Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 77/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 77/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 77/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 77
Ședința publică din data de 22 februarie 2013
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: E. C.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petenta R. V. împotriva rezoluției din data de 21 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr.1942/P/2012 și a rezoluției din data de 21 noiembrie 2012 dispusă de procurorul general adjunct în lucrarea nr.3787/II/2/_ al aceleiași unități de parchet.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit petenta R. V. pentru care a răspuns apărătorul ales, avocat B. I.-A. cu împuternicire avocațială nr._/04 februarie 2013 depusă la dosar și intimata G. C.-E. pentru care a răspuns apărătorul ales, avocat S. E., cu împuternicire avocațială depusă la dosar nr._/14 ianuarie 2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Petenta R. V., prin apărătorul ales, învederează instanței că la dosarul cauzei a atașat înscrisuri prin care sunt redate mesajele.
Intimata G. C. E., prin apărătorul ales, arată că se opune, întrucât înscrisurile sunt depuse și la dosarul de urmărire penală.
Reprezentantul Ministerului Public, nu se opune probei cu înscrisuri depusă la dosarul cauzei.
Curtea, deliberând încuviințează proba cu înscrisuri depusă la dosarul cauzei ca utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Petenta R. V., prin apărătorul ales, având cuvântul, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în scris, învederând instanței că în cursul cercetării trebuia admisă proba testimonială, să se aibă în vedere impactul psihologic creat de amenințările proferate, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei la parchet în vederea completării materialului probator.
Intimata G. C.-E., prin apărătorul ales, având cuvântul, arată că se opune solicitării formulate de către apărătorul petentei, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că soluțiile dispuse de către parchet sunt legale și temeinice, în prezenta cauză nu erau necesare administrarea altor probe, întrucât în mod corect s-a apreciat că nu este vorba de infracțiunea de șantaj, sens în care solicită respingerea plângerii cu cheltuieli judiciare.
CURTEA,
Prin plângerea adresată Curții de Apel București la data de 14.12.2013 (data poștei) petenta R. V. a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 21.10.2011 în Dosarul nr.1942/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și trimiterea dosarului la parchet pentru completarea cercetărilor.
În motivarea plângerii (filele 2-8) petenta susține, în esență, că a formulat plângere penală împotriva făptuitoarei G. E.-C., avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul comiterii infracțiunilor de amenințare și șantaj, constând în aceea că a fost șantajată de făptuitoare că va trimite părinților ei copie după acțiunea pe care a formulat-o în instanța civilă, dacă nu renunță la acțiune, iar pe de altă parte atât telefonic cât și prin mesaje scrise de tip SMS a amenințat-o că îi va lua copilul, cerând încredințarea acestuia către tatăl său (soțul făptuitoarei).
A menționat că amenințarea referitoare la custodia copilului a fost foarte serioasă și de natură a-i naște temeri.
La dosar au fost atașate dosarul nr.1942/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și lucrarea nr.3787/II/2/2012 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Petenta R. V. a formulat plângere penală împotriva făptuitoarei G. E.-C., avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul comiterii infracțiunilor de amenințare și șantaj, prev. de art.193 și 194 Cod penal.
În fapt, petenta arată că se află în litigiu civil cu soțul făptuitoarei, în vederea recunoașterii minorului R. Nicolas, rezultat din relația petentei cu numitul G. C.. Susțien că pentru a o determina să renunțe la acțiunea civilă formulată, făptuitoarea a șantajat-o cu prezentarea acțiunii civile părinților ei și colegilor de serviciu și a amenințat-o că îi va fi luat copilul de către tatăl natural, în ipoteza în care instanța va admite acțiunea de recunoaștere a paternității.
Prin rezoluția nr.1942/P/21.10.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în temeiul disp. art.228 alin.4 și 6 C. proc. pen. rap. la art.10 lit.a C. proc. pen. pen., neînceperea urmăririi penale față de G. E.-C., avocat în cadrul Baroului București, sub aspectul comiterii infracțiunilor de amenințare și șantaj, prev. de art.193 și 194 Cod penal.
În motivarea rezoluției se arată că nu sunt indicii temeinice cu privire la existența infracțiunilor de amenințare sau șantaj, din conținutul mesajelor telefonice trimise de făptuitoare către petentă rezultând că acestea nu conțin amenințări, în sensul art.193 Cod penal, nefiind de natură să alarmeze. De asemenea, s-a mai reținut că simpla corespondență prin sms purtată între părți nu poate fi considerată o constrângere a unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, inclusiv referirea la darea în vileag a unei fapte, spre a dobândi în mod injust un folos, astfel cum pretinde textul art.194 Cod penal.
Petenta R. V. a formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, în conținutul căreia a reiterat cele învederate în plângerea inițială.
Prin rezoluția nr.3787/II-2/21.11.2012 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în temeiul art.275 și urm. C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii, reținându-se în esență aceleași considerente din rezoluția confirmată, în completare arătându-se faptul că discuțiile purtate între petentă și făptuitoare nu pot întruni, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Examinând plângerea formulată, Curtea constată că atât rezoluția procurorului de caz, cât și rezoluția procurorului ierarhic superior sunt legale și temeinice, atâta vreme cât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii ale comiterii infracțiunilor de amenințare și șantaj în privința avocatului.
În mod corect a reținut procurorul de caz faptul că din conținutul mesajelor telefonice nu rezultă amenințări adresate petentei, de natură să o alarmeze. De asemenea, Curtea apreciază că amenințarea dării în vileag a petentei, în sensul că va comunica acțiunea civilă și părinților acesteia ori colegilor de serviciu, nu constituie o amenințare în sensul art.193 C. proc. pen. Totodată, încercările făptuitoarei de a o determina pe petentă să renunțe la acțiunea civilă formulată nu reprezintă o constrângere, atâta vreme cât ulterior obținerii recunoașterii paternității oricare părinte are dreptul de a solicita încredințarea copilului minor.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că nu există nici un temei pentru modificarea soluției de neîncepere a urmăririi penale astfel că, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R. V. împotriva rezoluției din data de 21.X.2012, dată în dosarul nr.1942/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu consecința menținerii soluției din rezoluția atacată.
În temeiul art.192 alin.2 C. proc. pen. va obliga pe petentă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a C. proc. pen. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R. V. împotriva rezoluției din data de 21.X.2012, dată în dosarul nr.1942/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu consecința menținerii soluției din rezoluția atacată.
În temeiul art.192 alin.2 C. proc. pen. obligă pe petentă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.
Judecător,
D. D.
Grefier,
E. C.
Red. jud.D.D.
Ex.2
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 371/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
