Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1248/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1248/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 1248/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1248
Ședința publică din data de 27 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. B. I. T.
JUDECĂTOR - R. G.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - I. P.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă a fost reprezentat prin Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism– este reprezentat prin procuror C. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații G. Ș. A. și C. M. R. împotriva încheierii de ședință din data de 14 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în Dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns:
- recurentul inculpat G. Ș. A., personal aflat în stare de arest și asistat de apărător ales;
și - recurentul inculpat C. M. R., personal aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. Ș. A. solicită să se constate că i-a încetat delegația, întrucât s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului și solicită totodată, să-i fie acordat onorariul parțial.
Părțile întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat G. Ș. A. susținând oral recursul declarat de inculpat, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică, întrucât nu există dovezi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală. Subliniază că inculpatul a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere, iar prelungirea prevenției nu se mai justifică.
Pune concluzii de admitere a recursului, de casare a încheierii atacate și pe fond de continuare a procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, eventual cu instituirea măsurii obligării acestuia de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat C. M. R., susține, de asemenea oral recursul declarat de inculpat și critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică, întrucât nu există dovezi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală. Invocă totodată faptul că starea de libertate este regula, iar arestul este excepția, excepție care nu se justifică în cazul de față, în raport cu poziția procesuală consecventă a inculpatului, în sensul că este nevinovat și mai mult, beneficiază din plin de prezumția de nevinovăție.
Pune concluzii de admitere a recursului, de casare a încheierii atacate și pe fond de continuare a procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public susține că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât, în cauză, există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele de care sunt acuzați, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de risc. Subliniază numărul mare de comprimate ecstazi traficate. Învederează totodată că temeiurile nu s-au schimbat, iar lăsarea în libertate a inculpaților reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Accentuează că din natura și gravitatea faptelor, rezultă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților,.
În consecință, solicită respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați.
Recurentul inculpat G. Ș. A., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales. Precizează că a recunoscut faptele.
Recurentul inculpat C. M. R., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului desemnat din oficiu și solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât fiind nevinovat nu prezintă vreun pericol pentru societate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 14 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr._ 13), în baza art.160 alin.2 Cod de procedură penală raportat la art.3001 alin.1 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M. C. V. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.103/UP/15.05.2013, emis de Tribunalul București – Secția I Penală), S. A. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.103/UP/15.05.2013, emis de Tribunalul București – Secția I Penală), G. Ș. A. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.103/UP/15.05.2013, emis de Tribunalul București – Secția I Penală) și C. M. R. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.103/UP/15.05.2013, emis de Tribunalul București – Secția I Penală).
În baza art.3001 alin.3 Cod de procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților M. C. V., S. A., G. Ș. A. și C. M. R..
În baza art.139 alin.1 Cod de procedură penală, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea formulată, prin apărător, de inculpatul G. Ș. A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art.145 Cod de procedură penală și cererile formulate, prin apărători, de inculpații C. M. R. și S. A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara prevăzută de art.145 Cod de procedură penală/1451 Cod de procedură penală.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că luarea măsurii arestării preventive față de cei patru inculpați este legală și temeinică, în actualul moment fiind întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod de procedură penală și art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală.
De asemenea, s-a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin în continuare.
Astfel, s-a precizat că în cauză există indicii temeinice în sensul art.681 Cod de procedură penală și art.5 pct.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de natură să convingă un observator obiectiv că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile în considerarea cărora s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și, ulterior, trimiterea lor în judecată; în acest sens, fiind mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale, respectiv: procesele-verbale de redare în scris a unor comunicări telefonice și a unor convorbiri audio – video în mediul ambiental; procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico-științifică fizico - chimică întocmite de specialiști din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor; procesele-verbale de investigare a persoanelor implicate în activitățile care fac obiectul prezentei cauze; procesele-verbale de verificare a unor persoane, domicilii și reședințe; procesele-verbale de efectuare a unor percheziții domiciliare; procesele-verbale de recunoaștere după planșa foto; procesele-verbale de consemnare a seriilor unor sume de bani; procesele-verbale de consemnare a confruntării între persoanele audiate în cauză; procesele-verbale de prindere în flagrant; declarațiile martorilor colaboratori; declarațiile martorilor identificați în cauză; dovezile de depunere la camera de corpuri delicte; declarațiile inculpaților și învinuiților audiați în cauză.
Tribunalul a mai reținut că, referitor la îndeplinirea condițiilor impuse de art.148 alin.1 lit.f Cod de procedură penală, este incontestabil faptul că inculpații sunt învinuiți de săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește probele că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, au fost avute în vedere de către instanța de fond împrejurări ce rezultă din materialul probator de la dosar, respectiv: reacția publicului care poate să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, pericolul pentru ordinea publică fiind suficient să existe chiar și numai în zona percepției societății civile, iar nu numai asupra modalității în care autoritățile acționează pentru stoparea infracționalității, în scopul de a descuraja eventuale alte comportamente ilicite similare și în scopul de a restaura încrederea în actul de justiție; natura și modalitatea de comitere a presupuselor fapte (după comandă și după negocierea prețului, având ca obiect droguri de mare risc - ecstasy - care conține ca substanță activă MDMA); numărul comprimatelor traficate și suma obținută în schimb.
Sub același aspect s-a precizat că aprecierea că lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă un pericol concret pentru ordinea publică se realizează de la caz la caz și trebuie motivată. În jurisprudența CEDO se admite că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică ce ar putea să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp. O bănuială puternică privind comiterea de către inculpat a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția (cauza Hass c. Poloniei). Totuși, după o anumită perioadă de timp, ea nu mai este suficientă, fiind necesar ca instanțele să aducă alte motive care să justifice continuarea privării de libertate (cauzele Yilmazc. Turciei; Jaworski c. Poloniei; Garringuec c. Franței).
În cauza C. c. României, Curtea a observat că nu există o jurisprudență națională care să fie în mod constant coerentă în materie și că instanțele române au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței "pericolului pentru ordinea publică", printre care reacția publica declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia. De asemenea, Curtea a mai observat că noțiunea de "împiedicare a bunei desfășurări a urmăririi penale" este diferită de cea de "pericol pentru ordinea publică’’ fiind două temeiuri de arestare diferite.
S-a constatat că în cauză existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă în continuare lăsarea în libertate a inculpaților, la momentul analizat, a fost dovedită, prin raportare atât la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, cât și la circumstanțele personale ale inculpaților.
Astfel, s-a constatat că în cauză există indicii temeinice care fundamentează presupunerea rezonabilă că faptele ar fi fost săvârșite de către inculpați în mod organizat, obținând sume importante de bani din traficul de droguri.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpaților, Tribunalul a reținut că acestea nu diminuează cu nimic gravitatea pe care o prezintă faptele cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că inculpații le-ar fi săvârșit și, în consecință, nici pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților. Astfel, a fost avută în vedere rezonanța socială a faptelor grave de care sunt acuzați inculpații, lăsarea acestora în libertate ducând la crearea unei stări de neliniște în rândul opiniei publice și de neîncredere în posibilitatea organelor judiciare de a reacționa ferm împotriva încălcării legii penale.
În același timp s-a precizat că starea de nesiguranță și de temere care s-ar produce prin lăsarea în libertate a inculpaților trebuie privită și din perspectiva faptului că este necesară intensificarea eforturilor de combatere a acestui gen de fapte de inițiere, constituire și aderare la un grup infracțional organizat și de trafic de droguri, pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte.
În acest context, instanța a apreciat că scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art.136 Cod de procedură penală nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă, care nu ar fi de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, mai ales la acest moment procesual, și nici reala conservare a ordinii publice.
De asemenea, Tribunalul a reținut că privarea de libertate a inculpaților nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere că aceștia au fost reținuți și cercetați în stare de arest preventiv de la datele de 23.02.2013, 23.02.2013, 12.03.2013 și, respectiv, 19.03.2013, iar data sesizării instanței prin rechizitoriu a fost 10.06.2013.
Referitor la scopul măsurilor preventive prevăzut în dispozițiile art.136 Cod de procedură penală, respectiv buna desfășurare a procesului penal, Tribunalul a apreciat că acesta nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puțin severă.
Astfel, s-a reținut că, la momentul procesual analizat, când încă nu a început cercetarea judecătorească, buna desfășurare a procesului penal ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpaților, prin prisma aspectelor anterior prezentate.
De asemenea s-a arătat că cercetarea în stare de libertate a unora dintre inculpații trimiși în judecată în același dosar nu poate constitui un argument în favoarea cercetării și a celor patru inculpați tot în stare de libertate, din moment ce luarea măsurii procesuale a arestării preventive constituie o măsură care se ia în mod individual, prin raportare la circumstanțele reale ale faptelor și la cele personale ale fiecărui inculpat, iar nu prin raportare la elemente extrinseci acestor aspecte, cum ar fi situația juridică în care se află ceilalți inculpați cercetați în aceeași cauză.
În consecință, s-a apreciat că luarea față de inculpați a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prevăzută de art.136 alin.1 lit.b Cod de procedură penală rap. la art.145/1451 Cod de procedură penală, nu ar fi suficientă, la momentul procesual analizat, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal în cadrul - eventual - al verificării periodice a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în condițiile art.3002 Cod de procedură penală.
D. urmare, Tribunalul a apreciat că cererea formulată de inculpatul G. Ș. A., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, precum și cererile formulate de inculpații C. M. R. și S. A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara sunt nefondate, întrucât în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal (la data de, au declarat recurs inculpații G. Ș. A. (la data de 14 iunie 2013) și C. M. R. (la data de 17 iunie 2013).
Declarațiile de recurs ale inculpaților (nemotivate în scris) au fost înaintate de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 18 iunie 2013.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei încheieri), inculpatul recurent G. Ș., care a beneficiat de asistența juridică a avocatului său ales, a solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii Tribunalului din data de 14 iunie 2013, casarea acestei încheieri și pe fond continuarea procesului penal în condițiile lăsării sale în stare de libertate, eventual cu instituirea față de sine a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, considerând că în cauză nu există dovezi din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art.148 lit.f Cod procedură penală, de vreme ce a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere a faptei comise.
La rândul său, inculpatul recurent C. M. R., căruia în fața instanței de control judiciar asistența juridică ai-a fost asigurată de către un apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului declarat și rejudecarea pe fond a cauzei, în sensul revocării măsurii arestării preventive, contestând îndeplinirea, în ceea ce îl privește, atât a condițiilor prevăzute de art.143 alin.1 din Codul de procedură penală, cât și a celor prev. de art.148 alin.1 lit.f teza a II-a din Codul de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile inculpatului, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursurile cu care a fost sesizată sunt nefondate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații G. Ș. A. și C. M. R. au fost arestați preventiv la datele de 12 martie_, respectiv 19 martie 2013, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul de procedură penală, iar apoi prin rechizitoriul nr.361/D/P/2012 din 10 iunie 2013 al Ministerului Public - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, aceștia au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți inculpați, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și art.33 lit.a Cod penal (inculpatul C. M. R.), respectiv de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și deținere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal (inculpatul G. Ș. A.).
În fapt, în sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:
Inculpatul C. M. R.:
- în perioada iulie 2012 - martie 2013, a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art.2 lit.a din Legea nr.39/2003, în scopul introducerii pe teritoriul României și, ulterior, al vânzării unor importante cantități de comprimate ecstasy ce conțineau ca substanță activă MDMA, drog de mare risc, în vederea obținerii unor importante beneficii financiare, grup infracțional la care au aderat și i-au sprijinit activitatea, în diferite perioade de timp, în vederea traficării comprimatelor ecstasy pe teritoriul României, inculpații M. C. V. (februarie 2013), S. A. zis „J.” (februarie 2013), G. Ș. A. zis „C.” (iulie 2012 – martie 2013), învinuiții B. A. zis „A.” (noiembrie 2012 – martie 2013), I. I. M. (iulie 2012 – martie 2013), RAEȚCHI D. (februarie 2013;
- în perioada iulie_13, în repetate rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus pe teritoriul României, prin intermediul unor persoane interpuse (C. L. N., C. M. A. Z. A. I.), respectiv a deținut fără drept, în vederea vânzării, a oferit cu titlu gratuit, a oferit în vederea depozitării și a vândut, direct sau prin intermediari, mai multor persoane (P. N. V., M. C. V., S. A. zis „J.”, G. A. Ș. zis „C.”, învinuiții RAEȚCHI D., I. I. M. și B. A. zis „A.”, precum și martorul R. D. A. zis „D. ROCKERUL”) importante cantități de droguri de mare risc, de ordinul miilor, respectiv comprimate ecstasy de culoare verde cu logo-ul „mere verzi”, de culoare albastră cu logo-ul „Y” și de culoare portocalie cu logo-ul „Y”, la prețul de 30 lei/pastilă ecstasy, dintre care o parte au fost confiscate de organele de urmărire penală în perioada noiembrie 2012 – martie 2013, cu ocazia unor activități specifice de investigații, respectiv:
- în cursul lunii noiembrie 2012, organele de urmărire penală au confiscat de la inculpatul P. N. V. nouă comprimate ecstasy de culoare albastră cu logo-ul Y (raport de constatare tehnico-științifică nr. 2.159.860/21.11.2012), droguri pe care acesta din urmă, la rândul său, le-a procurat de la inculpatul C. M. R. zis „M.” sau „P.”, prin intermediul fratelui acestuia, numitul C. P. A.;
- la data de 22.02.2013, organele de urmărire penală i-au prins în flagrant pe inculpații M. C. V. și S. A. zis „J.”, precum și pe învinuita RAEȚCHI D., imediat după ce au vândut, în baza unei înțelegeri prealabile, un număr de 99 comprimate ecstasy de culoare portocalie cu logo-ul „Y” ce conțineau ca substanță activa MDMA (raport de constatare tehnico-științifică nr.708.261/13.03.2013 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor), droguri ce fuseseră procurate de la inculpatul C. M. R. zis „M.”, prin intermediul inculpatului G. Ș. A. zis „C.”;
- la data de 11.03.2013, organele de urmărire penală l-au prins în flagrant pe inculpatul G. Ș. A. zis „C.” după ce a vândut, în două rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, persoanelor autorizate în cauză, un număr de 108 comprimate ecstasy, de culoare portocalie, cu logo-ul „Y”, ce conțineau ca substanță activa MDMA (rapoarte de constatare tehnico-științifică nr.708.434/14.03.2013 și 708.437/26.03.2013, ambele ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor), droguri procurate de acesta de la inculpatul C. M. R. zis „M.”;
- la aceeași dată, organele de urmărire penală au ridicat de la inculpatul G. Ș. A. zis „C.” cantitatea totală de 630 comprimate ecstasy, de culoare portocalie, cu logo-ul „Y”, ce conțineau ca substanță activă MDMA (rapoarte de constatare tehnico-științifică nr.708.438/26.03.2013 și 708.439/26.03.2013, ambele ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor), precum și două comprimate ecstasy de culoare albastră, tot cu logo-ul „Y”, droguri deținute de acesta, în vederea traficării, în locuința din mun. București, ., .. 1, . și procurate de la inculpatul C. M. R. zis „M.”;
- la data de 18.03.2013, organele de urmărire penală au ridicat din locuința învinuitului B. A., situată în București, ., ., ., sector 4, în baza unei autorizații de percheziție domiciliară, un număr de 38 comprimate ecstasy și o capsulă transparentă care conțineau ca substanță activă MDMA.
Inculpatul G. Ș. A.:
- în perioada iulie 2012 - februarie 2013 a aderat și a sprijinit un grup infracțional organizat al cărui lider era inculpatul C. M. R. ZIS „P.” sau „M.”, specializat în traficarea de importante cantități de droguri de mare risc (comprimate ecstasy) și a realizat, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, operațiuni privind circulația drogurilor de risc și de mare risc, împrejurări în care:
- în cursul lunii februarie 2013, a deținut, împreună cu învinuita I. I. M. și a vândut inculpaților M. C. V. și S. A. zis „J.”, 99 comprimate ecstasy (raport de constatare tehnico-științifică nr.708.261/13.03.2013) pe care aceștia din urmă, la rândul lor, le-au revândut învinuitului colaborator D. A. zis „R.”;
- la data de 11.03.2013, a deținut împreună cu învinuita I. I. M. și a vândut, în două rânduri și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatului colaborator M. C. V. și investigatorului „G. M.” – nume de cod, cantitatea totală de 108 comprimate ecstasy, de culoare portocalie, cu logo-ul „Y”, ce conțin ca substanță activă MDMA (rapoarte de constatare tehnico-științifică nr.708.434/14.03.2013 și 708.437/26.03.2013, ambele ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor) cu suma totală de 2.850 lei, tranzacțiile având loc pe ., București;
- la data de 11.03.2013 a deținut, împreună cu învinuita I. I. M., în vederea traficării, în locuința din mun. București, ., .. 1, ., cantitatea totală de 630 comprimate ecstasy, de culoare portocalie, cu logo-ul „Y”, ce conțin ca substanță activ MDMA (rapoarte de constatare tehnico-științifică nr.708.438/26.03.2013 și 708.439/26.03.2013, ambele ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor);
- la data de 11.03.2013, a deținut, împreună cu învinuita I. I. M., în vederea traficării, în locuința de pe ., București două comprimate ecstasy de culoare albastră cu logo-ul Y (raport de constatare tehnico-științifică nr.708.442/14.03.2013;
- la data de 12.03.2013, a deținut, împreună cu învinuita I. I. M., în vederea consumului propriu, în locuința din București, ., .. 1, ., cantitatea de 0,02 g cannabis precum și un grinder cu urme de cannabis.
Procedând în conformitate cu prevederile art.3001 din Codul de procedură penală la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpații C. M. R. și G. Ș. A., întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost dispusă cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art.5 din C.E.D.O., în sensul că inculpații au fost ascultați personal la luarea măsurii, acestora li s-a asigurat asistență juridică, li s-au adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și, atât inculpații, cât și apărătorii lor, au avut acces la lucrările din dosar, în baza principiului egalității armelor.
De asemenea, contrar susținerilor inculpaților recurenți, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect și asupra împrejurării că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea lor provizorie de libertate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În acest sens, cu referire la îndeplinirea condiției prev. de art.143 alin.1 Cod procedură penală, privitoare la existența de probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei din urmă noțiuni de art.681 Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, în faza de urmărire penală, atent analizat de către judecătorul fondului în considerentele încheierii recurate, relevă, într-adevăr, motive verosimile de a crede că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care se poate dispune în mod legal privarea lor provizorie de libertate, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lor conștientă și deliberată la comiterea faptelor respective.
Sub acest aspect, în ceea ce-l privește pe inculpatul C. M. R., care neagă săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, Curtea constată că în cauză există suficiente motive verosimile spre a crede contrariul, sens în care observă că acesta este indicat ca autor al acelor fapte de către mai multe persoane, folosite de el pentru vânzarea și depozitarea de pastile ecstasy, respectiv coinculpatul G. Ș. A. (zis „C.”), inculpații B. A. (zis „A.”) și I. I. M. (concubina coinculpatului), precum și martorul R. D. A. (zis „D. Rockerul”), declarațiile acestora coroborându-se între ele, asupra unor aspecte faptice esențiale, care îl incriminează pe inculpat.
Așadar, prin raportare și la jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului, Curtea constată îndeplinită condiția sine qua non a regularității măsurii preventive privative de libertate, respectiv persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoanele private de libertate ar fi comis faptele reținute în sarcina lor (a se vedea în acest sens cauza Vrencev c. Serbiei, 23.09.2008).
Pe de altă parte, în deplin acord cu instanța fondului, Curtea găsește că se menține în actualitate și pericolul concret (în accepțiunea art.148 lit.f teza a II-a din Codul de procedură penală) pe care l-ar determina pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpaților recurenți, pericolul respectiv fiind probat nu doar prin gravitatea în sine a infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, (reflectată de regimul sancționator extrem de sever aplicabil infracțiunilor de inițiere, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat și de trafic ilicit de droguri de mare risc), dar și prin cantitățile însemnate de substanțe interzise pe care este de presupus în mod plauzibil că inculpații le-au pus în circulație pe piața de consum, prin vânzări repetate desfășurate de-a lungul unei perioade considerabile de timp, aspecte care coroborate cu faptul că niciunul dintre aceștia nu avea la momentul arestării preventive un loc de muncă sau vreo ocupație licită, iar inculpatul C. M. R. nu se află la primul conflict cu legea penală, ci a comis faptele pentru care este în prezent judecat în stare de recidivă postcondamnatorie (respectiv chiar înăuntrul termenului de liberare condiționată din executarea pedepsei precedente), pune în evidență un potențial criminogen ridicat al acestora, justificând astfel temerea rezonabilă că, aflați în libertate, aceștia prezintă un risc major de reluare a activității infracționale, inclusiv în sfera aceluiași ilicit penal, pe fondul profiturilor considerabile pe care este îndeobște cunoscut că astfel de preocupări ilicite le prilejuiesc, risc ce nu poate fi preîntâmpinat, în mod eficient, decât prin menținerea arestării lor preventive, orice altă măsură alternativă fiind inoportună.
În egală măsură, în evaluarea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin punerea inculpaților în libertate, nu poate fi ignorată nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul ilicit de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile, pe fondul consecințelor dezastruoase pe care le produce acest flagel asupra sănătății publice, cu precădere în rândul tinerilor.
D. urmare, raportându-se și la dispozițiile art.136 alin.8 din Codul de procedură penală, Curtea constată că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este încă singura măsură care poate asigura în mod eficient protejarea interesului public, respectiv prezervarea securității relațiilor sociale de tipul celor grav vătămate prin faptele deduse judecății.
Față de considerentele anterior expuse, întrucât nu au încetat și nici nu s-au schimbat motivele de fapt și de drept ce au determinat arestarea inițială a inculpaților C. M. R. și G. Ș. A., Curtea constată că nu există temeiuri legale pentru a se dispune revocarea măsurii respective sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, astfel cum s-a solicitat atât în fața instanței de fond, cât și cu prilejul dezbaterilor din recurs, în concret nefiind îndeplinite cerințele art.139 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală.
În consecință, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, neexistând motive de casare a acesteia, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G. Ș. și CORICIĂ M. R..
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică pentru inculpatul G. Ș. A. până la prezentarea apărătorului ales, precum și onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care l-a asistat pe inculpatul C. M. R., urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații G. Ș. și CORICIĂ M. R. împotriva încheierii de ședință din data de 14.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 13.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat G. Ș. A. la 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 25 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul CORICIĂ M. R. la 300 lei, cu același titlu, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. B. I. T. R. G. C. C.
GREFIER,
I. P.
red.jud.C.C.
ex.2
red.jud.C.B.-T.B.-S.II.P.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
