Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 391/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 391/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 391
Ședința publică de la 25 februarie 2013
Curtea compusă din :
REȘEDINTE S. E.
JUDECĂTOR A. A.
JUDECĂTOR S. C.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: I. L..
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, I. V., S. D. D. și N. N., împotriva încheierii de ședință, din data de 13.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I a Penală, în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții – inculpați, I. V., personal în stare de arest și asistat de avocat ales și oficiu, S. D. D., personal în stare de arest și asistat de avocat oficiu și N. N., personal în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului – inculpat I. V. având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că, încheierea primei instanțe nu este motivată, inculpatul este arestat de un an de zile, indiciile care au condus la arestarea sa, nu s-au transformat în probe, acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, nu va putea să influențeze bunul mers al cercetării judecătorești, în raport de stadiul actual al acesteia, motive pentru care, apreciază că față de inculpat se poate lua o altă măsură preventivă.
Apărătorul recurentului - inculpat S. D. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii și revocarea acestei măsuri, în raport de circumstanțele inculpatului, durata arestării preventive de aproape un an, la dosar nu sunt probe că ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina sa, iar judecarea inculpatului în stare de libertate, nu ar influența cercetarea judecătorească.
Apărătorul recurentului - inculpat N. N., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință și cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că s-a început administrarea de probe prin audierea inculpaților, martorilor și a părților vătămate, durata arestării a depășit un an de zile, a recunoscut fapta din februarie 2012, iar toate încheierile prin care s-a menținut starea de arest, sunt identice, motive pentru care, consideră oportună aplicarea unei alte măsuri mai puțin restrictive.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate, solicitând menținerea soluției instanței de fond pe care, o consideră legală și temeinică, având în vedere că și la acest moment procesual se mențin temeiurile inițiale, pericolul pentru ordinea publică nu s-a diminuat, iar față de natura și modalitatea de comitere a infracțiunilor reținute în sarcina lor, se impune judecarea acestora în stare de arest. Mai arată că, inculpatul N. este recidivist.
În ultimul cuvânt, inculpații solicită să fie judecați în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față con stată că:
Prin încheierea de ședință din 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, s-a dispus, printre alte măsuri, în baza art.3002 raportat la art.160b alin.3 C. pr. pen. menținerea stării de arest preventiv a inculpaților I. V., S. D. D. și N. N..
În baza art.139 alin.1 C. pr. pen. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea/țara, formulate de inculpați.
S-a reținut că inculpații u fost trimiși în judecată la data de 24.04.2012 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 4418/P/2011, după cum urmează:
-I. V., zis „B.” pentru săvârșirea, următoarelor infracțiuni:
1. complicitate la comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, complicitate la violare de domiciliu, complicitate la uzurpare de calități oficiale și port ilegal de decorații sau semne distinctive prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21 lit.a, b și c Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.a, alin.21 lit.a, b și c Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.192 alin.1 și 2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.240 Cod penal, și art.241 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal,
2. două infracțiuni de tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal, uzurpare de calități oficiale și port ilegal de decorații sau semne distinctive, prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.a și c, alin.21 lit. a Cod penal, art.211 alin.1, alin.2 lit.a și c, alin.21 lit. a Cod penal, art.189 alin.1 și 2 Cod penal, art.240 Cod penal și art.241 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal,
Toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
-S. D. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie, complicitate la uzurpare de calități oficiale, complicitate la port ilegal de armă și complicitate la port ilegal de decorații sau semne distinctive, prevăzute de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.a și c, alin.21 lit.a și b, alin.3 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.240 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.279 alin.1 Cod penal și art.26 Cod penal rap. la art.241 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Inculpatul N. N. a fost trimis în judecată la data de 20.08.2012 prin rechizitoriul P.T.B. nr. 3495/P/2012 cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a II a Penală la data de 20.08.2012 sub nr._/3/2012, aceasta fiind conexată prezentei cauze la data de 24.10.2012.
Inculpatul N. N. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de - complicitate la tâlhărie cu consecințe deosebit de grave săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.a și c, alin.2/1 lit. a și b, alin.3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b C.p., - complicitate la uzurpare de calități oficiale săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 240 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b C.p., - complicitate la nerespectarea regimului armelor și munițiilor săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prevăzută art.26 Cod penal rap. la art.279 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b C.p.,- complicitate la port ilegal de decorații sau semne distinctive săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.241 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b C.p., - tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. b C.p., toate infracțiunile cu aplic.art.33 lit. a C.p.
În fapt, s-au reținut pentru inculpați, următoarele aspecte:
La data de 24.05.2011, în jurul orelor 17.30, fiind îmbrăcat în uniformă de polițist, inculpatul B. N. împreună cu alte persoane de sex masculin, rămase neidentificate, care purtau combinezoane negre inscripționate „Jandarmeria” și cagule, l-au urmărit și apoi l-au oprit în trafic, în apropierea intersecției . . vătămată M. D.. Pretinzând că sunt lucrători de poliție, i-au sustras părții vătămate o geantă în care se afla suma de 205.000 de lei, inculpatul B. N. exercitând amenințări cu o armă de foc. Înainte și în timpul comiterii tâlhăriei, inculpatul S. D. D. a asigurat supravegherea părții vătămate M. D., pe traseul urmat de aceasta, furnizând aceste informații inculpatului B. N. și înlesnind, în acest mod, săvârșirea de către autori a faptelor. Totodată, în cunoștință de cauză, învinuitul N. N. a încredințat autoturismul său marca Dacia L., de culoare albastră și având numărul de înmatriculare_, în scopul folosirii sale de către autori la săvârșirea faptelor.
La data de 27.10.2011, în jurul orelor 11.20, inculpatul I. I., împreună cu inculpatul B. N., care era îmbrăcat în uniformă de polițist și cu o altă persoană de sex masculin, rămasă neidentificată, care purta cagulă, pretinzând că sunt lucrători de poliție, au pătruns fără drept în locuința părții vătămate C. B. I. (situată în București, ., sector 1), care se afla împreună cu partea vătămată P. Ș.; au arătat că urmează să efectueze o percheziție domiciliară, sens în care au prezentat o legitimație și un mandat de percheziție, și, după ce le-a amenințat pe părțile vătămate cu un pistol, au sustras bijuterii și ceasuri în valoare de 40.000 de euro, suma de 10.000 de lei (aparținând părții vătămate C. B.) și un ceas marca „Fossil” (aparținând părții vătămate P. Ș.). Autorii au beneficiat de sprijinul inculpatului I. V. care, îmbrăcat în uniformă de polițist, a asigurat paza și supravegherea zonei.
La data de 02.11.2011, în jurul orelor 11.30, fiind îmbrăcat în uniformă de polițist, inculpatul I. V. împreună cu alte trei persoane de sex masculin - rămase neidentificate - dintre care două purtau cagulă și a treia era îmbrăcată, de asemenea, în uniformă de polițist, pretinzând că sunt lucrători de poliție, au abordat partea vătămată C. F., aflat la volanul autoturismului său marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, scoțându-l cu forța din mașină și obligându-l să urce pe bancheta din spate, unde una dintre persoanele cu cagulă i-a încătușat mâna dreaptă de mânerul amplasat în plafoniera de deasupra portierei dreapta-spate. În continuare, partea vătămată a fost deplasată împotriva voinței sale cu autoturismul pe o distanță de mai multe străzi, până la . dreptul imobilului cu nr.3, interval în care autorii au scotocit prin mașină, sustrăgând portofelul părții vătămate conținând suma de 150 de lei, un card bancar OTP și două carduri bancare BRD, iar din portbagajul autoturismului o pungă de plastic neagră ce conținea suma de 60.000 de lei, proprietate a tatălui său, partea civilă Amin Sharei Madjid. Partea vătămată a rămas încătușată, fiind eliberată ulterior de către unul dintre martori. În final, inculpatul I. V., și doi dintre autorii rămași neidentificați s-au urcat într-un autoturism marca Dacia L. de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare_, care îi însoțise, din spate, pe traseul urmat cu mașina părții vătămate; la volanul acestui autoturism se afla un al patrulea autor.
La data de 24.05.2011inculpatul N. N. le-a asigurat lui B. N. (îmbrăcat în uniformă de polițist și având asupra sa o armă de foc) și celorlalți participanți rămași neidentificați (care purtau combinezoane negre inscripționate „Jandarmeria” și cagule) deplasarea la locul faptei situat pe . 4, cu autoturismul marca Dacia L., de culoare albastră, și având numărul de înmatriculare_, aparținând concubinei sale Ș. G. V.. În acest context autorii au oprit-o în trafic pe partea vătămată M. D. (pe care o urmăriseră în prealabil folosind autoturismul menționat și un alt autoturism) si i-au sustras prin violență, acesteia o geantă în care se afla suma de 205,000 de lei, iar ulterior le-a asigurat autorilor scăparea cu același autoturism, înlesnind astfel în mod direct săvârșirea faptelor.
Totodată la data de 07.04.2012, în jurul orelor 16,30, a sustras din interiorul autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitului I. I. M. și parcată pe ., o pungă ce conținea suma de 10.050 de lei, după care, fiind observat și urmărit de partea vătămată a aruncat banii sustrași și a amenințat-o cu un cuțit, asigurându-și astfel scăparea
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților (art. 143, art.148 lit. f și art. 143 C.pr.pen.) se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, neexistând nici împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Astfel, a constatat că probele administrate până la acest moment procesual în cursul primei faze procesuale relevă indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală în legătură pentru care au fost trimiși în judecată, astfel cum au fost menționate și descrise pe larg în conținutul materialului de urmărire penală.
Referitor la incidența temeiului juridic prevăzut de art. 148 lit. f C. pr. pen. respectiv, pedeapsa prevăzută de lege care este închisoarea mai mare de 4 ani și existența probelor în sensul că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte, respectiv natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de inculpați, mijloacele si modalitatea concretă de comitere a acestora, importanța și actualitatea valorilor sociale protejate de legea penală, urmările cauzate, impactul social al acestor gen de infracțiuni și nu în ultimul rând, multitudinea părților vătămate prejudiciate.
Circumstanțele personale favorabile ale inculpaților invocate de către apărare pot fi avute în vedere la momentul individualizării judiciare a pedepselor care eventual urmează a fi aplicate acestora însă, la acest moment, asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în condițiile în care nu s-a finalizat încă, cercetarea judecătorească, împrejurările menționate nu pot contura aspecte esențiale care să poată fi în mod determinant cuantificate în formarea convingerii asupra stării de arest a celor cinci inculpați.
Cu referire apărarea inculpaților vizând la timpul petrecut în arest preventiv, Tribunalul a apreciat că în raport de complexitatea cauzei, numărul inculpaților și maniera de desfășurare a urmăririi penale, dar și a cercetării judecătorești, neputând-se reține culpa Tribunalului pentru nefinalizarea acesteia, și în raport de data la care a fost luată măsura preventivă, aceasta se circumscrie unui termen rezonabil.
Cu referire la inculpatul N. N., Tribunalul a reținut din nou că odată ce s-a dispus conexarea cu prezenta cauză urmează a se stabili în ce măsură faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată se coroborează cu faptele inculpaților din prezenta cauză, punerea în libertate a inculpatului N. N. nefiind deci o măsură oportună și benefică la acest moment procesual pentru a asigurarea în bune condiții a cercetării judecătorași în prezenta cauză.
În fine, Tribunalul a apreciat că, prin raportare la circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, există date suficiente în sensul că acestea sunt de natură a crea un puternic sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de natura acesteia sunt cercetate în stare de libertate, reacție care ar putea produce perturbări la nivelul respectului față de lege și al funcționării organelor de stat în comnbaterea permanentă a unor fapte de acest gen.
Față de motivele expuse și pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești în cauză, Tribunalul a apreciat că luarea oricărei alte măsuri mai puțin restrictive la acest moment nu se impune, obligațiile procesuale acestora nefiind suficiente pentru prezervarea bunei desfășurări a cercetării judecătorești, iar privarea de libertate a inculpaților este necesară și oportună în continuare sens în care, urmează a constata legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestora și a menține starea de arest preventiv.
În raport de considerentele anterior menționate și având în vedere cererile inculpaților formulate prin apărători de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind ca nefiind întemeiate, urmează a le respinge.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații I. V., S. D. D. și N. N., care au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate raportat la inexistența probelor în ceea ce-i privește, durata arestului preventiv și circumstanțele personale. Totodată, au criticat și lipsa de motivare a încheierii atacate.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea constată că acesta sunt nefondate.
Astfel, susținerea recurenților vizând nemotivarea încheierii prin care instanța de fond le-a menținut măsura arestării preventive este neîntemeiată. Curtea constată că hotărârea tribunalului cuprinde referiri atât la situația de fapt, cât și la cea în drept, expunând elementele necesare verificării măsurii preventive din punct de vedere al întrunirii condițiilor de legalitate și temeinice, dar și al oportunității măsurii prin prisma bunei desfășurări în continuare a procesului penal.
Și în jurisprudența CEDO s-a arătat că „chiar și în condițiile care unele dintre deciziile care au menținut arestarea preventivă a reclamantului au repetat motivele deciziilor anterioare, CURTEA a observat că aceste decizii au fost pronunțate într-un interval relativ scurt de timp, respectiv 6 luni. Nu poate fi considerat că motivarea inițială ar fi devenit lipsită de relevanță în această perioadă de timp” (Cauza E. c. României nr._/05, decizie de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011).
Ori, aceste repetiții sunt inevitabile, din cauza timpului relativ scurt dintre încheieri precum și a obligației de rezervă ce incumbă judecătorului anterior sentinței pe fond. Însă, repetarea motivelor nu echivalează în mod necesar cu lipsa unei motivări în concret a menținerii arestării preventive.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut existența indiciilor temeinice în ceea ce-i privește pe inculpați, cât și incidența dispozițiilor art. 148 lit. f C. pr. pen., raportat la gravitatea deosebită a infracțiunilor comise de inculpați, modalitatea concretă de comitere – inculpații pretinzând că sunt lucrători de poliție, purtând și însemnele specifice, intrau în locuințele părților vătămate sau le acostau în trafic pe acest pretext, sustrăgând astfel sume importante de bani și bunuri de valoare, urmările produse, numărul mare al părților vătămate prejudiciate prin acțiunile inculpaților. Or, modul în care inculpații comiteau infracțiunile reținute în sarcina lor, violența folosită la astfel de infracțiuni denotă periculozitatea sporită a acestora așa încât lăsarea lor în liberate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Intervalul de timp scurs de la momentul luării măsurii preventive în contextul complexității cauzei raportată la numărul persoanelor implicate și numărul infracțiunilor deduse judecății nu poate fi apreciat ca un termen nerezonabil. De altfel, amânarea cauzei în mai multe rânduri se datorează și comportamentul procesual al inculpaților: lipsă de apărare pentru inculpatul I. V. la termenul din data de 06.06.2012, imposibilitatea de prezentare a apărătorilor aleși pentru inculpații I. I. și B. N. la termenul din data de 29.08.2012, lipsa apărătorului inculpatului D. F. la termenul din data de 26.09.2012. În alte situații, cauza a fost amânată din motive obiective: luarea măsurilor procedurale de citare la termenul din data de 24.10.2012 ca urmare a conexării cauzei privindu-l pe inculpatul N. N. sau imposibilitatea medicală de prezentare a acestuia la termenul din data de 19.12.2012. Ulterior depășirii impedimentelor de ordin procedural, inerente fiecărei cauze, cercetarea judecătorească și-a urmat cursul normal prin audierea inculpaților, respectiv a părților vătămate și ale martorilor prezenți. Ori, în acest context, nu se poate dispune punerea în libertate a inculpaților, neexistând motive obiective în acest sens, mai ales că perioada de arest preventiv nu a depășit un termen rezonabil.
În contextul infracțiunilor săvârșite de inculpați, de o periculozitate sporită prin natură, număr, modalitate de comitere, Curtea apreciază că circumstanțele personale ale inculpaților nu justifică, prin ele însele, punerea în libertate a acestora.
Față de cele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I. V., S. D. D. și N. N..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I. V., S. D. D. și N. N., împotriva încheierii de ședință din 13.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ 12.
Obligă pe recurenții inculpați I. V. la plata sumei de 225 lei, din care onorariul parțial cuvenit avocat oficiu, în sumă de 25 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției; pe inculpatul S. D. D. la plata sumei de 300 lei, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției; pe inculpatul N. N. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. E. A. AlexandrescuSimona C.
GREFIER,
V. B.
Red. ES/2 ex/07.03.2013
Trib. Bucuresti -Secția I Penală – jud.A.M.M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 295/2013.... → |
|---|
