s-a apreciat că, prin declarațiile date, martorii audiați în fața primei instanțe au susținut cheltuielile ocazionate de înmormântare și pomeniri.

Referitor la cuantumul daunelor materiale acordate în cauză, s-a precizat că în mod greșit a apreciat prima instanță că acestea pot fi acordate într-un cuantum care s-ar situa într-o limită rezonabilă, având în vedere că nici Codul civil și nici codul de procedură civilă nu definesc noțiunea de limită rezonabilă. În acest sens, s-a menționat că judecătorul trebuie să aprecieze de la caz la caz cuantumul cheltuielilor, iar nu să stabilească o limită generală. S-a mai precizat că daunele materiale reprezintă cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării, a meselor comemorative și a parastaselor și pomenirilor ulterioare, toate conform datinilor, plus alte cheltuieli neprevăzute. Instanța trebuie să țină seama că a se pretinde părților civile ca în momentele de maximă tristețe pricinuite de comemorarea celui dispărut să se îngrijească în principal de preconstituirea de probe pentru procesul penal este inechitabil. În plus, sumele de bani utilizate au fost împrumutate de la mai multe persoane, deoarece familia nu avea banii pregătiți pentru aceste momente dificile. S-a mai menționat că daunele materiale solicitate au caracter cert, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate până în prezent.

Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate în cauză, s-a precizat că prima instanță nu a avut în vedere împrejurarea că soția și cei 3 copii, precum și sora acestuia au rămas brusc fără soțul/tatăl/fratele de care aveau atâta nevoie, cărora le-a dăruit toată dragostea din lume, caz în care suferințele părților civile și posibilitatea lor de a-și reveni și de a-și continua existența într-o viață normală sunt minime. Sentimentul de doliu și obsesionalitatea legată de acest tragic eveniment este foarte prezentă în sânul acestei familii. S-a mai menționat că decesul victimei a cauzat tuturor părților civile suferințe psihice puternice, fiind astfel afectate relațiile de familie, cu atât mai mult cu cât pierderea ființei dragi a fost intempestivă. Indemnizațiile acordate cu titlu de daune morale trebuie să fie stabilite într-un cuantum care să suplinească faptul că nu este cu putință o reparare integrală a prejudiciului moral. Așadar, instanța trebuie să aprecieze cuantumul daunelor morale în raport de gravitatea lor incomensurabilă, la nivelul la care sunt percepute de către părțile civile cărora pierderea ființei dragi le-a provocat un grav dezechilibru psihic și fizic.

În drept, au fost invocate prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantul-asigurator și apelantele-părți civile, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Prealabil analizării legalității și temeiniciei sentinței penale apelate, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.

Având în vedere că apelurile formulate vizează exclusiv modul de soluționare de către instanța de fond a laturii civile a cauzei, se constată că latura penală beneficiază de autoritate de lucru judecat, întrucât, potrivit art. 551 pct. 4 C.pr.pen., sentința penală nr. 370/04.07.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, prin care s-a dispus condamnarea intimatului - inculpat D. M. la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal (corespunzător art. 192 alin. 1 și 2 C.pen.), a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1158/A/03.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de intimatul - inculpat.

Așadar, Curtea urmează a face referiri cu privire la situația de fapt și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina intimatului - inculpat exclusiv prin raportare la cele statuate în mod definitiv prin sentința penală nr. 370/04.07.2014.

Situația de fapt

În data de 04.01.2013, în jurul orei 17:30, în timp ce conducea autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, pe DN 5, în localitatea Jilava, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, inculpatul D. M. a accidentat-o mortal pe victima M. M., care era angajată în traversarea drumului pe marcajul pietonal.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale și în cursul judecării cauzei în primă instanță sub aspectul laturii civile a cauzei

Curtea reține că în aceste faze procesuale au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- declarațiile martorilor D. A. și Buluceanu I. (aflate la filele 81-84 din dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu);

- concluziile raportului de expertiză tehnică auto privind cauza producerii accidentului de circulație și inițierea stării de pericol ce a precedat accidentului (aflat filele 75 - 93 din dosarul de urmărire penală nr. 14/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu);

- înscrisuri constând în acte medicale, facturi, chitanțe și bonuri fiscale, privind cheltuielile efectuate de către părțile civile ocazionate de înmormântarea și parastasele efectuate pentru victima accidentului de circulație (aflate la filele 39-55 din dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu, precum și la filele 75-114 din dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu).

2. Mijloacele de probă în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în calea de atac a apelului nu s-a administrat niciun mijloc de probă sub aspectul laturii civile a cauzei.

Stabilirea gradului de culpă a inculpatului în producerea accidentului de circulație

Curtea constată, din probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale, că inculpatul are o culpă exclusivă în producerea accidentului rutier.

Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară auto s-a concluzionat în sensul că:

- în momentele premergătoare impactului autovehiculul condus de inculpat putea circula cu o viteză de aproximativ 85 km/h;

-starea de pericol a fost creată de către inculpat, care s-a deplasat cu o viteză a cărei valoare este superioară vitezei maxim autorizate în zona accidentului și nu a oprit regulamentar înainte de marcajul pietonal pentru a acorda prioritate pietonului angajat în traversarea drumului pe marcajul pietonal;

-inculpata avea posibilitatea să evite producerea accidentului dacă ar fi acordat prioritate pietonului angajat în traversare pe trecerea de pietoni; pietonul (respectiv victima) nu a avut posibilități de evitare a accidentului.

Cererile de constituire de parte civilă

M. T., C. A. și M. A. (toți 3 - copiii victimei), G. F. (soția victimei) și M. I. (sora victimei) s-au constituit părți civile (cereri aflate la filele 58-60 din dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu), cu următoarele sume:

- 20.000 de euro pentru toate părțile civile, reprezentând daune materiale rezultate ca urmare a cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării și a pomenirilor ulterioare conform datinii creștinești a victimei și

- câte 500.000 de euro (echivalent în lei la data efectuării plății) pentru copiii victimei, 300.000 de euro (echivalent în lei la data efectuării plății) pentru sora victimei și 800.000 de euro (echivalent în lei la data efectuării plății) pentru soția victimei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat ca urmare a pierderii tatălui, respectiv fratelui și soțului în vârstă de 81 de ani.

Analiza motivelor de apel

  1. Apelul formulat de asiguratorul de răspundere civilă obligatorie auto
  1. A. Motivul de apel referitor la cuantumul daunelor morale acordate de către prima instanță tuturor părților civile

Curtea constată că, în urma accidentului produs din culpa exclusivă a inculpatului, prin încălcarea dispozițiilor legale referitoare la circulația autovehiculelor pe drumurile publice, a survenit decesul victimei M. M., soțul, respectiv tatăl și fratele părților civile.

Este dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că decesul acestei persoane a produs părților civile suferințe incomensurabile care nici nu vor dispărea și nici nu se vor estompa vreodată.

Astfel, prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, părților civile le-a fost cauzat de către inculpat prejudicii morale extraordinar de importante, constând în pierderea unei persoane foarte apropiate, în împrejurări dureroase, în urma unor suferințe cauzate de leziunile traumatice provocate prin accidentul de circulație. Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană lezează direct și nemijlocit sentimente de dragoste și afecțiune, cum este cazul în speță. În ceea ce privește suma ce se acordă cu titlu de daune morale, Curtea reține că aceasta este greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a o privi ca pe un „pretium dolores”, ca o compensare a pierderii suferite de partea civilă. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, Curtea are în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, măsura în care părțile civile au fost, dar mai ales vor fi afectate emoțional și familial.

În consecință, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.

Astfel, în privința cuantumului prejudiciilor morale, Curtea apreciază, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, că sumele de 20.000 de euro și 5.000 de euro apreciate de către prima instanță pentru părțile civile constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.

Așadar, Curtea apreciază că nu se impune reducerea cuantumului daunelor morale stabilite de către prima instanță.

Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este nefondat.

  1. B. Motivul de apel referitor la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate de către prima instanță părților civile în moneda euro, în echivalent în lei la data efectuării plății

Prin sentința penală apelată, prima instanță a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale în moneda euro, în echivalent lei la data efectuării plății.

Din acest punct de vedere, Curtea constată că prima instanță a procedat în mod corect la stabilirea datei plății ca fiind cea care trebuie luată în calcul la momentul îndeplinirii de către inculpat a obligației de acordare a despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat părților civile.

În acest fel, în raport de dispozițiile art. 19 alin. 5 C.pr.pen., prima instanță a dat deplină eficiență principiului care guvernează răspunderea civilă delictuală, acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat.

În acest context, Curtea apreciază că niciun alt moment anterior datei plății, respectiv cel a datei producerii accidentului, nu este în măsură a corespunde principiului sus-enunțat.

Prin urmare, Curtea constată ca fiind nefondată aprecierea asiguratorului asupra aplicabilității în cauză a art. 24 alin. 3 și art. 56 alin. 5 din Normele RCA aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, întrucât răspunderea civilă delictuală este guvernată de dispozițiile legii civile și ale legii procesual civile, iar nu de prevederi normative aplicabile într-un domeniu strict determinat, cum este cel al accidentelor de circulație, cu atât mai mult cu cât aceste norme speciale au o forță juridică inferioară legii, astfel că nu pot prevala.

Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este nefondat.

  1. Apelul formulat de părțile civile
  1. A. Motivul de apel referitor la neacordarea de către prima instanță de daune materiale părților civile M. I. și G. F.

Din coroborarea probatoriului administrat în cauză, constând în depozițiile martorilor D. A. și Buluceanu I. și înscrisurile reprezentând chitanțe, facturi și bonuri fiscale, Curtea constată că părțile civile M. I. și G. F. nu au efectuat cheltuieli ocazionate de înmormântarea și pomenirile ulterioare ale soțului, respectiv fratelui lor.

Astfel, pe de o parte, audiată fiind în fața primei instanțe, martora Dănerscu A. a declarat că nu știe cine este M. I., iar referitor la cheltuielile ocazionate de înmormântarea defunctului și datinile creștinești, martora a precizat că aceste cheltuieli au fost efectuate de către M. T., M. A. și C. A., iar nu și de către G. F..

De asemenea, audiată fiind în fața primei instanțe, martora Buluceanu I. a declarat că nu poate preciza amănunte despre M. I., iar referitor la G. F., a precizat că aceasta din urmă i-a spus că a cheltuit sume foarte mari de bani cu înmormântarea defunctului și pomenirile sale ulterioare, dar nu a putut preciza sume concrete legate de acest aspect.

Pe de altă parte, din analiza ansamblului înscrisurilor administrate în cauză, nu rezultă că aceste cheltuieli ocazionate de înmormântarea defunctului și datinile creștinești ar fi fost efectuate și de către M. I. și G. F..

În consecință, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada neechivocă a faptului că părțile civile M. I. și G. F. au suportat cheltuielile ocazionate de înmormântarea și respectarea obiceiurilor creștine de pomenire a defunctului, astfel că nu le-a acordat celor două părți civile despăgubiri pentru pretinsele daune materiale.

Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este nefondat.

2. B. Motivul de apel referitor la cuantumul daunelor materiale și morale acordate părților civile de către prima instanță

Referitor la cuantumul daunelor materiale, Curtea constată că ansamblul probatoriu administrat sub acest aspect demonstrează faptul că sumele de bani - respectiv 5.000 de lei pentru fiecare dintre părțile civile M. T., M. A. și C. A. - au fost apreciate în mod just și echitabil de către prima instanță, fiind avute în vedere nu numai cheltuielile dovedite prin facturile, chitanțele și bonurile fiscale depuse la dosar, dar și prin depozițiile martorilor audiați sub acest aspect, fiind, așadar, îndeobște cunoscut, potrivit cutumelor creștinești, faptul că în situații precum cea din prezenta cauză, deși se fac anumite cheltuieli cu înmormântarea victimei și pomenirile sale ulterioare, nu se pot obține documente justificative pentru toate aceste cheltuieli, astfel că, în aceste condiții, efectuarea acestor cheltuieli de către părțile civile nu poate fi tăgăduită.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de către prima instanță tuturor celor 5 părți civile, având în vedere considerațiile expuse anterior, la momentul analizării primului motiv de apel al asiguratorului, Curtea apreciază că nu se impune nici micșorarea, dar nici majorarea cuantumului acestor daune, întrucât au fost apreciate de către prima instanță într-un cuantum just și rezonabil în raport de suferințele psihice provocate părților civile de decesul victimei.

În consecință, Curtea apreciază că atât cuantumul daunelor morale, cât și cel al daunelor materiale au fost în mod corect și rezonabil apreciate de către prima instanță pentru toate părțile civile, neimpunându-se nici micșorarea, dar nici majorarea cuantumului daunelor morale și materiale acordate în cauză.

Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este nefondat.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate

În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.

Astfel, având în vedere soluția de condamnare a inculpatului pe latură penală și de obligare a acestuia la plata despăgubirilor civile dispuse în cauză, Curtea constată că în mod corect a aplicat prima instanță prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.pen., dispunând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Prin urmare, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în sensul celor precizate anterior.

Soluția ce va fi pronunțată de către Curte

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-asigurator S.C. U. A. S.A. și apelantele - părți civile M. T., C. A., M. A., G. F. și M. I. împotriva sentinței penale nr. 596/29.12.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-asigurator și pe fiecare apelantă-parte civilă la plata sumei de câte 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat D. M., se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-asigurator S.C. U. A. S.A. și apelantele - părți civile M. T., C. A., M. A., G. F. și M. I. împotriva sentinței penale nr. 596/29.12.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe apelantul-asigurator și pe fiecare apelantă-parte civilă la plata sumei de câte50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat D. M., se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2015.

Președinte, Judecător,

C. B. I. C.

Grefier,

R. S.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

16.06.2015 / 2 ex.

Judecătoria Cornetu

Dosar nr._

Judecător Fond: Livișor D.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....  Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 924/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 893/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI