Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 3/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 3/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 3
Ședința publică din data de 10.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I.-T. C.-B.
JUDECĂTOR: G. R.
Grefier: C. G.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat d-ul procuror C. M..
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de apelanții-inculpați D. M. și D. G. D. împotriva sentinței penale nr.910/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns apelanții-inculpați D. M. personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, M. C., în baza delegației avocațiale depusă la dosar și D. G. D. personal, în stare de arest, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu G. D., în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, curtea acordă posibilitatea apărătorilor desemnați din oficiu să ia legătura cu apelanții.
Având cuvântul, apelantul inculpat D. M. arată că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, recunoaște că a cumpărat 9 doze de droguri din care luat 3 doze de droguri și le-a dat mai departe, fără să-și dea seama că aceste fapte înseamnă trafic de droguri, dorind să dea o declarație.
Instanța procedează la luarea declarației apelantului inculpat D. M., aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea acordă cuvântul pe apelurile declarate.
Având cuvântul, apărătorul apelantului-inculpat D. M. arată că apelul acestuia vizează reindividualizarea pedepsei, solicitând față de atitudinea părții de recunoaștere în prezent, față de dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C.p.p., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.910/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul București și, rejudecând, să se facă aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c) C.p.p., coroborat cu art. 76, alin. 1 lit. a) C.p.p., având în vedere atitudinea din prezent, să se pronunțe o nouă hotărâre și aplicarea unei pedepse mai blânde, sub minimul special, de 8 ani.
La interpelarea instanței, apărătorul apelantului-inculpat D. M. arată că solicită reducerea pedepsei cu 3 ani.
Apărătorul desemnat din oficiu al apelantului inculpat D. G. D. solicită admiterea apelului în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.p.p. și luându-se act de recunoașterea faptei, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p., în sensul reducerii pedepsei cu o treime. De asemenea solicită Curții să dea o eficiență sporită dispozițiilor art. 74 alin. 1, lit. a) și c) C.p.p., și art. 76, alin. 1 lit. a) C.p.p., iar ca o consecință, să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Solicită să se rețină atitudinea sinceră a apelantului-inculpat și contribuirea la desfășurarea anchetei penale, precum și faptul că nu are antecedente penale, în baza art. 88 C.p. să se scadă din durata pedepsei perioada în care apelantul inculpat s-a aflat în stare de reținere și în stare de arest preventiv.
La interpelarea Curții, apărătorul desemnat din oficiu al apelantului inculpat D. G. D. arată că solicită aplicarea pedepsei minime de maxim 2 ani, mai exact reducerea pedepsei de la 8 ani la 2 ani.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în raport de gravitatea faptei, dar ținând cont și de cantitatea foarte mică de substanță traficată, 3 doze – 0,12 g de heroină, precum și atitudinea de recunoaștere a inculpatului D. M., având în vedere și starea sa de recidivă postexecutorie, apreciază că poate fi admis apelul declarat de acesta și reducerea pedepsei cu 2 ani, apreciind că 8 ani de închisoare sunt suficienți pentru atingerea scopului pedepsei.
Față de atitudinea oscilantă a inculpatului D. G. D. care a recunoscut fapta în faza de urmărire penală, dar nu a mai recunoscut în fața instanței de judecată, apreciază că față de acesta nu se pot reține dispozițiile art. art. 320 ind. 1 C.p.p., dar având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale apreciază că poate fi admis apelul declarat de acesta și reducerea pedepsei cu 2 ani, apreciind că 6 ani de închisoare sunt suficienți pentru atingerea scopului pedepsei reținute pentru acesta.
De asemenea reprezentantul Ministerului Public atrage atenția asupra unei nelegalități care impune admiterea apelurilor inculpaților, având în vedere că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) în totalitate și lit. b) Cod penal, apreciind că se impune a se face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a 2-a și lit. b) Cod penal. De asemenea, ținând cont de faptă și de starea de recidivă, în ceea ce-l privește pe inculpatul D. M., consideră că se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru ambii inculpați și deducerea prevenției la zi.
Având ultimul cuvântul, inculpatul D. M. solicită să se țină cont că are un deces în familie, decedând unchiul său, are mama grav bolnavă și un copil care a fost dat la orfelinat, dorind să-și reîntregească familia, solicitând redozarea pedepsei cu o treime.
Având ultimul cuvântul, inculpatul D. G. D. arată că regretă fapta enorm, solicitând reducerea pedepsei reținute în sarcina sa, apreciind-o ca fiind prea mare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.910/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b C.p., a fost condamnat inculpatul D. M. (fiul lui F. Ș. și M., născut la data de 20.06.1983 în București, domiciliat în București, ., sector 2, CNP._, recidivist postexecutoriu) la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.p..
S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a, b C.p.
În baza art.88 C.p., s-a computat prevenția inculpatului de la 24.05.2012 până la 23.10.2012, iar în baza art.350 alin.1 C.p.p., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași sentință penală, în baza art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.74 lit.a și art.76 alin.1 lit.a C.p., a fost condamnat inculpatul D. G. D.(fiul natural al I. D., născut la data de 01.05.1986 în Municipiul C., cu domiciliul declarat în București, ., sector 2, fără CNP, necunoscut cu antecedente penale) la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b C.p.
S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a, b C.p.
În baza art.88 C.p., s-a computat prevenția inculpatului de la 05.06.2012 până la 23.10.2012, iar în baza art.350 alin.1 C.p.p., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.118 lit.e C.p. combinat cu art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul D. M. a sumei de 50 lei, obligându-l la plata acesteia către stat.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,12 grame heroină.
În baza art.191 C.p.p., au fost obligați inculpații să plătească câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 29 martie 2012, martorul colaborator „D. T.” – nume de cod - s-a deplasat în București, ., sector 2, unde locuiesc inculpații D. M. și D. G. D., în vederea unei cumpărări supravegheate de droguri.
Astfel, martorul menționat după ce a primit suma de 50 de lei de la investigatorul sub acoperire, respectiv de la martorul „D. I.” - nume de cod, sub supravegherea acestuia a pătruns în curtea imobilului menționat și a urcat la etajul 1, unde s-a întâlnit cu cei doi inculpați.
În aceste împrejurări, martorul colaborator i-a solicitat inculpatului D. M. zis „G.” o doză de heroină și i-a înmânat acestuia suma de 50 de lei primită anterior de la investigatorul sub acoperire. Apoi, inculpatul D. M. i-a solicitat inculpatului D. G. D. zis „T.”, aflat în apropierea sa să-i dea martorului colaborator o doză de heroină.
În continuare, inculpatul D. G. i-a înmânat colaboratorului trei doze de heroină (cantitatea de 0,12 grame) în loc de una, neobservând că inculpatul D. M. primise de la martorul colaborator doar suma de 50 de lei, iar nu 150 de lei.
După realizarea tranzacției, martorul colaborator a părăsit imobilul și s-a îndreptat către locul unde se afla investigatorul sub acoperire căruia i-a predat trei punguțe din material plastic, din care una de culoare galbenă, iar două de culoare albastră, lipite la un capăt prin ardere, ce conțineau un praf de culoare bej.
Probele predate au fost introduse într-un plic sigilat și au fost înaintate laboratorului specializat în vederea expertizării.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.04.2012, probele în litigiu conțineau cantitatea de 0,12 grame heroină (diacetilmorfină) drog de mare risc prev. în Tabelul Anexă nr. I din Legea 143/2000.
Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
Tribunalul a reținut această situație de fapt, înlăturând susținerile inculpaților, privind nerecunoașterea săvârșirii faptei, acestea fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză.
Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul D. G. I. a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost reținută în sarcina sa. Această recunoaștere se coroborează cu, declarațiile martorilor „D. T.” – nume de cod și „D. I.” - nume de cod, cu mențiunile din procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire la data de 29.03.2012 și cu cele din procesul-verbal de redare a convorbirilor din mediul ambiental din data de 09.04.2012, precum și cu cele din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.04.2012, prin care s-a confirmat săvârșirea faptei de către ambii inculpați așa cum a fost reținută în descrierea situației de fapt.
A apreciat judecătorul fondului că, în contextul probator analizat mai sus, vinovăția inculpaților, pentru săvârșirea faptei arătată în acul de sesizare, a fost dovedită cu certitudine, solicitările acestora de achitare fiind neîntemeiate.
S-a concluzionat de către instanța de fond că, în drept, fapta săvârșită de inculpați, așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, pentru care aceștia au fost condamnați.
Examinând situația juridică a inculpatului D. M., din fișa de cazier judiciar a acestuia, instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr. 1456/25.10.2007, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1777/31.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.4 alin.1 și 2 din aceeași lege. Pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea. În această cauză inculpatul a fost arestat la data de 14.03.2007 și liberat la termen, respectiv la data de 13.03.2011.
S-a reținut că, în raport cu această condamnare, inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, Tribunalul reținând incidența dispozițiilor art.37 lit.b C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile prev. de art.72 C.p., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și, persoana inculpaților care sunt neșcolarizați.
În cazul inculpatului D. M., Tribunalul a reținut și conduita acestuia nesinceră, pe parcursul procesului penal, precum și împrejurarea că este cunoscut cu antecedente penale, manifestând perseverență infracțională în săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni, respectiv trafic de droguri de mare risc.
În cazul inculpatului D. G. D., Tribunalul a reținut conduita oscilantă a acestuia, pe parcursul procesului penal, dar și împrejurarea că este necunoscut cu antecedente penale.
În raport cu criteriile arătate mai sus, Tribunalul a apreciat că, în favoarea inculpatului D. G. D. se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.p., și ca o consecință aplicarea disp. art.76 alin.1 lit.a C.p., orientându-se la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b C.p.
În ceea ce-l privește pe inculpatul D. M., Tribunalul, având în vedere criteriile de individualizare, s-a orientat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a,b C.p..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații D. M. și D. G. D., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate.
În dezbaterile orale, inculpații, prin apărători, critică - în principal – stabilirea cuantumurilor de pedeapsă aplicate de instanța de fond, pentru inculpatul D. G. D., se solicită aplicarea art.3201 alin.7 Cod procedură penală, iar pentru inculpatul D. M., se solicită reținerea dispozițiilor art.74 lit.c Cod penal.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt fondate, însă în limita și pentru argumentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Astfel, din ansamblul probelor administrate, se constată că instanța fondului a reținut corect situația de fapt, căreia i s-a dat o corespunzătoare încadrare juridică, stabilindu-se cu certitudine și fără echivoc, vinovăția fiecărui inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Cu privire la solicitarea inculpatului D. G. D., de aplicare a procedurii simplificate, în concret, pentru a putea beneficia de prevederile art.3201 alin.7 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, întrucât, Curtea arată că dispozițiile legale respective nu acționează în mod automat, fără nicio condiție, ci acestea devin incidente, cu condiția efectuării unor acte procesuale de către inculpat, respectiv recunoașterea faptelor și, în mod cumulativ, solicitarea, până la începerea cercetării judecătorești în primă instanță, ca judecata să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Or, în speța dedusă judecății, se constată, din actele dosarului, că acesta a avut o conduită procesuală oscilantă, pe parcursul procesului penal, în sensul că, dacă la urmărire penală a recunoscut fapta (fila 220 d.u.p.), atunci când a fost audiat la instanța de fond (la 3.IX.2012) acesta le-a negat în totalitate, pentru ca la judecarea în apel, să revină că să arate că le recunoaște.
Față de atitudinea procesuală manifestată de către inculpatul D. G. D., Curtea constată că dispozițiile art.3201 din Codul de procedură penală au un caracter indivizibil, astfel că nu este posibilă aplicarea separată a alin.7, fără parcurgerea prealabilă a procedurii speciale de recunoaștere a vinovăției, reglementată în alineatele precedente, fiind direct condiționată de aceasta.
De altfel, din însuși titlul legii prin care a fost introdus în Codul de procedură penală („de accelerare a proceselor”), articolul în discuție, rezultă voința legiuitorului de a acorda acest beneficiu doar inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor și, în același timp, a facilitat o desfășurare rapidă a procesului penal, prin solicitarea ca judecata să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă.
Astfel, din interpretarea tuturor alineatelor articolului respectiv, rezultă cert că o recunoaștere a vinovăției în apel, fără ca judecata să se fi desfășurat potrivit procedurii simplificate, nu poate determina reducerea limitelor pedepsei prevăzute pentru infracțiunea dedusă judecății.
Însă, în raport de gravitatea faptei, dar ținând cont și de cantitatea foarte mică de substanță traficată, 3 doze, totalizând 0,12 g de heroină (care de altfel a fost consumată în procesul analizelor de laborator), precum și atitudinea de recunoaștere a inculpatului D. M., dar și recidiva postexecutorie a acestuia, pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că inculpatul D. G. D. a avut un comportament bun anterior comiterii prezentei fapte, în sensul că nu a avut conflicte cu legea penală, Curtea va proceda la reindividualizarea cuantumurilor de pedeapsă.
Astfel, în favoarea inculpatului D. M., Curtea va reține incidența prevederilor art.74 alin.2 din Codul penal, iar în favoarea inculpatului D. D., va reține aplicarea prevederilor art.74 lit.a Cod penal.
Ca o consecință a reținerii acestor circumstanțe atenuante, Curtea, constatând incidența prevederilor art.76 lit.a Cod penal, va coborî pedepsele aplicate de judecătorul fondului, însă nu substanțial, întrucât pe de o parte infracțiunea a fost constatată în flagrant, iar pe de altă parte va ține seama de cuantumul de pedeapsă executat anterior de către inculpatul D. M., care se pare că nu a condus la reeducarea acestuia.
Față de această situație, Curtea – în temeiul art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală, va admite apelurile inculpaților, va desființa - în parte - hotărârea atacată și rejudecând va aplica pedepse corespunzătoare, astfel încât, prin cuantumul lor și modalitatea în care se execută să fie atins scopul prev.de art.52 Cod penal – de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, pedeapsa măsură de constrângere și mijloc de reeducare a condamnatului – și, totodată, apreciază că acesta se poate realiza numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.
La examinarea din oficiu a hotărârii primei instanțe, Curtea constată existența unei nelegalități care impune admiterea apelurilor inculpaților, având în vedere că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) în totalitate și lit. b) Cod penal, or, față de natura faptei, se impunea se face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
Constatând că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea va menține starea de arest a inculpaților D. M. și D. G. D. și va deduce, pentru fiecare inculpat, prevenția, la zi.
Față de împrejurarea că hotărârea instanței de fond se va desființa în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații D. M. și D. G. D. împotriva sentinței penale nr.910/23.10.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând în fond:
În baza art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 alin. 2 Cod penal – 76 lit. a Cod penal, condamnă pe inculpatul D. M. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
Face în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, compută prevenția inculpatului D. M. de la 24.05.2012 la 10.01.2013.
În baza art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului D. M..
În baza art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal – 76 lit. a Cod penal, condamnă pe inculpatul D. G. D. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
Face în cauză aplic. art. 71 - 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, compută prevenția inculpatului D. G. D. de la 05.06.2012 la 10.01.2013.
În baza art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului D. G. D..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care câte 200 lei, onorariu avocat oficiu, pentru fiecare inculpat, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C.-B. G. R.
GREFIER,
C. G.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.2
red.V.M.T.-T.B.-S.I.P.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie pe cauţiune. Art. 160 ind. 4... → |
|---|
