Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2389/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2389/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-12-2013 în dosarul nr. 2389/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2389
Ședința publică din data de 31 decembrie 2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE- B. V.
JUDECĂTOR- O. M.
JUDECĂTOR - S. N.
GREFIER - E. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat prin procuror S. M..
Pe rol, soluționarea recursului formulat de inculpatul C. N. împotriva încheierii de ședință din data de 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat C. N., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat Topa O., cu împuternicire avocațială nr._/31.12.2013, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală nr.186/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție .
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. N., având cuvântul, arată că inculpatul este arestat de opt luni, iar de la momentul arestării, în cauză nu s-au mai efectuat acte de urmărire, nu există părți vătămate, întrucât acestea nu au pretins nimic și că sunt prieteni de ani de zile, astfel că inculpatul nu are interes să-și schimbe poziția procesuală, acesta s-a prezentat singur la momentul arestării preventive, iar cu referire la disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, arată că nu s-a reținut de către P. că inculpatul a încercat să influențeze sau să zădărnicească buna desfășurare a urmăririi penale, sens în care apreciază că nu se justifică temerea că inculpatul o dată pus în libertate, ar încerca să comită și alte infracțiuni. Mai arată că măsura arestării preventive este exagerată iar infracțiunea comisă de inculpatul, respectiv cămătărie este la limita textului de lege cerut, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că judecătorul fondului a făcut referiri la disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală și implicit la probele aflate la dosar, ca urmare a apărărilor făcute de avocați, ori judecătorul este obligat să răspundă la toate apărările pe care avocații au înțeles să le facă. Mai arată că judecătorul fondului a mai făcut referire și la termenul scurs de la luare măsurii arestării preventive, termen pe care l-a apreciat ca fiind rezonabil la acest moment procesual, termen care nu este deloc depășit în sensul hotărârilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, sens în care apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, dincolo de nemulțumirea inculpatului și apărătorului acestuia, nu pot fi aduse critici real la acest moment procesual.
Recurentului inculpat C. N., având cuvântul, arată că este de acord cu apărătorul său; s-a prezentat singur la arest, din declarațiile părților care au primit bani, rezultă că nu li s-a impus camătă, are patru copii minori și va respecta orice decizie pe care instanța o va lua.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 23.12.2013, Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art. 1608a alin. 6) C.p.p., a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații R. E., C. N., R. A. și S. G..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea de infracțiuni, după cum urmează:
- S. G., zis “B., pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. c) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și spălare a banilor, faptă prevăzută de art. 29 alin.(1) lit. b) din Legea 656 din 2002, republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;
- R. E., zis “E. al lui C., pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunilor de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen. și șantaj, faptă prevăzută de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.;
-C. N., zis “A.”, pentru săvârșirea infracțiunii de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie;
-R. A., zis “A. al lui C.”, pentru săvârșirea, în concurs și în stare de recidivă postcondamnatorie, a unei infracțiuni de cămătărie, faptă prev. de art. 3 din Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., și a unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 alin.(1) din C.pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C.pen.
Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpați, s-au reținut următoarele:
- în cazul inculpatului S. G. s-a reținut că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.2.i.), în cursul lunii octombrie 2012, a investit 150.000 de euro, bani proveniți din săvârșirea infracțiunii de cămătărie prezentate anterior, achiziționând două terenuri împreună cu construcțiile aferente situate în județul I. (fapte expuse la secțiunea I.2.ii.) și că, la data de 24.01.2013, prin încheierea succesivă a două acte notariale (unul prin care recunoaște achitarea unei datorii de către AL JAHNI NABIL și altul prin care fiul său achiziționează de la aceeași persoană un teren), a disimulat adevărata natură a provenienței și proprietății terenului în suprafață de 3.400 m.p., situat în intravilanul comunei Snagov, județul I., la tarlaua 141, .. cadastral 6900, proprietatea soților Al Jahni Nabil, și Al Jahni M., acesta provenind de fapt din săvârșirea infracțiunii de cămătărie (fapte expuse la secțiunea I.2.iii.);
- în cazul inculpatului R. E. se reține că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, a acordat cu titlu de îndeletnicire împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.5.i.), că, în perioada septembrie 2012 – aprilie 2013, împreună cu inculpații R. C. și R. A., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inc. S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente, primind în schimb o parte din câștigurile realizate din activitatea ilicită de cămătărie de către persoanele menționate anterior (fapte expuse la secțiunea I.5.ii), și că, la data de 27 noiembrie 2012, împreună cu inculpații D. N. zis “C.” și R. A. zis “A. al lui C.”, s-a deplasat în mun. Pitești și a exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I., zis “O.”, pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.”, o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (fapte expuse la secțiunea I.5.iii.);
- în cazul inculpatului R. A. zis „A. al lui C.” se reține că, în perioada decembrie 2011 – aprilie 2013, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (fapte expuse la secțiunea I.6.i.), că împreună cu inculpații R. C. și R. E., au facilitat și au sprijinit activitatea infracțională a inculpatului S. G. zis „B.”, a înv. U. N. zis „M.”, a înv. U. F., precum și altor persoane care se ocupă cu darea cu bani cu camătă în cazinouri, prin aceea că au oferit protecție acestora în activitatea de cămătărie practicată în special în cazinourile Platinum, Queen și Metropolis și au înlesnit recuperarea de către aceștia a sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente (fapte expuse la secțiunea I.6.ii.), și că, la data de 27 noiembrie 2012, inculpatul R. A. zis “A. al lui C.” împreună cu inculpații R. E. zis “E. al lui C.” și D. N. zis “C.” s-au deplasat în mun. Pitești și au exercitat amenințări cu acte de violență asupra persoanei vătămate P. I. zis “O.” pentru a o determina să îi restituie lui S. O., zis “D.” o sumă de bani ce i-a fost împrumutată anterior și camăta aferentă, respectiv suma 15.000 de euro (faptă expusă la secțiunea I.6.iii.);
- în cazul inculpatului C. N. zis „A.”, se reține că, în perioada 2012 – mai 2013, împreună cu învinuita C. E., zisă “V.”, cu titlu de îndeletnicire, a acordat împrumuturi bănești la care a perceput dobânzi unor persoane cunoscute personal sau prin intermediul altor persoane (faptă expusă la secțiunea I.11.i.).
În cazul de față, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați prin încheierea de cameră de consiliu din data de 15/16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013.
În faza urmăririi penale s-a dispus succesiv prelungirea măsurii arestării preventive, ultima prelungire fiind dispusă pentru 30 de zile ( de la 13.08.2013 la 11.09.2013) în data de 06.08.2013, prin încheierea de cameră de consiliu pronunțată în dosarul Tribunalului București-Secția I Penală nr._/3/2013.
După sesizarea instanței prin rechizitoriu, prin încheierea din data de 10.09.2013, în baza art. 3001 alin. 1) și 3) C.p.p., Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de cei nouă inculpați, și a menținut această măsură.
În baza art. 3002 C.p.p., Tribunalul a menținut măsura arestării preventive luate față de cei nouă inculpați prin încheierea de la termenul din 16.10.2013 și 05.12.2013.
La acest moment procesual, Tribunalul a apreciat că în mod temeinic s-a reținut la momentul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 143 C.p.p. rap. la art. 681 C.p.p., ale săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care se dispusese începerea urmăririi penale și, ulterior, punerea în mișcare a acțiunii penale.
Presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit aceste fapte se întemeia pe mijloacele de probă menționate în încheierea de luare a măsurii arestării preventive.
În prezent există indicii temeinice, în sensul art. 143 C.p.p. rap. la art. 681 C.p.p., ale săvârșirii de către cei patru inculpați, cel puțin în parte, a activității infracționale pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. Astfel, presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii acestor infracțiuni se întemeiază pe următoarele mijloace de probă:
- în cazul inculpatului S. G.: comunicări telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor Assad Haytham, Abbas Mohamad A., Iasar Sedat, Spier M., T. C., B. V. N. și C. V., procesul-verbal de recunoaștere din fotografie a inculpatului de către martorul Assad Haytham, declarațiile martorilor cu identitate protejată „D. C.”, „C. V.”;
- în cazul inculpatului R. E.: convorbiri telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor T. C., B. V., I. C. A., A. R.-M., G. G.-F., Abbas Mohamad A., declarațiile martorilor cu identitate protejată „N. I.”, „Ș. M.”, „N. I.”;
- în cazul inculpatului C. N.: convorbiri telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor N. M., A. F. D.;
- în cazul inculpatului R. A.: convorbiri telefonice transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, declarațiile martorilor B. V. N., I. C. A., A. R.-M., Abbas Mohamad A., declarațiile martorilor cu identitate protejată „N. I.”, „Ș. M.”.
În ceea ce privește cazul de arestare preventivă reglementat de art. 148 alin. 1) lit. f) C.p.p., Tribunalul a apreciat că a fost corect reținut, având în vedere că toate faptele pentru care sunt cercetați inculpații, și cu privire la care există indicii temeinice, sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar periculozitatea inculpaților este dată de gravitatea faptelor pe care, potrivit indiciilor temeinice, aceștia le-au săvârșit. Astfel, infracțiunea de cămătărie presupune specularea dependențelor, dar și stărilor de dificultate, din punct de vedere financiar, în care anumite persoane se pot afla la un moment dat, care fac posibilă acceptarea unor condiții de acordare a unor împrumuturi profund dezavantajoase, care pot afecta grav echilibrul financiar al celor în cauză pe o perioadă îndelungată de timp. Infracțiunea de șantaj presupune, așa cum, potrivit indiciilor temeinice, s-a întâmplat și în cazul de față, recurgerea cel puțin la amenințări, de natură să creeze convingerea celui amenințat că în cazul nesatisfacerii solicitărilor celui în cauză, vor fi puse în aplicare, în cazul de față, acest lucru datorându-se și reputației de persoane violente, care acționează fără scrupule în sensul atingerii scopurilor dorite a celor în sarcina cărora s-au reținut aceste infracțiuni. Acest din urmă aspect prezintă importanță și în cazul infracțiunii de cămătărie, reputația sus-menționată făcând, de altfel, ca amenințările explicite să nici nu mai fie necesare, cei în cauză având o anumită reprezentare în privința consecințelor la care se expun în cazul neconformării. Se observă, dacă raportarea se face la infracțiunea de șantaj care o privește pe persoana vătămată P. I. zis “O.”, că, potrivit indiciilor temeinice existente în cauză, inculpații în sarcina cărora s-a reținut această infracțiune exploatează și superioritatea numerică și, implicit, sub aspectul forței fizice, în raport cu victima, în scopul unei mai ușoare înfrângeri a rezistenței psihice a acesteia. Chiar dacă pedepsele prevăzute pentru cele două infracțiuni sunt reduse, nu trebuie pierdut din vedere efectul profund nociv pentru societate al acestor tipuri de activități, membrii societății, confruntați tot mai des în ultimul timp cu efectele practicării cămătăriei, strâns legată de frecventa recurgere la amenințări și acte de violență în vederea recuperării sumelor disproporționate pe care cei care s-au împrumutat de la astfel de persoane ajung să li le datoreze în termen scurt, încercând sentimentul unei infailibilități a persoanelor care practică acest gen de activități, și ale lipsirii lor de orice protecție din partea autorităților statului. Tocmai de acea, riposta autorităților, în situațiile în care se reușește strângerea de indicii temeinice ale desfășurării acestui tip de activități, trebuie să fie una promptă și severă, în caz contrar ajungându-se și la încurajarea săvârșirii în continuare a acestora.
În cazul a trei dintre cei patru inculpați (R. A., R. E., S. G.), periculozitatea rezultă și din antecedentele penale menționate în copia de pe cazierul judiciar aflată la dosar, acestea demonstrând perseverență infracțională, justificând temerea că, lăsați în libertate, vor comite noi infracțiuni.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că simplul fapt al executării, de către toți cei patru inculpați, a unei perioade de arest preventiv în alte cauze, este de natură să demonstreze determinarea cu care cei în cauză, potrivit indiciilor temeinice, au acționat, aceștia cunoscând și acceptând riscurile la care se expuneau în ipoteza depistării activității lor pretins infracționale.
Tribunalul a apreciat că articolul 148 alin. 1) lit. f) C.p.p. este în continuare incident, având în vedere că intervalul scurt de timp care a trecut de la luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive, împiedică a se reține că ar fi intervenit o diminuare a ecoului profund negativ al activității pe care, potrivit indiciilor temeinice, aceștia au desfășurat-o, în rândul membrilor societății. În plus, instanța poate în continuare aprecia că scopul măsurilor preventive este cel mai bine realizat prin privarea de libertate ca urmare a luării măsurii arestării preventive. Astfel, unul dintre scopurile măsurilor preventive, potrivit art. 136 alin. 1) C.p.p., este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal. Tribunalul a apreciat că, în cazul de față, cel puțin pentru perioada imediat următoare, este în interesul unei bune desfășurări a procesului penal ca inculpații să rămână privați de libertate, în condițiile în care lăsarea în libertate ar putea avea un efect intimidant asupra celor care urmează să fie audiați în cadrul cercetării judecătorești. De altfel, faptul că acest efect nu este unul ipotetic, este probat de faptul că 8 dintre persoanele care au fost audiate, nu au acceptat să furnizeze informații despre persoanele cercetate în cauză, decât cu condiția protejării datelor lor reale de identitate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul R. A., este adevărat că acesta a fost trimis în judecată, pe lângă infracțiunea de cămătărie, doar pentru una dintre infracțiunile de șantaj pentru care se dispusese inițial începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru infracțiunea de șantaj privind-o pe persoana vătămată, dispunându-se prin rechizitoriu disjungerea cauzei. Cu toate acestea, Tribunalul a apreciat că periculozitatea relevată de faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, pentru care Tribunalul a concluzionat că există indicii temeinice, la care se adaugă datele personale ale inculpatului, este suficient de ridicată pentru a permite a se reține că în privința acestuia sunt în continuare întrunite condițiile cazului de arestare preventivă reglementat de art. 148 alin. 1) lit. f) C.p.p..
În baza art. 1608a alin. 6) C.p.p., Tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei patru inculpați, pentru următoarele considerente: articolul 1602 alin. 2) C.p.p., reglementează două ipoteze în care respingerea cererii de liberare provizorie este obligatorie, și anume, când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni, și, respectiv, când există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte. Nu rezultă, însă, din acest text de lege, că în ipoteza inexistenței unor astfel de date, instanței i-ar reveni obligația să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, eventuala liberare provizorie sub control judiciar a celor patru inculpați nu ar fi în măsură să asigure, potrivit art. 136 alin. 2) C.p.p., atingerea unuia dintre scopurile măsurilor preventive, așa cum sunt acestea stipulate de alineatul 1 al acestui text de lege, și anume, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal. Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate, în acest moment procesual, a celor patru inculpați, ar putea avea repercusiuni asupra modului în care persoanele pretins vătămate prin activitatea pretins infracțională a acestora, vor înțelege să participe la proces, ceea ce ar putea îngreuna, cel puțin, stabilirea adevărului în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că inculpatul că nu a încercat să influențeze buna desfășurare a procesului penal și nici să zădărnicească aflarea adevărului, nu sunt părți vătămate în cauză, inculpatul nepretinzând camătă, iar persoanele de la care se susține că a cerut camătă, sunt prietenii inculpatului. Odată lăsat în libertate inculpatul nu va prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Curtea, examinând, potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului, constată că este neîntemeiat.
Instanța de fond corect a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală sub aspectul temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar împrejurările invocate în recurs și care se referă preponderent la situația personală a inculpatului, nu pot prin ele însele, să conducă la liberarea provizorie sub control judiciar, prin nesocotirea elementelor faptice ale cauzei, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul în libertate, periclitarea bunei desfășurări a procesului penal, mai ales că în această cauză, cercetarea judecătorească este în desfășurare și necesită încă administrarea de probatorii, iar arestarea a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil, inculpatul fiind arestat preventiv la data de 16.05.2013
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, chiar non violentă, prin natura și gravitatea lor, existența unui cerc relațional propice comiterii de asemenea fapte, modul organizat de acțiune, perioada îndelungată de desfășurare a activității infracționale, complexitatea cauzei și necesitatea lămuririi tuturor aspectelor cauzei, conduc la constatarea că menținerea în arest preventiv a inculpatului corespunde atât cerințelor art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, dar și cerințelor art. 136 alin.1 Cod procedură penală.
În raport de aceste împrejurări se mai constată că nici măsurile de supraveghere ce ar fi impuse nu ar fi suficiente pentru admiterea cererii, această supraveghere nefiind de natură să înlăture starea de tulburare din rândul opiniei publice și să ofere garanții întemeiate pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. N., împotriva încheierii din data de 23.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2013.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. V. O. M. S. N.
GREFIER,
Enăștesecsu C.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. A. S. – Tribunalul București – Secția a II-a Penală
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1/2014.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
