Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 897/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 897/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 897 / A
Ședința publică din data de 11.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror E. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul A. J. împotriva sentinței penale nr. 200 din data de 06.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, personal, în stare de libertate, și asistat de avocat B. B., în substituirea apărătorului ales, avocat G. C. cu împuternicirea avocațială nr._/22.05.2015 emisă de Baroul București, aflată la fila 5 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștință apelantului-inculpat prevederile art. 420 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., în sensul că are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Apelantul-inculpat, având cuvântul, personal, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține depozițiile date în cauză.
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecând, să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere infracțiunea săvârșită de inculpat, cu luarea în considerare a circumstanțelor sale personale. Precizează că inculpatul are domiciliul în Danemarca, astfel că, consilierului din cadrul Serviciului de Probațiune îi va fi greu să se deplaseze acolo. Or, din punctul de vedere al apărării, soluția optimă este aceea de renunțare la aplicarea pedepsei, având în vedere că toate condițiile prevăzute de art. 80 C.pen. sunt îndeplinite. În acest sens, arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei care este una de pericol, a stat 2 ani fără permisul de conducere, suferă de o afecțiune medicală, așa cum rezultă din actele medicale de la dosar. În subsidiar, solicită aplicarea amenzii penale
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, întrucât prima instanță a avut în vedere atât circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, dar și aspecte legate de persoana inculpatului. Precizează că nu a văzut în dosar înscrisuri din care să rezulte că inculpatul locuiește cu forme legale și în mod stabil într-o altă țară. Într-adevăr, s-a vorbit despre faptul că inculpatul urma să își găsească un loc de muncă în străinătate, dar nu s-a făcut această dovadă. De altfel, instanța a și motivat de ce a dispus amânarea aplicării pedepsei, având în vedere tocmai împrejurarea că în acest fel inculpatului nu îi va fi anulat permisul de conducere, fiind astfel avute în vedere elemente legate de persoana inculpatului.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul în replică, apreciază că reprezentantul Ministerului Public trebuia să motiveze de ce în speță nu se aplică dispozițiile art. 80 C.pen.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, apreciază că nu este sarcina procurorului de a motiva de ce nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 80 C.pen., în condițiile în care reprezentantul Ministerului Public apreciază că hotărârea atacată, astfel cum este motivată, este temeinică și legală. Astfel, este în sarcina inculpatului să demonstreze contrariul.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este diagnosticat cu sindromul morții subite, astfel că nu are o viață normală și este lăsat deoparte.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 200/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 75 alin. 2 lit. b, art. 76 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul A. J. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C.pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, în condițiile art. 84 C.pen.
În baza art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune București la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
S-a încredințat Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile dispuse.
În baza art. 88 C.pen., s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile privind cazurile de revocare a amânării aplicării pedepsei.
În baza art. 90 alin. 1 C.pen., s-a constatat că inculpatului nu i se mai aplică pedeapsa și nu este suspus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu a săvârșit din nou o infracțiune sau nu s-a dispus revocarea amânării aplicării pedepsei și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1742/P/2012 din data de 16.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, inculpatul A. J. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unuivehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen. cuaplicarea art. 5 C.pen.
În data de 27.01.2012 inculpatul a condus autoturismul marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_ pe C.. Floreasca, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g%o alcool pur însânge la momentul prelevării mostrelor biologice.
În faza de urmărire penală fapta săvârșită de inculpat a fost dovedită prinurmatoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorului și cele ale inculpatului.
În cauză a fost parcursă procedura prevăzută de art. 342 și următoarele C.pr.pen., instanța dispunând începerea judecății prin încheierea din data de 25.02.2015.
Inculpatul a înțeles să beneficieze de procedura în cazul recunoașterii învinuirii, fiind audiat în data de 25.03.2015.
Inculpatul a depus la dosar înscrisuri: înscrisuri în limba engleză și daneză privind participarea inculpatului la un curs de formare profesională și intenția de angajare formulată de de angajatorul Horesta, contract de intermediere în vederea angajării de către Carnival Cororation (dep. cazino), contract de furnizare servicii de pregătire profesională, scrisoare de angajare emisă de angajatorul Carnival, copia pașaportului și biletelor de avion pe ruta Lituania - Romania și retur, înscrisuri care atestă afecțiunile medicale ale inculpatului.
Examinând actele și lucrările din dosar, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 27.01.2012, în jurul orelor 04.20, organele de poliție rutieră au oprit pentru control autoturismul marca Skoda F. cu nr. deînmatriculare_ care era condus pe C.. Floreasca de către inculpat
În urma controlului efectuat organele de poliție au constatat că inculpatul emana vapori de alcool, motiv pentru care s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest care a indicat la ora 04.28 o concentrație de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat. În continuare, inculpatul a fost condus la I.N.M.L. în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
În urma recoltării probelor biologice de sânge la I.N.M.L. s-a stabilit că inculpatul avea o alcoolemie de 1,15 g%o la ora 05.15, respectiv 0,95 g%o la ora 06.15.
Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării, în cauză s-a dispus și efectuat raportul de expertiză medico-legală nr. A_ din 13.01.2014, privind calculul retroactiv al alcoolemiei, din care a reieșit că la orele 04,20 acesta putea avea, teoretic, o alcoolemie în descreștere de cca. 1,30 g%o.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că la data respectivă, în intervalul orar 00.00 - 03.00 a consumat cantitatea de 100 ml tequila și 50 ml Jaggermeister, pe mâncate, iar în jurul orelor 04,20, în timp ce conducea autoturismul pe C.. Floreasca, a fost oprit de către organele de poliție care l-au testat cu aparatul alcooltest.
Prima instanță a reținut faptul că probele administrate în faza de urmărire penală confirmă situația de fapt anterior menționată.
Inculpatul, în legătură cu faptele ce au fost reținute în sarcina sa, audiat fiind în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea acestora.
Fiind audiat de instanță în aplicarea 375 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul a recunoscut fapta săvârșită în modalitatea prezentată în rechizitoriul parchetului.
Coroborând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.
Numai alcoolemia stabilită în urma calculului retroactiv prezintă relevanță în cauză, întrucât starea de pericol pentru ordinea publică s-a produs în raport de momentul depistării inculpatului în trafic, conducând autovehiculul, iar nu înraport de momentul prelevării probelor biologice de sânge la sediul unității medico-legale, în același sens statuând și CurteaConstituțională prin decizia nr. 732/16.12.2014.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a ținut seama că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoștere a faptei comise. Inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa cazier judiciar, iar din înscrisurile puse la dispoziție de către acesta rezultă că este o persoană responabilă, preocupată de pregătirea profesională și depune eforturi pentru încadrarea în muncă. De asemenea, prin raportare la valorile de alcoolemie înregistrate la data depistării inculpatului în trafic și având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia, s-a apreciat că în favoarea sa se poate reține circumstața atenuantă judiciară prevăzută la art. 75 alin. 2 lit. b C.pen.
Având în vedere relațiile sociale lezate, condițiile concrete de săvârșire a faptei și persoana inculpatului, prima instanță s-a orientat către pedeapsa închisorii fără executare efectivă în regim de detenție, constatând că scopul pedepsei poate fi atins și în acest fel.
Analizând dispozițiile legale incidente din legile penale succesive, prima instanță a reținut că cele prevăzute de legea nouă sunt mai favorabile inculpatului, având în vedere pedeapsa și modalitatea de executare spre care s-a orientat instanța - fără executare efectivă.
Astfel, s-a constatat că în privința inculpatului sunt îndeplinite criteriile legale prevăzute la art. 83 C.pen.
Chiar dacă dispozițiile art. 85 alin. 2 C.pen. prevăd și interdicția de a conduce anumite vehicule pe durata termenului de supraveghere, prima instanță a apreciat că această măsură nu mai este justificată în cauză, prin prisma faptului că inculpatul a fost lipsit de dreptul de a conduce autovehicule pe toată durata de timp de la data săvârșirii faptei și până în prezent, conform art. 111 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 (27.01.2012 - prezent), durată de timp apreciată ca fiind suficientă, apreciindu-se astfel că nu se impune adiționarea unei alte perioade de interdicție de a conduce autovehicule de încă 2 ani.
Împotriva acestei sentințe penale, în data de 08.04.2015, în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea minutei sentințe, inculpatul A. J. a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 9-13 din prezentul dosar).
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 14.05.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de apel
Inculpatul a criticat sentința penală apelată sub aspectul netemeiniciei soluției privind individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate.
În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a precizat, în esență, că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu reprezintă un pericol social, este tânăr, regretă sincer fapta, a fost o nesăbuință din partea sa de a se urca la volan sub influența băuturilor alcoolice. A mai precizat că suferă de sindromul Brugada, o boală de inimă ereditară cunoscută și sub denumirea de sindromul morții subite.
În consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul de a se dispune, în principal, renunțarea la aplicarea pedepsei, potrivit art. 80 C.pen.,; în subsidiar, stabilirea pedepsei amenzii penale în cuantumul minimului prevăzut de lege și amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 C.pen.; în al treilea rând, aplicarea amenzii penale în cuantumul minimului prevăzut de lege.
În drept, au fost invocate prevederile art. 412 C.pr.pen.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelantul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 418 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt
Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, iar pe de altă parte, că, la judecata în primă instanță, la termenul din data de 25.03.2015, inculpatul a adoptat o atitudine procesuală constantă de recunoaștere a comiterii faptei pentru care a fost cercetat, astfel că s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea în care aceasta a fost reținută în rechizitoriu, fiind de acord cu mijloacele de probă administrate în timpul urmării penale.
Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentația expusă de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost cercetat.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorului, mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile date de inculpat.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat administrarea niciunui mijloc de probă.
În drept
Curtea constată că fapta reținută în sarcina apelantului-inculpat întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen., motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Analiza motivelor de apel
Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptei, că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fiind sub influența alcoolului, având o îmbibație alcoolică de 1,30 g/l alcool pur în sânge, dovedind un potențial pericol social al faptei, mai ales din perspectiva posibilității producerii, în condițiile prezentate, a unui accident de circulație.
În contextul factual anterior prezentat, Curtea apreciază că inculpatul a dat dovadă de un grad relativ ridicat de pericol social concret, întrucât, deși în mod abstract a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, prin aceea că a condus autovehiculul fiind în stare de ebrietate, totuși, prin fapta sa nu a produs niciun rezultat concret, privit în materialitatea sa.
Totodată, referitor la circumstanțele personale ale apelantului-inculpat, din fișa de cazier judiciar a acestuia (aflată la fila 8 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București), Curtea reține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune reindividualizarea modalității de executare a pedepsei stabilite de către prima instanță, în sensul dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei, sens în care Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 80 alin. 1 C.pen., întrucât nu se poate aprecia că infracțiunea comisă prezită o gravitate redusă.
De asemenea, Curtea apreciază că în cauză nu se impune nici aplicarea pedepsei amenzii penale, prevăzută în mod alternativ de către art. 336 alin. 1 C.pen. și, cu atât mai mult nu se poate aprecia în sensul amânării aplicării acestei pedepse.
Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită de către Judecătorie, respectiv într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege, de 8 luni închisoare, redus ca urmare a reținerii în cauză a art. 396 alin. 10 C.pr.pen., prin reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen., corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de inculpat, fiind avute în vedere și circumstanțele sale personale; așadar, Curtea apreciază că Judecătoria a dat deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen.
În acest context, Curtea apreciază că prin dispunerea, potrivit art. 83 alin. 1 C.pen., a amânării aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, cu impunerea respectării, pe durata termenului de supraveghere, a obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. 1 C.pen., se asigură un just raport de proporționalitate între cuantumul pedepsei stabilite și necesitatea garantării scopului pedepsei și a creării c0nvingerii instanței că inculpatul va conștientiza pe deplin însemnătatea deosebită a valorilor sociale ocrotite de legea penală, pe care le-a periclitat.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că sentința pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică.
Analiza celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate
În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.
Astfel, Curtea constată că în mod just a aplicat prima instanță prevederile art. 84, art. 85 și art. 86 C.pen., art. 404 alin. 3 C.pr.pen. rap. la art. 88 C.pen., incidente în cazul dispunerii amânării aplicării pedepsei, precum și art. 274 alin. 1 C.pr.pen.
În consecință, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat A. J. împotriva sentinței penale nr. 200/06.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-inculpat la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat A. J. împotriva sentinței penale nr. 200/06.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-inculpat la plata sumei de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2015.
Președinte, Judecător,
C. B. I. C.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B.
15.06.2015 / 2 ex.
Judecătoria Sectorului 1 București
Dosar nr._
Judecător Fond: M. I. J.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 898/2015.... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 893/2015. Curtea de... → |
|---|
